Evenimentele din ultimele săptămâni și, în special, cele de Sâmbătă 28.10.2023 se constituie în epicriza și certificatul de deces al „celei mai mari alianțe militare din istoria lumii”. Dacă pozițiile constante ale lui Orban sau declarațiile lui Fico erau simptomele clare ale unei boli în stare terminală a pacientului NATO, declarațiile de Sâmbătă ale lui Erdogan au fost semnătura pe certificatul de deces al paravanului prin care SUA își exercita până mai ieri puterea hegemonică asupra lumii.

Pentru a stabili premizele va trebui să aruncăm un ochi iar la Tratatul NATO… prilej cu care ajungem imediat la următoarele concluzii:

1. „Obligația „toți pentru unul, unul pentru toți” prevăzută de art. 5 nu e o obligație a părților semnatare ci o opțiune!
2. Deciziile privind extinderea NATO se iau „prin acord unanim” (art. 10)
3. Nu există nicio dispoziție în Tratatul NATO care să facă posibilă excluderea unui sau mai multor membri din Alianță.

Să le luăm pe rând… În concret, art. 5 prevede că „Părțile convin ca un atac armat împotriva uneia sau mai multora dintre ele, în Europa sau în America de Nord, va fi considerat un atac împotriva tuturor și, în consecință, sunt de acord ca, (ATENȚIE MARE!!!) dacă are loc asemenea atac armat, fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului la auto-aprare individuală sau colectivă recunoscută prin Articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini Partea sau Părțile atacate prin efectuarea imediată, individual sau de comun acord cu celelalte Părți, a oricărei acțiuni pe care o consider necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru restabilirea și menținerea securității zonei nord-atlantice.”

Cu alte cuvinte atacarea unui membru va putea aduce un „sprijin” „prin efectuarea imediată” „individual sau de comun acord cu celelalte Părți” „a oricărei acțiuni pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate”. Sprijinul nu este obligatoriu și nici nu este neapărat militar, fapt confirmat de mai mulți specialiști în domeniu. Mai’a K. Davis Cross, profesor de științe politice și afaceri internaționale la Universitatea Northeastern a spus că dacă are loc un eveniment declanșator, membrii NATO „se întâlnesc pentru a discuta dacă sunt de acord că acțiunile de pe teren justifică invocarea articolului 5″ și în acest moment „Trebuie să ajungă la un CONSENS în acest sens, deci nu e vorba de un vot formal. Consensul poate însemna că niciun guvern nu se opune invocării articolului 5.”
Ceea ce face ca posibil ca membrii NATO să nu ajungă la un consens cu privire la un răspuns militar direct la un atac rus. „Nu există niciun fel de răspuns automat, în nicio circumstanță”, spune Michael O’Hanlon, membru senior la Brookings Institution.

În al doilea rând, chiar dacă membrii NATO ajung la un consens și invocă articolul 5, fiecare membru poate decide individual cu ce ar dori să contribuie, militar sau în alt mod. Conținutul articolului 5 „este, de fapt, un fel de autorizație pentru ca alianța să decidă cum să acționeze, colectiv ori individual”, spune Charles Kupchan, membru senior la Consiliul pentru Relații Externe și profesor la Universitatea Georgetown.

Mai mult, în tratat este scris explicit că extinderea NATO trebuie făcută PRIN ACORD UNANIM. Cum spuneam, excluderea unei țări membre nu este prevăzută în niciun mod în tratat, însă chiar și forțând o astfel de excludere, DECIZIA EXCLUDERII AR TREBUI LUATĂ TOT „PRIN ACORD UNANIM” – ceea ce, iar, e puțin probabil să se poată întâmpla, motiv pentru care Turcia (sau oricare alt „elev nedisciplinat”) va rămâne membru sine diae urmând să blocheze din interior orice acțiune…

Or, „ACORDUL UNANIM” este demult istorie în NATO… ceea ce face ca însăși „cea mai mare alianță a lumii” să devină istorie. O istorie inutilă (o singură dată a fost invocat art. 5 și atunci a fost de 11 Septembrie 2001…) și extrem de costisitoare.

Fără dubiu, dacă până acum pozițiile Ungariei, Slovaciei sau chiar a Poloniei ridicau semne de întrebare cu privire posibilitatea ajungerii la una „ACORD UNANIM”, după declarațiile de sâmbătă făcute de Erdogan devine evident că UNANIMITATEA A DEVENIT ABSOLUT IMPOSIBILĂ ÎN NATO! Iar asta înseamnă că NATO, de facto, a murit sâmbătă. Fantoma lui rămâne însă – MOROIUL NATO continuând să impresioneze doar copiii din lumea a treia și fătucile din presa corect politică.

Vom trăi un Haloween militaro-geostrategic încă mulți ani, un spectacol grotesc, inutil, fără finalitate dar, în schimb, extrem de scump! Ce ar trebui să înțelegem începând de azi? Că suntem pe cont propriu, singuri responsabili de soarta noastră! Și că pentru o țară mică sau medie ca noastră nu armele vorbesc (nici măcar alea 32 de F35 care vor veni peste 10 ani!), ci inteligența și diplomația. De aceea, poate noi românii ar trebui să înțelegem și în cheie diplomatico-geostrategică cuvântul Domnului care ne îndemna „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii!)” (Matei 10: 16) Adică nu invers, nu cum facem azi!

Dan Chitic