Pamflet despre comisarul-șef Giugariu Constantin, spaima apei reci și apărătorul bătăii de joc instituționalizate

Împărăția lui „Nu aveți voie la apă!”

În timp ce infractorii reali se plimbă liniștiți prin Bacău, iar dosarele de violență domestică se adună frumos în bibliorafturi, în Inspectoratul de Poliție al Județului Bacău a apărut o nouă prioritate strategică: vânătoarea polițiștilor care îndrăznesc să bea apă rece.

La butoane, același personaj devenit deja vedetă de sindicat și legendă urbană: comisarul-șef Giugariu Constantin, împuternicit adjunct al IPJ Bacău și, pare-se, neîmputernicit cu un minim bun-simț managerial. După ce a recomandat într-o altă „ieșire creativă” confiscarea bicicletelor cetățenilor care comit contravenții, acum a trecut la nivelul următor: ceartă polițiștii pentru că își cumpără apă, dezvăluie Sindicatul Europol.

Da, în timp ce alții se ocupă de prevenirea criminalității, domnul adjunct pare preocupat de prevenirea hidratării.

Ședință operativă sau recital de umilință?

În cursul lunii august, comisarul-șef și-a convocat la ordin polițiștii rutieri din cadrul Poliției Municipiului Bacău. Oamenii, naivi, au crezut că urmează o discuție serioasă: strategii, planuri de lucru, poate niște soluții la haosul din trafic și la canicula care îi topește în intersecții.

Surpriză: nu.
Nu strategii, nu analize, nu management.
În schimb, show.

„Marele comandant” i-a chemat ca să îi umilească pentru „crima” supremă: au îndrăznit să se oprească la o benzinărie – aflată în afara itinerariilor aprobate – pentru nevoi fiziologice și pentru a-și cumpăra apă rece. Adică pentru că nu sunt roboți.

În viziunea domnului Giugariu, apa rece în timpul serviciului nu este o necesitate fiziologică, ci un fel de preludiu la corupție. Azi apă, mâine șpagă. Azi benzinărie, mâine DNA. Cam așa pare logica.

„În ladă precum sticlele”: literatură de birou, nu de catedră

Potrivit dezvăluirilor Sindicatului Europol, „ședința” nu s-a oprit la ton ridicat și reproșuri. A venit și momentul de teatru grotesc: șeful Biroului Rutier, în fața subordonaților, a fost pus să stea în picioare, ca la „stâlpul infamiei”, pentru că nu primise binecuvântarea să se așeze. Nu regulament, nu cod de etică – ci pură demonstrație de forță și umilire gratuită.

Și, ca totul să capete nuanțe de proză absurdă, polițiștilor li s-a transmis că, dacă au îndrăznit să meargă la benzinărie după apă, „mâine vor lua șpagă și vor ajunge în ladă precum sticlele”.

Operă literară, nu glumă.
Comparativ cu această metaforă, Caragiale pare raport sec de activitate.
Sindicatul Europol remarcă pe bună dreptate că domnul comisar-șef a ratat o carieră în literatură. Din păcate, nu a ratat-o și pe cea în management.

De la Cartea Junglei la Cartea Plângerilor

Nivelul sonor al discuției, spun polițiștii, era demn de o ecranizare după Cartea Junglei. Doar că în loc de animale sălbatice, avem un șef care urlă la subordonați ca la clanțe. Cei aflați în curtea inspectoratului au auzit tot „spectacolul” și s-au întrebat, pe bună dreptate, dacă nu era cazul să fie chemat un psiholog sau, măcar, un echipaj care să măsoare decibelii. Cine știe, poate chiar se impunea o amendă pentru tulburarea liniștii publice – dar cum să sancționezi chiar „sursele” tulburării?

Într-o instituție care ar trebui să dea exemplu de echilibru, calm și profesionalism, s-a ajuns ca polițiștii să se întrebe dacă nu cumva „managementul” are nevoie de consiliere, nu personalul din stradă.

Coincidențe de familie sau manual de răzbunare?

Lucrurile devin și mai interesante când apar detaliile de culise, punctate de Sindicatul Europol. Această criză de nervi și „discurs literar” are loc la puțin timp după ce polițiștii rutieri au suspendat permisul de conducere al nașului comisarului-șef Giugariu, împuternicit șef al Poliției Orașului Slănic Moldova.

Pură coincidență, desigur.
Sau nu?

Polițiștii se întreabă, perfect legitim, dacă nu cumva această tiradă și umilire publică sunt doar „colaterale” într-un război personal. Când unui șef i se atinge cercul de rudenie, brusc se schimbă și tonul, și prioritățile. Acolo unde legea e aplicată corect, „managementul” vine după și dă cu ea de pereți – nu cu infractorii, ci cu cei care și-au făcut treaba.

Biciclete confiscate, mașini protejate

Și acum, întrebarea care taie în carne vie, formulată limpede de Europol, dar pe care și orice cetățean rezonabil și-ar pune-o:
Dacă în cazul bicicletelor folosite la contravenții se poate emite, „cu entuziasm managerial”, îndemnul de confiscare, de ce în cazul nașului – șef de poliție la Slănic Moldova – nu există același zel?

De ce nu au fost invitați polițiștii rutieri în birou pentru a li se sugera, la fel de „curajos”, să confiște mașina folosită la comiterea contravenției?
Oare pentru că, brusc, domnul comisar-șef știe foarte bine că un asemenea îndemn ar fi ilegal? Sau pentru că ilegalitatea devine problematică doar când nu implică rude?

Când este vorba de bicicletele unor anonimi, se pot inventa măsuri.
Când e vorba de mașina nașului, brusc se aprind beculețele de „legalitate”.

Sindicatul trage semnalul de alarmă. Conducerea IPJ doarme?

Organizația sindicală Europol a sesizat oficial conducerea IPJ Bacău, cerând verificarea situației și analizarea comportamentului managerial al domnului Giugariu. Nu pentru că polițiștii ar fi prea sensibili, ci pentru că nu este normal:

• ca polițiștii să fie umiliți pentru că își cumpără apă într-o zi caniculară;
• ca un șef să folosească funcția pentru a intimida, nu pentru a conduce;
• ca oameni care își fac treaba în stradă să fie tratați ca potențiali corupți pentru că au nevoie de 5 minute de pauză.

Când în județ au avut loc patru infracțiuni de omor, iar violența domestică e o realitate zilnică, să faci din apa rece prioritatea numărul unu ține de caricatură instituțională, nu de leadership.

Domnule Giugariu, polițiștii nu sunt marfă pe raft

Sindicatul Europol a spus clar: polițiștii nu sunt „sticle într-o ladă”.
Polițiștii sunt oameni, nu marfă pe inventar. Au nevoie de apă, de pauză, de respect și de un cadru de lucru sănătos. Nu de urlete, de umilințe și de metafore umilitoare.

Iar apa rece nu e șpagă. Faptul că un șef a ajuns să asocieze automat o sticlă de apă cu mita arată mai mult despre modul lui de a gândi decât despre cei pe care îi conduce.

Înainte de următoarea „ședință operativă”, poate ar fi util ca domnul comisar-șef să recite, nu Cartea Junglei, ci un principiu simplu:
Funcția oferă autoritate, nu dreptul de a batjocori.

Restul – biciclete confiscate, polițiști certați pentru apă, nași cu permisul suspendat – seamănă mai mult cu un roman prost despre micile abuzuri de provincie decât cu o poveste despre o poliție care își respectă oamenii și misiunea. (Cerasela N.).

Înalta Curte îi mai trage o dată oblonul lui „Portocală”

Fostul procuror de la Ploiești, Mircea Negulescu, cunoscut în spațiul public drept „Portocală”, primește încă o porție de justiție rece, la pachet cu un cartonaș roșu definitiv din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit publicației Lumea Justiției, instanța supremă a menținut definitiv, în februarie, a doua excludere disciplinară a acestuia din magistratură, sancțiune pronunțată pentru modul în care a fost „fabricat” celebrul dosar supranumit „Tigăile lui Sebastian Ghiță”.

Dacă prima excludere definitivă din 2019 l-a dat deja afară din sistem, a doua vine ca o lovitură de siguranță: nu schimbă trecutul, dar îi mai pune un lacăt pe viitor, amânând cu încă trei ani orice eventuală tentativă de întoarcere în magistratură. Cu alte cuvinte: ieșirea din scenă a avut loc demult, dar acum i s-au stins și luminile de la culise.

Dosarul „Tigăile lui Ghiță”: improvizație penală după rețetă proprie

Conform dezvăluirilor din Lumea Justiției, cariera lui Negulescu a trosnit zgomotos în momentul în care a ieșit la lumină felul în care ar fi fost construit dosarul „Tigăile lui Sebastian Ghiță” – un dosar care, în loc să fie un act de justiție, a semănat mai degrabă cu un scenariu de bucătărie penală, unde probele se amestecă la foc mare și se servește un rechizitoriu „bine făcut”, indiferent de ingrediente.

Această abordare l-a costat scump pe fostul procuror. Nu doar profesional, prin excluderi succesive, ci și simbolic: din vânător de dosare a ajuns el însuși personaj de manual pentru derapajele din Justiție, menționat în hotărâri judecătorești și în presa de specialitate drept exemplu negativ de „așa nu”.

Mircea Negulescu, alergic la definitiv: încă o cale extraordinară… respinsă sec

Deși a fost scos din sistem încă din 2019, Negulescu nu pare împăcat cu ideea că ușa magistraturii i s-a închis. Potrivit aceleiași surse, după decizia definitivă a Înaltei Curți din februarie 2026, el a încercat să mai forțeze o dată nota, apelând la o cale extraordinară de atac: contestația în anulare.

Luni, 14 septembrie 2026, Înalta Curte de Casație și Justiție i-a dat însă un răspuns limpede, de tip „nu mai insista”. Completul de 5 judecători – Mihnea-Adrian Tănase, Mirela Poliţeanu, Lucian-Ioan Gherman, Cristinel Grosu și Mihaela Glodeanu – a respins contestația în anulare ca inadmisibilă, prin decizia nr. 126/2026, pronunțată în dosarul nr. 311/1/2026.

Tradus din juridic în română: încercarea de a întoarce pe dos o hotărâre definitivă a eșuat înainte să apuce măcar să intre pe fond. Procedura nu era nici măcar deschisă pentru astfel de manevre.

Contestație în anulare: „cerere respinsă, poftim la ieșire”

Decizia instanței supreme nu lasă loc de interpretări. În hotărârea pronunțată luni, judecătorii notează că:

• contestația în anulare formulată de Mircea Negulescu împotriva deciziei civile nr. 24 din 2 februarie 2026 (pronunțată de Completul de 5 judecători al ICCJ în dosarul nr. 1298/1/2025) este respinsă ca inadmisibilă;
• cererea de suspendare a executării aceleiași decizii este respinsă ca rămasă fără obiect.

Pe scurt: nu doar că nu i se admite contestația, dar nici măcar nu mai are sens să discuți despre suspendare, fiindcă terenul procedural pe care voia să joace era deja ieșit din uz.

Hotărârea este definitivă și a fost pronunțată, conform regulilor, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, în temeiul articolului 402 din Codul de procedură civilă.

Final de carieră: de la „vedetă a dosarelor” la client permanent al deciziilor definitive

Traiectoria lui Mircea „Portocală” Negulescu, așa cum reiese din relatările Lumea Justiției și din hotărârile instanței supreme, arată un drum abrupt:

• de la procuror ultramediatizat, activ în dosare cu mize politice și publice ridicate;
• la dublu exclus din magistratură, cu nume și prenume trecute la rubrica „abateri disciplinare”;
• și, în final, la justițiabil care încearcă tot felul de căi extraordinare, doar pentru a primi, din nou și din nou, același verdict: definitiv, închis, nu se mai redeschide.

Pamfletar vorbind, Justiția română pare să-i fi transmis lui „Portocală” următorul mesaj:
ai folosit sistemul la maximum, acum sistemul te-a folosit ca exemplu. Iar la capitolul „reîncadrare în magistratură”, pentru cel puțin încă trei ani, răspunsul e clar: „nu se servește, bucătăria e închisă”. (Irinel I.).