Pe noi, cei de la Incisiv de Prahova ne intriga aceasta secventa de subminare a economiei nationale, inca de pe vremea cand Necsulescu Sorin (socrul „marionetei” Andrei Volosevici) si fratele sau o pastoreau, primul fiind sef sector Securitate economica la SRI Prahova, acum la Conpet ditamai seful!.

Ca sa explicam ce protectii au acesti „baietasi” trebuie sa ne intoarcem un pic, in timp, pentru a reveni in zilele noastre la „Swinging-ul politic” si socrul „marionetei” Andrei Volosevici:

Precizam ca, ne intriga aceasta secventa de subminare a economiei nationale, inca de pe vremea cand SRI-istul Sorin Necsulescu (socrul edilului Andrei Volosevici) si fratele sau o pastoreau, primul fiind se sector Securitate economica la SRI Prahova.

„Prăbuşirea Conpet” începe la sfârşitul anului 2005, iar principalii responsabili pentru acest lucru sunt:  fosti directori dar si  Ioan Talpeş (fost şef al SIE).

De bună seamă că un anume rol o fi jucat şi „lichidatorul”, adică firma lui Mark Rich. Greu de spus deocamdată care a fost şi rolul jucat de doi oligarhi ruşi. Decapitarea Conpet s-a făcut, aşadar, pe două căi, dar care au avut acelaşi numitor comun:  GLENCORE ENERGY UK L.T.D.

Toate acestea s-au întâmplat direct sub nasul SRI Prahova, care, conform atribuţiilor pe care le avea prin lege, era obligat să informeze superiorii din conducerea centrală a SRI şi pe preşedintele României, inclusiv DIICOT, despre faptul că actualul şi foştii directori ai Conpet, prin cererea de faliment a companiei, au pus în pericol securitatea energetică şi siguranţa naţională a României, în favoarea unui grup de crimă organizată.

Compania naţională Conpet nu se afla în niciun caz, în ciuda crizei economice devastatoare, în situaţia de a-i fi fost cerut falimentul. Cu atât mai puţin chiar Conpet însuşi!

Cu toate acestea, la o analiză sumară a dosarului de insolvenţă nr. 4113/62/2010 – judecat în ianuarie 2010, la Curtea de Apel Braşov (o altă coincidenţă: procesul între RAFO Oneşti – debitor, şi acelaşi GLENCORE ENERGY – creditor, tot la Curtea de Apel Braşov s-a judecat) -, se observă un lucru ciudat, în măsură a da peste cap întregul Cod de Procedură de Drept Comercial: printre cei 15 creditori care ar fi cerut insolvenţa Conpet se afla, la poziţia 15, chiar… Conpet.

Mai exact, Conpet vroia falimentul Conpet?

Practica juridică în domeniu ne arată faptul că la masa credală apar cei care au împrumutat o anumită societate sau care au prestat diverse servicii şi, deoarece aceasta nu şi-a onorat datoriile (ori nu a plătit respectivele servicii), atunci creditorii cer falimentul ei, scoaterea la licitaţie a bunurilor şi recuperarea datoriilor din vânzările cu pricina. În aceste condiţii, ce ar trebui să înţelegem, că societatea de stat Conpet este datoare sieşi iar pentru a-şi recupera creanţa, şi-a cerut singură falimentul?

Şi despre care faliment e vorba, atâta vreme cât, cel puţin din datele oficiale, Conpet a încheiat şi anul 2009, şi anul 2008, şi anul 2007 pe profit, şi nu pe pierdere? Pe de altă parte, pe lista de aşa-zişi creditori care au emis pretenţii la banii Conpet se află şi controversata RAFO. Asta în condiţiile în care, cu un an in urma la data respectiva, datoria pe care o avea Conpet la RAFO a fost plătită, conform Bursei de Valori Bucureşti, care menţiona că „Rafo Oneşti şi-a majorat capitalului social cu suma de 2,42 milioane RON, ce reprezinta creanţa certă, lichidă şi exigibilă plătită de Conpet SA”. Virarea banilor de la Conpet către RAFO s-a realizat în data de 25 iulie 2009.

Mai trebuie menţionat încă un aspect important: aceiaşi ofiţeri SIE care au lucrat la acest dosar complicat au trimis de două ori (o dată în 2009, iar a doua oară în 2010) rapoartele cu concluziile referitoare la ciudata falimentare a Conpet către Preşedinţia României. În ambele dăţi rapoartele s-au întors de la Cotroceni, către SIE, cu rezoluţia: „Neconcludent”! Vom reveni cu dezvaluiri senzationale pana ajungem la „Swinging-ul politic” din prezent. (Cristina T.).