Există, din 1990, Federația Sindicatelor Libere ale Salariaților Civili din Unitățile MApN, la care sunt afiliate mai multe organizații sindicale. Înainte de a da câteva lămuriri pe această temă, facem precizarea că Titlul II din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial nr. 1238 din 22 decembrie 2022, este dedicat organizațiilor sindicale.

Legea nr. 367/2022 prevede că persoanele încadrate cu contract individual de muncă au dreptul, fără nicio îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie și/sau să adere la un sindicat. Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puțin 10 angajați din aceeași unitate sau de cel puțin 20 de angajați din unități diferite ale aceluiași sector de activitate. Organizația sindicală are obligația de a ține evidența numărului de membri, a încasărilor și a cheltuielilor de orice fel.

Pentru dobândirea persona-lității juridice, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de dobândire a personalității juridice la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea. La cerere se anexează:

■ procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de membrii fondatori;

■ statutul sindicatului;

■ lista membrilor din organul de conducere care va cuprinde numele, prenumele, codul numeric personal și funcția sindicală.

Nicio persoană nu poate să fie constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se afilieze sau nu ori să se retragă sau nu dintr-o organizație sindicală. O persoană poate face parte, în același timp, numai dintr-o singură organizație sindicală la același angajator.

Constituirea, organizarea, funcționarea, reorganizarea și încetarea activității organizației sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, iar în absența unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea și încetarea activității organizației sindicale, se vor aplica dispozițiile de drept comun privind reorganizarea și încetarea persoanelor juridice.

Statutul organizației sindicale nu poate să conțină prevederi contrare legilor în vigoare și trebuie să cuprindă cel puțin prevederi cu privire la:
■ scopul constituirii, denumirea și sediul organizației sindicale;

■ modul în care se dobândește și încetează calitatea de membru al organizației sindicale;

■ drepturile și îndatoririle membrilor;

■ modul de stabilire și încasare a cotizației;

■ organele de conducere, denumirea acestora, modul de alegere sau de revocare, durata mandatelor și atribuțiile lor;

■ condițiile și normele de deliberare pentru modificarea statutului și de adoptare a hotărârilor;

■ mărimea și compunerea patrimoniului inițial;

■ divizarea, comasarea, dizolvarea sau încetarea activității organizației sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului, cu specificarea faptului că bunurile date în folosință gratuită de către stat vor fi restituite acestuia.

Organizațiile sindicale au dreptul de a-și elabora reglementări proprii, de a-și alege liber reprezentanții, de a-și organiza gestiunea și activitatea și de a-și formula programe proprii de acțiune, cu respectarea legii. Este interzisă orice intervenție din partea autorităților publice și a angajatorilor de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea drepturilor menționate. De asemenea, este interzis orice act de ingerință al angajatorilor fie direct, fie prin reprezentanții sau membrii lor, în constituirea organizațiilor sindicale sau în exercitarea drepturilor lor. Imixtiunile în activitatea unei organizații sindicale se constată de către Inspecția Muncii.

Membrilor aleși ai organelor de conducere ale organizațiilor sindicale li se asigură protecția legii contra oricăror forme de condiționare, constrângere sau limitare în exercitarea funcțiilor lor. Aceștia au acces în unitățile în care au membri, pentru desfășurarea activităților sindicale, dar pe perioada prezenței în unitate vor respecta regulamentul intern al unității.

Sunt interzise modificarea și/sau desfacerea contractelor individuale de muncă sau a raportului de muncă ori de serviciu ale membrilor organizațiilor sindicale, orice excludere a acestora din procesul de angajare, transfer, retrogradare, lipsire de oportunități de formare, precum și orice alte acțiuni sau inacțiuni ce aduc prejudicii membrilor organizațiilor sindicale pentru motive care privesc apartenența la sindicat sau activitatea sindicală.

De-a lungul timpului, s-a discutat foarte mult despre reprezentativitatea organizațiilor sindicale. Legea stabilește clar condițiile în care aceasta se obține, la nivelurile național, de sector de negociere colectivă sau grup de unități și de unitate.

Pentru a fi reprezentative la nivel de unitate, organizațiile sindicale trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:

■ au statut legal de sindicat sau federație sindicală; lau independență organizatorică și patrimonială;

■ numărul de membri ai sindicatului sau, după caz, ai sindicatelor componente ale federației sindicale reprezintă cel puțin 35% din numărul total de angajați aflați într-un raport juridic de muncă sau un raport de serviciu cu unitatea.

Îndeplinirea condițiilor de reprezentativitate se constată, la cererea organizațiilor sindicale, de către judecătoria în a cărei rază teritorială își au sediul, prin depunerea la instanță a documentației prevăzute de lege. Dovada îndeplinirii condițiilor de reprezentativitate la nivel de grup de unități, dacă acesta este constituit, se face prin:

■ copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către federație și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organelor executive de conducere;

■ tabel centralizator, semnat de reprezentantul legal al federației sindicale, cuprinzând lista sindicatelor din grupul de unități și numărul total de membri ai acestora, precum și declarațiile semnate de reprezentanții legali ai sindicatelor componente în care se specifică numărul de membri de sindicat din fiecare unitate care a constituit grupul de unități;

■ numărul de angajați ai unităților care constituie grupul de unități, dovedit cu adeverințele eliberate de unitățile care constituie grupul sau cu certificat eliberat de Inspecția Muncii, pe baza informațiilor extrase din baza de date organizată la nivelul Inspecției Muncii cu registrele generale de evidență a angajaților depuse de angajatori (eliberarea certificatului în acest scop se face gratuit);

■ declarație pe propria răspundere a reprezentantului legal al fiecărui sindicat membru privind afilierea la o singură federație sindicală.

La nivel de unitate, reprezentativitatea prin depunerea la instanță a următoarelor documente:

copie a hotărârii judecătorești definitive de dobândire a personalității juridice de către organizația sindicală și a ultimei hotărâri judecătorești definitive de modificare a statutului și/sau a componenței organului executiv de conducere;

■ declarație pe propria răspundere semnată de reprezentantul legal al organizației sindicale privind numărul total de membri de sindicat;

■ adeverință eliberată de angajator sau certificat eliberat de Inspecția Muncii, privind numărul de angajați din unitate, pe baza informațiilor extrase din baza de date organizată la nivelul Inspecției Muncii cu registrele generale de evidență a salariaților depuse de angajatori (eliberarea certificatului în acest scop se face gratuit);

■ dovada depunerii la Inspectoratul Teritorial de Muncă a unei copii a dosarului de reprezentativitate.

Sindicatele și federațiile sindicale reprezentative la nivel de unitate sunt obligate ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării hotărârii judecătorești de constatare a reprezentativității, să transmită o copie a acesteia în format electronic atât la inspectoratul teritorial de muncă, care o va publica, în termen de 3 zile lucrătoare, pe site-ul instituției, cât și angajatorului.

În unitățile la care sunt încadrați minimum 10 angajați și la care nu există sindicat, interesele angajaților pot fi promovate și apărate de reprezentanții lor, aleși și mandatați special în acest scop. Reprezentanții angajaților sunt aleși cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al angajaților din unitatea respectivă. Este interzisă orice intervenție din partea autorităților publice și a angajatorilor în alegerea reprezentanților angajaților ori în împiedicarea desfășurării acestor alegeri. Angajatorul, la cererea angajaților, va facilita desfășurarea procedurilor de alegere a reprezentanților angajaților.

La nivelul angajatorului la care nu există un sindicat, angajații pot constitui un grup de inițiativă care elaborează procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților. Procedurile și/sau regulamentul pentru desfășurarea alegerilor se comunică angajatorului, care are obligația ca, în termen de cel mult 10 zile de la primire, să informeze toți angajații unității cu privire la conținutul procedurilor și/sau regulamentului pentru desfășurarea alegerii reprezentanților angajaților.

Pentru inițierea și derularea alegerilor reprezentanților angajaților, grupul de inițiativă poate cere consultanță unei federații sindicale legal constituite. În cazul în care federația sindicală acceptă să ofere consultanță, reprezentantul acesteia are acces în unitate pentru desfășurarea procesului privind alegerea reprezentanților angajaților, cu respectarea regulamentului intern al unității.

Pot avea calitatea de reprezentanți ai angajaților persoanele care sunt încadrate la angajator pe baza unui contract individual de muncă. Numărul acestora se stabilește de comun acord cu angajatorul, în funcție de numărul total de angajați. Dacă nu se realizează acordul, numărul de reprezentanți aleși ai angajaților nu poate fi mai mare de doi, la angajatorii care au sub 100 de angajați, sau trei, la angajatorii care au între 101 și 500 de angajați.

Reprezentanții angajaților nu pot desfășura activități ce sunt recunoscute prin lege exclusiv sindicatelor. (I. Nedelcu).