Featured
Nimeni n-a sesizat atât contrastul, cât și asemănarea dintre München-ul toamnei anului 1938 și cel al iernii 2024.
Dacă atunci, francezii și britanicii au semnat Acordul de așa-zisă pace cu Hitler, prin care cedau Sudetele Germaniei, fără a invita și Uniunea Sovietică, în zilele noastre, vedem un altfel de München. Nu ne referim la prestigioasa echipă de fotbal Bayern sau la Oktoberfest, ci la Conferința NATO de securitate. De ce n-a prins nimeni fenta cu cel mai mare acord comercial de înzestrare militară din istoria umanității, semnat cu cerneală simpatică, tot la München, sub ochii noștri? Un Plan Marshall pe invers.
În zadar mama (profesoară de istorie) îmi explica despre dezastrul din anii 1938, când dictatorul nazist i-a păcălit pe francezi și pe englezi. Eram mai fascinat de ciocolata Willy Wonka și de magia Hoch Zylinder-ului galben de pe ambalaj. În Hochparter, îmi făcusem o galerie de astfel de hârtii cu valoare capitalistă, alături de posterul cu Pink Floyd. Dacă de mic, soldații mei de plumb erau întotdeauna a Wehrmacht-ului, ale vecinului Călin, de pe strada Someșului din Timișoara, era roșii căcănii ai Armatei sovietice. Mama intra în contradicție permanentă cu bunicii, care spuneau că nemții au fost mai umani decât rușii.
Crescută și învățată la școala lui Daicoviciu și bătrânul Giurescu, mama mea, Ileana, știa să facă simple corelații și puneri în context. Avea logică și explicații simple. Nu dramatiza, cu toate că a trebuit să fugă de foame din Moldova, la vârsta de cinci ani, tatăl ei fiind luat prizonier la Stalingrad. M-a învățat să nu interpretez ideologic istora, pentru că risc să trag concluzii greșite.
München-ul anului 1938 seamănă, dintr-un anumit unghi de vedere, cu München-ul anului 2024. Și atunci și acum puterile invadatoare, Germania, care a luat pe sus Sudetele, precum azi, Rusia, Crimeea, Donețk și Lugansk, au revendicat că drepturile minorităților etnice erau violate de ofițerii statelor, Cehoslovacia, în primul caz, Ucraina, în cel de-al doilea. Nici atunci, nici acum, liderii ruși n-au fost invitați.
Există și mari diferențe. Premierul britanic de azi, Rishi Sunak, e opusul naivului Nevile Chamberlain care, săracul de el, credea că prin Acordul de la München, din septembrie 1938, semnat cu Hitler, împreună cu Benito Mussolini, conducătorul fascist al Italiei, Édouard Daladier, premierul Franței, va obține pacea.
Vigilentul, dar și vizionarul Winston Churchill a ținut, după câteva zile, un faimos discurs în Camera Comunelor de la Londra, clamând înfrângerea. Adresându-i-se premierului laburist, Nevile Chamberlain, Churhill, aflat în opoziție, i-a adresat celebrele vorbe: ” Ai avut de ales între război și lipsa de onoare. Ai ales lipsa de onoare și vei avea război.” L-a acuzat că nu l-a invitat și pe Stalin la semnarea Acordului. După un an, se parafa rușinosul Tratat Ribbentrop-Molotov. Când am aflat de consecințele acestuia pentru țara mea, am îngropat soldații de plumb sub rădăcinile nucului din grădină. Occidentul, reprezentat atunci de Franța și de Marea Britanie, era mai speriat de expansiunea comunismului, decât de cea a nazismului.
Președintele SUA, Franklyn Roosvelt, se confrunta cu distrugerile provocate de uraganul, care a lovit Long Island, ucigând peste 300 de oameni de-a lungul țărmului Rhode Island. America era în plină refacere după Marea Recesiune. Ziarele erau mai preocupate de începerea stagiunii Teatrului de revistă de pe Broadway. Nimeni nu era interesat de ce se întâmplă pe bătrânul continent. Economia își lua avânt sub administrația celui mai longeviv președinte al SUA. Coincidență sau nu, anunțul morții subite a lui Alexei Navalnîi, opozantul lui Putin, s-a făcut cu jumătate de oră înainte de deschiderea lucrărilor celei de-a șaizecea ediție a Conferinței de Securitate a țărilor membre NATO. Poate nu întâmplător, înainte de evenimenul lunii februarie 2024, presa de peste Ocean alarma civilizația europeană cu zvonul că Trump, dacă va câștiga alegerile din toamnă, va scoate SUA din NATO.
Trick & track-ul american a prins. Liderii europeni au căzut în capcană. Prin frica indusă, mai ales de secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care proclama că în patru, cinci ani, Rusia va ataca un stat membru al Alianței Nord Atlantice, pentru a verifica vigilența apărării comune, toate vocile liderilor țărilor europene au cerut în cor să ne înarmăm și să scoatem mai mulți bani. Și mai mult, s-a spus cu voce tare că e arhi-necesară trimiterea de armament în Ucraina. Perfidul cancelar al Germaniei, Olaf Scholz, a turat discuțiile privind scoaterea de bani mai mulți pentru armată din toate trezoreriile europene, uitând să exlice de ce Germania are cea mai redusă contribuție din PIB pentru armată. Sub 2 %.
Pentru prima oară la o astfel de întrunire de securitate, liderii statelor membre ale NATO au recunoscut supremația militară a Rusiei în Estul Ucrainei. Înainte de summit-ul NATO, rușii cuceriseră, ca un contra trofeu, Avdiivka, un oraș important pentru închiderea inelului de ocupație din inima Donețkului. Sursele deschise susțin că la München nu s-a mai vorbit deloc de contraofensivă, ci doar de îngrijorare și de frică.
Efectele sancțiunilor n-au dat roade. Putin nu mai moare de cancer. Activele rusești din băncile occidentale, aproximate la 300 de miliarde de dolari, fac cu ochiul traderilor războiului. Când un înalt oficial american a fost întrebat cum vor îndeplini Statele Unite angajamentul lui Biden din 2021, când a promis „consecințe devastatoare” pentru Rusia, dacă Navalnîi ar muri în închisoare – o declarație făcută de președintele SUA, în prezența lui Putin la o întâlnire de la Geneva -, acesta a ridicat din umeri.
Lăsând de o parte, penibila clamare a nevoii de o nouă ordine mondială a secretarului general al ONU, Antonio Manuel de Oliveira Guterres, la München, s-a iscălit cu cerneală inteligentă probabil cel mai mare acord comercial de înzestrare militară din istoria umanității, între țările membre UE și producătorii americani. Doar România face achiziții de patru miliarde de dolari anual de produse – just in case – made in USA. Dacă facem regula de trei simplă pentru cele 30 de state membre, în afara SUA, depășim amețitoarea sumă de jumătate de triliard de dolari. Cum să nu duduie economia Unchiului Sam?
Marius Ghilezan
P.S. Pentru cei care nu sunt încă duși cu pluta, banii din Planul Marshall de refacere a Germaniei postbelice s-au dus în proporție de 85 % către industriașii americani, specialiști – nu-i, așa? – în reconstrucție. Acum, se duc la Raython, Lockheed Martin, General Dynamics, marii industriași ai înarmărilor fără limite.
Amenințarea cu Putin va lua pe sus cel puțin o țară din NATO are rolul de a spori numărul de cifre din cel mai mare acord comercial SUA-restul țărilor civilizate de armament.
Featured
Porți deschise în „citadela digitală” a României: Vulnerabilitățile sistemice care transformă instituțiile statului în teren de joacă pentru hackeri
Într-o analiză de impact publicată de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se conturează un tablou sumbru al securității cibernetice din România. În timp ce statul a accelerat procesul de digitalizare sub presiunea cerințelor europene, măsurile de protecție au rămas în urmă, lăsând instituțiile publice și datele cetățenilor la mila unor atacatori care nu mai au nevoie de metode sofisticate pentru a provoca ravagii. Potrivit datelor furnizate de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și citate de Ziarul Național, România se află în fața unei „alerte de gradul zero”.
Digitalizare fără „baterii de stocare”: Carul pus înaintea boilor în administrația publică
Marea problemă a României nu este neapărat ingeniozitatea infractorilor cibernetici, ci vulnerabilitatea structurală a propriilor sisteme. Sursa citată, Cotidianul Național, subliniază că digitalizarea accelerată, adesea forțată de jaloanele Comisiei Europene, a fost implementată fără o arhitectură de securitate solidă.
DNSC avertizează că profilul de risc al țării este determinat de carențe elementare: servicii expuse direct la internet fără segmentare, absența proceselor de backup și lipsa autentificării multi-factor. În acest context, incidentele nerezolvate de la Cadastru sau de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene devin simptome ale unei boli cronice: „Am pus carul înaintea boilor”, notează publicația, comparând digitalizarea fără protecție cu boom-ul fotovoltaicelor fără capacități de stocare.
Resursa umană, marele absent: România, sub media UE la specialiști IT
În spatele zidurilor virtuale șubrede stă o realitate statistică dureroasă. Deși România se mândrește cu talentul informaticienilor săi, raportul DNSC indică faptul că țara dispune de doar 2,8% specialiști ICT în totalul forței de muncă, mult sub media europeană de 5,0%.
Fără personal calificat și fără resurse financiare alocate strategic, securitatea cibernetică rămâne un concept teoretic. Jurnalista Claudia Marcu punctează în Cotidianul Național că în 8 din 10 sectoare evaluate, lipsa banilor și a experților reprezintă obstacolul principal în calea apărării. Din această cauză, atacuri banale precum phishing-ul sau ingineria socială reușesc să blocheze instituții întregi, nu prin complexitate, ci prin exploatarea „culturii de securitate deficitare”.
Era inteligenței artificiale: Atacuri autonome care depășesc capacitatea de reacție a statului
Anul 2025 a marcat o schimbare radicală a paradigmei de risc. Potrivit raportului DNSC citat de Ziarul Național, a fost documentat primul caz de spionaj cibernetic executat în proporție de 90% de un sistem de Inteligență Artificială (IA) agentică. Această tehnologie permite atacatorilor cu resurse modeste să lanseze campanii autonome care anterior erau accesibile doar marilor puteri statale.
Mai mult, instrumentele de tip deepfake sunt deja utilizate operațional în fraude care vizează cetățenii români. În timp ce hackerii folosesc IA pentru a automatiza exploatarea vulnerabilităților, statul român se luptă încă cu baze de date interconectate insuficient gestionate, unde dispozitivele mobile ale angajaților rămân în afara oricărui perimetru de securitate.
Sectorul bancar, principala țintă: 71% din atacuri vizează banii și datele financiare
Analiza sectorială arată că infractorii cibernetici se concentrează acolo unde este capitalul. Sectorul bancar domină distribuția atacurilor (71%), urmat de serviciile poștale și infrastructurile financiare. O metodă recurentă în 2025 a fost utilizarea BitLocker — un instrument legitim de criptare — pentru a bloca datele firmelor de contabilitate și audit.
Impactul este devastator pentru mediul de afaceri: datele financiare și de personal devin indisponibile în câteva ore, iar detecția este aproape imposibilă pentru organizațiile care nu dispun de monitorizare continuă. „Vulnerabilitățile sunt atât de mari încât nici nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a face ravagii”, conchide analiza din Cotidianul Național, lăsând deschisă o întrebare critică: cât timp își mai permite România să ignore securitatea în drumul său spre modernizare?
Anchete
Cutremur la Tribunalul Mehedinți: Judecătorul și procuroarea unui dosar DIICOT, recuzați la pachet după o vizită „de taină” în birou înainte de ședință
O situație tensionată, care pune sub semnul întrebării imparțialitatea actului de justiție, a izbucnit recent la Tribunalul Mehedinți. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, avocatul Alin Cismaru a declanșat o procedură rară în practica judiciară: cererea de recuzare simultană a judecătorului Laurențiu-Marius Grecu și a procuroarei DIICOT Maria-Magdalena Mișa. Miza? O presupusă întâlnire neoficială între cei doi magistrați, desfășurată cu ușile închise, chiar înainte de strigarea unei cauze vizând un grup infracțional organizat.
„Vizita de la ora 14:00”: Suspiciuni de nerespectare a egalității armelor în birourile magistraților
Incidentul care a dus la depunerea cererilor de recuzare s-a petrecut miercuri, 22 iulie 2026. Conform susținerilor avocatului Alin Cismaru, citate de Lumea Justiției, procuroarea de ședință ar fi fost observată deplasându-se în grabă prin zona de acces restricționată către biroul judecătorului cauzei, exact în momentul în care părțile așteptau începerea procesului.
Apărarea invocă art. 64 lit. f din Codul de procedură penală, argumentând că o astfel de întrevedere neoficială, într-un spațiu inaccesibil avocaților, este de natură să creeze „o îndoială legitimă asupra aparenței de imparțialitate”. Deși avocatul precizează că nu cunoaște conținutul discuției, acesta subliniază că simpla existență a unei întâlniri private între acuzator și judecător, înaintea ședinței, aruncă o umbră asupra obiectivității instanței.
Proba video: Avocatul cere vizionarea imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere al Tribunalului
Situația a fost sesizată inițial de unul dintre inculpați, Mihăiță-Daniel Cernea, care ar fi observat ieșirea procuroarei din zona biroului magistratului Grecu. Pentru a clarifica aceste „elemente factuale”, apărarea solicită oficial conservarea și vizionarea înregistrărilor video de pe coridoarele Tribunalului Mehedinți.
„Pozițiile acuzării, cererile și chestiunile referitoare la probe trebuie dezbătute în cadrul procesual, în condiții de contradictorialitate”, se arată în solicitarea depusă de Alin Cismaru. Acesta insistă că o „întâlnire neoficială” este incompatibilă cu standardele unui proces echitabil, indiferent de subiectul discutat între cei doi magistrați.
Tensiuni pe „notele grefierului”: Acuzații de refuz al accesului la înregistrările audio ale ședințelor
Contextul acestei duble recuzări este unul mai amplu și vizează dificultăți de comunicare între instanță și apărare. Avocatul a reclamat faptul că, deși a solicitat copii ale înregistrărilor audio ale tuturor ședințelor și notele grefierului pentru a verifica corectitudinea declarațiilor, instanța a refuzat parțial cererea.
Conform publicației Lumea Justiției, apărarea a primit doar notele de la un singur termen de judecată, acestea fiind descrise ca fiind „imposibil de descifrat” în porțiuni esențiale. Mai mult, deși avocații au depus suporturi optice (DVD-uri) la solicitarea grefierului, înregistrările audio nu le-au fost puse la dispoziție, fapt ce a sporit gradul de nemulțumire și suspiciune privind transparența procedurilor în acest dosar complex (nr. 474/101/2021).
Concluzii: O „întrevedere neoficială” care ar putea bloca dosarul
Această dublă recuzare pune Tribunalul Mehedinți într-o postură delicată. Dacă suspiciunile se confirmă prin înregistrările video, echilibrul procesului ar putea fi iremediabil afectat, forțând înlocuirea completului de judecată și a reprezentantului parchetului. Mesajul transmis de apărare este clar: într-un stat de drept, justiția nu trebuie doar să fie imparțială, ci să și pară astfel în ochii unui observator obiectiv (Irinel I.).
Administratie
Tentativă de fraudă la frontieră dejucată la Otopeni; Patru pasageri prinși cu pașapoarte false după un „supracontrol” în zona non-Schengen
Vigilența polițiștilor de frontieră de pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” Otopeni a dus la interceptarea a patru persoane care au încercat să eludeze controalele de securitate pentru a ajunge ilegal în Irlanda. Metoda folosită de aceștia — o „dublă identitate” bazată pe documente autentice la ieșire și acte false la îmbarcare — a fost deconspirată în urma unei verificări inopinat în zona tranzit.
Stratagema de pe Otopeni: Documente autentice pentru control, pașapoarte străine false pentru Dublin
Potrivit informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră Română, incidentul a avut loc în zona non-Schengen a aeroportului. Patru persoane (doi bărbați și două femei) au reușit inițial să treacă de ghișeele de control folosind documente legale: trei documente de călătorie austriece pentru refugiați și un pașaport tanzanian. Aceste acte, deși autentice, nu le-ar fi permis intrarea pe teritoriul Irlandei.
Odată ajunși în zona de tranzit, cei patru au încercat să schimbe tactica. La momentul îmbarcării pentru cursa spre Dublin, aceștia au prezentat la poarta de control un nou set de acte: trei pașapoarte cu însemnele autorităților din Norvegia și unul irlandez.
„Supracontrolul” care a dărâmat planul: Verificări tehnice asupra actelor norvegiene și irlandeze
Sursa citată, Poliția de Frontieră Aeroport Otopeni, precizează că suspiciunile agenților au apărut imediat ce au fost prezentate noile documente. În cadrul unui „supracontrol”, polițiștii au observat discrepanțe majore între actele prezentate la îmbarcare și cele folosite la intrarea în terminal.
Verificările tehnice au confirmat rapid bănuielile: pașapoartele norvegiene și cel irlandez nu îndeplineau condițiile de formă și fond ale unor documente autentice, fiind identificate ca fiind false. Mai mult, în cazul documentului irlandez, s-a constatat că posesorul nu era una și aceeași persoană cu cea înscrisă în pașaport, fiind vorba despre o substituire de persoană.
Final de drum la București: Suspecții, preluați de Inspectoratul General pentru Imigrări
Planul celor patru pasageri de a ajunge în spațiul anglo-saxon folosind identități europene false s-a încheiat brusc în aeroportul bucureștean. După identificarea documentelor reale — cele eliberate de Austria și Tanzania — a devenit clar că tentativa de fraudă a fost motivată de restricțiile de călătorie aplicate documentelor lor originale.
Ca urmare a celor constatate, persoanele în cauză au fost extrase din fluxul de pasageri și predate unei echipe din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Autoritățile continuă cercetările pentru a stabili proveniența documentelor false și pentru a dispune măsurile legale ce se impun, conform procedurilor de securitate transfrontalieră. (Sava N.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 23 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 23 de oreO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”



