Actualitate
Realitatea pieței muncii s-a schimbat dramatic
Pe oriunde întorci capul, fie că privești un șantier, fie că te uiți la chelnerul care te servește, fie că observi bonele care însoțesc copiii celor mai înstăriți, te izbește imaginea lucrătorului asiatic (în limbaj corect politic se numește extra-comunitar), care încearcă să înțeleagă ce i se spune în românește și să își facă treaba pentru care a bătut mii de kilometri.
Realitatea pieței muncii s-a schimbat dramatic: dacă acum 20 de ani, a avea un loc de muncă decent era un mare noroc la noi în țară și milioane de români au plecat în Vest imediat ce s-au deschis granițele statelor occidentale pentru lucrătorii români, astăzi România a devenit un spațiu primitor care se deschide din ce în ce mai mult către imigranții veniți, în general, din Asia. Așadar, după ce am pierdut milioane de oameni din forța de muncă, care au plecat spre Vest pentru salarii mai bune, acum încercăm să umplem golurile din economie cu muncitori aduși din Bangladesh, Sri Lanka, Vietnam sau Nepal. Ba chiar o parte dintre ucrainenii fugiți din calea războiului, peste 110.000, au ales să rămână la noi și unii chiar s-au integrat pe piața muncii. Lor li se adaugă cei aproape 200.000 de români basarabeni, care, având deja cetățenie dublă (românească și pe cea a Republicii Moldova) au ales să se stabilească aici.
Ei bine, paradoxul România este foarte bine exprimat de două realități paralele. Pe de o parte, suntem națiunea cu cei mai mulți cetățeni pierduți în favoarea statelor europene occidentale, 3,1 milioane de români fiind rezidenți permanenți în Europa de Vest. O dramă care nu poate fi exprimată suficient în cuvinte: fiecare al șaselea român a plecat din țară pentru o felie de pâine în plus. Majoritatea au ales Europa, dar avem o emigrație numeroasă și în Statele Unite și în Canada.
O țară cu ritmul de dezvoltare al României, cel mai mare din 2007 încoace de pe continent, nu poate să supraviețuiască pe termen lung după o asemenea pierdere colosală. Căci, nu numai că am pierdut aceste milioane de oameni de pe piața muncii, dar ne confruntăm și cu una dintre cele mai scăzute ponderi ale adulților care lucrează. Practic, cam doi din trei români între 15 și 64 (68%) de ani lucrează cu contract de muncă. Restul sunt prinși în capcana agriculturii de subzistență, în propria gospodărie. Media europeană de participare la piața muncii este de 78%!
Ei bine, cu trei-patru milioane de oameni care lucrează în străinătate și cu o treime dintre cei rămași aflați fără un contract de muncă, în mod natural, România a devenit un stat în care imigranții cresc rapid și umplu golurile lăsate de conaționalii noștri absenți. În 2022, numărul lucrătorilor extra-comunitari (din afara UE) aflați în România a depășit 100.000 (113.250 , mai precis), un număr dublu decât cel din 2018. De exemplu, în 2021, România avea a 14-a cea mai mare pondere a imigranților în totalul populație, peste 1%. Este adevărat că grosul îl reprezintă basarabenii, pe care noi nu îi considerăm imigranți, ci români din afara granițelor. Dar, totuși, după ponderea de imigranți, depășim Ungaria și Polonia, dar și Italia, Franța sau Portugalia!
România deține, evident, cea mai mare pondere a imigranților de origine română (basarabenii), peste 75% din total. Și dacă România are, în statistici, doar 64.000 de imigranți din Republica Moldova (cei care nu au încă pașaport românesc), cel mai numeros grup de imigranți sunt… „italienii” (peste 67.000). Dintre aceștia, o mare parte sunt, de fapt, copii românilor de acolo. Ca și în cazul „spaniolilor” (cam 60.000 stabiliți la noi în țară), al „britanicilor” (18.000) sau ai „germanilor” (aproape 14.000).
Una peste alta, nu poți să crești economia de la jumătate din media UE la peste trei sferturi din această medie (după indicatorul PIB/locuitor PPP- la paritatea puterii de cumpărare) și să pierzi un asemenea procentaj din forța de muncă. Natura are oroare de vid și, dacă românii emigranți nu se întorc acasă, locul lor este luat, pas cu pas de către lucrători din Asia. Căci pentru aceia a veni aici înseamnă accesul la un salariu de zeci de ori mai mare decât în țările de origine.
Trebuie, însă, să fim atenți la un fenomen foarte clar: pentru asiaticii care vin aici la lucru, România este doar o haltă în drumul spre Europa de Vest: După câteva luni petrecute pe șantierele de la noi și după o calificare „la locul de muncă” onorabilă după standardele europene, extra-comunitarii vor pleca rapid în Germania sau Franța. Iar problema economiei românești va rămâne în continuare nerezolvată. Căci piața muncii suferă la fel de mult și după importul de lucrători din Asia. Căci acesta nu poate, nicidecum, înlocui, ceea ce ar trebui de fapt făcut: mai multă carte (în mediul rural, mai ales), mai mulți români atrași să muncească pe un salariu stabil și mai mulți români reîntorși din Vest. Restul sunt doar pansamente de moment, care nu rezolvă problemele de fond.
Petrisor Peiu
Actualitate
Atac digital asupra Americii: Dezinformarea, noul câmp de bătălie al securității naționale
Ora de oră, America se află sub un atac neîncetat din partea unor actori străini – nu prin bombe, ci prin ecranele care ne înconjoară. Campanii sofisticate de dezinformare, orchestrate de Rusia și China, infiltrează platforme online, căsuțe de e-mail, televizoare și conversații cotidiene, vizând sistematic erodarea societății americane. Evoluția inteligenței artificiale a amplificat aceste atacuri, generând deepfake-uri convingătoare, campanii automate și metode inovatoare pentru a exploata vulnerabilitățile naționale.
Câmpul cognitiv: O amenințare directă la adresa patriei
Acesta nu este un simplu război informațional; este un atac direct asupra Statelor Unite înseși. Dezinformarea reprezintă un instrument extrem de eficient folosit de Beijing și Moscova pentru a slăbi reziliența societății americane și, implicit, a pune sub semnul întrebării apărarea națională prin influențarea procesului decizional și modelarea percepțiilor publice. Dacă America este sub atac, atunci armata Statelor Unite are un rol crucial în menținerea siguranței patriei. Într-un moment în care încrederea socială este la cote minime, armata trebuie să-și asume un rol mai proeminent în combaterea directă a eforturilor străine de dezinformare.
Mediul informațional a devenit o componentă vitală a apărării naționale, un câmp de bătălie cognitiv unde convingerile și percepțiile sunt modelate și contestate. Adversarii îl utilizează pentru a răspândi narațiuni false, a influența deciziile și a submina reziliența. Dezinformarea exploatează punctele de fricțiune și erodează încrederea în instituții. Apărarea patriei înseamnă mai mult decât interceptarea rachetelor și paza frontierelor; înseamnă contestarea spațiului informațional pe care adversarii îl ocupă în prezent în domeniul cognitiv al Americii.
Tactica focului rus și conductele chineze de propagandă
Campania de dezinformare a Rusiei urmează modelul „furtuna de falsuri”: un flux constant de informații false răspândite pe rețelele sociale, atât de omniprezent încât copleșește măsurile de contracarare. În 2020, fermele de troli rusești au atins 140 de milioane de utilizatori americani lunar, algoritmii platformelor amplificând dezinformarea rusă în fluxurile de știri. Aceste postări exploatează diviziunile și vizează grupuri nemulțumite pentru a servi obiectivele Kremlinului.
China abordează lucrurile oarecum diferit. Beijingul urmărește agresiv ceea ce analiștii descriu drept „conducte de informații”, achiziționând influență în instituții media mainstream precum Associated Press și Reuters pentru a canaliza propaganda de stat către publicul american. China plasează articole din media de stat, cum ar fi Global Times, în fața utilizatorilor care s-ar putea să nu le recunoască drept propagandă oficială și, în schimb, să le interpreteze ca știri legitime. Atunci când BBC a relatat despre abuzurile drepturilor omului împotriva musulmanilor uiguri, Republica Populară Chineză a răspuns prin desfășurarea unei rețele organizate de troli și a 57 de site-uri web de știri false pentru a contesta credibilitatea BBC.
Inteligența artificială a crescut exponențial aceste amenințări. Deepfake-urile au evoluat de la falsuri rudimentare la imitări sofisticate care au înșelat oficiali guvernamentali, inclusiv cazuri în care voci generate de AI au imitat cu succes Secretarul de Stat. Rusia și China folosesc acum AI pentru a genera conținut la o scară fără precedent, creând dezinformare extrem de țintită și personalizată, care se adaptează în timp real pentru a maximiza impactul.
Răspunsul insuficient al națiunii
Răspunsul Americii a fost inadecuat. Eforturile anterioare au stagnat sau s-au prăbușit sub presiunea politică. Consiliul de Guvernare a Dezinformării al DHS (Departamentul Securității Interne) din administrația Biden, menit să ajute publicul să „decifreze dezinformarea” și să coordoneze răspunsul la amenințări, a fost dizolvat la trei săptămâni după un val de critici privind depășirea prerogativelor guvernamentale. În plus, odată cu dizolvarea Centrului pentru Influență Malignă Străină al Directorului Informațiilor Naționale și a Centrului Global de Angajament al Departamentului de Stat, America duce lipsă de o apărare unitară pentru a contracara dezinformarea internă.
Misiunea armatei: Încrederea ca armă supremă
Strategia Națională de Securitate din 2025 a administrației Trump prioritizează protejarea „țării, poporului său, teritoriului său, economiei sale și modului său de viață de atacurile militare și influența străină ostilă.” Cu peste jumătate dintre americani primind știrile de pe rețelele sociale, dezinformarea reprezintă o influență ostilă directă. Pentru a contracara această amenințare, Departamentul Apărării (DoD) ar trebui să facă din aceasta o prioritate și să utilizeze resursele sale, inclusiv Comandamentele Nordului și Cibernetice ale S.U.A., care dețin atât expertiza, cât și mandatul, pentru a contracara aceste amenințări informaționale ca parte a apărării patriei.
Cea mai puternică armă a armatei împotriva dezinformării este încrederea. 82% dintre americani au încredere în armată, mult mai mult decât în Congres (39%), Președinție (45%) sau în instituțiile media (33%). Atunci când se răspândesc conturi și narațiuni false, americanii au nevoie de o voce de încredere. Armata, ca una dintre cele mai credibile instituții, poate oferi vocea care va ajuta la combaterea părtinirii pe care se bazează dezinformarea.
Departamentul Apărării angajează deja analiști care integrează informații pentru a detecta influența malignă și a prezice acțiunile adversarilor. Aceleași metode care protejează forțele desfășurate pot proteja cetățenii acasă de dezinformare. Armata Statelor Unite înființează deja unități concentrate pe dezinformare în teatrele Indo-Pacific și European. Armata ar trebui să declasifice informații care expun dezinformarea, identifică conturile false și avertizează despre amenințările interne. Această abordare de „pre-combatere” (prebunking), inoculând publicul împotriva dezinformării înainte ca aceasta să prindă rădăcini, s-a dovedit remarcabil de eficientă atunci când administrația Biden a declasificat informații pentru a expune planurile de invazie ale Rusiei și a contracara dezinformarea Kremlinului despre Ucraina, eliminând pretextele lui Putin și învingând Rusia în războiul informațional.
Riscuri și balize: Navigând in dilemele politice
Trebuie recunoscut că implicarea militară în eforturile de contracarare a dezinformării comportă riscuri sociale semnificative. Actorii politici de ambele părți au folosit acuzațiile de „știri false” și „dezinformare” pentru a submina relatări și critici legitime. Oficialii guvernamentali au amplificat, uneori, narațiuni false sau neverificate pentru câștig politic.
Pentru a aborda aceste riscuri, Congresul, Casa Albă, Pentagonul și instituțiile media trebuie să dezvolte și să impună cadre clare care să distingă operațiunile străine ale adversarilor de dezacordurile politice interne. Pe măsură ce adversarii străini devin tot mai pricepuți în exploatarea mediului informațional și în exacerbarea diviziunilor sociale, armata trebuie să evite implicarea în dezbateri politice despre adevăr. Cu toate acestea, în apărarea împotriva războiului informațional străin coordonat, vizând securitatea americană, resursele de informații și credibilitatea instituțională a armatei pot aduce o contribuție decisivă și necesară.
Navigarea aspectelor politice ale războiului informațional și prevenirea politizării armatei necesită aderarea strictă la doctrina și reglementările DoD, operând în cadrul autorităților existente și transparență pe tot parcursul operațiunilor până la punctul de a dezvălui capacități adversarilor străini. Manualul de teren al Armatei pentru Operațiuni de Afaceri Publice, FM 3-61, oferă în prezent definiții fundamentale și cadre operaționale care pot stabili balize critice pentru rolul Forței Comune în contracararea dezinformării. Adaptarea acestui document și crearea de reglementări aplicabile, cum ar fi o Directivă DoD privind combaterea dezinformării, ar contribui la stabilirea unor garanții pentru membrii militari angajați în războiul informațional.
Un exemplu unde aceste directive sunt incredibil de utile în prevenirea depășirii atribuțiilor de către armată este Directiva DoD 5240.01, care guvernează analiza informațiilor. Această directivă ajută la impunerea unor limite în jurul analizei informațiilor în cadrul DoD și împiedică analiștii din Forța Comună și Comunitatea de Informații să încalce normele. În cadrul acestei directive, se găsește definiția „activităților de informații” militare și rapoartele datorate factorilor de decizie pentru a asigura transparența. Această directivă asigură, de asemenea, conformitatea cu Ordinul Executiv 12333, care protejează drepturile cetățenilor americani și împiedică analiza informațiilor să încalce aceste drepturi.
Eforturile de contracarare a dezinformării necesită o protecție similară printr-o directivă sau reglementare pentru a preveni abuzul. Mai exact, reglementările ar trebui nu doar să definească dezinformarea, ci și să stabilească faptul că activitățile militare de contracarare a dezinformării trebuie să vizeze doar operațiuni străine sponsorizate de stat, atribuite de comunitatea de informații, să necesite supraveghere din partea Biroului Secretarului Apărării și să definească rolul operațional pe care îl are comandantul combatant desemnat în asigurarea protejării diviziunii civil-militare.
Reglementarea și transparența trebuie să lucreze în tandem pentru a ajuta aceste eforturi să evite politizarea. Departamentul Apărării ar trebui să informeze periodic Congresul cu privire la aceste eforturi pentru a asigura transparență, a permite supravegherea și a garanta că eforturile rămân concentrate pe adversarii străini. Departamentul trebuie, de asemenea, să angajeze periodic media în aceste eforturi pentru a construi încredere și a asigura responsabilitatea.
Dezinformarea nu este doar o problemă de politică; este o amenințare militară la adresa securității naționale. Rusia și China duc un război informațional împotriva societății americane, iar America trebuie să riposteze cu instituțiile cel mai bine echipate pentru a câștiga: Departamentul Apărării.
Prin declasificarea informațiilor, expunerea operațiunilor de influență ale adversarilor și „pre-combaterea” dezinformării înainte ca aceasta să se răspândească, armata poate apăra domeniul cognitiv la fel de eficient cum apără granițele noastre fizice. Întrebarea nu este dacă armata ar trebui să se implice în această luptă; este dacă America își poate permite să lase acest câmp de bătălie neapărat pentru mai mult timp. Protejarea spațiului nostru informațional și a unității naționale necesită pași urgenți și decisivi, începând de astăzi.
Actualitate
Scutul Arctic al NATO: Berlinul propune o nouă misiune în fața „amenințării” americane cu Groenlanda
Actualitate
Logistica viitorului: Imprimarea 3D pe câmpul de luptă – O soluție inteligentă pentru o veche dilemă
-
Exclusivacum 3 zileEXCLUSIV/Cutremur la Externe: Curtea de Conturi confirma haosul! Milioane de lei sifonate, conturi fantomă și o diplomație la limita absurdului
-
Exclusivacum 4 zileGroapa de gunoi a justiției: Corpul de Control confirmă dezvăluirile ziarului Incisiv de Prahova privind abuzurile cronice din ANP! Șobolanii politici, demascați!
-
Exclusivacum 3 zileRomânia, paradis fiscal pentru pușcăriași: Marmeladă, prezervative cu arome de banane și piepteni de 20.000 de euro, pe banii tăi!
-
Exclusivacum o ziPrimaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!
-
Exclusivacum 3 zileGIURGIU, MORMÂNTUL JUSTIȚIEI: DE PATRU ORI REVOCAT, DE PATRU ORI ÎNAPOI, SUB BAGHETA (PENALĂ) A LUI FULGA!
-
Exclusivacum 9 oreMinistrul USR al Apărării, Radu Miruță: De la „reforma” pensiilor la trupe românești… pe sania lui Moș Crăciun în Groenlanda!
-
Exclusivacum 4 zilePloiești, orașul mut: City managerul „expert” în tăcere și interimate fără număr – O cronică usturătoare a incompetenței perpetuate!
-
Exclusivacum 2 zileCIRCUL „S.R.I. & Co”: Când Președintele joacă „de-a vrăjeala” cu partidele, iar „bătrânul marinar” rânjește malefic



