Featured
Țiriac recunoaște că a fost informatorul Securității
SOLIDNEWS a publicat acum o săptămână angajamentul de colaborator al Securității al lui Ion Țiriac, semnat de către acesta în 1963, când avea 24 de ani, sugerând în mod argumentat că miliardarul ar fi astfel cel mai vechi securist în viață.
După ce s-a ascuns de presă nevrând să confirme autenticitatea documentului, ieri octogenarul n-a mai avut ce face, fiind la un eveniment public, și a confirmat că angajamentul este real (Ion Țiriac, despre angajamentul de colaborator al Securității: „Treburile astea erau raportate. Şi apoi, ghici ciupercă ce-i, a apărut dosarul că eram «Ţiţi Vivilică»” (gsp.ro)). ”Rumânul” Țiriac a încercat să bagatelizeze tărășenia făcând câteva glumițe pe care le-a priceput doar el, dar au râs și câțiva jurnaliști preocupați să-l curețe de scame, oricum a mărturisit că-i dădea în primire Securității pe liderii străini cu care se întâlnea sau juca tenis, deci nici într-un caz nu a dat dovadă de ”rea voință”, așa cum menționau documentele Securității în 1966, atunci când l-au conspirat pe informatorul Țiriac, alias Titi Ionescu. Despre faptul că avea sarcini de monitorizare operativă asupra lui Ilie Năstase încă nu a zis nimic. Și nici despre faptul că, după ce a fost bine conspirat de Securitate, a locuit practic împreună cu familia prim-ministrului comunist de la acea vreme, Ion Gheorghe Maurer, cu care juca tenis în fiecare dimineață, apoi tânărul și virilul Țiriac lua micul dejun la vilă și rămânea prin casă ca s-o ajute pe doamna Maurer să facă menajul. Atât de mult i-a plăcut acea vilă de stat din ”Primăverii” lui Țiriac, încât după 1990 a căpătat-o pe bani de nimic prin semnătura lui Petre Roman, acolo locuiește și azi, a fost tot timpul vecin cu foștii președinți ai României, azi cu Iohannis. Despre Țiriac-informatorul a scris azi un editorial timid și Cornel Nistorescu, e interesant să-l citiți, mai ales că eu îl bănuiesc argumentat și pe Nistorescu că e din categoria Țiriac, dar din divizii diferite, deci scrie în cunoștință de cauză (Cutremurul din Țiriac city (cotidianul.ro)).
Știu multe despre Țiriac, inclusiv de la foști șefi din Securitate sau din serviciile secrete post 1989, ce-l aveau în coordonare, m-am interesat despre el pentru că nu pricepeam bine originea averii sale acumulată mai ales pe spatele statului român, dar am fost curios mai ales în urma unei întâmplări electorale, căreia i-a venit vremea s-o povestesc. În toamna lui 2009 coordonam la nivel strategic campania lui Mircea Geoană la prezidențiale și, deși stăteam bine în sondaje, mai multe evenimente ciudate m-au convins că trebuie să dăm o lovitură mare dacă vrem să câștigăm. Bătălia se ducea contra lui Băsescu, dar nu ne mai puteam baza în turul doi pe toate voturile lui Crin Antonescu, pe care un consultant plătit de oamenii lui Coldea îl zăpăcise complet, iar Antonescu îl înjura zilnic și cumplit pe Geoană, într-o operațiune menită să incompatibilizeze electoratele PSD și PNL. În plus, în ciuda faptului că fusesem în vizită la Casa Albă pentru ca să cer sprijin și să reclam viitoarea fraudare, vizibilă deja prin pregătirile de rigoare, Statul Paralel al lui Băsescu își vedea de treabă și era de bănuit un furt de cca 4-6 procente în ziua votului. Geoană era în tandem pentru turul doi cu Klaus Iohannis, ce urma să fie impus prim-ministru din partea liberalilor, era o soluție bună ce asigura după calculele sociologice o victorie la 5-7 procente peste scorul lui Băsescu, deci nesigură însă în condițiile furtului aproximat mai sus. Atunci eu am avut ideea să dăm o lovitură prin înlocuirea lui Iohannis cu Ion Țiriac, lucru pe care l-am agrementat doar cu Geoană, într-o discuție în șoaptă într-un ungher al casei sale, discuție pe care o vroiam secretizată de monitorizarea oamenilor lui Coldea. Am convenit să nu comunicăm nimănui strategia (echipa de campanie de la partid era coordonată în tandem de Dragnea și Hrebenciuc, deci colaboraționistă cu sistemul lui Băsescu, așa cum s-a dovedit ulterior), eu l-am sunat pe Țiriac spunându-i că vreau să discutăm o afacere, iar seara m-am dus la întâlnire, fix la vila din Primăverii pe care am menționat-o mai sus. Mă bazam că Țiriac va accepta, mai ales că Băsescu și-ai săi îl hăituiau în acea vreme pe Ion Ion Țiriac, fiul său, cu pericol de arestare și condamnare. Nu detaliez discuția, care a fost destul de lungă și constructivă, dar am insistat în principal pe atragerea de capital financiar extern de care ar fi capabil Țiriac din postura de prim-ministru, dar și pe faptul că o asemenea lovitură de imagine dată pe final de campanie ne-ar duce la un avans de 10-15 procente în fața lui Băsescu, imposibil de surmontat prin fraudare. Țiriac nu a zis nu, dar mi-a zis să-i dau timp de gândire 24 de ore. Eu am insistat să mai stăm să discutăm în plus ca să decidem în acea seară, spunându-i că e periculos având în vedere monitorizarea Statului Paralel și presiunile previzibile, deci că trebuie să acționăm urgent, mai facem o întâlnire în trei și cu Mircea Geoană, ce aștepta să-i comunic acceptul de principiu pentru a veni și el la discuție, iar dimineața următoare candidatul Geoană va anunța public noul tandem. Am mai stat de vorbă încă vreo oră cu Țiriac, dar nu l-am convins ca să fim atât de operativi pe cât aveam nevoie, și-am convenit că-mi va da răspunsul la o nouă întâlnire în ziua următoare. Plecând de la el, l-am anunțat pe Geoană că trebuie să așteptăm până a doua zi, dar l-am și apelat securizat (credeam eu…) pe un prieten comun, în care Țiriac avea mare încredere, iar acesta s-a mobilizat la rândul său să încerce să-l convingă pe miliardar să accepte.
Răspunsul de-a doua zi a lui Țiriac a fost un refuz sec, neargumentat de data asta, iar finalul cu victoria de o noapte a lui Mircea Geoană, răsturnată de frauda dovedită între timp, îl cunoașteți. Una dintre explicațiile pentru refuzul lui Țiriac, explicații pe care le-am tot căutat în anii următori, este documentul angajamentului la Securitate publicat de SOLIDNEWS, despre care eu credeam în 2009 că nu există, dar se afla în mod sigur în posesia oamenilor lui Băsescu, care în mod sigur l-au folosit și-atunci pentru șantaj.
Cozmin Gușă
Nu căutați documentul azi pe SOLIDNEWS pentru că, ”în mod întâmplător”, site-ul a fost suspendat fără motiv azi-noapte, exact după declarațiile de ieri ale lui Țiriac, ce incriminau în mod batjocoritor demersul editorial al site-ului ce aparține micului grup de presă al GOLD FM. Puteți găsi însă documentul pe restul site-urilor de știri ce-au preluat ”povestea celui mai bătrân informator al Securității”.
Administratie
Prahova pe două roți: traseul Cornu – Câmpina – Barajul Paltinu, promovat de șeful CJ
43 de kilometri de efort și peisaj
Președintele Consiliului Județean Prahova și lider al PSD Prahova, Virgiliu Daniel Nanu, a ales bicicleta pentru a descoperi, din nou, județul pe care îl administrează. Traseul parcurs: Cornu – Câmpina – Barajul Paltinu, un drum de aproximativ 43 de kilometri, cu porțiuni de urcare solicitante, aer curat și priveliști care reamintesc cât de valoroase sunt locurile aflate la doar câțiva pași de noi.
Un județ cu potențial pentru sport și turism
Potrivit lui Virgiliu Daniel Nanu, Prahova are un potențial deosebit pentru mișcare, sport și turism, iar traseele cicloturistice precum cel spre Barajul Paltinu ar trebui descoperite și promovate mult mai intens. Oficialul prahovean subliniază că astfel de rute nu sunt doar o invitație la activitate fizică, ci și o ocazie de a redescoperi frumusețea naturală a județului.
Administratie
Un număr care poate salva o viață: 17 mai, Ziua Internațională a Telefonului Copilului
Dincolo de ecran: frica pe care nu o vede nimeni
În fiecare zi, există un moment în care un copil închide telefonul și rămâne singur. Singur cu frica. Cu amenințările. Cu umilința. Cu șantajul.
În spatele unui ecran, durerea nu se vede, dar ea continuă să existe, tăcută, adâncă, greu de rostit.
116111 – linia la care suferința capătă glas
De Ziua Internațională a Telefonului Copilului, marcată anual la 17 mai, este readusă în prim-plan importanța unei linii de sprijin care, pentru mulți copii, este singura punte către ajutor.
Asociația Telefonul Copilului, prin numărul 116111, oferă consiliere, ascultare și intervenție atunci când un copil are nevoie de cineva care să îl audă la timp, înainte ca frica să se transforme în tragedie.
Un apel care poate schimba destinul
Uneori, un singur apel nu schimbă doar cursul unei zile. Poate schimba un destin. Poate salva o viață.
Ziua Internațională a Telefonului Copilului devine astfel nu doar o dată în calendar, ci un moment de recunoaștere pentru munca nevăzută a specialiștilor care răspund la 116111 și un apel public la responsabilitate față de protecția copilului.
La mulți ani Telefonului Copilului și Asociației Telefonul Copilului – și cât mai multe vieți auzite la timp!
📞 116111 – Telefonul Copilului (Asociația Telefonul Copilului)
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



