Deși are a șasea suprafață agricolă din Uniunea Europeană, România nu primește decât 5,4 % din cele 270 de miliarde de euro, prevăzuți în noul PAC (Noua Politică Agrară, intrată în pâine de la 1 ianuarie 2023). În perioada 2023-2027, România are la dispoziție 14,9 miliarde de euro de la UE.

Ideea e că noul plan european de sporire a rezilienței (ce cuvânt din limba de lemn!) spre economia verde, pentru revigorarea zonelor rurale și stimularea tinerilor fermieri integrează și Planul Național Strategic al României, care în principiu e bun, dar e lipsit de esență predictivă. Fermierii români nu știu care este trendul de dezvoltare al agriculturii europene și cu ce se mănâncă reziliența.

Ca un mic chițibuș, reamintim cititorilor că cele mai multe exploatații agricole din Uniunea Europeană, conform Eurostat, au fost înregistrate în România (3,6 milioane), țară care deținea o treime (33,5 %) din numărul total al exploatațiilor din UE-28. România este al patrulea cel mai mare producător de cereale din UE, recoltând anual 9,3% din producția europeană. Mai exact, România asigură 8 % din producția de grâu și 20% din cea de porumb, unde suntem al doilea cel mai mare producător din UE.

Prin PNS-ul românesc, se preconizează că 611.000 de hectare de teren agricol – din cele aproape nouă milioane de ha – vor fi ecologice. Se va stimula – pe hârtie bineînțeles – crearea a douăsprezece mii de locuri de muncă noi. Dar cum arată un model de fermă eco? Știu eu una la Șag, lângă Timișoara, în care banii de pe recolta vândută nu acoperă costurile de producție.

Planul României, conform site-ului Comisiei Europene, urmărește îmbunătățirea mijloacelor de subzistență ale fermierilor și a competitivității acestora. „Pe lângă sprijinul pentru venit, aproximativ 1,1 miliarde EUR se vor aloca investițiilor în ferme și unități de prelucrare. România utilizează 41 % din bugetul său pentru dezvoltare rurală și încurajarea practicilor ecologice în zonele cu valoare naturală ridicată, în scopul protejării biodiversității,” mai scrie documentul oficial.

Dar tinerii știu care e planul ecologist din creierul administrației de la București? Nu cumva în spatele rezilienței se ascunde paranoica tranziție spre viermii prăjiți? Până la obținerea rezilienței, aproape la fel de așteptată ca mântuirea, să urmărim procesul de acordare a subvențiilor aici și acum. Dacă fermierii români primesc circa 96,47 euro/ha, prin Noua Politică Agrară, sprijinul european pentru omologii din Germania este de 156 Euro/ha, conform estimărilor Ministerului Agriculturii, Mediului și Protecției Climei din Brandenburg (MLUK). În Germania, subvențiile din sectorul zootehnic au cuantumuri de 35 euro/cap de animal pentru oi si capre, sumă mai mare decât cea destinată ciobanilor români: 24 de euro, susține Agrointeligența.

Noua Politică Agricolă Comună (PAC) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023 cu motoarele turate la maximum. Finanțarea totală a PAC 2023-2027 se ridică la 270 de miliarde de euro. Noul PAC va sprijini tranziția spre o agricultură europeană „sustenabilă și rezilientă,” contribuind totodată la revigorarea zonelor rurale și la stimularea tinerilor fermieri. Planul Național Strategic (PNS) al României din cadrul PAC 2023-2027 este în valoare de 14,9 miliarde de euro. Alocările pentru perioada de tranziție 2021-2022 s-au ridicat la 6,2 miliarde de euro, scrie jurnalul de specialitate al fermierilor români.

Despre scumpirea costurilor de producție, datorare embargoului impus Rusiei și Belarusului de export în țările UE a fertilizanților, oficioasele Bruxelles-ului nu suflă o vorbă. Astfel, chiar dacă subvențiile s-au mărit un pic, acestea nu acoperă creșterea input-urilor agricole cu 149 %. Cele două state furnizau, înainte de războiul din Ucraina, 60 % din importurile de îngrășăminte ale UE.

La noi, lupta anticorupție a închis toate fabricile din domeniu. Fermierii sunt obligați să achiziționeze aceste produse vitale de la comercianții austrieci. Vedeți, și aici domină Austria. Pe bursele de bunuri, prețurile s-au prăbușit după semnarea Inițiativei pentru cereale de la Marea Neagră (BSGI), de către Federația Rusă, Turcia și Ucraina. Compensările sunt bătaie de joc, așa cum am scris și-n editorialul de ieri. Petre Daea a spus că dublează banii europeni, adică de la 1,4 Euro pe ha, la aproape 3 euro. Dacă ai o sută de ha, iei o pălărie de bani: 300 de euro. Pierderile cultivatorilor de grâne sunt uriașe.

Fără compensări juste, nu există o Politică Agrară unitară, iar minciuna că cele 270 milioane de tone din Ucraina sunt destinate Africii sărace a ieșit la iveală. Produsele ieftine din țara vecină au invadat piața est-europeană. Dar bagă de seamă cineva că grânele ucrainiene pot fi modificate genetic? Țara vecină nu este obligată să aplice restricțiile UE.

De la intrarea în Uniunea Europeană, producțiile românești de cereale s-au dublat la hectar. Nu susțin că subvențiile n-au ajutat la dezvoltarea economiei agrare românești, dar dubla măsură enervează. Iar Bucureștiul nu incendiază, precum Parisul, Europa.

Marius Ghilezan