În Parcul Jubileului (Parc du Cinquantenaire) din Bruxelles, proiectat cu prilejul celei de-a 50-a aniversări a Revoluției Belgiene, în apropiere de cartierul care găzduiește cele mai importante instituții europene, se găsește Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare (Musée royal de l’Armée et d’Histoire militaire), o instituție muzeală impresionantă, cu galerii care se întind pe o suprafață de aproximativ 40.000 m².

De fiecare dată când vizitez o capitală europeană, unele din primele căutări pentru itinerarul turistic propriu sunt muzeul militar și cel de istorie. Uneori este una și aceeași instituție. Caut să văd cum își privește fiecare țară europeană propria istorie militară, cum și-o interpretează și valorifică.

Sunt curios să identific felul în care și-o delimitează cronologic și care sunt accentele. Știind, mai ales, și episoade mai negre, mai rușinoase din istoria țării respective, vreau să văd cum se uită istoricii și, inevitabil, publicul de astăzi asupra lor. Dacă există tendința de a ascunde sunt preș lucrurile neplăcute pentru contemporani sau, din contră, problemele sunt atacate frontal.

Mă surprinde, uneori, să văd că instituțiile muzeale militare sunt găzduite de clădiri emblematice, chiar în centrul orașului, cu spații expoziționale generoase. Sunt repere ale orașului-capitală, nu sunt dosite pe străzi lăturalnice, văduvite de finanțări, cu patrimoniul în depozite.

La Bruxelles, am descoperit un muzeu militar impresionat, cu expoziții una mai bună decât cealaltă. Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare Belgiene (MRA) îndeplinește, în același timp, și rolul unui muzeu de istorie a ultimelor două secole, în timp ce Muzeul Regal de Artă și Istorie din apropriere are o altă funcție: prezentarea istoriei timpurii, de la începuturile omului până prin secolul al XIX-lea – o delimitare a competențelor utilă și benefică pentru public.

MRA poate fi vizitat în Parcul Jubileului, ușor de identificat datorită Arcului (triplu) de Triumf vizibil de la kilometri depărtare. Arcul a fost finalizat în 1905, de arhitectul francez Charles Girault, ca mai apoi să fie definitivate și clădirile adiacente care au găzduit Expoziția Internațională din 1910, moment în care a apărut și ideea unui muzeu militar.

Un tânăr ofițer, Louis Leconte, a organizat atunci un mic spațiu expozițional cu obiecte militare din propria colecție. Inițiativa lui s-a bucurat de mare succes la public, astfel încât autoritățile au decis să organizeze o expoziție permanentă, cu obiecte venite din donații și din cele rămase pe câmpul de luptă după Primul Război Mondial.

În 1923, muzeul se stabilește în clădirea din partea de nord a Arcului, rămasă în forma sa inițială până în prezent (clădirea sudică a fost reconstruită după un incendiu și găzduiește astăzi un muzeu automobilistic și Muzeul Regal de Artă și Istorie), iar Leconte, în rezervă, a fost numit curator-șef. În timp, muzeul s-a extins, amenajând un spațiu dedicat forțelor aeriene și un altul pentru cele navale.

Muzeul nu are un traseu expozițional fix, pentru cei mai mulți curioși vizitarea integrală a muzeului într-o singură zi poate părea o idee prea ambițioasă. Poate și din acest motiv, istoria militară a Belgiei este împărțită în spații tematice, periodizate clar.

O primă galerie prezintă o colecție spectaculoasă de armuri, săbii și alte arme medievale, care arată evoluția armamentului între secolele al VI-lea și al XVIII-lea. Obiectele din vitrine nu erau folosite doar în război, ci și pentru petrecerea timpului liber sau pentru a indica statutul posesorului. Numeroase arme de vânătoare și de turneu stau drept mărturie în acest sens.

Un alt spațiu adăpostește o colecție impresionantă de arme, echipamente, însemne onorifice și chiar instrumente muzicale. Obiectele din această sală datează, în principal, din perioada Primului Imperiu francez (1804-1815), a Restaurației franceze (1815-1830) și a celui de-Al Doilea Imperiu francez (1852-1870).

Galeria istorică, din nefericire închisă pentru amenajări în timpul vizitei mele, este, poate, cea mai bogată sală a muzeului, cu peste 8.000 de obiecte expuse, datate între 1831 și 1914. Următoarea galerie este dedicată Marelui Război, una dintre cele mai impresionate expoziții dedicate Primului Război Mondial din lume, conform muzeografilor, care prezintă toate fețele războiului, dar, mai ales, „triumful oțelului asupra omului”.

Muzeul cuprinde, de asemenea, un hangar destinat forțelor aeriene, cu un F-16AM MLU, „echipat” cu mai multe tipuri de rachete, ca piesă de rezistență (recent, Belgia și-a prezentat primul F-35 din dotare, făcând tranziția la aeronave de generația a V-a).

Pe lângă numeroasele aeronave, hangarul este un veritabil muzeu al aviației, prezentând și echipamente antiaeriene, armament, precum și istoria escadrilelor și misiunilor importante.

Într-un colț al hangarului sunt reprezentante și forțele navale, într-o expoziție mai modestă, dar la fel de interesantă. Alte expoziții, mai mici, sunt dedicate explorărilor polare și obiectelor deținute de ofițerii ruși care au fugit din Rusia după revoluția bolșevică.

Nu am menționat Al Doilea Război Mondial până acum cu un motiv. MRA are două (!) expoziții dedicate acestui conflict, probabil cele mai detaliate, dezvoltate, interactive și răscolitoare expoziții pe marginea acestei perioade pe care am avut ocazia să le văd vreodată. Acestea nu se limitează doar la istoria Belgiei în timpul războiului.

Prima dintre ele începe, de fapt, cu prezentarea perioadei interbelice, cu înarmările și emergența regimurilor dictatoriale criminale (Hitler, Stalin și Mussolini sunt puși față în față). Expoziția permanentă din prezent, deschisă în 2019, a fost concepută peste una mai veche, care a fost modernizată complet și actualizată, astfel încât să ofere experiențe educaționale pentru toate vârstele, inclusiv interactive.

Am fost surprins să descopăr că, într-o cameră care prezenta interiorul unei nave de război, podeaua se mișca, reproducând prezența ei pe mare – un detaliu aparent minor, dar important pentru impresie.

Expoziția mai include detalii despre diferitele fronturi, atât din Europa, cât și din Asia, reconstituiri ale vieții sub ocupație nazistă și merge dincolo de istoria militară tradițională, punând accent asupra consecințelor sociale, politice, economice și umane ale războiului.

A doua – complementară – își îndreaptă atenția asupra unor subiecte care pentru mulți încă sunt tabu: alegerile pe care unii le-au făcut în timpul războiului. Rolul jucat de autoritățile belgiene, de rege, rezistența, colaborarea, persecutarea evreilor și represiunea, toate sunt evidențiate și puse în context. Unicul neajuns aici a fost faptul că multe din detaliile care țin doar de Belgia sunt explicate de legende doar în franceză și flamandă, în timp ce subiectele mai generale dispun de explicații și în engleză.

Multe aspecte pot fi dezvoltate, la alegere, prin echipamente digitale. Astfel, am descoperit, de exemplu, un grup de italieni care aflau pentru prima dată diferența dintre un lagăr de concentrare și unul de exterminare, atât prin explicații textuale pe un ecran-hartă impresionat, cât și prin filmări de arhivă de la eliberarea acestor lagăre de aliați.

Aș mai avea multe de povestit, pentru că muzeul dispune, într-adevăr, de un patrimoniu spectaculos, iar curatorii și-au gândit spațiile expoziționale, mai ales cele dedicate celui de Al Doilea Război Mondial, ca niște lecții de istorie complete. La final, trebuie să spun, totuși, că o vizită la Bruxelles trebuie să includă, neapărat, și o zi petrecută la Muzeul Regal al Forțelor Armate și al Istoriei Militare din Parc du Cinquantenaire.(Text si FOTO: Dorin Luca).