Connect with us

Actualitate

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE – 24 IANUARIE 1859

Publicat

pe

Unirea Principatelor Române cunoscută și ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

Evenimente anterioare

La 1 ianuarie 1848, domnitorul muntean Gheorghe Bibescu face primul pas spre unirea Principatelor, desființând Vama din Focșani, care era cel mai important punct vamal între cele două țări. Actul a fost precedat în 1842 de un proiect de unificare al măsurilor și greutăților. Cununia domnitorului Gheorghe Bibescu se oficiază la Focșani, în septembrie 1845, la Biserica Sfântul Ioan din Piața Unirii, lângă borna de hotar, naș de cununie fiind domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.

Ideea Unirii Moldovei și a Țării Românești, avansată încă din secolul al XVIII-lea a devenit, după războiul Crimeii (1853 – 1856) o temă de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele două Principate, cât și pe plan internațional. Situația externă se arăta favorabilă; înfrângerea Rusiei și hegemonia politică a Franței ofereau un context prielnic punerii în practică a proiectului, cu atât mai mult cu cât Napoleon al III-lea, împărat al francezilor, dorea un bastion răsăritean favorabil politicii sale, care să contrabalanseze expansiunea rusească.

Un rol important l-a jucat propaganda unionistă, întreprinsă de către liderii partidei naționale, în cele două țări și în străinătate. Activitatea desfășurată în emigrație, îndeosebi în Franța, a cunoscut diverse forme: apeluri către opinia publică europeană; afirmarea programului politic în publicații ca România viitoare (1850, Paris), Junimea română (1851), Republica română (Paris, 1851, Bruxelles, 1853); afilierea la „Comitetul Central Democratic European”, cu sediul la Londra, care urmărea declanșarea unei noi revoluții europene; memorii către Napoleon al III-lea, împăratul Franței și către Palmerston, premierul britanic; constituirea la Paris a unui Comitet cu deviza „Dreptate! Fraternitate! Unitate!”; sprijinul unor personalități marcante (Paul BataillardEdgar QuinetHippolyte Desprez).

În țară, acțiunile unioniste s-au desfășurat în noul context determinat de prevederile Convenției de la Balta Liman, afirmându-se modalități variate: constituirea Comitetelor Unirii la Iași și la București (1856); editarea unor organe de presă ca România LiterarăSteaua Dunării (Iași), Românul (București); venirea în patrie a unor revoluționari pașoptisti (îndeosebi în Moldova, ca urmare a regimului liberal-moderat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica).

Divanurile Ad-hoc

Deschiderea lucrarilor Divanurile Ad-Hoc
Deschiderea lucrarilor Divanurile Ad-Hoc

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18/30 martie 1856), prevedeau intrarea Principatelor Române sub garanția colectivă a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunărilor ad-hoc care să exprime atitudinea românilor în privința unirii, integrarea în granițele Moldovei a trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizări”, libertatea navigației pe Dunăre, ș.a.

Adunările ad-hoc aveau caracter consultativ, și erau alcătuite din reprezentanți ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, țărănimii clăcașe, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române.

Alegerile pentru Divanurile Ad-hoc au fost marcate de mari tensiuni. Dacă în Țara Românească majoritatea covârșitoare a opiniei publice susținea ideea Unirii, în Moldova lucrurile se arătau mai complicate. Partida unionistă, reprezentată de personalități ca Alexandru Ioan CuzaMihail KogălniceanuManolache Costache EpureanuAnastasie Panu etc. avea în fața ei opoziția separatiștilor moldoveni (Nicolae Istrate, ideologul mișcării separatiste, Gheorghe AsachiCostache Negruzzi etc.). Aceștia doreau menținerea separării, motivându-și opțiunea prin posibila decădere a Iașilor și a Moldovei, odată cu mutarea capitalei la București.

Având de partea lor sprijinul marilor puteri antiunioniste, Austria și Turcia, precum și pe cel al caimacamului (locțiitorului domnesc) Todiriță Balș (înlocuit, după moartea sa, de Nicolae Vogoride, aspirant la tronul Moldovei), separatiștii au reușit, într-o primă fază, să câștige alegerile pentru Divanul Ad-hoc din Moldova (la 19 iulie 1857). În dorința de a-și realiza visul de domnie, Vogoride a falsificat listele electorale de reprezentare în Divanul ad-hoc, prin înlocuirea listelor electorale ale unioniștilor cu cele ale antiunioniștilor. Această manevră făcea ca numarul reprezentanților celor care nu împărtășeau idealul de unire sa fie majoritar în Divan. În mai 1857, Ecaterina Vogoride a sustras o parte din corespondența secretă purtată de soțul ei cu rudele din Constantinopol. În acele scrisori, lui Vogoride îi era promisă domnia dacă ar fi reușit să zădărnicească unirea Moldovei cu Muntenia, falsificând alegerile pentru Divanul ad-hoc. Cu ajutorul lui Costache Negri scrisorile compromițătoare au fost publicate în ziarul unionist “L’Etoile d’Orient”, ce apărea la Bruxelles, traduceri ale scrisorilor apărând la scurt timp și în Moldova. Când sultanul Abdülmecid, cu asigurările Austriei Imperiale, nu a anulat alegerile, ceilalți supervizori (Imperiul FrancezRusia ImperialăPrusia și Regatul Sardiniei) au rupt relațiile diplomatice cu Imperiul Otoman în 4 august.

Tensiunile dintre Anglia, Austria, ce încurajau Poarta să nu accepte noi alegeri, și celelalte state participante la Congresul de la Paris, au fost dezamorsate de întâlnirea de la Osborne (9 august) dintre Napoleon III și Regina Victoria, în urma căreia alegerile falsificate de Vogoride au fost anulate. În schimbul anulării alegerilor din Moldova, Napoleon al III-lea accepta varianta unei uniri parțiale a Principatelor, acestea urmând a avea doi domni, două guverne, două Adunări Legislative (parlamente). Instituțiile comune urmau a fi Înalta Curte de Casație și Justiție, Comisia Centrală de la Focșani, ce avea să se ocupe cu elaborarea legilor de interes comun pentru ambele Principate și armata.

Au avut loc noi alegeri, astfel încât la 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Valahiei, și prin documentele redactate, au fost puse bazele fuzionării celor două principate.

În 7 și 9 octombrie 1857 sunt elaborate Rezoluțiile prin care se cerea:

  • Respectarea drepturilor Principatelor și îndeosebi a autonomiei lor în cuprinderea vechilor lor capitulații încheiate cu Înalta Poartă în anii 1393, 1460, 1511 și 1634;

  • Unirea Principatelor într-un stat sub numele de România;

  • Prinț străin cu moștenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare dintre cele europene și ai cărui moștenitori să fie crescuți în religia țării;

  • Neutralitatea pământului Principatelor;

  • Puterea legiuitoare încredințată Adunării Obștești, în care să fie reprezentate toate interesele nației.

Toate acestea sub garanția colectivă a puterilor care au subscris tratatul de la Paris.

Întrunite în capitala Franței pentru a lua în discuție cererile celor două Divanuri ad-hoc (10/22 mai – 7/19 august 1858), puterile europene au adoptat Convenția de la Paris:

  • Principatele își păstrau autonomia sub suzeranitatea Porții și sub protecția celor șapte puteri;

  • Se adopta denumirea de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, fiecare având instituții proprii;

  • Se înființau instituții comune precum Comisia Centrală de la Focșani (care elabora proiectele de legi de interes comun), Înalta Curte de Justiție și Casație, armata;

  • Se prevedeau principii de organizare și modernizare a viitorului stat (separația puterilor în stat, desființarea privilegiilor de clasă, egalitatea în fața legii, drepturi politice pentru creștini, libertatea individuală);

  • Dreptul de vot ramânea cenzitar.

După încheierea Convenției de la Paris, care avea să joace rolul unei veritabile Constituții a Principatelor, au urmat alegerile pentru Adunările Elective, care urmau să îi desemneze pe cei doi domni.

Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza

Theodor Aman - Proclamarea Unirii
Theodor Aman – Proclamarea Unirii

În Moldova a fost ales în unanimitate, la 5/17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Naționale”.

Întrucât în textul Convenției nu se stipula ca domnii aleși în cele două Principate să fie persoane separate, conducătorii luptei naționale au decis ca alesul Moldovei să fie desemnat și în Țara Românească. Adunarea electivă a Țării Românești era însă dominată de conservatori, care dețineau 46 din cele 72 mandate. În această situație, liberalii radicali au inițiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitație în rândul populației Capitalei și al țăranilor din împrejurimi. O mulțime de peste 30 000 oameni s-a aflat în preajma Adunării. Unul dintre tribuni, I.G. Valentineanu, nota că poporul era gata „să năvălească în Cameră și să o silească a proclama ales pe alesul Moldovei”.

Într-o ședință secretă a Adunării, deputatul Vasile Boerescu a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru I. Cuza, aceasta fiind acceptată în unanimitate. Astfel s-a făcut primul pas către definitivarea Unirii Principatelor Române.

Recunoașterea internațională a Unirii

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Impusă sub o puternică presiune populară, cu deosebire la București, alegerea ca domn al Țării Românești a lui Alexandru loan Cuza avea să-și găsească o confirmare deplină la marea manifestare prilejuită de sosirea alesului națiunii în capitala munteană.

Cea mai stringentă problemă era recunoașterea internațională a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poartă și de Austria drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe internaționale, care se deschidea la Paris, la 26 martie/7 aprilie – 25 aug./6 sept. Misiuni speciale, conduse de persoane apropiate lui Alexandru I. Cuza, au vizitat capitalele Marilor Puteri garante și au reușit să câștige sprijin pentru cauza românească. Încă în a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere. Imperiul Otoman și Austria însă tergiversau; mai mult, se află că se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre. Alexandru I. Cuza răspunse energic. La 20 aprilie, la Florești, între Ploiești și Câmpina, armata moldo-munteană era concentrată spre a face față oricărei situații. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta a acceptat oficial, o dată cu Austria, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/7 septembrie), să recunoască, la rândul ei, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, îl determină pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1 septembrie 1859).

Astfel împlinită recunoașterea situației de fapt, impusă la 24 ianuarie, obiectivul imediat următor era acceptarea de către puterile garante a Unirii depline. Fără a aștepta verdictul altor reuniuni internaționale, Alexandru I. Cuza a trecut la unificarea aparatului de stat, remediind din mers consecințele hotărârilor adoptate prin Convenția de la Paris. Misiunile diplomatice ale Principatelor la Constantinopol erau reunite încă în cursul anului 1859 (martie), cu Costache Negri, recunoscut chiar de către Poartă, drept unic reprezentant al celor două țări. Unificarea armatei începea cu deplasări de unități militare moldovene, la București și muntene, la Iași; tabăra de la Florești s-a bucurat de o comandă unică. În cursul anului 1860, statele majore, instrucția, administrația și intendența au fost așezate sub o singură autoritate, iar aceeași persoană – generalul Ion Emanoil Florescu – a fost numită în funcția de ministru de război în ambele țări. La serviciul telegrafului moldovean și muntean este numit ca inspector general Cezar Librecht.

La Focșani, nu fără dificultăți, își începuse activitatea Comisia Centrală care, potrivit Convenției de la Paris, trebuia să elaboreze legile, comune celor două țări. În cei trei ani de activitate (1859- 1862) din proiectele sale au fost aprobate de Adunarea, electivă și promulgate de domn doar cele referitoare la Curtea de Casație și la domeniul funciar (care traducea în fapt principiul egalității fiscale). Proiectul de Constituție nu a fost aprobat însă de domnitorul Cuza, Comisia Centrală din Focșani fiind desființată în februarie 1862.

Raporturile cu acele puteri garante care se arătau ostile unirii sau care jucaseră, în trecut, un rol important în viața Principatelor (Rusia, în anii „protectoratului”) au fost bazate, încă din primii ani ai domniei lui Alexandru I. Cuza, pe respectarea neștirbită a autonomiei țării nou-constituite. Astfel, prezența militarilor otomani va fi categoric interzisă, iar Poarta va fi obligată, în vara anului 1860, să renunțe la pașapoartele sale solicitate călătorilor români, în mai multe situații supușii Imperiului fiind reținuți pentru că au produs diverse neorânduieli. Austria, vehement dușmănoasă, a trebuit să accepte că legile statului român sunt valabile și pentru locuitorii cezaro-crăiești aflați aici cu afaceri. Maghiarii și polonezii, care vroiau să rămână în Principate sau să tranziteze spre alte regiuni, sunt protejați de guvern și de domn în spiritul dreptului la azil politic, oferindu-li-se la plecare chiar mijloacele necesare.

Franța, apoi Rusia, Italia și Prusia erau de acord cu unirea deplină. Alexandru I. Cuza aștepta hotărârea Conferinței de la Constantinopol convocată în acest scop. Cum era de așteptat, încă din prima ședință Poarta a cerut dreptul de intervenție în Principate, în cazul unor noi încălcări ale Convenției de la Paris, iar Austria a admis unirea doar pe durata domniei lui Alexandru I. Cuza. La începutul lunii noiembrie 1861 firmanul Unirii era prezentat, dar în condiții considerate, în țară, inacceptabile.

Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate, Austria păstrându-și vechea poziție.

Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

Articol preluat de la wikipedia.com

Actualitate

Clasamentul ponderii femeilor arată cam așa

Publicat

pe

De

(Preluare Inpolitics):

PNL și PSD sunt partide marcate de misoginism politic, avînd o cotă mai mult decît redusă de femei în forurile de conducere, chiar la nivel de avarie, în cazul liberalilor. Într-un material pentru Canal 33, fosta deputată liberală Adriana Săftoiu trece în revistă cifrele reprezentării femeilor în partidele parlamentare, iar concluziile nu sunt foarte îmbucurătoare.

”Ca să nu rămân în „capcana” discursului feminist – care, consideră unii, poate fi la fel de pernicios precum cel misogin – am numărat paritatea în birourile de conducere ale partidelor parlamentare care au candidat la ultimele alegeri, așa cum apar pe propriile site-uri.
La PSD, conducerea este formată din președinte, vicepreședinți pe domenii și pe regiuni, respectiv 17 persoane, dintre care 3 femei.
La PNL, din 47 de persoane care formează echipa de conducere (președinte, prim-vicepreședinți, vicepreședinți și membri Bex), 4 sunt femei.
La USR, Biroul Național care formează conducerea este alcătuită din 24 de persoane, dintre care 4 femei.
La UDMR, Prezidiul Uniunii și Prezidiul Executiv este format din 18 persoane dintre care 6 femei, cel mai bine din punct de vedere al reprezentativității femeilor. De remarcat și lipsa cumului de funcții ca normă.
La AUR, din 24 de persoane (președinte, președinte CNC, președinte Senat, prim-vicepreședinte, secretar general și Biroul de Conducere care are și membri supleanți), 6 sunt femei” scrie fosta deputată.

Clasamentul ponderii femeilor arată cam așa:
1) UDMR – 33,3%
2) AUR – 25%
3) PSD – 17,6%
4) USR – 16,6%
5) PNL – 8,5%

Citeste in continuare

Actualitate

Putin și rușii ne privesc încă ca pe niște frați întru credință

Publicat

pe

De

Ucraina este astăzi o țară prăbușită, după doi ani de război în care a jucat rolul de proxy într-o confruntare în care occidentul colectiv a încercat, fără succes, să pună Rusia la pământ.

Milioane multe de ucraineni sunt în bejenie prin lume, sute de mii de bărbați, poate peste 500.000, au murit, iar familiile lor au rămas fără susținere, infrastructura ucraineană este praf în urma bombardamentelor, iar singura speranță a lor e că războiul se va sfârși rapid și compania Black Rock, că așa a decis domnul Zelenski, va începe să cheltuiască banii pentru reconstrucție, dar asta doar cu condiția ca americanii și europenii să aibă de unde să îi dea, da, deoarece uriașa criză economică ce ne pândește la orizont ar putea să pună pe butuci economiile Occidentului colectiv. Nu discut astăzi decât rezultatul războiului, îmi cunoașteți părerile despre responsabili, iar Ucraina a ajuns în această situație tragică având o armată numeroasă, bine dotată și antrenată în ultimii 10 ani de către americani.

România, în schimb, apare azi ca țara desemnată deja ca să continue lupta cu Rusia, să fie următorul proxy de după sleirea Ucrainei și capitulare. Politicienii noștri sunt cei mai rusofobi, cei mai activi în a jigni și provoca Rusia, în condițiile în care am fost ocoliți de orice amenințare directă din partea lui Putin și ai săi. În paralel, ni se spune și că trebuie să fim liniștiți, deoarece, în caz de atac din partea Rusiei, noi, vezi, Doamne, suntem protejați de scutul NATO, iar partenerii noștri o să ne sară rapid în ajutor. Să zicem că vom fi ajutați, deși eu pariez deja că nu vom fi, sau, dacă vom fi, acest lucru se va întâmpla la un nivel mai scăzut decât cel în care a fost sprijinită Ucraina.

Disponibilitatea și potențialul militar occidental sunt sleite; s-a văzut asta clar în ultimele luni. Deci e limpede că cel puțin o perioadă va trebui să ne descurcăm singuri în fața unor potențiale atacuri ale Rusiei. Numai că noi n-avem cu ce ne apăra! Nu prea avem armată, rezerviști antrenați nici atât, armamentul nostru este medieval, iar cel nou e insuficient sau se află pe drum, contractat și nelivrat, cele câteva mii de soldați străini din trupele NATO, cu armamentul din dotarea lor, de pe teritoriul României, ar putea face față maximum două-trei zile în cazul unui atac masiv al rușilor, generalii României stau prin studiouri TV și îndrugă minciunele. Nu o mai lungesc, dar vă rog să operați cu ideea că suntem cei mai slabi din punct de vedere militar din regiune. Nici măcar nu ne putem compara cu Polonia, iar Ungaria sau Serbia la rândul lor ne depășesc net din punct de vedere militar. Suntem cei mai guralivi și provocatori la adresa Rusiei, dar și cei mai slabi și ușor de neutralizat. Nu vreau să provoc panică, dar când niște idioți vorbesc despre războiul în care vom fi implicați și ne vom descurca cumva, trebuie doar să priviți la ucraineni și la drama lor ca să pricepeți că nouă ni se poate întâmpla mult mai rău.

Știți ce ne-ar putea salva? Ortodoxia! Adică faptul că Putin și rușii ne privesc încă ca pe niște frați întru credință. Patriarhul Daniel povestea anii trecuți celor din Sinod că Putin, cu ocazia vizitei Preafericitului nostru la Moscova, l-a întrebat ce ar putea face pentru „frații săi români”; nevrând să riște vreun răspuns incorect sau interpretabil, patriarhul nostru i-a răspuns că poate să facă ceea ce îi dictează sufletul său de frate ortodox. Atât. Apoi să știți că doar în așa ceva ne mai e speranța, în condițiile provocărilor cu efect sinucigaș pe care le execută politicienii noștri la adresa Rusiei, iar acesta e și motivul pentru care ieri l-am anatemizat pe Patriarhul Daniel, ce avea oportunitate mare ca să consolideze această legătură spirituală cu rușii printr-un gest simplu și normal de compasiune și solidaritate cu drama rușilor, gest pe care patriarhul refuză să-l facă. De acum înainte, prin prisma cinismului americanilor, ce pare că vor să continue războiul cu prețul morții și distrugerii altora, aveți toate motivele să deveniți cu adevărat îngrijorați de soarta voastră, a copiilor voștri și poate a nepoților voștri. Ce puteți face? Să ieșiți din această pasivitate inconștientă de tip sinucigaș și să cereți în mod activ stoparea provocărilor la adresa rușilor, la pachet cu militarea pentru pace urgentă din partea celor pe care i-ați ales și-i veți alege în 2024.

Cozmin Gușă
(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)

Citeste in continuare

Actualitate

Partidul Mișcarea Populară (PMP) este formațiunea care și-a trădat electoratul, cum bine a sintetizat Mihail Neamțu într-o analiză recentă

Publicat

pe

De

Răspunsul la această întrebare poate părea de la sine înțeles, dar în vremurile confuze pe care le trăim, neo-marxismul se marketează pe sine ca fiind „Alianța Dreapta Unită”.

În România post-revoluționară, cei care susțin disoluția familiei și a națiunii, ignoră libertatea individului, promovează uciderea pruncilor ca „drept al omului”, se pot promova ca fiind „de dreapta”.

Despre „Uniunea Salvați România” nu sunt multe de spus. Deși s-au prezentat, de la înființare, ca fiind „de dreapta”, USR s-a remarcat doar prin susținerea celor mai fanatice precepte ideologice ale extremei de stânga.

USR a fost vârf de lance împotriva Referendumului pentru Familie din 2018 și un promotor constant al ideologiei LGBT.

Sunt atât de toleranți cei de la USR, încât Elena Lasconi a fost scoasă de pe listele de la europarlamentare după ce a declarat că familia este formată doar între un bărbat și o femeie.

De la propunerile legislative privind legalizarea parteneriatului civil la educația sexuală obligatorie pentru copii, începând cu clasa a V-a.

Drepturile individuale?

USR a fost cel mai aprig susținător al vaccinării obligatorii. De altfel, miniștri USR ai Sănătății au achiziționat zeci de milioane de doze de vaccin, acționând ca veritabili agenți ai Big Pharma și ai Ursulei von der Leyen.

Programul electoral al USR pentru europarlamentare este simplu: disoluția statului național român în conglomeratul de la Bruxelles.

În fine, cei care pretind că salvează România au votat în 2023 pentru suprimarea suveranității statelor naționale și pentru înlocuirea termenilor „femeie și bărbat” din tratatele UE cu „gen”.

Citește: De ce un creștin și un patriot nu poate vota cu Partidul Comasat Român (PSD-PNL) la viitoarele alegeri

Celălalt membru al Alianței Marxiste și-a pus „dreapta” chiar în denumire. Forța Dreptei este formațiunea condusă de fostul premier Ludovic Orban.

Cum a fost „de dreapta”, Orban, în timp ce a guvernat? A instituit cele mai draconice măsuri de carantinare a populației, într-un total dispreț față de lege și față de drepturile cetățeanului.

Ludovic Orban a supervizat închiderea bisericilor de Paști, decizie fără precedent în istoria recentă a României.

Tot sub „dreapta” guvernare a lui Ludovic Orban a luat ființă prima comisie de cenzură a informațiilor, de după 1989.

Lipsit de orice transparență, „Grupul de Comunicare Strategică” instituit de Orban s-a ocupat de închiderea unor siteuri. Căpetenia „grupului” nu a absolvit nici măcar studiile universitare.

Singurul și cel mai important merit al lui Manciu: susținerea necondiționată a lui Klaus Iohannis.

Partidul Mișcarea Populară (PMP) este formațiunea care și-a trădat electoratul, cum bine a sintetizat Mihail Neamțu într-o analiză recentă.

Mai poate fi de dreapta un partid care se duce cu brațele deschise către „Renew Europe”? Către grupul european cel mai radical din Parlamentul de la Bruxelles? În grupul cel mai pro cenzură, pro LGBT, pro război, pro identitate digitală?

Mihai Neamțu

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv4 ore ago

Macar o data la doi ani, apare cel putin o informatie importanta despre un nou furtisag al Directiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.

Noi pagube provocate de Directia Generala a Hotilor, condusa de directorul general Razvan Grecu! Nu stiu cum se face ca...

Exclusiv4 ore ago

Federația Polițiștilor de Penitenciare, alături de Federația Simdicatelor din Sistemul Penitenciar, continuă seria protestelor anunțate, astfel că in data de 28.03.2024 vor fi pichetate Penitenciarele Deva, Giurgiu și Codlea, in paralel cu strangerea semnăturilor pentru refuzul de ore suplimentare

Faptul că guvernanții , in an electoral, au scăpat printre degete niște firmituri pentru polițiștii de penitenciare ( actualizarea soldei...

Exclusivo zi ago

Dosarul „Tetra” fabricat de procurorul, pe atunci, Negulescu Mircea, zis „Portocală, zis „Zdreanță” și autointitulat „distrugătorul de destine”

Unul dintre oamenii luați la țintă de gruparea din jurul fostului procuror Portocală a fost Cezar Stoichiciu, fost sef al...

Exclusivo zi ago

Se pun in pericol angajamentele internationale ale Romaniei in domeniul asistentei umanitare, din cauza lui Grecu & comp. care nu vor sa plateasca la timp si corect, drepturile legale ale „misionarilor”

In atentia veteranilor din teatrele de operatii! Mai multi veterani in teatrele de operatii mi-au transmis, pe diverse cai, insistent,...

Anchete2 zile ago

 INTOARCEREA “RABINULUI”

                                         ...

Exclusiv2 zile ago

WHITE TOWER (XXV)/Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower

Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower, titra un ziar central de investigatii, confirmand, in...

Exclusiv2 zile ago

Ameninţări drastice din partea poliţiştilor şi agenţilor din penitenciare/Sindicaliştii ameninţă că măsurile pe care le vor lua, vor fi şi mai drastice in data de 9 Mai 2024

Angajații din structurile de forță ale statului roman au fost luați în bătaie de joc de Guvern In Monitorul Oficial...

Exclusiv2 zile ago

Fiecare lider sindical s-a impăunat cu ” marea ” realizare, cand in fond nu este altceva decât o ingenunchere a mișcării sindicale/Oamenii ar trebui să se trezească din amorteala asta colectivă

După lungi teorii ale conspirației, astăzi, cu puțin timp in urmă,in Monitorul Oficial al României a fost publicata celebra și...

Exclusiv3 zile ago

WHITE TOWER (XXIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER: copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie!

Copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie! Aceasta este una dintre realitățile scandalului WHITE TOWER! Mihai LUPU și Radu...

Exclusiv3 zile ago

Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul” Oficial a intocmit un ÎNDRUMAR ELECTORAL PENTRU POLIȚIȘTI ȘI MILITARI

Statutul polițistului prin Legea 360/2002 și statutul cadrelor militare prevăzut în Legea 80/1995 fixează interdicții clare privind implicarea acestora în...

Exclusiv4 zile ago

Este dezonorant pentru un șef de poliție să se păteze în jocurile murdare ale politicienilor

Condiționalitatea factorului de comandă în structurile M.A.I. de fidelitatea față de o gașcă politică ori alta, nu a constituit vreodată...

Exclusiv4 zile ago

„Polițiștii și militarii nu suntem sclavii nimănui, iar niște drepturi acordate parțial nu sunt decât o altă ofensă adusă la sacrificiile pe care le facem și serviciul adus de către noi la menținerea ordinii publice și a siguranței naționale”

Așa cum v-am anunțat, la data de 25.03.2024, chiar de Ziua Poliției Române Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL trebuia să fie prezent...

Exclusiv6 zile ago

WHITE TOWER (XXIII)/Dupa rambusari ilegale de T.V.A asistam la mentinerea masurilor penale

 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ)  a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de...

Exclusiv6 zile ago

Amânarea acțiunii de protest anunțate în 25 martie 2024, de Ziua Poliției Române – pentru data de 9 mai 2024, de Ziua Europei

Orice acord, negociere, relație bilaterală trebuie să aibă la bază încrederea între parteneri, aceasta bazându-se pe consecvență în respectarea angajamentelor...

Exclusiv7 zile ago

Au inceput protestele/Administrația Națională a Penitenciarelor se face că nu știe și se dă luată prin surprindere in fața Ministerului Justiției

Așa cum am anunțat prin comunicatul de presă, despre care Administrația Națională a Penitenciarelor se face că nu-l știe și...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!