Acum cinci ani, în primăvara lui 2018, eram la Washington pentru o vizită de o săptămână ce viza colaborări cu parteneri americani în zona de consultanță electorală pentru alegerile din Mexic, unde am lucrat ulterior timp de trei luni.

Trezindu-mă cu noaptea în cap, din pricina diferenței de fus orar, am deschis televizorul, iar știrile de la orele 5.00 prezentau deja, în regim de breaking-news, viitorul mare meci de box dintre Donald Trump, președintele în funcție, și Joe Biden, fostul vicepreședinte democrat, care nu era încă în cărți pentru nominalizarea ca și viitor candidat. Am crezut că e o glumă și televiziunile forțează senzaționalul încă din zori, până când l-am văzut pe Biden declarând serios că vrea să-l bată fizic pe Trump, ca să-l pedepsească astfel pentru faptul că nu conduce bine America sau că a agresat sexual femei în urmă cu decenii.

Sceneta era penibilă și necredibilă, era vorba de un bătrânel de 75 de ani, considerat om serios în baza trecutului politic de la vârful statului, ce-l provoacă la bătaie pe alt septuagenar, președinte în funcție, nici unul neavând vreun trecut sportiv de tip profesionist, care să justifice publicului măcar o luptă între veterani. Amuzat dar nedumerit, am notat în minte aberația, decis să mi-o lămuresc în discuțiile din timpul zilei cu partenerii americani.

N-am avut ce să mai lămuresc, treaba devenise reală și serioasă în următoarele ore când, nu doar că Trump n-a ignorat sau refuzat provocarea, dar congresmeni importanți, oameni din conducerea SUA, au început să facă pronosticuri în presă despre cine va câștiga. Câteva zile, până am plecat din SUA, acesta a fost subiectul central al dezbaterilor radio-tv. Acum vreun an Trump a reîncălzit ciorba bătăii, provocându-l el pe Biden la un meci de box, promițându-i că va pica în primele secunde în urma loviturilor, dar presa n-a mai acordat aceeași atenție aberației și nici Biden n-a răspuns.

V-am povestit scena deoarece astfel s-a lansat Biden în campania prezidențială ce l-a adus în 2020 la Casa Albă, vrând să subliniez că ceva ce începe atât de penibil, va continua în aceeași notă, și are toate șansele să se sfârșească dezastruos. Din păcate se vede asta din felul în care a decăzut SUA în ultimii ani, cu germenii decăderii generați de teribilismele și prostiile lui Trump ca președinte, sistemul de putere american ajungând ulterior sub Biden la un colaps de autoritate nedeclarat, dar pe care îl resimt cetățenii planetei, ajunși azi într-o postură de perplexitate.

Discutam aseară la telefon cu Petru Romoșan despre dialogul implicit pe axa Washington-Moscova, analizând interviul lui Blinken din ”Washington Post” (unde acesta aproape că recunoaște înfrângerea din Ucraina, jalonând propuneri de pace opuse retoricii oficiale), în contrapartidă cu mesajele ofensive și precise ale lui Putin de la summitul Uniunii Euroasiatice și de la întâlnirea cu studenții ruși. În timpul conversației de aseară, Petru decretează următoarele, asigurându-mă că nu glumește: ”Știi ceva, nu mai cred în teoriile ce explică faptul că Biden ar fi asistat de către deștepții Americii în deciziile legate de război, având în vedere starea sa precară de sănătate mentală, eu cred acum că chiar el conduce!”

Îi dau dreptate lui Petru Romoșan, pentru că dacă treburile ar fi fost coordonate de către specialiștii americani în strategii de putere sau război, nu s-ar fi ajuns în nici un caz în această situație ultrapericuloasă în care, după un an de război, UE și-a făcut praf prestigiul geoeconomic, de SUA mai degrabă se râde în cancelariile țărilor ce nu fac parte din NATO, iar restul țărilor din blocul dominat de Rusia, China și India, își fac strategii de dezvoltare și progres ignorând Occidentul, pe care până acum îl pețeau și respectau.

Războiul din Ucraina apare azi mai degrabă ca fiind pregătit și desfășurat doar pentru ca cei care au coordonat treburile murdare acolo, de la Biden, la Victoria Nuland, până la giganții americani ce-au cumpărat terenul agricol ucrainean, să reușească să-și șteargă urmele ilegalităților sub potopul bombardamentelor și a sutelor de mii de morți.

Motivația informală în cercurile de putere americane pentru prelungirea și întețirea războiului este legată de punerea la pământ a Rusiei, la pachet cu subordonarea politico-economică a Uniunii Europene, dar toți știu că s-a pornit de la interesul acoperirii treburilor murdare, de tipul laboratoarelor biologice cu potențial de arme chimice dezvoltate în Ucraina, sau al scandalurilor financiare ce implică familia Biden, toate recunoscute și devoalate de presă în ultimii ani.

Desigur că asta e și parte din retorica rușilor, pe care însă nu-i mai creditează nimeni deoarece sunt în postura agresorilor, dar asta nu înseamnă că nu-i adevărat, și că chiar în acest fel lumea a intrat în încurcătura majoră din prezent. Toți liderii lumii cunosc aceste lucruri, cu detalii în plus ce v-ar obliga să vă faceți cruce, însă tac la unison și cu motivații diferite.

Chinezii au tot interesul ca războiul să continue, el duce la decredibilizarea SUA și la fragilizarea Rusiei, aducându-le avantaje strategice inclusiv pentru viitoarea confruntare din Taiwan, India negociază multipolar căpătând astfel beneficii de la toți, iar anul ăsta se va încorona ca cea mai populată țară din lume, dar și cu cea mai mare creștere economică, Erdogan are nevoie de război pentru ca să-și poată frauda mai simplu scrutinul de realegere din luna mai, țările arabe producătoare de petrol și gaze scapă de sub jugul american și aplaudă deja viitoarea dedolarizare a piețelor, iar țările puternice din America Latină speră ca războiul din Ucraina să mobilizeze atât de tare forțele și diplomația americane, încât Washington-ul să nu se mai poată ocupa de ei atât de intens.

Despre liderii europeni nici n-are rost să discutăm în acest context, ei laolaltă cu țările lor au dovedit în ultimul an cât de puțin mai contează în economia jocurilor de putere mondiale. Descris așa, în baza unor argumente irefutabile însă, viitorul ne apare pictat în culori sumbre, iar concluzia că totuși America e condusă chiar de către Joe Biden, e de natură să ne enerveze și îngrijoreze în plus. Și mai trebuie să dăm dreptate americanilor ce scandează pe stadioane, să le recunoaștem instinctul corect atunci când zic, ”LET’S GO BRANDON”!

Cozmin Gușă