Când vorbim de salarizare, intrarea în vigoare a unui nou act normativ în domeniul respectiv generează, întotdeauna, și nemulțumiri. Indiferent câte dispoziții generoase ar cuprinde, tot ar exista categorii de personal care nu beneficiază de acestea.

Așa s-a întâmplat și în urma intrării în vigoare a ordonanțelor de urgență nr. 45, 54 și 57, adoptate în lunile mai și iunie ale acestui an. Prin acestea, s-au stabilit, la nivelul salariilor de bază prevăzute de Legea nr. 153/2017 pentru anul 2022, salariile de bază ale personalului care ocupă funcţiile prevăzute în anexele nr. I, II, VI și VIII, din familiile ocupaționale Administrație, Apărare, ordine publică și securitate națională, Sănătate și Asistență socială și Învățământ.

Se știe că salarizarea pentru personalul civil contractual din MApN nu este prevăzută într-o anexă distinctă a Legii nr. 153/2017. Domeniile de activitate ale civililor sunt diverse, așa că funcțiile pe care sunt încadrați se regăsesc în mai multe anexe. Așa s-a ajuns în situația ca într-o unitate, în urma aplicării prevederilor ordonanțelor menționate, o parte din civili să nu primească nimic.

O să dau un exemplu pe care îl cunosc cel mai bine, cu riscul de a fi considerată părtinitoare. Există în unele unități militare biblioteci, muzee, edituri, chiar și structuri mass-media în care lucrează personal specializat, salarizat conform grilei din anexa III la lege, din familia ocupațională Cultură. Nu au părut a fi la fel de importante precum instituțiile de nivel central și național. Nu este nevoie de cultură, de informare obiectivă și de păstrarea tradițiilor militare în MApN? Se pare că nu, potrivit unor acte normative, se pare că da, după ceea ce constatăm zi de zi.

Măsurile legislative de genul celor stabilite prin cele trei ordonanțe de urgență nu pot crea decât animozități între oameni. În zadar spun comandanții că fiecare trebuie să își vadă de activitatea lui, să nu-l intereseze de alții. Aceia care s-au simțit în acest fel pedepsiți de lege este firesc să privească, nedumeriți, spre ceilalți, care beneficiază de drepturi și să se întrebe, legitim, cu ce este mai importantă munca acelora decât a lor. Pornim de la premisa că orice funcție de civil din unitățile militare este nu numai importantă, ci și necesară, pentru că munca fiecăruia contribuie la bunul mers al lucrurilor. Dacă acest raționament nu ar fi corect, anumite funcții nu ar exista în statele de organizare, nu-i așa?

Ce-i poate răspunde unui subordonat comandantul, când este întrebat de ce eu n-am primit nimic?, decât să ridice din umeri și să spună că nu depinde de el și că așa prevede legea. Același răspuns l-am primit, de-a lungul timpului, și din partea unor factori de decizie din MApN, care susțin că nu au nicio competență în salarizarea personalului civil contractual, că este o atribuție a Ministerului Muncii (MM) și a Ministerului Finanțelor (MF).

În mai multe rânduri, l-am însoțit pe președintele FSLSC (sindicatelor din unități militare), Constantin Stoian, la audiențele pe care le-a solicitat la MM și MF, pentru a discuta despre drepturile salariale și grupele de muncă ale salariaților civili. Secretarii de stat și șefii unor direcții centrale din ministerele amintite au avut același răspuns: pentru rezolvarea problemelor salariaților civili din MApN este răspunzător MApN. Chiar dacă acesta nu are competența de inițiere a unor acte normative în domeniu, trebuie să facă propuneri în acest sens. De la MApN am fost asigurați că s-au făcut numeroase demersuri, dar nu s-a ținut cont de ele la cele două ministere.

Nu avem motive întemeiate pentru a ne îndoi de sinceritatea oficialilor respectivi, dar rămâne întrebarea: cui îi revine responsabilitatea să rezolve problemele civililor din MApN?

Ne uităm, iarăși, din păcate, în curtea altora și vedem că salariații din Ministerul Învățământului și Ministerul Sănătății obțin anumite drepturi. Este adevărat, pentru ei are cine să se bată, au sindicate puternice, a căror voce nu poate fi ignorată. Noi, în cele mai multe unități, nici sindicate nu avem, pe de o parte din vina oamenilor, care nu înțeleg importanța afilierii într-o asemenea organizație, pe de altă parte, atitudinii unor comandanți, care nu au sprijinit și unii chiar s-au opus înființării unor astfel de structuri în unitățile la comanda cărora se află.

Din păcate, acest ping pong între instituții nu va rezolva multiplele probleme ale personalului civil contractual din MApN. Este nevoie de o mai mare implicare din partea reprezentanților pe care instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională îi au la MM și MF, precum și a structurilor specializate din MApN care au ca principală atribuție gestionarea acestor probleme. Altfel, vom asista la o discriminare care în nici un caz nu creează armonie în relațiile interumane din unități, ci mai degrabă le tulbură. Ar trebui găsite soluții și sper să nu auzim, din nou, vechea expresie uzitată mult la un anumit moment dat, conform căreia civilii nemulțumiți de condițiile și salarizarea din MApN să plece, că așteaptă mulți la poarta unităților să le ia locul. (I. Nedelcu).