Urmăresc și eu de câteva zile telenovela cazului primarului de Baia Mare, Cătălin Cherecheș, ai cărui socrii au fost arestați deoarece au încercat s-o mituiască pe judecătoarea ce se pregătea să dea sentința în dosarul ginerelui lor.

Cherecheș a dat ieri un interviu de o jumătate de oră presei locale, în care explică faptul că el deduce că socrii săi au vrut să-i facă bine cu forța, oferind o mită de 100 de mii de euro pentru achitarea sa, mită intermediată de către mama judecătoarei. Noi trebuie să pricepem că Cherecheș n-a știut nimic (nici nu sunt dovezi c-ar fi știut), dar și că mama judecătoarei și-a anunțat fiica, care la rândul ei a anunțat DNA-ul pentru organizarea înregistrării ambientale, respectiv a flagrantului. Cinste și omenie de toate părțile!

Filierele subterane de mită din justiție nu sunt ceva nou, iar eu deduc la rândul meu că socrii lui Cherecheș (oameni cu stare, dacă au disponibili 100 de mii de euro pentru mită), au fost bine informați că drumul spre ciocanul judecătoarei e bătătorit demult, și el trece prin bucătăria mamei acesteia. Fiind un caz celebru, judecătoarea n-a acceptat operațiunea (de data asta!), a informat procurorii, și așa s-a ajuns la arestările socrilor. E de presupus că procurorii DNA vor afla de la socrii lui Cherecheș cum și de către cine au fost sfătuiți despre filiera mitei, rămâne de văzut dacă vor cerceta în plus detaliile, ce-ar putea aduce inclusiv inculparea/arestarea cuplului mamă-judecătoare, pentru fapte din trecut.

Oricum va fi, Cherecheș cere recuzarea judecătoarei pusă să-i dea sentința, care e limpede că acum nu mai poate fi obiectivă. Iar de-aici apar întrebări dacă nu cumva avem de-a face cu o operațiune mult mai sofisticată, prin care să se fi pus la cale chiar eliminarea judecătoarei din complet, iar socrii lui Cherecheș să nu fi fost decât sacrificații unei cabale menite să rezolve o mare problemă a ginerelui lor. Dacă judecătoarea nu va fi recuzată, atunci sentința va fi atacată pe motivul evident că nu îndeplinește condițiile legale, iar dacă aceasta va fi eliminată din complet, ba chiar cercetată temeinic în baza detaliilor oferite de către socrii, chichițele judecătorești vor putea aduce în viitor orice decizie, incluse fiind rejudecarea cazului, dar și un dosar penal pentru judecătoare.

Tot în această săptămână fostul președinte al Consiliului Județean Neamț, Ionel Arsene, a scăpat de pușcăria din România reușind un apel spectaculos la CEDO, ce-i dă dreptul să rămână în Italia, pe motiv că în România i-ar fi fost încălcat dreptul la viaţă şi ar fi supus la tratamente inumane şi degradante. Cam la fel a reușit să scape săptămâna trecută și miliardarul evreu Benny Steinmetz, căruia justiția din Cipru, tot țară UE (!), i-a luat în considerare argumentele că justiția din România e praf și se face conform unor comandamente subterane. Și uite așa, campania de imagine despre dreptate și adevăr a grațioasei Alina Gorghiu, ministresa justiției, se face praf și ea.

E de priceput nu doar că justiția din România e distrusă și nu se poate aplica în cazul oamenilor cu mulți bani, ci că și cea din interiorul UE e cam la fel. Cu această ocazie putem deduce însă și un alt adevăr, anume acela că cei ce au argumente și dovezi de șantaj asupra oamenilor de la vârful puterii românești pot scăpa ușor de extrădări și pedepse. Treaba e dovedită prin cazurile celebre ale fugarilor din Italia, ca cel al lui Dragoș Săvulescu, omul de afaceri condamnat și bănuit c-ar fi împărțit banii din tranzacția parcul Verdi cu oameni importanți, cel al fostului colonel SRI Daniel Dragomir, care dacă doar strănută puțin ar putea dărâma eșafodajul de putere al rezerviștilor din serviciile secrete, respectiv al lui Sebastian Ghiță, care dacă mai caută puțin prin geanta cu stickuri de memorie, poate oferi date și dovezi fulminante împotriva multor celebrități din jocurile de putere, începând cu tripleta Kovesi-Coldea-Maior, managerii variantei Băsescu de Stat Paralel.

La întrebarea retorică din titlu, despre cât de distrusă ar fi justiția românească, cunoscătorii ar fi putut răspunde încă din 1990, pricepând bine cum și de ce au fost condamnați la moarte Ceaușeștii, respectiv au fost iertați nomenclaturiștii securisto-comuniști. În baza a ceea ce-am descris azi pe scurt, e limpede că și cetățenii simpli înțeleg îngroziți că amenzile și pedepsele sunt doar pentru ei, că își duc de fapt viețile într-un univers concentraționar vopsit doar cu culorile democrației, iar chiar asta e cauza principală pentru care au căpătat un comportament de animăluțe fricoase, ce acceptă orice abuz și tratament inuman, rămânându-le să se roage la Dumnezeu ca să nu intre cumva în malaxorul acestei justiții croită pentru protecția celor mari și tari.

Cozmin Gușă