Anchete
„Eroarea” judiciară din Oradea îi are drept autori pe judecătorii Ionescu Diana Anca și Timiș Ioan și procurorii Antohi Gabriela și Munteanu Vladimir
În plus, Gardner (1986, p. 93) crede că copiii sunt în mod natural sexuali și pot iniția întâlniri sexuale prin „seducția” adultului. Mai mult, Gardner (1992b, pp. 670-71) menține că abuzul sexual nu este neapărat traumatic; determinantul dacă molestarea sexuală va fi traumatică pentru copil este atitudinea socială față de aceste întâlniri. În consecință, Gardner (1992b, pp. 593-4) crede că societatea noastră adoptă o atitudine excesiv de punitivă și moralistă față de cei care își manifestă impulsurile pedofilice. De fapt, Gardner (1991, p. 26) sugerează că „toți avem o oarecare pedofilie în noi.”
Trebuie menționat că viziunile lui Gardner asupra pedofiliei sunt în contradicție cu cercetările științifice despre abuzul sexual asupra copiilor, care au arătat în mod constant și concludent efectele negative pe termen lung ale abuzului sexual asupra vieților copiilor (de exemplu, Fergusson, Horwood, & Lynskey, 1996; Johnson, Cohen, Brown, Smailes, & Bernstein, 1999; Silverman, Reinherz, & Giaconia, 1996).
Teoria Alienării Parentale (AP), o construcție pseudostiințifică promovată inițial de Richard Gardner, a devenit o unealtă controversată în disputele de custodie, nefiind recunoscută în manualele de diagnosticare DSM sau ICD ca un sindrom clinic valid. Această teorie a fost utilizată pentru a discredită acuzațiile de abuz, sugerând că părintele acuzat de abuz este de fapt victima alienării practicate de celălalt părinte. Cu toate acestea, premisele AP sunt infirmate de cercetările care demonstrează efectele devastatoare și pe termen lung ale abuzului de orice fel asupra copiilor.
În Statele Unite, utilizarea termenului a fost restricționată după tragedii precum cazul Kayden, unde un copil a murit ca urmare a eșecului sistemului juridic de a recunoaște abuzul real, preferând în schimb teoriile nefondate. În Italia, Curtea Supremă a interzis folosirea termenului de alienare parentală, confirmând că nu are fundament științific, asemănându-se mai degrabă cu teorii precum cea a Pământului plat.
Legislația Kayden și decizia Curții Supreme din Italia subliniază necesitatea ca deciziile juridice să se bazeze pe dovezi verificabile și pe știință validată, nu pe teorii nefondate care pot duce la tragedii și la perpetuarea abuzului. Adevărata protecție a copiilor necesită o fundație solidă în realitatea verificabilă, nu în construcții ideologice care deservesc interesele abuzatorilor și le subminează pe cele ale victimelor. Teoria AP, prin lipsa sa de validare empirică și biasul său împotriva femeilor și copiilor, nu are loc într-un sistem de justiție care își propune să apere vulnerabilii și să promoveze adevărul și dreptatea.
Premieră mondială în justiția Orădeană. Teoria pro pedofilie într-o instanță de penal susținută de principiile LGBT, devine suport a infracțiunii de rele tratamente aplicate minorului
Judecătorii Timiș Ioan și Ionescu Diana Anca și mama care și-a abuzat și maltratat copii, Andor Teodora, funcționar public, sunt vecini. Această trinitate învecinată, în care relațiile personale par să influențeze decizii judiciare, ridică semne de întrebare asupra integrității și imparțialității sistemului de justiție orădean.
Antohi Gabriela și polițiștii Diugan Dana și Tuduce Alin au falsificat rechizitoriul și astfel soții Talpoș sunt acuzați de rele tratamente aplicate minorului prin „alienare parentală” unde victima la rele tratamente conform rechizitoriului este un adult, mama Andor Teodora, care, în fapt, conform aceluiași rechizitoriu, și-a abuzat și maltratat copiii rezultați din căsătoria cu dl. Talpoș. Atenție, minorii au fost plasați, prin sentință judecătorească definitivă, la dl. Talpoș, motivul fiind că mama și-a maltratat și abuzat în mod sistematic ambii minori. După care, Talpoș este cel condamnat penal. Și culmea, noua soție a acestuia, împotriva căreia nu există nicio probă în dosar.
Cum au procedat procurorii și polițiștii la fabricarea dosarului?
Andor Teodora, mama care și-a maltratat și abuzat copii a fost audiată de trei ori în calitate de victimă la relele tratamente aplicate minorilor. Minorii nu au fost audiați în cadrul cercetărilor penale, nici în camera preliminară. Astfel, rechizitoriul nu are victime minori, are victimă adult pe mama Andor Teodora care a comis în fapt infracțiunea de rele tratamente aplicate minorilor.
Cum ajunge în România o teorie deasupra legii și a științei
În mod particular, poziția magistraților Timiș Ioan, Ionescu Anca Diana, Denisa Vidican, Rareș Șerban, Antohi Gabriela și Muntean Vladimir, respectiv, a polițiștilor Diugan Dana și Tuduce Alin devine una de pericol nu doar pentru societate, dar și pentru propriii copii, dacă educația promovată de aceștia în sala de judecată și manifestate în anchete se reflectă și în viața personală.
Ce este de făcut?
Este esențial ca autoritățile superioare judecătorești să intervină de urgență pentru a stopa acest proces profund nedrept și pentru a evalua impactul unui astfel de mediu asupra minorilor. Trebuie cercetați magistrații implicați în susținerea, protejarea și promovarea pedofiliei, societatea asigurându-se totodată că integritatea fizică, morală și bunăstarea psihologică a copiilor respectivilor magistrați și a polițiștilor nu sunt compromise.
A venit timpul să punem accent pe protecția copiilor și să implementăm legislația inspirată de legea Kayden, care să interzică „alienarea parentală”, tentativele de promovare a pedofiliei și să garanteze bunăstarea copiilor în toate deciziile judiciare.
Teoriile fără baze științifice nu pot proteja abuzatorii și nici abuzurile justiției.
Totodată cest caz, departe de a fi unul izolat, scoate la iveală o realitate sumbră în care legăturile personale influențează deciziile judiciare, sacrificând fără remușcări binele și siguranța minorilor și principiile statului de drept. Procurorul Antohi Gabriela, împreună cu polițiștii Diugan Dana și Tuduce Alin, prin falsificarea rechizitoriului, nu doar că au trădat încrederea publică, dar au și pus în pericol viitorul unor copiii și a întregii familii Talpoș, arătând cât de profundă este putreziciunea în sistemul de justiție.
Magistrații orădeni contrar expertizelor psihologice judiciare și a evaluărilor psihologice făcute de instituții ale statului promovează și judecă în baza unei teorii pro pedofilie, în loc să aplice legile țării, așa cum ar fi legal, dau sentințe judecătorești care să protejeze pe viitor pedofilii
De când primează teoriile în loc de legi și cum au ajuns magistrații orădeni și polițiștii să aprofundeze și să susțină teorii pro pedofilie?
Teoria alienării parentale este similară cu cea a teoriei pământului plat, diferența fiind că teoria pământului plat nu maschează protejarea pedofiliei și nu este folosită ca argument științific de către magistrații din România. Această teorie a fost inventată și dezvoltată de Richard Gardner care promova conceptul legalizării pedofiliei, încercând astfel să legifereze protejarea abuzatorilor, mai ales a abuzatorilor sexuali.
De ce „teoria alienării parentale” a fost îmbrățișată de magistrații și polițiștii orădeni?
Timiș Ioan și Muntean Vladimir, prin pledoaria acestora pentru abuzul minorilor în scop „educativ”, nu doar că au sfidat orice noțiune de dreptate și moralitate, dar și-au expus proprii copii unui pericol grav, ridicând semne de întrebare asupra capacității lor de a fi nu doar magistrați, ci și părinți responsabili.
Cazul Talpoș se alătură unei serii de tragedii ce amintesc de situația fetiței Kayden din Statele Unite. Aceasta a devenit simbolul luptei împotriva teoriei alienării parentale și a abuzului instituționalizat, culminând cu adoptarea legii care îi poartă numele, un semn că schimbarea este posibilă și necesară. În România, însă, suntem încă departe de a vedea o astfel de evoluție legislativă sau de conștiință socială mai ales în situația în care magistrații promovează abuzurile asupra minorilor chiar în sălile de instanță și prin sentințe judecătorești.
În fața acestor dezvăluiri, este imperativ să recunoaștem că manipularea probelor și a adevărului nu doar că subminează integritatea sistemului judiciar, dar și condamnă nevinovații la suferință și nedreptate. Abuzurile mamei, Andor Teodora, nu sunt doar dovedite, dar și recunoscute de aceasta, scoțând în evidență un sistem judiciar care, în loc să protejeze și să servească victimele, alege să le împingă mai aproape de prăpastie.
Modelul legii Kayden ar putea servi drept un ghid valoros în acest sens, oferind un cadru prin care justiția să-și reia rolul de apărător al celor vulnerabili, nu de promotor a abuzurilor. E timpul ca vocea copiilor să fie auzită și respectată, iar tragedii precum cea a Kayden sau a familiei Talpoș să nu mai găsească nici măcar ecou pe meleagurile românești.
Condamnarea nedreaptă a soților Talpoș din Oradea nu este doar o pată de rușine pe obrazul justiției române, ci și un apel urgent la acțiune. Trebuie să ne asigurăm că vocea copiilor este auzită și protejată, că legea servește dreptatea și nu interesele personale sau de grup. Este timpul să punem capăt abuzurilor și să construim un sistem judiciar demn de numele său, în care fiecare copil să se simtă în siguranță și protejat.
Sorin Rosca Stanescu
Anchete
DRONA FANTOMĂ, RADARUL ORB ȘI VECINUL NERĂZBOINIC: CUM A AJUNS ROMÂNIA „CORIDOR DE ZBOR” INVIZIBIL
Ministerul Apărării Naționale ne anunță solemn că „nu s-a detectat nimic”. Nicio dronă, niciun vehicul aerian, nici măcar o muscă NATO nu ar fi trecut dinspre România spre Bulgaria. Radarul nostru, acest „Sfânt Dumitru” al spațiului aerian, jură că cerul a fost mai curat ca imaginea de campanie a unui ministru în an electoral.
Problema e că, la nici 100 de metri de granița cu România, pe partea bulgară, o dronă a decis să explodeze. Nu metaforic, nu la știri, ci fizic. Bum. Cratere, anchete, Consiliu de Securitate la Sofia, premierul Bulgariei ieșind public să spună: a venit dinspre România.
România, calmă ca un funcționar la 15:59: – Radarul n-a văzut nimic. – Atunci nu există. – Ce explodează la vecini nu ne privește.
MApN ne explică doct că sistemele radar „nu au detectat” și „nu au fost înregistrate evoluții de ținte aeriene” care să indice o traiectorie către Bulgaria. Traducere: dacă nu apare pe ecran, atunci ori nu există, ori e prea complicat să recunoaștem că avem o problemă. Că despre drone care zboară la altitudini mici, profile mici, bruiaje și realități de război modern mai bine să nu discutăm, să nu stricăm liniștea strategică.
În timp ce Bucureștiul își spală mâinile cu apă radar, Sofia mută trupe de la granița cu Turcia la frontiera cu România. Adică bulgarii, care se uită la noi ca la un potențial culoar de zbor pentru jucării explozive, reacționează militar. Noi, în schimb, reacționăm cu un comunicat steril, standard:
– Monitorizăm permanent.
– Nu am văzut nimic.
– Dacă apare ceva relevant, revenim.
E ca și cum vecinul vine la poartă și zice:
– Ți-a sărit o cărămidă de pe casă în curtea mea și a explodat.
Iar tu, cu zâmbet instituțional:
– Eu n-am văzut nicio cărămidă. Uite, în catastif nu scrie nimic. Deci nu e.
Cireașa de pe tort: nimeni nu știe de unde e drona și care era ținta. Asta nu împiedică Bulgaria să se teamă, dar e suficient ca România să se declare imaculată: „nu noi, altul”. Că suntem membru NATO, parte a unei regiuni fierbinți, aproape de un război, cu drone căzând în Ucraina, Rusia, Marea Neagră – detalii plictisitoare. Important e să dăm bine în comunicat.
Concluzia?
Bulgaria își întărește frontiera cu România. România își întărește paragraful cu „nu am detectat”.
La noi explodează doar încrederea. Restul – rămâne „confidențial”, că așa dă bine la imagine. (Irinel I.).
Anchete
Să fie mâna lui Claudiu Sandu în spatele blocării transferului procuroarei Bătrîneanu la PT Brașov?
După o bătălie juridică epuizantă ce a durat mai bine de un an, magistratul Angela-Alexandra Bătrîneanu a reușit să învingă sistemul chiar la instanța supremă. Cazul scoate la iveală întrebări incomode despre posibila influență a procurorului Claudiu Sandu asupra deciziilor luate în interiorul Consiliului Superior al Magistraturii.
Publicația Lumea Justiției dezvăluie parcursul incredibil al procuroarei Angela-Alexandra Bătrîneanu, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov, care a fost nevoită să apeleze la Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) pentru a-și obține dreptul la transfer. După nu mai puțin de cinci refuzuri consecutive venite din partea Secției pentru procurori a CSM, instanța supremă a decis să oblige Consiliul să aprobe mutarea acesteia la Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov (PT Brașov).
O victorie obținută la ICCJ după cinci încercări eșuate în fața CSM
Din 2023 și până în prezent, solicitările procuroarei Bătrîneanu au lovit constant de un zid de refuzuri. Sursa citată atrage atenția asupra modului în care au fost luate aceste decizii: patru dintre cele cinci respingeri au fost adoptate în unanimitate, în timp ce la ultima încercare, scorul a fost de 4 la 1 împotriva transferului.
Această rezistență neobișnuită a Secției pentru procurori ridică semne de întrebare cu privire la motivele reale ale respingerilor, mai ales în condițiile în care magistratul a trebuit să ajungă în fața judecătorilor de la ICCJ pentru ca argumentele sale să fie, în cele din urmă, acceptate.
Cine este Claudiu Sandu și ce rol ar fi putut juca în acest dosar controversat
Interogația centrală lansată de Lumea Justiției vizează legătura dintre parchetul de destinație și unul dintre cei mai influenți membri ai actualului CSM. Este vorba despre procurorul Claudiu Sandu, cel care a condus PT Brașov în perioada 2017-2023, înainte de a fi ales în Consiliul Superior al Magistraturii.
Jurnaliștii subliniază profilul controversat al lui Claudiu Sandu, reamintind momente din trecutul acestuia, precum situația în care s-ar fi lăudat cu menținerea unui suspect în arest timp de cinci luni, dosar finalizat ulterior cu o clasare. „Oare nu cumva Claudiu Sandu s-a pus de-a curmezişul în ceea ce privește transferul procuroarei Bătrîneanu?”, se întreabă sursa menționată, sugerând o posibilă influențare a votului colegilor din Secția pentru procurori.
Suspiciuni de influență în interiorul Secției pentru procurori a CSM
Analiza cazului sugerează ipoteza conform căreia membrii CSM ar fi putut „merge pe mâna” colegului lor, Claudiu Sandu, în gestionarea solicitărilor venite din partea concitadinei sale. Faptul că mutarea viza tocmai parchetul pe care Sandu l-a condus ani la rând întărește speculațiile privind o posibilă opoziție bazată pe criterii care exced competența profesională.
În timp ce Angela-Alexandra Bătrîneanu se pregătește să își preia postul la PT Brașov în urma deciziei instanței supreme, cazul rămâne un punct sensibil pentru imaginea CSM. Lumea Justiției promite să revină cu detalii pe măsură ce vor apărea noutăți despre acest dosar care a pus sub lupă mecanismele interne de transfer ale magistraților români. (Irinel I.).
Anchete
„CREDITUL” CARE S-A LĂSAT CU ZĂBRELE: CUM ȘI-AU LUAT ESCROCII „BONUSUL” DE LA POLIȚIA CAPITALEI
În timp ce unii muncesc o viață întreagă pentru a pune un ban deoparte, „regizorii” de carton ai metodei „Vishing” s-au gândit că e mai simplu să facă teatru la telefon. Doar că, de data aceasta, piesa lor s-a jucat cu casa închisă… direct în arestul poliției, după o demonstrație de forță și profesionalism semnată de structurile de investigații din București.
„Directorii” de la colțul străzii și basmul cu „contul securizat”
Totul a început cu un scenariu demn de telenovelele ieftine, dar cu un impact psihologic devastator. O femeie de 75 de ani a fost victima aleasă de acești „profesioniști” ai manipulării care, după cum dezvăluie Sindicatul Europol, au pus în scenă o suită de apeluri menite să bage spaima în orice om de bună-credință. Mai întâi, un „angajat al băncii” a sunat-o cu o voce gravă și oficială, anunțând-o că cineva, un personaj misterios și malefic, încearcă să îi contracteze un credit pe nume.
Dar stați, că circul nu s-a oprit aici! Pentru ca minciuna să aibă și „ștampilă de stat”, a intrat în scenă al doilea actor, care s-a prezentat drept reprezentantul unei instituții guvernamentale. Mesajul? „Protejați-vă banii, doamnă, statul e aici să vă salveze!”. Presiunea psihologică a fost atât de mare încât femeia, convinsă că participă la o „operațiune secretă” de salvare a economiilor, a scos din bancă suma de 50.000 de lei. Planul escrocilor era simplu: victima urma să predea plicul unui „curier” care, chipurile, depunea banii într-un „cont securizat”. Singura problemă? „Contul” era, de fapt, buzunarul larg al unor paraziți sociali.
50.000 de motive să plângi în duba Poliției
Din nefericire pentru acești „antrenori de credite”, planul lor s-a izbit frontal de realitatea dură a cătușelor. Sesizați de victimă, care a avut prezența de spirit necesară într-un moment critic, polițiștii din Capitală au trecut la treabă. Nu cu vorbe, ci cu fapte. Au înțeles instantaneu mecanismul infracțional și au pregătit „scena” pentru actul final: flagrantul.
În momentul în care escrocii au întins mâna cu nerușinare după plicul ce conținea cei 50.000 de lei, „curierii” au primit o surpriză pe care nu o vor uita prea curând. În loc de bancnote foșnitoare, au simțit pe încheieturi metalul rece al cătușelor. Polițiștii i-au imobilizat fulgerător, iar cercetările nu s-au oprit la simplii pioni; a fost identificat rapid și un al treilea membru al grupării, demonstrând că rețeaua lor era la fel de șubredă ca și moralitatea lor.
Când Secția 22 și Sectorul 6 le strică „afacerea” infractorilor de tastatură
Acest succes răsunător, semnalat cu mândrie de Sindicatul Europol, nu a fost o întâmplare, ci rezultatul unei colaborări de manual între polițiștii din cadrul Secției 22 Poliție, Serviciului de Investigații Criminale (SIC) al Sectorului 6 și experții de la Serviciul de Investigare a Infracțiunilor Informatice.
Acești profesioniști au demonstrat că, indiferent cât de creativi se cred infractorii în spatele telefoanelor, legea are brațul mai lung și mintea mai ascuțită. Întreaga sumă de 50.000 de lei a fost recuperată, iar gruparea care profita de vulnerabilitatea persoanelor în vârstă a fost scoasă din circuitul „afacerilor” de stradă.
Este un semnal clar: în București, cine încearcă să fure munca de o viață a bătrânilor, riscă să își petreacă restul zilelor explicându-le colegilor de celulă cum e cu „conturile securizate”. Felicitări colegilor pentru reacția rapidă și pentru că au arătat, încă o dată, că uniforma de polițist vine la pachet cu o doză letală de eficiență pentru infractori! (Irinel I.).
-
Exclusivacum 4 zile„Jos labele de pe Ministrul Barbu!”: Fermierii prahoveni rup tăcerea și îi fac „pe genunchi” pe rachetiștii mafiei antigrindină
-
Exclusivacum 3 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXII. Împăratul” fără coroană al xanaxului: Cum a rămas incompatibilul Marcel Bălan cu buza umflată și cu DGIPI-ul la ușă
-
Exclusivacum 2 zileIPJ PRAHOVA S.R.L. – „GRĂDINIȚA DE CADRE”, SEZONUL XXXIV: CUM A RĂMAS „IUDA” CU BUZA UMFLATĂ ȘI CLANȚA LINSĂ
-
Exclusivacum 3 zileDOSARELE I.P.J. Prahova „GRĂDINIȚA DE CADRE” – SEZONUL XXXI. EDIȚIE SPECIALĂ:– ZOOTEHNIE PENALĂ ȘI TRĂDARE LA BĂICOI
-
Exclusivacum 5 zileDe la cai „intact dopați” la autobuze îngropate în datorii: Imperiul lui Nae de pe hipodrom și din TCE
-
Exclusivacum 2 zileSezonul XXXIII al „Grădiniței de Cadre”: REPUBLICA PENALĂ PRAHOVA: DE LA ACADEMIA DE CĂMĂTĂRIE, LA PUMNI ÎN GURA COPIILOR SUB PRIVIREA BLÂNDĂ A POLIȚIEI
-
Exclusivacum 24 de oreFABRICA DE CHESTORI „CU DEDICAȚIE”: CUM VREA ANP SĂ DISTRIBUIE STELUȚE AURII PRIN SPATELE LEGII
-
Exclusivacum 24 de oreIPJ PRAHOVA S.R.L. –„GRĂDINIȚA DE CADRE”- SEZONUL XXXV: DINASTIA XANAX, VOYEURISM LA BĂICOI ȘI CORIGENȚII TRĂDĂRII



