Administratie
Unii nu au reprezentat corect instituția militară
In pofida eforturilor noastre instituționale și prin asociațiile de rezerviști, pensiile militare au rămas cuprinse în categoria pensiilor speciale, din impozitarea cărora este exclus ca statul să facă vreo economie notabilă.
Și am spus că punerea în discuție a carierei militare în spațiul public, în acești termeni, ai „hoților cu pensii speciale”, de tot soiul de impostori și veleitari, va apăsa temeinic, cu consecințe nebănuite, pe atragerea resursei umane în armată.
Tăvălugul maculării ne-a prins descoperiți, în pofida eforturilor noastre de a oferi societății sprijinul necesar în situații critice și în ciuda strădaniilor de a ne arăta în public ca fiind profesioniștii armelor, prin militarii noștri din diferite arme și specialițăți militare în programe de captare a benevolenței publice pentru înrolarea tinerilor dornici de o carieră militară sub drapelul țării.
Ceva, spuneam, trebuie schimbat în comportamentul nostru, militari activi și în rezervă/retragere, deopotrivă, în renegocierea „contractului” nostru cu societatea din care facem parte și în slujba căreia ne aflăm.
Cum am ajuns, după eliminarea serviciului militar obligatoriu, la dificultăți de atragere a resursei umane, la neputința de a convinge decidenții politici asupra salarizării militare decente și de înțelegere a necesității înzestrării armatei cu mijloace de luptă moderne, într-o filosofie complet diferită de ducere a unui război convențional?
Cum au putut unii politicieni să apară în dezbateri publice spunând enormitatea potrivit căreia ar trebui plătiți numai aceia care au fost în teatre de operații, tot lor (și numai lor) cuvenindu-li-se o pensie militară, firește, „nespecială”?
De la 1 ianuarie 2007 până astăzi am gestionat modul în care armata a fost privită în societate într-o paradigmă nouă pe care nu o mai experimentaserăm.
Serviciul militar obligatoriu a fost valabil mai bine de 170 de ani în Armata României, așa încât intrarea într-un nou model, al armatei profesioniste, ar fi trebuit să însemne o calitate crescută a militarului profesionist, care avea, acum, un job – nu doar o îndatorire legală, onorantă pentru Țară, desigur, pentru o durată limitată –, beneficiind de achiziții de tehnologie militară modernă care să compenseze reducerea efectivelor militare.
Odată cu intrarea în NATO, s-a instalat convingerea că prezența în acest select club politico-militar – la adăpostul Articolului 5 al Tratatului de la Washington, din 4 aprilie 1949, care consacră ideea efortului comun în cazul unui atac împotriva oricărui membru al Alianței – este suficientă, așa încât cheltuielile pentru apărare (înzestrare tehnică, pregătirea și instruirea personalului, adaptarea la cerințele NATO) pot fi „domolite”, în beneficiul altor investiții socotite urgente (sănătate, învățământ, infrastructură), uneori, prin vocea unor lideri de opinie, considerate perfect opozabile cheltuielilor „inutile” pentru armată și, prin extensie, pentru sistemul de apărare și siguranță națională.
În societatea românească s-a inoculat, treptat, ideea potrivit căreia importanța socială a profesiei militare este una scăzută, în raport cu altele, de vreme ce militarii români nu au participat la niciun conflict în ultimii zeci de ani, iar prezența lor în diferite teatre de operații, asumată de statul român, prin decizia Parlamentului, este plătită suplimentar.
Cheltuielile pentru apărare, raportate la PIB, au scăzut considerabil, în perioada 2007-2014, abia ultimii ani având o relevanță hotărâtoare pentru nivelul procentului din PIB alocat armatei, implicit pentru programele de înzestrare cu tehnică de luptă.
În timpul acesta, media s-a comportat mai degrabă ostil cu armata, chiar atunci când semnalarea neajunsurilor pleca de la intențiile cele mai bune. În prim-plan s-au aflat adesea anomaliile sistemului, personajele nocive care purtau haină militară și care, prin faptele lor reprobabile, devoalate public, afectau imaginea uniformei militare în rândul publicului (inclusiv a leadershipului militar, ca să amintesc aici de generalii șpăgari care puseseră la cale o filieră de fraudare a examenelor la Școala Militară din Pitești, de locțiitorul șefului DGIA cu avânturi imobiliare, de fostul comandant al AFA, plagiator, care aranja concursurile didactice!).
Rarerori am reușit să livrăm, chiar ca „operă de PR”, modele autentice, portrete de militari profesioniști în domeniul lor, care, cum spunea inventatorul Iustin Capră, „vor să facă ceva în țara în care ți se spune, cu încăpățânare, că nu se poate face nimic”.
Mulți încă mai cred că dacă pun vreun militar într-un asfințit artistic prins într-o imagine digitală, urând „weekend liniștit!” sau „Seară plăcută!”, care strânge pe Facebook sute de like-uri, am dublat procentele de încredere în armată ale sondajelor de tot felul. Că e o reușită de PR. Și am văzut că, în momente critice, nu e, nu ajută deloc așa cum își închipuie saltimbancii giumbușlucurilor de tot felul.
Fiindcă un punct vulnerabil, tot de noi creat, în întregul sistem de apărare și ordine publică, a fost, la un moment dat, posibilitatea ieșirii la pensie cu un cuantum mai mare, în plată, decât va fi fost ultimul salariu (ceea ce nu se mai pomenise până atunci!), înaintea împlinirii vârstei de 50 de ani, urmată, chiar dacă prin concurs (la unii nici nu a fost cazul!), de angajarea în diferite posturi, cumulând pensia militară cu salariul.
Ne-am zis, șmecherește, că nu se prinde nimeni, că facem „o afacere”. Pe de altă parte, unii nu au reprezentat corect instituția militară, care nu putea vorbi decât prin ei, în lipsa unui sindicat, în fața decidenților politici, din rațiuni diverse, de la nepricepere, neputință și „tăcere aurită” până la urmărirea unor scopuri personale în cariere viitoare, după trecerea în rezervă.
În fond, societatea a reacționat vehement la aceste practici și a început să considere doar jocuri de PR prezența noastră în școli, în diverse contexte aniversare în spațiul public, în general, unde suntem „campionii bezelelor”. Cum se spune, încrederea se câștigă greu, se pierde foarte ușor. Comunicarea, credibilitatea, autenticitatea, firescul aparițiilor publice ale celor în uniformă sunt deziderate la care aspirăm și care trebuie să ne fie principii de bază în raporturile cu societatea. Dar nu sunt suficiente.
Despre soluții, o să scriu în alt text, dacă reușim să identificăm problemele onest. Cert este că trebuie să avem așteptări mai mari de la noi înșine, lucrând împreună, nu hrănind orgoliile stupide ale unor infatuați care se cred, din funcțiile lor, geniali și nemuritori, și e urgentă nevoie să refacem, cum spuneam, „contractul” nostru cu societatea din care facem parte și în slujba căreia ne aflăm. (Florin Șperlea).
Administratie
Antrenamentul și repausul câinilor de serviciu nu sunt opționale
Organizarea turelor de 12 ore ridică întrebări privind pregătirea, recuperarea și adăpostirea câinilor din Poliția de Frontieră
Conductorii canini și câinii de serviciu nu pot fi tratați ca simple resurse de planificare, susține Sindicatul Europol. Activitatea lor presupune obligații specifice, de la antrenamentul zilnic și îngrijirea animalelor până la asigurarea perioadelor de refacere după misiuni.
Sindicatul atrage atenția că organizarea activității în ture de 12 ore poate ridica probleme atunci când echipele canine sunt planificate în misiuni operative succesive sau primesc atribuții care nu țin de specializarea lor. În astfel de condiții, spune organizația, trebuie clarificat cum sunt respectate timpul de pregătire, nevoile fiziologice ale câinelui și condițiile de transport și adăpostire.
Pentru lămuriri privind aplicarea prevederilor OMAI nr. 172/2025, Sindicatul Europol a solicitat un punct de vedere Centrului Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu. Răspunsul instituției prezintă obligațiile referitoare la pregătirea și utilizarea câinilor de serviciu, precum și responsabilitățile structurilor care îi au în dotare.
Patru ore de antrenament pe zi, în timpul programului de lucru
Una dintre clarificările importante privește timpul de antrenament. Potrivit răspunsului Centrului Chinologic, art. 19 alin. (2) lit. b) din OMAI nr. 172/2025 prevede desfășurarea zilnică a antrenamentului, în timpul programului de lucru. Activitatea poate fi împărțită în mai multe sesiuni și se aplică indiferent de categoria de serviciu.
Articolul 20 stabilește, la rândul său, că antrenamentul se desfășoară zilnic în programul de lucru, cu excepția situațiilor în care echipa canină participă la misiuni. Pentru câinii specializați în detectarea produselor, metodologia de specialitate permite efectuarea unor antrenamente și în timpul misiunilor, în condițiile prevăzute de aceasta.
Prin urmare, planificarea unei echipe într-o tură de 12 ore nu înseamnă, de la sine, că activitățile de pregătire pot fi eliminate. Organizarea serviciului trebuie să țină cont de cerințele specifice activității canine, arată sindicatul.
Timpul pentru pregătire este și responsabilitatea conducerii
Asigurarea timpului de antrenament nu este doar responsabilitatea conductorului. Conform art. 6 lit. b) din ordin, citat în răspunsul Centrului Chinologic, structurile care dețin efective canine trebuie să dispună măsurile necesare pentru timpul dedicat îngrijirii, hrănirii, dresajului și antrenamentului câinilor, precum și pregătirii profesionale a conductorilor.
Această obligație devine cu atât mai relevantă când polițiștii sunt planificați în activități operative succesive sau primesc sarcini suplimentare, fără legătură cu specializarea canină. În opinia Sindicatului Europol, conductorul nu poate fi făcut singur răspunzător pentru menținerea nivelului de pregătire al câinelui dacă structura nu îi asigură timpul și condițiile necesare.
Refacerea câinelui face parte din capacitatea de lucru
Repausul este deosebit de important pentru câinii folosiți la detectarea substanțelor interzise, a tutunului, a urmelor olfactive și pentru alte activități bazate pe miros. Potrivit art. 33 alin. (4) din OMAI nr. 172/2025, timpul de refacere a capacității fiziologice de lucru trebuie să fie egal cu perioada de folosire efectivă în misiune.
Metodologia de specialitate stabilește, de asemenea, că activitățile de căutare nu trebuie să depășească 30 de minute. După acestea, câinele trebuie să beneficieze de intervale pentru deconectare și pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.
Centrul Chinologic subliniază și necesitatea prevenirii suprasolicitării, astfel încât să fie menținută calitatea căutării. Sindicatul Europol spune că aceste prevederi arată că refacerea nu este un beneficiu facultativ, ci o condiție atât pentru protejarea sănătății câinelui, cât și pentru eficiența misiunilor.
Transportul în autospecială nu echivalează automat cu repausul
Un alt aspect semnalat privește câinii ținuți în cușca autospecialei în timpul patrulărilor auto. Sindicatul avertizează că simpla prezență a animalului într-un compartiment de transport nu dovedește, prin ea însăși, că acesta beneficiază de o perioadă corespunzătoare de refacere.
Răspunsul Centrului Chinologic nu prevede expres că orice interval de recuperare impune întoarcerea la sediul unității. El indică însă condiții ce trebuie respectate în timpul transportului: autospeciala trebuie să asigure ventilație, temperatură adecvată, climatizare și posibilitatea supravegherii câinelui.
În plus, metodologia comună nr. 129390 din 16 martie 2026 prevede ca, la fiecare două ore de drum, să se facă o oprire de 15–20 de minute. În acest interval trebuie asigurate apă proaspătă și posibilitatea ca animalul să își satisfacă nevoile fiziologice.
Transportul și adăpostirea sunt reglementate diferit
Potrivit prevederilor invocate în răspunsul oficial, transportul câinilor în timpul programului de lucru trebuie realizat cu mijloace special amenajate și autorizate sanitar-veterinar. Adăpostirea presupune alte cerințe: spațiu suficient, libertate de mișcare și protecție față de condițiile meteorologice, astfel încât animalul să poată sta în picioare și să se poată întoarce.
Metodologia stabilește inclusiv dimensiuni minime pentru cuștile folosite la adăpostire și prevede, potrivit formulării actului citat, interdicții privind ținerea câinilor legați sau fără harnașament în perioada în care se află în adăpost.
Centrul Chinologic nu formulează o interdicție expresă privind menținerea câinelui în autospecială pe întreaga durată a unei ture de 12 ore. Totuși, normele prezentate disting între transport și adăpostire, astfel că un compartiment de transport nu poate fi considerat automat spațiu de cazare permanentă. Orice astfel de utilizare trebuie analizată în raport cu condițiile efective de bunăstare și cu reglementările aplicabile.
Sindicatul cere organizarea activității în acord cu normele
Sindicatul Europol susține că eficiența unei echipe canine nu se măsoară doar prin timpul petrecut în teren sau prin prezența într-o autospecială. Contează și calitatea pregătirii, respectarea perioadelor de recuperare și asigurarea unor condiții adecvate de muncă și îngrijire.
Organizarea activității, afirmă sindicatul, trebuie să le permită conductorilor să își îndeplinească obligațiile fără ca întreaga răspundere pentru pregătirea și starea câinilor să le fie transferată. Sindicatul anunță că va continua să susțină aplicarea unitară a prevederilor legale și respectarea particularităților muncii echipelor canine.
„Un câine de serviciu bine pregătit, odihnit și îngrijit corespunzător” este, potrivit organizației, esențial atât pentru siguranța polițistului, cât și pentru eficiența misiunilor. (Sava N.).
Administratie
Poliția Română, partener într-un proiect de monitorizare a rețelelor radio
RMS RAN urmărește dezvoltarea unor capabilități tehnice pentru supravegherea și securizarea frontierelor
Serviciul Român de Informații, prin Unitatea Militară 0929 București, implementează proiectul „Sistem monitorizare parametri radio din rețele de acces radio – RMS RAN”, în parteneriat cu mai multe structuri ale instituției, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
În proiect sunt implicate și Unitățile Militare 0461 și 0991 București, precum și Unitatea Militară 0472 București, care are în coordonare unitățile 0221, 0964, 0167 și 0198 București.
Monitorizarea rețelelor de acces radio
Potrivit descrierii proiectului, obiectivul general este operaționalizarea unor capabilități tehnice de monitorizare radio în domeniul rețelelor de acces radio. Acestea urmează să sprijine activitățile specifice de supraveghere și securizare a frontierelor externe ale României. (Paul D.).
Administratie
Peste 700 de școli au aplicat pentru finanțare în cadrul programului PRIMII
Inițiativa vizează sprijinirea elevilor din ciclul primar și prevenirea abandonului școlar
Ministerul Educației și Cercetării a încheiat perioada de depunere a aplicațiilor pentru Programul pentru Reușita Învățământului primar prin Măsuri Integrate de Intervenție (PRIMII). Au fost depuse 709 cereri de finanțare, pentru intervenții în școli vulnerabile.
Programul urmărește prevenirea analfabetismului funcțional și reducerea riscului de părăsire timpurie a școlii, printr-un pachet de sprijin adaptat nevoilor elevilor și comunităților.
Sprijin educațional, hrană și consiliere
Finanțarea poate acoperi activități de tip „Școala după Școală”, lecții individualizate și programe de recuperare. Sunt eligibile, de asemenea, hrana pentru elevii participanți, activitățile extracurriculare, materialele didactice și resursele pentru învățare remedială.
Programul poate susține și servicii de consiliere și terapie pentru elevi, precum și consiliere parentală.
Abordare bazată pe date și instrumente existente
PRIMII extinde către învățământul primar logica de intervenție folosită de Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, care s-a adresat în principal ciclului gimnazial.
Implementarea va valorifica instrumente de identificare a vulnerabilităților și riscurilor educaționale: Indexul Național de Vulnerabilitate Școlară pentru Învățământul Primar și Mecanismul de Avertizare Timpurie în Educație, dezvoltate împreună cu Banca Mondială, precum și Indicele de Risc Comunitar, elaborat de UNICEF.
Implementare în perioada 2026–2029
Proiectul se va desfășura între 2026 și 2029. Finanțarea este asigurată din Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027, în cadrul priorității privind prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului grupurilor dezavantajate la educație.
-
Exclusivacum 5 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 3 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 4 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 17 oreI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 2). Agentul „Spray-Picioruș” versus propriul body-cam: când te dă pe mâna Parchetului chiar filmarea ta
-
Exclusivacum 3 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 3 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi




