Premisa de la care a plecat comanda universității este că fiecare om este important și  trebuie să-i asigurăm condiții de viață și de muncă în concordanță cu vremurile pe care le trăim.

Peste trei ore a durat vizita în academie, peste 10 mii de pași, multe laboratoare vizitate, șantiere în care se lucra din plin ori spații noi, date de curând în folosință.  Gazdă mi-a fost chiar contraamiral de flotilă Alecu Toma, comandantul (rectorul) academiei.

Am pornit la drum cu un plan managerial și o strategie de dezvoltare, spune comandantul instituției de învățământ. Strategia viza atât asigurarea bazei materiale, cât și dezvoltarea programelor de studii, pentru că cerințele de școlarizare ale forțelor navale au crescut în ultimii ani. De la 20-30 de studenți pe an, la licență, am ajuns la peste 100 de studenți.

În timp ce ne plimbăm pe lângă noile pavilioane cu dormitoare renovate, aflu că la parter funcționează departamentul de limbi străine. Patru pavilioane, cu o capacitate de aproximativ 400 de studenți, reabilitate total, prin reparații capitale, izolație termică și înlocuirea vechilor sisteme de încălzire cu unele moderne, cu panouri solare.

Pentru noi este foarte importantă viața în comun și atunci cazărmile de pe nave, cel puțin pentru maiștrii militari și pentru soldații gradați profesioniști, sunt cazărmi unde locuiesc 10, 20, 30 de persoane. Habitatul de aici trebuie să respecte acest specific. Astfel, dormitoarele au o capacitate de patru, șase sau opt persoane, unde fiecare student are necesarul de dotare: masă, pat, dulap. Toaletele sunt comune. Noi am păstrat sistemul pe care-l regăsim la nave.

Anul trecut, la 17 noiembrie, instituția a împlinit 150 de ani, iar Aula Magna a fost una din sălile renovate cu această ocazie. Multe lucruri le-am realizat cu sprijinul studenților – de a muta un laborator, a debarasa o zonă, de a înțelege că pentru o perioadă de timp trebuie să scădem puțin pretențiile în a folosi spații de cazare care nu sunt la un standard extraordinar. Ne-au înțeles și ne-au ajutat. Le-am explicat că școala este a lor, că este parte din ei și așa va rămâne.

Totul în jur arată impecabil, așa cum îmi imaginez că ar trebui să fie orice universitate care a scris istorie. Sincer, cred că se putea mai bine. Marele meu avantaj și ghinion în același timp este că am o latură foarte practică. Merg pe șantier aproape în fiecare zi, verific, pun polobocul etc.

Din curte se zărește bazinul de înot, încă în reabilitare. Terenuri și spații verzi, teren de fotbal cu pistă de alergare și tribună, precum și o parcare de 500 de locuri, toate oferă studenților baza sportivă de care au nevoie.

Din păcate, ne confruntăm cu lipsa forței de muncă și a materialelor, dar și cu creșterea prețurilor. Lucrăm cu companii private, prin licitație, respectând legea în totalitate.

Trecem pe lângă un corp de clădire al Facultății de Navigație și Management Naval, unde vom găsi laboratoarele academiei. Aici e laboratorul meu de suflet și pot să vă ofer ocazia să vă plimbați cu vaporul, îmi spune comandantul, în timp ce îmi arată cum se manevrează macheta unei nave. Aici reușesc să înțeleagă ceea ce noi le explicăm în mod teoretic: efect de cârmă, efect de elice, inerția, interacțiunea, efectul de curent sau efectul de vânt.

Aflu că laboratoarele sunt rezultatele proiectelor științifice ale cadrelor didactice. Academia are singura secție de marină militară din România, în consecință, nu e ușor să găsești laboratoare dedicate. Tocmai de aceea a fost nevoie fie să se adapteze, fie să inoveze, astfel încât să contribuie cu material didactic util învățării, care presupune cercetare și dezvoltare.

Vizităm apoi un simulator de navigație, ce reprezintă o punte de comandă a unei nave moderne. Este de generație nouă, pentru că școala trebuie să fie înainte cu câțiva pași. A fost achiziționat acum doi ani, dar tot în acest laborator sunt și echipamente care nu se văd pe puntea de comandă, cum ar fi un radar de navigație și un propulsor transversal. Trebuie să găsim mereu modalități să-i motivăm, să le oferim tot ceea ce au nevoie, continuă comandantul.

Urmează vizitarea planetariului, unde studenții învață despre bolta cerească, folosind astfel una din metodele cele mai vechi de navigație pe mare. Simulatorul are o componentă istorică – un planetariu nemțesc din 1976, alături de cel achiziționat recent, de ultimă generație. Ajungem și în laboratorul de oceanografie, unde se pot studia, pe rafturi, mostre de pești din oceanul planetar, vechi de peste 30 de ani.

Observ că ușile sălilor de clasă sunt dotate cu geamuri. Orarul e afișat la ușă, iar directorul de departament îi poate observa pe studenți fără să le perturbe activitatea.

Intrăm într-o sală de clasă, unde se desfășoară cursul Baza navigației, la secția civilă. La vederea comandantului, tinerii salută puțin stingheri. Merge treaba cu baza navigației? Să știți că la vapor aveți nevoie de harta scrisă, pe care o aveți în sertar. Dacă pică energia, va fi utilă, le spune acesta, mai în glumă, mai în serios.

La cerere, intrăm și într-un dormitor, la întâmplare. Comandantul vede în primele două secunde un pat care nu e aranjat perfect, însă spune că nu a avut emoții să deschidă ușa, pentru că știe că studenții sunt, în general, serioși.

Laboratorul de chimie este o poveste în sine, prin prezența lectorului universitar Manuela Petroei, șef lucrări în cadrul academiei, un om cu adevărat pasionat de meserie. În timpul pandemiei, au produs în acest laborator dezinfectant, pe bază de alcool izopropilic, apă oxigenată și glicerină, autorizat în final de Institutul Cantacuzino.

Eu le prezint copiilor de anul întâi că nava în sine este o fabrică, este un combinat, își produce singură energie, are propriul laborator de chimie, își produce apă dulce și își gestionează deșeurile. Trebuie să le captezi atenția, să-i faci să le placă chimia, să-i atenționezi despre ce-i așteaptă când ajung la navă.

Aflu de la comandant, nu fără uimire, că pe baza unei planificări, de două ori pe săptămână, stă la masă cu studenții. Discutăm despre școală, despre probleme personale. Nu vreți să știți câte am aflat, câte am schimbat și am corectat. Îmi doresc să-i înțeleg cât mai bine. Sunt timorați, dar până la finalul mesei se relaxează, se creează o atmosferă plăcută și de fiecare dată diferită.

Schimbările din academie au inclus chiar și modul de promovare a ofertei educaționale. Scopul nu este să-și ocupe locurile, ci să-i atragă pe cei mai buni. Vrem viitori studenți care sunt convinși că și-au găsit menirea, că alegerea este cea corectă și atunci șansele ca ei să rămână în sistem, să se dezvolte în sistem sunt mult mai mari. Aceasta este oferta noastră, o ofertă corectă. Nu trebuie să-i spun că totul este roz, extraordinar. (A. Motoc).