Educaţia este definitorie în formarea unui om şi, mai ales, a unui militar. Potenţialul nativ și studiul intensiv într-un mediu propice fac astfel încât viitorul adult să fie performant în viaţă. Căpitan-comandorul Ștefan Furtună, din Statul Major al Forțelor Aeriene, a absolvit Academia Forțelor Aeriene ale SUA (USAFA) din Colorado Springs, instituție ce și-a pus puternic amprenta în dezvoltarea sa profesională.

Despre absolvenții insituțiilor de învățământ militar superior din SUA s-a vorbit și scris. Am văzut tineri dornici să performeze, să facă parte dintre cei mai buni.

Unul din primii absolvenți ai Academiei Forțelor Aeriene ale SUA (USAFA), din Colorado Springs, este căpitan-comandorul Ștefan Furtună, șef secție în Statul Major al Forțelor Aeriene. De asemenea, este pilot instructor pe elicopterul IAR-330 Puma M/L, cu peste 1.500 de ore de zbor. Este căsătorit și are un fiu de 12 ani.

Povestea sa în uniforma militară începe anul 1997, când a intrat la Colegiul Național Militar Dimitrie Cantemir din Breaza. După absolvire, în 2001, a continuat cu Academia Forțelor Aeriene Henri Coandă, din Brașov, specialitatea aviație naviganți. Din anul 2002, a avut oportunitatea să urmeze cursurile Academiei Forțelor Aeriene SUA (USAFA), din Colorado Springs, pe care a absolvit-o în anul 2006.

Din 2007, după absolvirea cursului de bază aviație naviganți, în cadrul Școlii de Aplicație pentru Forțele Aeriene Aurel Vlaicu, de la Boboc, a fost repartizat la Baza 90 Transport Aerian unde a activat până la sfârșitul anului trecut. A ocupat, succesiv, funcții de pilot cu responsabilități crescânde, în cadrul escadrilei de elicoptere a bazei, ulterior fiind împuternicit pe o funcție de comandă în cadrul statului major.

A urmat diferite cursuri de carieră şi specializare în ţară şi SUA. A participat, în anul 2020, ca pilot-șef (și responsabil pentru operații) în detașamentul Carpathian Pumas, rotația a II-a, în cadrul Misiunii Multidimensionale Integrate ONU de Stabilizare, în Republica Mali – MINUSMA.

Căpitan-comandorul Ștefan Furtună recunoaște că totul a început la  Academia Forțelor Aeriene SUA (USAFA), din Colorado Springs, așa că l-am rugat să ne dezvăluie experiența sa americană, chiar dacă au trecut mulți ani de la absolvire.

La începutul selecţiei, în România, au fost șase studenți care s-au înscris, au parcurs mai multe probe și interviuri, printre care limba engleză, matematică, un fel de bacalaureat, exact cum îl dau absolvenții de liceu din SUA, apoi probe fizice cu un ofițer american de infanterie marină. Au rămas trei candidați, în cele din urmă el fiind declarat reușit.

Astfel, în anul 2002, am fost acceptați 1.209 cadeți, din care 11 erau străini. Eu, din România. Practic, toți candidații, fie din SUA sau din străinătate, am candidat pentru a fi în primii 11% din totalul de candidați, a specificat căpitan-comandorul Furtună.

Prima zi la USAFA avea să îi spulbere temerile inițiale, să dea cu ele de pământ și să-l înștiințeze că erau nefondate, pentru că realitatea s-a dovedit a fi mult mai crudă decât orice ar fi putut să-și imagineze inițial. Acum, povestește aceste lucruri râzând, însă trăite atunci au fost un șoc.

A avut parte de shark attack, făcând aluzie la cum un banc de rechini atacă prada din toate părțile. Practic, îi așteptau o armată de alți cadeți, din anii mai mari, care luau în primire fiecare cadet pentru vreo 10-15 minute.

În tot acel timp, fiecare din ei, de ambele genuri, care se roteau între ei și țipau reguli la 5-10 cm de fața, ceafa și urechile lor, timp în care ei stăteau încremeniți în poziția de atenție (spatele drept, bărbia în piept și privirea către orizont), iar la greșelile deja comise aveau de executat flotări.

Era doar prima zi din următoarele șase săptămâni de basic training (ceea ce, la noi, e pregătirea militară de bază), iar din acel moment deveneau basic cadets. Începutul a fost foarte greu, mulți au renunțat, dar tânărul român știa de ce venise la USAFA, așa că a strâns din dinți și a mers mai departe.

Scopul principal al USAFA este să ofere cadeților o combinație sofisticată de cunoștințe, aptitudini și responsabilități, concret, să creeze ofițeri în Forțele Aeriene ale SUA, adică oameni de caracter și lideri, care să aibă succes atât în viața militară, cât și ca cetățeni americani.

Perioada petrecută la USAFA a fost o perioadă hotărâtoare în dezvoltarea mea prin cunoștințe acumulate, depășire de limite personale, tipul de deschidere mentală către gândire outside the box și interacțiune cu alte sisteme de valori. Acea călire fizică, psihică și intelectuală, într-un sistem strict de onoare și integritate, m-a făcut omul care sunt azi.

Căpitan-comandor Ștefan Furtună

Au avut tot timpul de respectat cei trei piloni de bază ai USAFA, un cod de onoare, respectiv Integrity first (în primul rând, integritate), Service before self (Patria înainte de sine) și Excellence in all we do (excelență în tot ce facem).

Astfel, din cei 1.209 de cadeți admiși inițial, la 31 mai 2006 au absolvit 889, din care opt internaționali. La partea academică, USAFA are o cotație foarte ridicată între universitățile din SUA, oferind atât o serie de materii de bază și comune tuturor cadeților (de gândire critică, comunicare,

leadership, științe exacte și inginerie, științe comportamentale, etică de luptă, securitate națională etc), dar și aproximativ de 30 de specializări principale (obligatorii) și secundare (opționale), aprofundând, astfel, oricare din ramurile făcute anterior la nivelul de bază.

Ofițerul român a avut întotdeauna o înclinație mai mare către materiile exacte, astfel că cele mai dureroase pentru el au fost cursurile de engleză și filozofie.

A ales, ca specializare obligatorie, Științele Economice, ce avea în curiculă multe cursuri de matematică avansată, cursuri strict de economie, teoria jocurilor, științe politice și management. Timpul a trecut, iar căpitan-comandoul Ștefan Furtună și-a construit o carieră de succes.

În discuțiile noastre, am atins un subiect fierbinte. Mulți absolvenți de academii militare din SUA își dau demisia la ceva timp după ce vin în țară. Dintr-o statistică, se observă că cei mai mulți rămași sunt cei din Forțele Aeriene române.

Supoziția mea este că, toți fiind piloți, urmăm o carieră vocațională, pentru care am optat cu totul dedicați. De asemenea, suntem dispuși să acceptăm mai multe inadvertențe sistemice decât media, spre a ne îndeplini visul de a practica și excela pe domeniile noastre de expertiză.

Însă, acest fapt nu este suficient pe termen lung, pentru că, până la urmă, meseria noastră se poate practica și în cadru civil, deci trebuie și ceva extra.

În ceea ce mă privește, am avut și eu multe momente dificile și împrejurări în care am pus în balanță avantajele și dezavantajele urmării carierei militare în continuare, însă până acum faptul că mi-am îndeplinit obiectivele profesionale fără întârzieri, că am putut îmbina fără tensiuni viața de familie cu necesitățile și rigorile de la serviciu, mi-a oferit satisfacții personale suficiente cât să fiu mândru de purtarea uniformei militare în continuare, a declarat căpitan-comandorul Ștefan Furtună.

Ofițerul consideră că absolvenții români ai academiilor militare din SUA au suferit și încă suferă de șocul de realiza că nu au fost o investiție, ci o competiție pentru sistem, odată reveniți în țară.

Astfel, indiferent ce au scris în rapoartele de demisie sau încă nu au spus nimănui, ei pleacă pentru că: pot și au unde să plece; au deschis ochii patru ani spre o altă lume, spre alte oportunități; pentru că nu se regăsesc și nu sunt la fel de dispuși la compromisuri; și pentru că ajung să-și cunoască propria valoare și astfel își valorizează munca depusă cu sudoarea, sângele și durerea proprie, singuri între străini, numai de ei știută.

Un exemplu de remediere al acestui lucru (cel puțin pentru cei care fac încă obiectul sau care vor absolvi ulterior) ar fi primirea de sprijin prin ghidarea atentă a carierei lor (de eșaloanele superioare), cel puțin până la gradul de căpitan. (L. Irimia; foto – arhivă personală Ștefan Furtună)