În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce adevărata „operă de artă” – o notă „strict secretă” a D.G.P.I. din 26 iunie 2024 – se plimbă prin sertarele I.G.P.R. ca un unicorn birocratic: toți vorbesc despre ea, nimeni n-o vede. Vitalie Josanu, polițist și președinte S.P.R. „Diamantul”, a fost destituit pe baza acestui document-fantomă. Curtea de Apel Iași îl cere, I.G.P.R. ridică din umeri: „nu gestionăm”. Dar ce să vezi: când a fost nevoie de el, în 2024, știau și numărul, și data.

Justiție disciplinară made in D.G.P.I.: „te-am citit la TV, e secret de stat”

Vitalie Josanu nu e vreun anonim: este ofițer de poliție la I.P.J. Neamț și, din 2022, președintele S.P.R. „Diamantul”. Adică omul ăla enervant care citează legea, nu dispozițiile „de la centru”.

Delictul?
– Două articole publicate pe sprd.ro, intitulate „Îndrumar electoral”, din 24 martie și 14 aprilie 2024.
– O emisiune la Roman TV, „Radar TV”, din 2 aprilie 2024, cu titlul blând ca o grenadă: „Dezastrul din MAI nu va fi salvat de majorarea salariului de grad”.

Art. 45 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 le interzice polițiștilor exprimarea de opinii politice. Conducerea n-a tresărit aproape trei luni. Abia când a intrat în scenă Direcția Generală de Protecție Internă (D.G.P.I.), pe 26 iunie 2024, deodată a devenit „pericol la securitatea națională”.

Pe scurt:
– Articolele și emisiunea erau publice de la început.
– Timp de 94, 85 și 73 de zile, nimeni nu a mișcat un deget.
– Pe 26 iunie 2024, D.G.P.I. emite Nota de informare nr. 001834860, clasificată „strict secret” – cel mai „tare” nivel din clasa secretelor de stat, conform Legii nr. 182/2002.

Adică două articole pe un site de sindicat și o emisiune TV devin, brusc, subiect de „strict secret”. Îți trebuie o imaginație de serviciu secret ca să transformi un link de YouTube într-o armă de distrugere în masă.

Sursa: D.G.P.I. recunoaște în instanță că a clasificat nota „secret de stat, nivelul strict secret”, în dosarul nr. 902/45/2025, iar S.P.R. „Diamantul” explică pe larg abuzul în răspunsul lui Josanu depus la Înalta Curte de Casație și Justiție la 23 septembrie 2026 (pct. 20–21).

„Strict secret” sau strict ilegal? Cine are voie să pună ștampila de super-secret

Legea spune clar, la art. 19 lit. b) din Legea nr. 182/2002: nivelul „strict secret” îl pot da Președintele României, premierul, miniștrii, șefii serviciilor naționale de informații sau funcționarii cu rang de secretar de stat.

D.G.P.I. este o structură din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, nu un serviciu național de informații. Directorul său general nu are rang de secretar de stat (art. 8 din O.U.G. nr. 76/2016). Adică, pe românește: nu prea are cheia de la seiful numit „strict secret”.

Mai adăugăm și art. 15 lit. f) din Legea nr. 182/2002, care definește „strict secret” ca informațiile a căror divulgare poate produce „daune grave securității naționale”. Între o emisiune la Roman TV și căderea statului român, D.G.P.I. pare să nu vadă o mare diferență.

Concluzia lui S.P.R. „Diamantul”, prezentată în dosarul nr. 902/45/2025:
– Criteriul D.G.P.I. pentru secret de stat este „cine scrie”, nu „ce scrie”.
– Tot ce iese din D.G.P.I. e automat secret. Dacă mâine scriu o rețetă de sarmale, devine „strict secret de importanță deosebită”.

Planul de verificare: „se dețin date”. Traducere: avem ceva, dar nu-ți spunem ce

După nota D.G.P.I., lanțul de aur al „actelor nepublice pentru activități publice” continuă:

– 10 iulie 2024: Direcția Control Intern a I.G.P.R. face Planul de verificare nr. S/605959/IAS/10.07.2024, unde scrie că „la nivelul I.G.P.R. se dețin date” despre ofițer. Nu zice de unde. Nu zice ce. Doar că „se dețin”.
– 21 august 2024: apare Nota-raport nr. S/606032/IAS/21.08.2024, aprobată de inspectorul general al Poliției Române, care trimite cazul spre cercetare la I.P.J. Neamț.

La Neamț ajunge doar „ultima verigă”. Nota D.G.P.I. și Planul de verificare rămân la Direcția Control Intern, cu binecuvântarea inspectorului general. I.P.J. Neamț primește un dosar disciplinar cu două piese lipsă – dar e invitat să tragă concluzia finală: destituirea.

Conform S.P.R. „Diamantul”, acest traseu cu stație finală Neamț avea un efect bine calculat:
– Contestația împotriva sancțiunii urma să ajungă tot la I.G.P.R., ca organ ierarhic superior.
– Adică exact la cei care s-au jucat cu actele: ce pleacă, ce rămâne, ce intră în dosar și ce rămâne „în gestiune”.

Sursa: articolele și diagramele publicate de S.P.R. „Diamantul” și actele din dosarul nr. 902/45/2025, invocate în fața Curții de Apel Iași.

Consiliul de disciplină de la I.P.J. Neamț: proces fără probă, dar cu concluzie gata scrisă

Consiliul de disciplină al I.P.J. Neamț (președinte: comisar-șef Bărboșanu Marius Ciprian; membri: Cocea Cătălin Mihai, Dumitru Răzvan Adrian; secretar: Andrei Irina-Georgeta) a primit o cerere simplă de la Josanu:
– Să i se prezinte Planul de verificare.
– Să i se prezinte nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.

Răspunsul Consiliului, prin Încheierea nr. S/485460 din 17 februarie 2025:
– Documentele „nu fac parte din categoria actelor cercetării”.
– „Nu sunt concludente și utile”.
– Oricum „sunt emise de alte structuri” și „sunt anterioare cercetării”.

Bonus magic-trick: în adresa din 6 februarie 2025, același Consiliu recunoaște că documentele „nu au fost identificate la dosarul cauzei”. Adică:
– Nu le avem.
– Nu le-am văzut.
– Dar știm că nu sunt concludente și utile.

Dreptul la apărare, art. 58³ alin. (3) din Legea nr. 360/2002, care îi dă polițistului dreptul „să cunoască în întregime actele cercetării”, dispare sub ștampila „nu fac parte din categoria actelor cercetării”. H.G. nr. 725/2015 cere ca polițistului să i se prezinte „materialul de sesizare care stă la baza declanșării cercetării disciplinare” (art. 13 alin. (1)). Dar la Neamț s-a introdus un nou principiu: „Ce nu știe polițistul, nu-l poate afecta. Dar îl putem da afară cu el.”

Cronometrul disciplinar: 6 luni de la „am aflat” sau de la „am decis să mă fac că n-am aflat”?

Adevărata bombă nu e doar conținutul notei, ci data ei.

Art. 60 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 spune că prescripția răspunderii disciplinare e de 6 luni. Dar între 26 și 28 iunie 2024, textul s-a schimbat, ca din întâmplare, exact când a apărut nota D.G.P.I.:

– Până la 27 iunie 2024 (O.U.G. nr. 36/2020): termenul curgea de la data la care șeful competent „a luat cunoștință” despre faptă.
– De la 28 iunie 2024 (O.U.G. nr. 82/2024): termenul curge de la data actului de declanșare a cercetării.

Fără dispoziții tranzitorii, intră în joc art. 6 alin. (4) din Codul civil: ce a început sub legea veche rămâne sub legea veche.

Josanu susține – și o face în mod detaliat în fața Curții de Apel Iași, ca Anexa 1 la notele scrise pentru termenul din 21 octombrie 2026 – că:
– Nota D.G.P.I. a fost înregistrată la I.G.P.R. și pusă în atenția inspectorului general la 26 iunie 2024.
– Deci termenul de 6 luni a început atunci.
– 26 iunie 2024 + 6 luni = 26 decembrie 2024.
– Adăugând cele 31 de zile de suspendare reținute chiar de Tribunalul Iași, se ajunge la 26 ianuarie 2025.

Realitatea calendaristică:
– Dispoziția de destituire a fost emisă la 19 februarie 2025.
– Comunicată lui Josanu la 10 martie 2025.
– A devenit executorie la 17 aprilie 2025.

Toate trei după 26 ianuarie 2025. Adică după ce, sub legea veche, prescripția se împlinise de 24 de zile.

Tribunalul Iași însă pornește termenul de la 30 august 2024, data dispoziției de declanșare a cercetării la Neamț, și ajunge la 31 martie 2025. Diferența dintre cele două cronologii depinde de o singură informație:
– Ziua în care inspectorul general I.G.P.R. a luat cunoștință de nota D.G.P.I.

Această dată stă frumos trecută pe exemplarul notei intrat la I.G.P.R. și în registrele sale. Nu pe altundeva.

Curtea de Apel Iași cere nota. I.G.P.R.: „nu o gestionăm”. Adică am avut-o, dar nu ne mai convine

În recurs, Curtea de Apel Iași încearcă să facă ceea ce Tribunalul Iași n-a avut curaj sau chef să facă: să vadă tot dosarul.
La 9 septembrie 2026, Curtea dispune să se completeze registrul documentelor clasificate cu:
– Nota D.G.P.I. din 26 iunie 2024.
– Planul de verificare.
– Nota-raport.

La 19 octombrie 2026 sosesc, ca prin minune sincronizată, răspunsurile:

– I.G.P.R. trimite Planul și Nota-raport, declasificate între timp.
– Despre nota D.G.P.I. scrie senin: „nu gestionăm” documentul, „motiv pentru care nu putem da curs solicitării instanței”.
– I.P.J. Neamț confirmă prin adresa nr. 25588/9 octombrie 2026 (ajunsă tot pe 19 octombrie) că Planul și Nota „nu au intrat niciodată în evidențele sale”.

Până aici, ai zice: poate chiar n-au nota. Doar că S.P.R. „Diamantul” scoate din sertar o altă hârtie:
– Adresa I.G.P.R. din 13 noiembrie 2024, semnată de inspectorul general, către D.G.P.I., prin care cere „alte informații” despre Josanu „altele decât cele care au făcut obiectul notei de informare nr. 001834860/26.06.2024”.

Cu alte cuvinte:
– În 2024, I.G.P.R. știa perfect că nota există, știa numărul și data ei și o folosea în corespondență.
– În 2026, când Curtea de Apel Iași cere același document, I.G.P.R. descoperă brusc că „nu gestionează” nota.

D.G.P.I. are și ea un exemplar – cel al emitentului. Dar acolo nu apare esențialul: numărul de intrare la I.G.P.R. și data rezoluției inspectorului general. Adică exact informațiile de care depinde prescripția.

S.P.R. „Diamantul” pune punctul pe i: singura explicație logică pentru acest joc de-a v-ați ascunselea e că I.G.P.R. ascunde nota pentru că ea ar dovedi că răspunderea disciplinară a lui Josanu era deja prescrisă când a fost destituit.

Procedura internă care spune „adu tot dosarul” și poliția care zice „lasă, că nu e cazul”

Ca scenă secundară de teatru absurd, I.G.P.R. depune la Curtea de Apel Iași propria Procedură de sistem PS-IGPR-DCI-05 nr. 99948 din 4 noiembrie 2020, nesecretă, dar ținută bine ascunsă de ochii polițiștilor simpli. Documentul e „proprietatea Direcției Control Intern” și poate fi folosit doar cu aprobarea directorului D.C.I.

Ce spune această procedură?
– Ofițerul care face cercetarea este obligat să ceară „materialul de sesizare și celelalte documente de la structura care le are în gestiune/deținere” (pct. 5.2.2).
– Dosarul cercetării trebuie să cuprindă „materialul de sesizare care a stat la baza declanșării cercetării prealabile și documentele anexate acestuia” (pct. 5.2.11).

Dar la I.P.J. Neamț:
– Cercetarea a fost făcută de comisar-șef Dăscălescu Oana-Maria, șefa Biroului Control Intern din 2018.
– În întâmpinarea depusă la 1 octombrie 2025, Dăscălescu declară solemn că a respectat „în totalitate” Legea nr. 360/2002, H.G. nr. 725/2015 și Procedura PS-IGPR-DCI-05.
– Tot ea zice că actul de sesizare a fost Nota-raport din 21 august 2024 – adică documentul care, în titlu, trimite la Planul de verificare pe care nimeni n-a binevoit să-l ducă la Neamț.

Așadar, procedura internă a I.G.P.R. zice „adu toate actele de sesizare”. Practica I.G.P.R. zice „nu le aduce, că se complică treaba cu termenele”. Iar la final, tot polițistul este cel penalizat pentru că n-a respectat litera legii.

Ce va decide Curtea de Apel Iași, azi, pe 21 octombrie 2026

Pentru termenul din 21 octombrie 2026, S.P.R. „Diamantul” arată negru pe alb, în notele scrise depuse la Curtea de Apel Iași, ce cere:

– Ca I.G.P.R. să fie obligat din nou să depună exemplarul primit al notei D.G.P.I., cu mențiunile de înregistrare și rezoluția inspectorului general, sub sancțiunea amenzii judiciare prevăzute de art. 13 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
– Dacă I.G.P.R. refuză, să se aplice art. 295 Cod procedură civilă: când o parte dovedit că deține un înscris nu-l prezintă, instanța poate considera dovedite afirmațiile celeilalte părți despre conținutul lui.

Afirmațiile precise ale lui Josanu, consemnate de S.P.R. „Diamantul”:
– Nota D.G.P.I. are conținutul unui act de sesizare disciplinară.
– A fost înregistrată la I.G.P.R. la 26 iunie 2024.
– Poartă rezoluția inspectorului general dată în aceeași zi.

Pe lângă asta, intră în joc art. 272 din Codul muncii (aplicabil și raporturilor de serviciu ale polițiștilor): sarcina probei revine angajatorului. I.G.P.R., instituția care a destituit, trebuie să demonstreze că a respectat termenul. Documentul care ar putea arăta asta e exact acela pe care refuză să-l prezinte.

Așadar, pe 21 octombrie 2026, Curtea de Apel Iași are de ales între două Românii:
– România în care instituțiile statului pot ascunde acte esențiale și tot ele au dreptate.
– România în care, dacă nu prezinți actul cerut de instanță, îți asumi consecințele: se consideră că omul pe care l-ai dat afară pe ascuns are, de fapt, dreptate.

Epilog: când „strict secret” devine mască pentru o destituire prescrisă

Din actele și diagramele prezentate de S.P.R. „Diamantul” rezultă un lanț întreg de încălcări:

1. D.G.P.I. clasifică „strict secret” o notă despre activități publice – două articole și o emisiune TV.
2. Nota este probabil clasificată de persoane care nu aveau competența legală pentru nivelul „strict secret” (Legea nr. 182/2002, O.U.G. nr. 76/2016).
3. I.G.P.R. se folosește de notă pentru a porni mașinăria disciplinară, dar o scoate din peisaj când apare problema prescripției.
4. I.P.J. Neamț cercetează disciplinar fără materialul de sesizare complet, încălcând inclusiv propria Procedură PS-IGPR-DCI-05.
5. Tribunalul Iași judecă fără documentele-cheie și acceptă o cronologie care „construiește” un termen de prescripție convenabil angajatorului.

Iar când Curtea de Apel Iași încearcă să deschidă sertarul cu „strict secret”, I.G.P.R. răspunde: „nu gestionăm”.

Dacă asta nu e sfidare la adresa instanței și a legii, atunci cuvântul „sfidare” trebuie și el trecut la „strict secret”. (Paul D.).

I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului

Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și amintirile cu program de lucru

După:

• Picior – „Eroul Spray” prins de propriul body-cam,
• Mataiche – „Rambo de Boldești” care dă ordine cu filmarea pornită,
• Achim – „portarul” care ține plângerea afară din secție,
• Dumitrache & Stanciu – „corul de confirmare” care cântă fals în procesul-verbal,

a venit momentul să intrăm în laborator cu agentul principal Burlan Marius-Daniel.

Dacă ceilalți au pus în scenă piesa, Burlan este cronicarul mincinos:
nu vede tot, nu aude tot, dar „îmbracă” oficial totul într-o declarație cu pretenții de adevăr absolut.

1. Burlan, „întărirea” care trebuia să aducă obiectivitate și a adus doar fum

Burlan intră în poveste după ce conflictul e deja declanșat.
Nu este primul la fața locului, nu este cel cu sprayul în mână, nu este nici cel care refuză plângerea.

Rolul lui în:

• dosarul 4319/284/P/2024,
• coroborat cu 1483/284/P/2026,

este unul esențial, dar pervers de simplu:

să valideze pe hârtie regia colegilor, ca și cum ar fi fost martor la tot, cap-coadă.

El devine:

• „omul venit de afară”, care ar trebui să fie factorul de echilibru,
• dar se transformă în „ecoul oficial” al versiunii Picior–Mataiche,
• semnând declarații care încearcă să dea greutate, pentru Parchet, unei fabule demontate de body-cam.

Pe scurt:
unde colegii mint, Burlan pune ștampila.

2. Ce declară Burlan: vede și aude ce nu există pe filmare

Din analiza făcută în plângerea penală și din ordonanțele Parchetului (reunirea și extinderea urmăririi penale), tabloul Burlan arată așa:

• „Confirmă” agresivitatea lui D.F.V., deși:
  • nu a fost martor direct la întreaga secvență,
  • intră în scenă când momentele-cheie (inclusiv pulverizarea sprayului) sunt deja consumate în bună parte.
• „Aude” amenințări cu moartea tip:
  • „te omor”,
  • „nu mai scapi de mine”,
  • „ne vedem pe stradă și te omor”,

amenințări care, surpriză:

• nu apar pe înregistrările body-cam,
• nu pot fi susținute nici prin alte probe obiective din dosar.

• Semnează procese-verbale și declarații în care:
  • conturează un D.F.V.:
    • violent,
    • extrem de periculos,
    • cu intenția clară de a lovi și chiar de a ucide,
  • „omită” sau topește în ambiguitate:
    • contextul premergător folosirii sprayului,
    • modul efectiv în care colegul său Picior a pulverizat,
    • dezechilibrul evident dintre atitudinea victimei și reacția polițiștilor.

Burlan nu relatează fapte, Burlan „asigură coloană sonoră” poveștii colegilor.

3. La Control Intern: Alzheimer instant la detalii incomode

Când ajunge în fața Biroului Control Intern (BCI), Burlan nu mai e la fel de curajos ca în procesul-verbal.

Întrebările devin punctuale:

• unde era exact poziționat D.F.V. față de echipaj?
• la ce distanță a fost folosit sprayul?
• ce a văzut concret înainte de folosirea forței?
• ce a auzit, exact, înainte de a concluziona „amenințări cu moartea”?

Brusc, agentul principal intră în „modul IPJ Prahova – Alzheimer reflex”:

• „Nu pot preciza cu exactitate.”
• „Nu mai rețin alte aspecte.”
• „Nu știu, nu mai știu.”

Memoria lui funcționează impecabil:

• când e vorba să „rețină” insulte și amenințări utile încadrării juridice de ultraj,

dar:

• se blochează brutal când vine vorba de:
  • succesiunea reală a intervenției,
  • inițiativa folosirii sprayului,
  • reacțiile efective ale colegilor față de D.F.V.

Amnezie selectivă, perfect aliniată cu nevoia de auto-protecție a echipajului.

4. Cum îl vede plângerea penală: nu „martor”, ci participant la fals

În plângerea penală formulată de D.F.V. și în analiza anexată ordonanțelor Parchetului, Burlan nu este tratat ca un biet polițist derutat, ci ca:

1. Autor al denaturării adevărului
   • atribuie victimei:
     • expresii pe care filmarea nu le confirmă,
     • o atitudine de „pericol iminent” care nu reiese din înregistrări,
   • transformă un conflict discutabil gestionat în:
     • „atac la viața polițistului”,
     • „situație extremă justificând reacția de forță”.

2. Potențial autor de fals intelectual
   • prin semnarea unor procese-verbale:
     • în care realitatea este „ajustată”,
     • faptele sunt rearanjate astfel încât:
       • polițiștii apar exclusiv în postură defensivă,
       • victima apare ca agresor principal,
     • totul contrazis de „martorul electronic” – body-cam-ul.

3. Suspect de mărturie mincinoasă (art. 273 Cod penal)
   • declară sub semnătură, în fața organelor judiciare,
     fapte și dialoguri:
     • care nu se regăsesc în probele video,
     • care induc în eroare Parchetul și instanța,
   • contribuind direct la:
     • punerea în mișcare a acțiunii penale pentru ultraj,
     • prelungirea unei situații de injustiție împotriva victimei.

Burlan nu este „victimă colaterală” a sistemului.
Este una dintre uneltele lui conștiente.

5. De pe poziția de „om venit din afară” la „om prins în aceeași minciună”

Unul dintre cele mai grave aspecte reținute implicit de acuzatori este acesta:

• Burlan ar fi trebuit să fie „ochiul obiectiv”:
  • nu e direct implicat în momentul zero al conflictului,
  • vine ulterior, cu șansa:
    • să răcească situația,
    • să vadă lucrurile dintr-o altă perspectivă,
    • să raporteze lucid, nu la cald.

În loc de asta, alege:

• să se lipească servil de versiunea:
  • lui Picior („amenințat cu moartea”),
  • lui Mataiche („forța folosită e justificată”),
• să devină portavocea oficială a unei intervenții murdare,
• să își pună numele și semnătura pe un scenariu care:
  • se prăbușește la contactul cu imaginile,
  • este suficient de grosolan încât Parchetul să-l vadă.

În logica clasică de secție:

„Dacă și ăla care a venit mai târziu zice la fel, gata, avem caz beton”.

În logica probatoriului video și a legii:

„Dacă și ăla care a venit mai târziu minte la fel, avem caz penal de grup”.

6. Ordonanțele Parchetului: când „ecoul” devine probă de mușamalizare

Procurorul Andreia Dascălu, în:

• Ordonanța de reunire a cauzelor (4319/284/P/2024, 2377/284/P/2024, 1483/284/P/2026),
• Ordonanța de extindere a urmăririi penale in rem (15.04.2026),

nu trece cu vederea rolul lui Burlan.

Din acestea rezultă:

• că declarațiile polițiștilor, inclusiv ale lui Burlan, cuprind:
  • „aspecte contrare realității”,
  • inconsecvențe flagrante față de înregistrările body-cam,
• că nu mai discutăm doar despre o plângere împotriva unui agent-spray, ci despre:
  • un mecanism coordonat de:
    • denaturare a adevărului,
    • acoperire reciprocă,
    • transformare a victimei în agresor.

Burlan, ca „ecou oficial”, devine:

• veriga lipsă care arată că nu a fost doar un exces individual,
• ci un lanț complet de mușamalizare, de la:
  • intervenția pe stradă,
  • la declarații,
  • la încercarea de închidere „pe șest” a cazului.

7. Profil de caz: Alzheimer când se întreabă de abuz, memorie clară când trebuie condamnat cetățeanul

Tiparul comportamental al lui Burlan:

• Memorie precisă:
  • despre pretinsele cuvinte „te omor”,
  • despre „agresivitatea” lui D.F.V.,
  • despre „pericolul pentru siguranța polițiștilor”.
• Memorie „în ceață”:
  • despre:
    • distanța reală la care s-a folosit sprayul,
    • starea victimei când a luat bicicleta,
    • reacția colegilor după pulverizare,
    • tonul folosit de polițiști în adresarea către D.F.V.

Pe scurt:

Când adevărul l-ar putea incrimina pe el și pe colegi, nu mai știe. Când minciuna îl ajută să incrimineze victima, ține minte perfect.

Exact acest contrast este subiect de anchetă penală, nu de „greșeală omenească”.

Body-cam-ul nu cântă aceeași partitură

Scena crimei: spray-ul, petrecerea și realitatea din body-cam

Într-un context alarmant ce denunță violarea drepturilor cetățenești, investigatiile recente ale ziarului „Incisiv de Prahova” scot la iveală abuzurile comise de polițiștii din Boldesti Scaieni și complicitatea conducerii IPJ Prahova. Un om de afaceri se află în control judiciar pentru o infracțiune pe care nu a comis-o, după ce a fost reținut ilegal timp de 24 de ore, într-un scandal în care poliția a intervenit arbitrar.

Pe 6 mai 2024, o petrecere de ziua de naștere, organizată în centrul orașului Boldesti Scaieni, a devenit pretextul ideal pentru o răzbunare personală orchestrată de agentul principal de poliție Mataiche Marian. Acesta a fost motivat de resentimente personale legate de trecutul soției sale, care a avut o relație premergătoare căsătoriei cu unul dintre participanți. Într-o tentativă de a mușamaliza aceste abuzuri, alții din cadrul poliției au oferit informații false într-un dosar penal, ceea ce exacerbează problema.

Imagini în premieră, în EXCLUSIVITATE, nerestaurate:

Rămâne de văzut dacă acest caz va atrage atenția asupra nevoii urgente de reforme în cadrul forțelor de ordine și dacă justiția va prevala, aducând responsabilitate celor care au abuzat de puterea lor.

Concluzia Episodului 6: fără Burlan, minciuna era șubredă; cu Burlan, minciuna devine „oficială”

Episodul 6 închide cercul:

• Picior – apasă sprayul,
• Mataiche – coordonează și cosmetizează,
• Achim – închide ușa în nas plângerii victimei,
• Dumitrache & Stanciu – cântă partitura „așa a fost, dom’ procuror”,
• Burlan – pune stampila de „așa stau lucrurile”, ca „agent venit ulterior, dar perfect aliniat”.

Fără Burlan:

• minciuna ar fi avut aerul unei improvizații de echipaj prins cu mâța în sac.

Cu Burlan:

• minciuna capătă aparența:
  • „versiunii consolidate” a poliției,
  • cu martori multipli,
  • cu „întăriri”,
  • cu un „agent obiectiv” care confirmă.

Exact de aceea Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a deschis:

• dosar penal cu:
  • reunire de cauze,
  • extindere a urmăririi penale in rem,

vizând:

• modul în care acești polițiști, la un loc, au:
  • falsificat realitatea,
  • fabricat un ultraj,
  • folosit probele video doar până la limita la care nu îi încurcau.

Avem acum toată distribuția completă în:

„Dosarul Boldești-Scăeni – Alzheimer în uniformă”

• Picior – Eroul Spray,
• Mataiche – Rambo în uniformă,
• Achim – Portarul abuzului,
• Dumitrache & Stanciu – Corul de confirmare,
• Burlan – Ecoul care transformă minciuna în „adevăr oficial”.

Vom reveni. (Cristina T.).

IPJ Prahova, „Grădinița de cadre” Băicoi

De la Pinochio și ciobanul de lux la comandanta prinsă la „practică” în mașină și puscăriabilul de la Captain Bean

În Băicoi, uniforma de polițist n-a mai văzut de mult onoare. A văzut însă de toate:
– ciobani de lux, întreținuți de soții directoare de spital;
– puscăriabili scoși la lumină cu suspendare, după presiuni la IPJ și la judecători;
– șefi de poliție care iau carne, brânză, lapte și bani în loc de rușine;
– comandante surprinse făcând lucruri de „stat”  în mașină, în curtea postului de la Floresti;
– cafenele mai goale decât mintea unora, dar unde lumea vorbește de droguri, case, mașini și „băiatul care n-a muncit o zi”.

Bine ați venit la Poliția Băicoi – secția „Grădinița de cadre” a IPJ Prahova.

Irimescu Bogdan: cioban de Cotoiu, întreținut de directoare și prieten la cataramă cu poliția

Irimescu Bogdan, cel care a pălmuit femeia în Băicoi, nu este un anonim.
Este:

• fratele fondatorului Wetterbest;
• în esență, un inutil întreținut de soția sa, directoarea Spitalului Băicoi;
• proprietar de stână în zona Cotoiu – motiv pentru care lumea îi spune „cioban țăran”, la propriu și la figurat.

Omul n-a excelat în nimic onorabil, dar a excelat în relații:

• soție cu funcție grea în oraș (directoare de spital);
• frate cu bani și influență;
• stână cu „produse tradiționale” pentru polițiștii de serviciu;
• conexiune directă cu Stoican Bogdan, zis Pinochio, fost șef al Poliției Băicoi, actualmente pensionar de urgență cu dosare cât o bibliotecă.

Când ai astfel de conexiuni, îți permiți și luxul de a bate femei în public, știind că, la sediul Poliției, nu tu vei fi cel luat la rost.

Puscăriabilul mic: Irimescu Alexandru, coma de la păcănele și presiunile de la vârf

Fiul lui, Irimescu Alexandru, e „pierderea controlată” a familiei.

Acum 7–8 ani, beat într-o sală de jocuri/păcănele, acesta:

• lovește cu pumnul un alt băiat în față;
• victima cade, se lovește cu capul de beton;
• intră în comă.

Judecătoria Câmpina îi dă, în primă instanță, pedeapsă cu executare.
Puscăria nu mai e o glumă, e la un pas.

Aici începe adevărata „muncă de familie”:

• unchiul, fondatorul Wetterbest, intră în scenă;
• se fac presiuni „pe la șeful IPJ de atunci”;
• se bat apropouri și mai puțin apropouri la judecători,
• pentru ca la Tribunalul Prahova, băiatul să ia cu suspendare.
• 

Și, surpriză sau nu, exact asta se întâmplă:
pedeapsa cu executare devine cu suspendare.

În locul unei lecții de viață, puscăriabilul mic primește o diplomă de absolvire la „Școala de nepăsare penală, secția: ai spate, scapi”.

Brânză, carne, lapte și bani: mita pastorală pentru Pinochio și polițiștii lui

Tatăl, Irimescu Bogdan – ciobanul din Cotoiu, nu e doar proprietarul unei stâne. E furnizorul de „pachete complete” pentru poliție:

• carne;
• brânză;
• lapte;
• bani.

Toate acestea curg, ani la rând, către Stoican Bogdan, Pinochio de Băicoi, și către rețeaua lui.

Și nu doar atât:

• Irimescu tatăl se află în conflict cu fostul șef polițist din Băicoi, ajuns șef la Valea Călugărească, Dobrogeanu, care avea și el stână;
• de fiecare dată când izbucneau conflictele dintre cei doi „ciobani cu epoleți și prieteni”,
  Stoican Bogdan sărea, constant, de partea lui Irimescu.

Ce coincidență!
Omul care dă carne, brânză, lapte și bani e fix omul apărat de șeful de poliție.

În schimbul fluxului de produse și bani:

• Irimescu Alexandru era „iertat” în trafic;
• tătăl era favorizat în toate derapajele;
• când vreo mașină cu nume de Irimescu era oprită în trafic,
  Stoican suna agenții din teren să rezolve.

La botezul copilului lui Irimescu Bogdan, vine Stoican Bogdan. La nunta fetei lui Stoican, la Ramatuelle, vine familia Irimescu.

Nunta și botezul devin ședințe operative off the record, unde se tranșează protecții, nu doar porcul.

Bulei Laura: de la „subcomisar-șef” inventat la „practică” in „masina” în curtea postului

Pe frontispiciul acestei nenorociri instituționale tronează Elena-Laura Bulei, comandanta Poliției Băicoi.

Despre ea știm deja:

• a apărut pe site cu grad inexistent – „subcomisar-șef de poliție”;
• IPJ Prahova a șters titulatura pe furiș după ce a fost devoalată;
• este percepută ca protejata lui Marcel Bălan, adjunctul IPJ Prahova.

Dar „Grădța de cadre” păstrează și alte amintiri:

Acum câțiva ani, pe când era șefă la Florești, Bulei Laura a fost prinsă în mașină, în curtea postului, de către agenții de la schimbul III, făcând lucruri necurate cu un procuror cu care lucra la acea vreme.

Episodul este cunoscut, comentat, „se știe”.
Nu va fi recunoscut oficial vreodată, dar în sistemul intern, povestea circulă.

Aceasta este persoana care, în sediul Poliției Băicoi:

• urlă la o femeie bătută în public;
• îi interzice să pună mâna pe telefon ca să-și anunțe copilul;
• o face să tremure și să nu mai poată citi seria din buletin;
• o transformă, din victimă, în aproape inculpat.

Comandanta cu grad inventat și cu „practică” romantică în curtea postului se erijează, brusc, în gardianul moralei și al procedurii, dar doar atunci când în fața ei nu e un procuror, ci o femeie agresată de unul „de-al casei”.

Captain Bean: cafeneaua goală, puscăriabilul mic și drogurile ușoare

Scena bătăii din Băicoi nu se petrece oriunde, ci la Captain Bean, cafeneaua familiei Irimescu:

• de ani de zile mai mult goală, fără clienți;
• dar suficient de „rentabilă” încât fiul, Irimescu Alexandru, să-și ridice casă, să conducă mașini scumpe,
  deși nu lucrează și nu a lucrat vreodată.

Lumea vorbește – și nu de bine:

• la Captain Bean s-ar vinde droguri ușoare;
• de aici vin banii, nu doar din brânza și smântâna de la stână;
• averea puscăriabilului mic nu se pupă cu CV-ul lui inexistent.

Într-un oraș normal, poliția ar sta cu ochii pe o astfel de „afacere”:
– fiu cu antecedente grave,
– venituri neexplicate,
– local fără clienți, dar cu bani destui pentru casă și mașini.

În Băicoi, însă, poliția stă cu ochii, dar nu pe Captain Bean, ci pe cine îndrăznește să vorbească.

Bătaia de la Băicoi: victima umilită, ciobanul protejat, poliția în genunchi

Revenim la episodul esențial:

• Irimescu Bogdan, ciobanul întreținut de directoarea de spital,
  pălmuiește o femeie în public, o împinge, o insultă;
• victima merge la Poliția Băicoi, unde găsește trio-ul perfect:
  – rețele de cumetrii;
  – comandantă cu apetit pentru umilirea victimelor;
  – agenți care asistă fără să clipească.

În loc de protecție, femeia primește (aici), (aici), etc:

• țipete;
• interdicția de a-și folosi telefonul;
• presiune psihologică;
• un sediu de poliție transformat în sală de umilire, nu de audiere.

Când cere să fie verificate camerele video din sediu, ca să se vadă cum a fost tratată, cererea ei devine amenințare pentru sistem:

• imaginile n-ar arăta doar o victimă plângând;
• ar arăta adevărata față a comandantei Bulei și a „profesioniștilor” din subordinea ei.

Așa că, în loc să fie prima probă, camerele devin cel mai mare pericol pentru „Grădinița de cadre”.

Pinochio, ciobanul și comandanta: triunghiul „siguranță și încredere”

Dacă tragi linie, ce avem la Băicoi?

• Stoican Bogdan (Pinochio), fost șef de poliție:
  • 5 dosare disciplinare;
  • pensionat „de urgență” ca să nu dea socoteală;
  • prieten de casă cu familia Irimescu;
  • beneficiar de carne, brânză, lapte și bani;
  • omul care suna agenții să nu deranjeze Irimeștii în trafic.
• Irimescu Bogdan, ciobanul de Cotoiu:
  • frate de fondator Wetterbest;
  • întreținut de soția directoare de spital;
  • stână cu flux continuu de „atenții” pentru poliție;
  • agresor de femei, protejat de rețea.
• Irimescu Alexandru, puscăriabilul mic:
  • autorul unei agresiuni care a trimis un om în comă;
  • condamnat inițial cu executare;
  • salvat prin presiuni la vârf și obținut suspendare;
  • acum „patron de viață bună” la Captain Bean, fără să fi muncit o zi;
  • despre care se vorbește că vinde droguri ușoare.
• Elena-Laura Bulei, comandanta:
  • grad inventat, apoi șters de pe site;
  • protejată a conducerii IPJ;
  • surprinsă, spun oamenii din sistem, făcând lucruri „necurate” cu un procuror în curtea postului de la Floresti;
  • transformată în „erou” care urlă la victime, nu la agresori.

Acesta este triunghiul lor de „siguranță și încredere”. Restul e doar decor: uniforme, stemă, lozinci.

Epilog – „Nu este normal”: dar exact asta a devenit normalul la Poliția Băicoi

„Nu este normal” – cuvintele victimei bătute în Băicoi și terfelite moral în sediul Poliției – sunt diagnosticul perfect:

• Nu este normal ca un cioban întreținut de soție directoare de spital să lovească femei în public și să se comporte ca stăpân de oraș.
• Nu este normal ca un puscăriabil care a trimis un om în comă să scape cu suspendare după presiuni și să ducă, ulterior, o viață de „baron local de cafenea” fără să fi muncit vreodată.
• Nu este normal ca șeful de poliție să mănânce carne, brânză și lapte de la cel pe care ar trebui să-l controleze.
• Nu este normal ca șefa de poliție, cu grad inventat și trecut dubios, să țipe la victime și să le interzică să-și sune copiii.
• Nu este normal ca o cafenea aproape goală să finanțeze case și mașini, în timp ce poliția nu pare interesată de sursa banilor.

Dar, în Băicoi – „Grădinița de Cadre” a IPJ Prahova, exact asta este normalul.

Noi doar îl descriem. Restul ține de cei care ar trebui să intre peste acest sistem, nu la nunți și botezuri, ci cu mandat și cu dosar penal.

Probabil că cei de la DGIPI Prahova și DGA Prahova s-au culcat de mult pe ritmuri rome și lăutărești și dorm un somn adânc și comod peste tot acest „jeg institutional” – rămâne de văzut până când.

Vom reveni. (Cristina T.).