Actualitate
A încercat din răsputeri și într-o oarecare măsură a și reușit să sacrifice așa-numita moștenire Gojdu
Își mai amintește cineva de Mihai Răzvan Ungureanu? În definitiv, a deținut importanta poziție de șef al Serviciului de Informații Externe. Dar și de premier al României. Lăsând pretutindeni în urmă un miros sulfuros. În ciuda parfumurilor scumpe cu care se stropea pe bani publici. Ei bine, și-a mai adus aminte cineva. Care a făcut o dezvăluire importantă. Explozivă chiar.
Omul care i-a mai dezvăluit un chip acestui Mihai Răzvan Ungureanu se numea Ion Stan. Înainte de a deceda, cel care a fost ofițer superior de Securitate, apoi șeful Comisiei parlamentare de control a activității SRI și, firește, parlamentar, a evocat un episod extrem de interesant. Și anume cum OMV Petrom, care face și desface multe în această țară, prin președintele Consiliului de Administrație, a insistat pe lângă președintele Klaus Iohannis să-l nominalizeze pentru poziția de premier. Pe Mihai Răzvan Ungureanu. După ce acesta se mai compromisese o dată ca prim-ministru. Episodul a fost evocat ieri de Bogdan Tiberiu Iacob într-o postare pe Inpolitics. Și mi-a trezit și mie niște amintiri.
Pe vremea Guvernului Tăriceanu, am publicat câteva dezvăluiri referitoare la modul în care Mihai Răzvan Ungureanu, care deținea atunci calitatea de ministru de Externe, a încercat din răsputeri și într-o oarecare măsură a și reușit să sacrifice așa-numita moștenire Gojdu. O avere uriașă, constând într-un întreg cartier de imobile în centrul Budapestei și manuscrise de o valoare inestimabilă, practic o fundație creată de un român bogat și generos, valorând miliarde de euro și care a fost pusă la dispoziția tinerilor români, pentru ca aceștia să primească burse și alte ajutoare și să poată studia în bune condiții în capitala Ungariei. Ei bine, MRU i-a băgat sub nas lui Călin Popescu Tăriceanu un document absolut ticălos, prin care Guvernul României, pe calea unei ordonanțe de urgență, renunța pur și simplu în favoarea Ungariei la întreaga avere Gojdu. La viteză, Călin Popescu Tăriceanu a semnat. A izbucnit instantaneu un uriaș scandal. Pe care și eu l-am alimentat. Împreună cu alți ardeleni patrioți. În final, s-a sesizat Parlamentul. Care a luat în dezbatere ordonanța de urgență și a dat cu ea de pământ. Dar răul s-a produs. Ungaria putând oricând invoca că, până la un punct, autoritățile de la București au admis că Fundația Gojdu i se cuvine. Și așa se face că nici până azi România, având, e adevărat, și guverne nevrednice, nu a întreprins diligențele necesare pentru a o recupera. În urma articolelor mele, Mihai Răzvan Ungureanu m-a vizitat acasă, încercând să-mi domolească avântul combativ. Nu a reușit. L-am dat literalmente pe ușă afară pe domnul minstru de Externe.
Dar ce-l mâna în luptă pe Mihai Răzvan Ungureanu? El a fost legat ombilical mereu, încă din studenție, de ceea ce specialiștii în istoria serviciilor secrete numesc generic „factorul extern”. Nu întâmplător, a umblat cu limba scoasă și a obținut o bursă la Viena. Probabil că acolo a fost racolat. Într-o formă sau alta. Și întotdeauna a fost extrem de legat și de cercurile politice de la Budapesta. Cum de a fost posibil ca ulterior un asemenea individ, care în mod obligatoriu trebuia monitorizat de serviciile noastre secrete, să fie instalat de Traian Băsescu șef al diplomației noastre și apoi, sub președinția aceluiași Traian Băsescu, șef SIE, apoi, împins de același Băsescu, premier, cu acceptul și al lui Victor Ponta, când USL deținea deja majoritatea în Parlament și, în fine, din nou șef SIE, numit de Klaus Iohannis? După care, brusc, peste noapte, a dispărut pur și simplu din peisaj. Nu este deloc exclus ca, în viitor, istoricii serviciilor secrete din România să consemneze faptul că MRU a fost cea mai spectaculoasă infiltrare a acestora din toată istoria modernă a României.
Soția lui a lucrat ani de zile, cât timp el a deținut funcții cheie în statul român, unde credeți? La OMV Petrom. De unde primea bine-merci câte zece mii de euro pe lună, sub pretextul că este un fel de consultant. Poate că nici astăzi situația nu s-a schimbat. Era poate un fel de mită în schimbul serviciilor pe care MRU le-a adus acestei puternice societăți din domeniul energiei. Și bănuiesc, mergând pe urmele dezvăluirii lui Ion Stan, că OMV a mai încercat o dată marea cu degetul, făcând efortul de a i-l băga pe gât lui Klaus Iohannis pentru o nouă poziție de premier în „guvernul său”. Există toate indiciile că, de data aceasta, președintele Klaus Iohannis ar fi rezistat presiunilor. În mod cert a refuzat. A respins solicitarea OMV. Dar însuși faptul că OMV a îndrăznit să pună în operă acest trafic de influență la vârf dovedește de câtă putere dispune, de câtă susținere se bucură din partea Guvernului Austriei și, mai ales, care sunt intențiile sale reale în raport cu interesele României.
Sorin Rosca Stanescu
Actualitate
Parteneriatul strategic cu sectorul privat în domeniul cibernetic: O nouă strategie pentru a contracara dominația Chinei
O prevedere recentă inclusă în proiectul legii politicii de apărare a Senatului SUA propune o colaborare fără precedent între guvern și hackerii civili. Această inițiativă este văzută de experți și foști oficiali militari ca o metodă esențială pentru a echilibra balanța puterii în fața rezervei mult mai vaste de operatori cibernetici ai Chinei. Programul pilot vizează evaluarea fezabilității utilizării contractorilor civili, care ar folosi propria infrastructură pentru a obține acces în sistemele țintă, rămânând însă sub direcția operațională și autoritatea US Cyber Command.
Echilibrarea forțelor în spațiul digital: Soluții pentru deficitul de personal
Unul dintre principalele argumente pentru adoptarea acestei măsuri este avantajul numeric zdrobitor al Chinei, estimat la un raport de 10 la 1 față de personalul cibernetic al SUA. În timp ce operatorii militari sunt o resursă limitată, atragerea sectorului privat ar putea extinde considerabil capacitatea de reacție. Spre deosebire de conflictele fizice, operațiunile cibernetice necesită un timp îndelungat pentru obținerea și menținerea accesului în rețelele inamice—proces care poate dura luni sau chiar ani. Prin delegarea acestor sarcini de monitorizare și menținere a accesului către civili, personalul militar ar fi eliberat pentru a se concentra pe „măiestria” războiului cibernetic și pe execuția efectelor ofensive.
Provocări juridice și riscuri de escaladare: Granița fină dintre acces și atac
Deși propunerea se limitează la obținerea accesului și nu permite contractorilor să execute „efecte” (distrugerea sau manipularea sistemelor), măsura nu este lipsită de controverse. Unii experți avertizează că implicarea civililor ar putea atrage represalii asupra infrastructurii civile naționale și ar putea încălca normele internaționale. Simpla pătrundere într-o rețea străină, chiar și fără a cauza daune imediate, poate fi interpretată de alte state ca un act ostil. Mai mult, utilizarea infrastructurii proprii de către companii ar putea transforma aceste entități private în ținte militare legitime în cazul unui conflict deschis.
Inovația privată ca motor al apărării: Viteză de reacție fără bariere birocratice
Dincolo de numărul de oameni, parteneriatul cu sectorul privat promite o accelerare a inovației. Utilizarea instrumentelor și a infrastructurii proprii le permite contractorilor să acționeze la „viteza relevanței”, evitând procesele lungi și anevoioase de achiziții publice și cerințe tehnice guvernamentale. Această abordare valorifică unul dintre cele mai importante avantaje competitive ale SUA: capacitatea de soluționare inovatoare a companiilor americane. Dacă acest model va avea succes, el ar putea reprezenta trecerea de la simple parteneriate la o colaborare de tip „coechipier”, esențială pentru menținerea securității naționale într-un domeniu digital tot mai disputat.
Actualitate
Fortăreața Australiană: Noua strategie industrială care rescrie regulile apărării la Antipozi
Australia a lansat o strategie revoluționară, marcând cel mai recent efort de a-și consolida baza industrială de apărare suverană. Documentul, intitulat Strategia de Dezvoltare a Industriei de Apărare (DIDS), declanșează o reformă profundă a modului în care statul va dezvolta și achiziționa platforme militare în anii următori, adaptându-se unui context global tot mai volatil.
Infuzie de capital pentru inovație: Miza pe sectorul IMM-urilor
Un pilon central al noii strategii este investiția direcționată către sectorul privat. Guvernul a anunțat suplimentarea cu 80 de milioane de dolari australieni a programului de granturi pentru dezvoltarea industriei de apărare, ridicând plafonul total la 250 de milioane de dolari până în 2030. Această mișcare este concepută pentru a permite companiilor mici și mijlocii să inoveze, să extindă producția și să creeze locuri de muncă, oferind în același timp capacitatea de a scala soluțiile tehnologice conform cerințelor armatei.
„Cazul pentru o bază industrială suverană puternică nu a fost niciodată mai clar”, au subliniat oficialii guvernamentali, punctând necesitatea ca Australia să poată fabrica și susține echipamentele esențiale exact acolo unde și când este nevoie de ele.
Ghost Shark și ofensiva exporturilor: De la subutilizare la lider global
Strategia vizează, de asemenea, revitalizarea unui fond de 3 miliarde de dolari destinat sprijinirii exporturilor, un instrument considerat „subutilizat” de la înființarea sa în 2018. În centrul acestei noi ofensive comerciale se află vehiculul subacvatic autonom Ghost Shark, construit de Anduril, care a fost desemnat drept o capacitate de export prioritară.
Pe lângă promovarea tehnologiei pe piețele externe, marile companii contractante vor fi acum obligate prin lege să se implice activ în creșterea forței de muncă specializate din Australia, punând un accent deosebit pe programele de ucenicie și formare profesională.
Reforma structurală: Adio întârzierilor și depășirilor bugetare
Poate cea mai radicală schimbare este înființarea Grupului de Livrare a Apărării, o entitate care, în decurs de un an, se va transforma într-o agenție mamut. Aceasta va fuziona grupurile existente pentru achiziții, armament și construcții navale, într-o încercare de a corecta deficiențele sistemice care au dus, în trecut, la proiecte livrate cu întârziere și costuri mult peste așteptări.
Obiectivul final este construirea unei organizații de apărare mai agile și disciplinate, capabile să răspundă provocărilor strategice ale viitorului. Prin această resetare, Australia își propune să treacă de la un sistem birocratic greoi la unul bazat pe rezultate și responsabilitate, așa cum o cere actualul mediu de securitate.
Actualitate
Miza avioanelor F-35: De ce apropierea dintre Donald Trump și Recep Tayyip Erdogan alarmează experții în securitate
Președintele turc, Recep Tayyip Erdogan, pare hotărât să folosească viitorul summit NATO din Turcia pentru a impresiona Washingtonul și Bruxelles-ul. Pregătirile sunt în plină desfășurare, iar oficialii de la Ankara mizează tot mai mult pe relația personală dintre Erdogan și președintele Donald Trump. Obiectivul principal este clar: reintegrarea Turciei în programul avioanelor de luptă F-35, o mișcare ce ar marca o victorie majoră pentru industria de apărare turcă.
Semnale ambigue de la Casa Albă: Donald Trump promite să îl facă „fericit” pe liderul turc
Campania de lobby a Ankarei pare să dea deja roade. Recent, în Biroul Oval, Donald Trump a sugerat că ar putea „face ceva” pentru a-l mulțumi pe Erdogan în privința avioanelor F-35, în timp ce vicepreședintele J.D. Vance a confirmat că Pentagonul analizează căile legale pentru a debloca această situație. Totuși, această deschidere bruscă stârnește controverse aprinse în rândul analiștilor care consideră că o astfel de decizie ar fi o eroare strategică majoră.
Motivul de îngrijorare este simplu: sub conducerea lui Erdogan, Turcia a cultivat relații strânse cu adversarii tradiționali ai Americii, precum Rusia, Hamas și China. Un stat care oscilează între tabere nu poate fi considerat un custode de încredere pentru cea mai avansată tehnologie aviatică a Statelor Unite.
Pericolul tehnologic: Umbra sistemului rusesc S-400 planează asupra securității NATO
Excluderea Turciei din programul F-35 în 2019 nu a fost o decizie arbitrară, ci o necesitate după achiziționarea sistemului rusesc de rachete S-400. Riscurile rămân aceleași și astăzi. Operarea simultană a avioanelor F-35 și a sistemelor S-400 pe teritoriul turc ar putea permite Moscovei să colecteze date critice despre vulnerabilitățile aeronavelor americane. Într-o eră a cooperării militare strânse între Rusia, China, Iran și Coreea de Nord, orice detaliu tehnologic compromis ar putea pune în pericol nu doar piloții americani, ci și întreaga rețea de parteneri NATO.
Legăturile cu Hamas și China: O agendă divergentă față de interesele occidentale
Dincolo de disputa militară cu Rusia, comportamentul politic al Ankarei ridică semne de întrebare serioase. Susținerea declarată a lui Erdogan pentru gruparea Hamas, în special după atacurile din 7 octombrie asupra Israelului, contravine flagrant poziției aliaților occidentali. Mai mult, expansiunea influenței chineze în infrastructura digitală a Turciei și participarea acesteia ca partener de dialog în Organizația de Cooperare de la Shanghai demonstrează o dorință de „autonomie strategică” care subminează coeziunea alianței.
Barierele legale: Congresul american ar putea bloca planurile administrației
Chiar dacă Donald Trump dorește să prioritizeze relația personală cu „respectatul” lider turc, legea americană impune obstacole stricte. Reglementările CAATSA și normele bugetare pentru apărare interzic transferul tehnologiei F-35 atâta timp cât Turcia deține sistemul S-400. În acest context, este de așteptat ca membrii Congresului, din ambele partide, să se opună oricărei tentative de a ignora aceste prevederi legale, cerând în schimb o monitorizare riguroasă a cooperării Turciei cu axa Moscova-Beijing.
-
Exclusivacum 2 zileCursa rușinii la Penitenciarul Tulcea: doi deținuți la atac, trei ofițeri la fugă, o singură poartă cu coloană vertebrală (Documente)
-
Exclusivacum 2 zile„Abonamentul la șmecherie”. Cum își făceau plinul la buget familia comisarului‑șef Popescu – «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVI)
-
Exclusivacum 2 zileProtejat: Alarmă la IPJ Prahova: dosarele penale ascunse prin sertare cer aer și cătușe– «Grădinița de cadre» IPJ Prahova (XVII)
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Foișoarelor Unite: ANP regionalizează hărți, dar nu vede gardul din fața nasului
-
Exclusivacum 4 zileMafia de la Volan”: Cum ar fi fost jefuit IGPR la carburant și piese, sub semnătura Prim‑ministrului și sub nasul “șefilor cu ochii închiși”
-
Exclusivacum o ziNu mai sunt oameni pentru funcții de conducere? Ba sunt! Nu mai sunt proști motivați! ANP, cu frânele rupte, dar cu Facebook-ul la maximum
-
Exclusivacum 2 zileSmiorcăială „de excelentă” la instanță: jandarmii plâng de mila bugetului, dar ascund propriile prostii și abuzuri (Document)
-
Exclusivacum o ziRepublica Fiduciei S.A. (Bin Go Solutions SRL) – Gunoaiele, miliardele și acționarii invizibili. Cum se spală bani la umbra legii împotriva spălării banilor



