Doctor Claudia Dobocan, medic rezident la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Marie Curie:

O recunoaștem mai greu la început, pentru că este o viroză, deci nu începe neapărat ca o clasică boală respiratorie. Atât la copilul mic, cât și la școlari sau bătrâni, poate să înceapă cu o stare generală alterată. Durerile acelea musculare care te pun la pat, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare, iar tusea și manifestările respiratorii, cum ar fi strănutul, curgerea nasului, pot apărea ulterior.

Nu o tratăm de la început cu antibiotice. Este o viroză, o boală cauzată de un virus, nu de o bacterie.

Antibioticele sunt cele care luptă contra bacteriilor, iar antiviralele sunt cele care luptă împotriva bolilor de natură virală. Deci, cel mai bine ar fi să începem cu o vizită la medicul de familie, pentru a nu supraaglomera camerele de gardă. Dacă avem o relație bună cu medicul, putem să începem cu un telefon sau un mesaj în care să-i spunem cât de rea este starea noastră. Medicul ne poate pune câteva întrebări și împreună ajungem la o concluzie reală despre gravitatea bolii, dacă necesită un drum până la medic.

Cum arată acest sezon gripal, sunt mai multe cazuri decât de obicei, mai puține, poate mai grave, mai frecvente la o anumită categorie de vârstă?

Se pare că anul acesta sunt totuși mai multe cazuri decât anul trecut, când eram toți mai retrași în casele noastre din cauza Covid-ului. De asemenea, avem criteriu de gravitate asocierea cu infecțiile cu virusul SARS-CoV-2. Eu lucrez pe secție de neonatologie. Este adevărat că văd copiii într-un cabinet de pediatrie. Nu ni s-au adresat copiii cu forme de viroze mai severe, însă, din discuțiile cu colegii, înțelegem că există o severitate mai mare a acestor viroze și cuprinde colective întregi, adică toată clasa cade bolnavă de viroză.

Ce am putea să facem ca să ne întărim sistemul imunitar?

În primul rând, vaccinarea antigripală, care se face la începutul sezonului gripal. Este anuală. În fiecare toamnă se eliberează pe piață vaccinuri care conțin tulpinile cel mai probabil circulante în emisferele de pe piața cărora se pun în vânzare. Vaccinul este testat și aprobat pe piață cu rezultate bune pentru copii care au împlinit deja vârsta de șase luni, mergând până la 100 și ceva de ani, nu există vârstă superioară.

Cu cât suntem mai vaccinați, ne spune știința, cu atât suntem mai protejați.

Avem ceea ce se numește imunitate nespecifică, construită prin vaccinurile obișnuite ale copilăriei. Acestea ajută anticorpii. Este ca și cum ai venit la camera de gardă, te preia asistentul sau medicul generalist până să diagnosticheze că ai o problemă chirurgicală sau o fractură și vine medicul specialist. Deci medicul generalist este această imunitate nespecifică, iar specialistul va fi vaccinul antigripal, care va veni un pic mai târziu și te va prelua.

Vaccinul antigripal pentru copii există în două variante – injectabil și spray nazal. E vreo diferență între ele?

Spray-ul e un fel de seringă, dar care nu are ac. Și acea suspensie o injectezi în nas. Nu este nici cu puf, adică nu sperie copilul. Nu se întâmplă o aerosolizare. Între șase luni și doi ani folosim formă injectabilă, iar de la doi până la 18 ani putem alege din cele două. Amândouă sunt la fel de bune. Cel injectabil e mai ieftin. Forma spray costă cam de două-trei ori mai mult.

Care sunt cele mai frecvente greșeli ale mămicilor atunci când copiii lor au gripă?

Când are un copil cu stare generală alterată, care suferă, omul vrea să facă ceva. Și pentru că suntem oameni moderni, o să ne uităm către farmacie. Ce putem să-i dăm copilului? Este o boală virală autolimitantă, adică, în marea majoritate, de la copii la adult sau bătrân, va trece de la sine în cinci-șapte zile. Câteva zile care, din păcate, vor fi crunte. Indiferent ce tratament aplicăm.

De fiecare dată când merg la medic cu copiii, mi se recomandă, pe lângă tratamentul medicamentos, și ceva homeopat. Să dezbatem și partea asta a problemei.

Haideți să definim homeopatia și să o diferențiem de celelalte forme de tratament alopate. Doctorii, cei care fac medicină bazată pe dovezi, fac medicină alopată. Patos înseamnă suferință. Alos înseamnă altfel decât suferință. Încercăm să combatem această suferință cu un tratament preferabil din medicina bazată pe dovezi. Homeopatia înseamnă ceva care induce o suferință ușoară, în ideea de a stimula, chipurile, mecanismele intrinseci de protecție ale organismului.

Homeopatia nu este medicină bazată pe dovezi și cred că foarte multă lume o confundă cu Apifitoterapia – medicina stupului și a plafarului (api sunt albinele, fito sunt plantele).

Homeopatia este o formă de a încărca un substrat farmaceutic inert, hai să spunem niște granule de zahăr sau un cărbune activat, cu, spune această pseudoștiință, o amprentă energetică a unei otrăvuri. Deci e o diluție infinitezimală, necuantificabilă într-un laborator, pe care o dăm ca să stimulăm ceva. Este un placebo.

De foarte multe ori, tratăm anxietatea mamei și a familiei, care poate influența evoluția stării copilului, e demonstrat de știință. Atunci când dai ceva, cum promovează cei din homeopatie – un remediu care rău nu face, ți se pare că, uite, copilul meu se vindecă repede. Dar, ATENȚIE MARE!, au fost accidente cu această homeopatie. Ele sunt niște preparate nestandardizate, nu trec prin aceleași forme de verificare prin care trec medicamentele reale. Dacă ai scăpat un pic mai mult decât infinitezimal, ai transformat medicamentul homeopat într-o reală otravă. Și au fost cazuri documentate în care copiii au fost intoxicați prin această formă de tratament.

Pe de altă parte, apifitoterapia poate fi bună.

Americanii au studii care ne arată că mierea și laptele cald sunt remedii foarte bune, niște mucolitice reale. Mai sunt siropurile acestea vegetale, siropurile de iederă, de pătlagină. Atenție mare la doze, că, până la urmă, sunt zahăr dizolvat în apă și cu alte lucruri adăugate. Sunt niște bombe calorice, dar pot avea efect mucolitic real. Deci, mai bine dăm două, trei lingurițe de siropuri și-l ajutăm pe copil cu căldură, sugarul se ține foarte mult vertical, în brațele mamei, altfel se îneacă în propriile secreții și ajungi să aibă un acces de tuse, îi faci băițe cu abur. Cam ăsta e tratamentul.

De tusea reziduală când este cazul să ne îngrijorăm?

Tusea reziduală de până la trei, patru săptămâni poate fi normală. Când durează mai mult și când se asociază cu o stare generală alterată constant, copilul a rămas slăbit, cu dureri de cap, cu o inapetență, medicul curant îl poate investiga de ceea ce se numesc pneumonii cu germeni atipici. Dar nu sărim cu antibiotice în încercarea de a stopa o tuse care durează de două, trei săptămâni la un copil altfel sănătos.

Știu că în comunitățile de grădiniță și creșă există problema asta. S-a vindecat copilul de o viroză, a stat o săptămână acasă, a rămas cu tusea reziduală și te pistonează personalul să-l scapi de tuse sau să nu-l aduci în colectivitate. E un copil cu o tuse deranjantă, dar nu neapărat contagios.

Există o frică a românului legată de scosul copilului afară atunci când este frig. Îl scoatem, nu-l scoatem, cât de gros îl îmbrăcăm?

Expunerea la aer curat e un tonic pentru întreg organismul. Dacă ne întrebăm ce putem face, ce granule, ce siropuri, ce pastile să-i dăm pentru imunitate, ei bine, reclamele sunt mincinoase. Nu ajută. Ajută, în schimb, tonifierea globală a organismului, să scoți copilul zilnic afară, chiar și atunci când e frig. Nu-i punem fular peste gură, nu îl înfofolim până se mișcă ca un roboțel.

Până la urmă, trecerea prin aceste viroze și trecerea lunilor, anilor, sunt ceea ce crește imunitatea. Toți suntem datori cu virozele acestea.

Sigur, copiii pot să reacționeze diferit, până la urmă ne e scrisă în gene imunitatea, reacția la un anumit germen. Ați văzut, unii oameni aveau, în apogeul perioadei Covid, forme de viroză ușoară, alții ajungeau în terapie intensivă. Se pare că și identitatea microbiomului are un rol important în imunitate. Și prea puțin o putem modula. Lucrurile astea sunt deja trasate încă din burta mamei. Sunt importante gradul de expunere al gravidei la antibiotice, felul prin care mama a născut, alăptarea. Femeia care are șansa de a-și alăpta copilul poate să-și modifice bacteriile mâncând alimente probiotice naturale – lactate fermentate, zaharuri mai puțin procesate, mai puțină pâine albă, mai puține ciocolate. Sunt și astea bune, dar cu o moderație.

Depinde de noi să dăm un început bun în viață copilului, mult mai mult decât ne-am aștepta. Și totuși asta este partea mai grea. E mult mai ușor să speri și să plătești o sticluță cu probiotic pe care să i-o picuri copilului sperând sau încrezându-te într-o reclamă. (A. Crisan).