Deși sunt gemeni identici, Ionuț a fost primul născut, primul militar și primul subofițer. Constantin este, bineînțeles, jumătatea lui identică.

Sergentul-major Ionuț Codină și sergentul Constantin Codină au 37 de ani și lucrează ca ajutor administrator depozit la Batalionul 43 Aprovizionare și Transport Roman I Mușat din Roman, orașul lor natal. La prima vedere, par identici. Zâmbesc larg, parcă și cu ochii. Au același ecuson nominal, îi diferențiază doar tresele de pe umeri. Stând de vorbă, după câteva minute încep să văd tot mai mult diferențele dintre ei.

Ionuț e mai mare, cu doar câteva minute. Pare și cel mai matur. Fac parte din prima serie de soldați gradați voluntar, în 2007. Am prins repartiție la Brigada 282 Blindată Unirea Principatelor din Focșani, unde am stat doi ani, își începe el povestea. Practic, el a fost primul care a îmbrăcat uniforma militară. Eu m-am căsătorit primul și am devenit tată prima dată, se grăbește Constantin să completeze. A luat și Constantin examenul, în 2007, dar a primit repartiție tocmai la Timișoara. Am refuzat locul și am stat un an, în așteptare, până a ieșit un loc la Focșani, când m-am alăturat fratelui meu.

Ideea de a îmbrăca uniforma militară nu li s-a părut interesantă la început. Erau tineri studenți la Universitatea Gheorghe Asachi din Iași și atunci când au primit  biletul pentru recrutare au refuzat, dorindu-și să continue studiile.

Prima dată când ne-am gândit să intrăm în armată a fost când am văzut în mass-media că s-a terminat armata obligatorie și că se vor scoate locuri ca soldați angajați pe bază de contract, spune Ionuț.  Atunci am spus amândoi: Hai la armată!, glumește fratele mai mic.

E greu să-i urmăresc povestind pentru că, deși au avut același parcurs în carieră, Ionuț a fost cel care a dat tonul în direcția pe care, în final, au urmat-o amândoi. Fără presiune, ci doar pentru că au fost acea tipologie de frați gemeni care nu pot sta departe unul de celălalt.

Primul care a făcut trecerea în corpul subofițerilor a fost, din nou, Ionuț. A fost semnificativ din toate punctele de vedere, și financiar, și ca statut. A meritat tot efortul depus. Altfel ești privit de superiori, de colegi. Spune că perioada școlarizării a fost cea mai grea, din cauza timpului petrecut departe de familie. Am doi copii și acesta a fost motivul pentru care nu am urmat școala pentru subofițeri la începutul carierei. Am luat repartiția la Bacău, apoi m-am căsătorit, au apărut și copiii. Soția e educatoare, nu ne-ar fi fost ușor să ne mutăm în altă garnizoană.

Bineînțeles, nu a fost greu să-și convingă fratele să-i urmeze exemplul. Constantin îmi spune, cu mândrie, că face parte din promoția de subofițeri din iulie, anul acesta. Cei doi frați îmi explică faptul că mulți militari fac greu acest pas din cauza fricii de a nu primi repartiție în alte garnizoane din țară. Mulți colegi ar încerca, dar există teama că nu te întorci acasă. Unii au rate, au copii la școală, e greu de făcut un asemenea pas.

Ionuț a ales arma comunicații și a prins loc la Bacău, unde a stat doi ani și a făcut naveta zilnic, până la Roman. A fost o unitate în care a învățat multe pe arma lui, i-au plăcut mediul de lucru și colectivul. Dar și-a dorit mult să se întoarcă acasă, unde simte că are stabilitate și familia aproape.

Atunci când s-a hotărât să devină subofițer, Constantin spune că a avut noroc. Cele trei luni și jumătate de curs la Chitila au trecut greu, dar a meritat efortul. Am avut a patra medie și am prins loc acasă, la Roman. Am fost 37 pe loc și doar șapte ne-am întors acasă, restul 30, în garnizoana România. Militarul are trei copii. Băiatul cel mare trece în clasa a VIII-a și ar vrea să urmeze un liceu militar, mai are o fetiță de șapte ani și una de trei luni. Îl voi susține în această decizie. Știu că are șansa să cunoască mediul militar de mic. Mă gândesc că îi va fi mai ușor decât ne-a fost nouă. Pe noi nu a avut cine să ne învețe care sunt pașii cei mai siguri în a-ți construi o carieră militară.

Cei doi frați cred că tinerii în ziua de azi nu mai consideră armata foarte atractivă. După 16 ani petrecuți în sistemul militar, niciodată n-au avut gândul să părăsească sistemul. Nu se imaginează având altă meserie.

Mulți tineri le-au cerut sfatul în ceea ce privește cariera militară. Chiar recent i-au sunat doi prieteni care așteaptă repartiția. Îmi doresc să vină cât mai mulți tineri, dar care să-și dorească să și rămână în sistem. Doar anul acesta știu peste 20 de militari care au plecat, cei mai mulți vor să se realizeze financiar într-un timp cât mai scurt. Dar trebuie să vezi lucrurile în perspectivă, să-ți construiești pas cu pas o carieră. Avem și colegi care au lucrat câțiva ani în străinătate și s-au reîntors în sistem, cântărind avantajele și dezavantajele, mai spun cei doi.

Acum lucrează amândoi în același birou. Mereu s-au ajutat unul pe altul, s-au susținut reciproc în fiecare decizie. Au fost mereu foarte uniți și apropiați. Frații spun că există acea legătură strânsă între ei, fiecare stare și emoție se transmite instant către celălalt, chiar dacă nu sunt în acel moment împreună. Ambele soții sunt educatoare și și-ar fi dorit să aibă copii gemeni, dar n-a fost să fie.

S-au obișnuit ca lumea să-i încurce mereu și nu de puține ori s-au amuzat de situațiile create. Au fost momente amuzante când comandantul lui striga după mine și nu știa de ce nu port uniforma de lucru, ci pe cea militară, povestește Ionuț.

La București, la avansarea mea, unde a venit și fratele meu, un domn locotenent care l-a văzut în curte a început să-l ia la rost că nu e schimbat în ținută pentru ceremonia de avansare, își amintește Constantin.

Gemenii sunt mândria unității, reușind performanțe remarcabile la concursurile militare. Ionuț a participat, în 2018, la competiția Soldatul anului, ajungând până la etapa pe Forțele Terestre. Am fost clasat al optulea din 11, ținând cont că vin dintr-o unitate de logistică. Anul trecut am participat ca subofițer, pentru prima dată, și am obținut locul al doilea, etapa pe divizie. Am devansat militari din unități luptătoare. Proaspăt subofițer, Constantin  va participa și el anul viitor la Subofițerul anului.

Aici e un colectiv unit, tânăr. Respectul există și e unul puternic, dar avem parte și de socializare. Ne întâlnim la fotbal săptămânal, mai ieșim să luăm masa în oraș, în weekend. E un lucru inițiat de comanda unității, o dată pe lună, și vine cam 90% din personalul unității.

Sergent-major Ionuț Codină

(A. Motoc).