Dacă anul 2021 a fost dominat de tensiunile provocate de Moscova și amenințările constante ale acesteia la adresa securității europene, 2022 este categoric dominat de invazia brutală și ilegală a Rusiei în Ucraina, care a afectat echilibrul de securitate mondial, cu efecte grave asupra economiei.

Acțiunile agresive ale Kremlinului au demonstrat, însă, că democrațiile occidentale sunt mai unite ca niciodată și au dus la consolidarea apărării colective, în special pe flancul estic al NATO.

La 24 februarie, ora 5.00 (ora României), preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat o „operaţie militară specială” a forțelor armate ale Federației Ruse, în estul Ucrainei, cerând, în același timp, armatei ucrainene să depună armele.

Concomitent, Putin a amenințat că va contracara orice interferenţă străină în operaţia de pe teritoriul ucrainean. Motivul halucinant prin lipsa sa de logică, invocat de dictatorul de la Kremlin, este demilitarizarea şi denazificarea Ucrainei, stat despre care, anterior, a spus că este opera bolșevicilor.

La scurt timp, presa internaţională a relatat despre focuri de arme în apropiere de principalul aeroport din Kiev şi explozii în mai multe locuri din Ucraina, printre care şi portul Odesa, de la Marea Neagră.

Aproape imediat, Kievul a anunţat închiderea spaţiului aerian național, iar preşedintele Volodimir Zelenski a decretat legea marţială. Câteva ore mai târziu, autorităţile de graniţă ucrainene precizau, într-un comunicat, că Ucraina a fost atacată de trupe ruse de-a lungul frontierelor sale cu Rusia şi Belarus.

Atacurile au fost comise, în special, cu artilerie, baterii de rachete și aviație. De asemenea, o ofensivă rusă a fost anunțată dinspre Peninsula Crimeea. Primele atacuri au apărut în regiunile ucrainene Luhansk, Sumî, Harkiv, Cernigov şi Jîtomîr.

Ulterior, ministerul ucrainean al apărării anunța că forțele sale contracarează ofensiva rusă cu demnitate și provoacă pierderi grele trupelor Moscovei, folosind dreptul la autoapărare, conform articolului 51 din Carta Națiunilor Unite.

La prânz, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunţat ruperea relaţiilor diplomatice cu Rusia, denunânțând agresiunea militară împotriva teritoriului ucrainean. Cerându-le cetăţenilor ruşi să iasă în stradă şi să protesteze împotriva războiului, Zelenski a amenințat agresorii că vor suferi pierderi severe, fapt dovedit de cele întâmplate până marți.

În același timp, președintele Zelenski le-a transmis propriilor săi cetăţeni că va împărţi arme tuturor celor care le doresc şi că va anula sancţiunile împotriva tuturor cetăţenilor ucraineni care sunt gata să-şi apere ţara cu arma în mână.

Liderii SUA, UE, NATO şi ONU au reacţionat la agresiunea pornită de preşedintele Federaţiei Ruse, cerându-i să oprească ofensiva militară împotriva Ucrainei şi condamnând ferm atacul Moscovei.

Au urmat luni cu lupte intense, în care rezistența ucraineană a uimit întreaga lume. Tot mai multe state NATO au început să furnizeze armament occidental și sovietic Kievului, SUA fiind campionul net al acestui efort susținut.

Astfel, la 26 aprilie, a avut loc prima reuniune a Grupului Consultativ în domeniul Apărării privind Ucraina (Ukraine Defense Consultative Group), găzduită în Baza Aeriană Ramstein, Germania. Cu acest prilej, înalții oficiali din domeniul securității și apărării au discutat despre modalitățile de continuare și intensificare a sprijinului pentru Ucraina, în conformitate cu necesitățile de asigurare a apărării și securității acestei țări pe termen scurt, mediu și lung.

În luna iulie, în doar două săptămâni de când au început să fie folosite pe front, cele opt sisteme HIMARS, primite de ucraineni din partea SUA, au reușit să distrugă zeci de depozite de muniții rusești. La acestea se adaugă centre de comandă și control și linii de aprovizionare, în special feroviare.

Sistemele de rachete de mare mobilitate M142, lansatoarele cu rază medie de acțiune cunoscute sub numele de HIMARS, au reușit să încline balanța, permițând Ucrainei să vizeze pozițiile ruse aflate la zeci de kilometri.

În prima jumătate a lunii septembrie, recurgând la o contraofensivă rapidă, forțele armate ucrainene au reușit, într-un timp extrem de scurt, să provoace o înfrângere operativă majoră Rusiei, eliberând aproape toată regiunea Harkiv, din nord-est, după ce au provocat fuga forțelor inamice invadatoare, care au lăsat în urmă cantități semnificative de muniții și tehnică grea de luptă.

Pornită cu un avans de cel puțin două săptămâni, contraofensiva din sud, în regiunea Herson, a dus la câștiguri notabile pe malul drept al fluviului Nipru și la izolarea câtorva zeci de mii de militari ruși și combatanți din cele două republici separatiste.

Preşedintele rus Vladimir Putin a anunţat, la 21 septembrie, o mobilizare militară parţială în Rusia, pentru îndeplinirea obiectivelor operaţiei militare speciale în Ucraina, în cursul unui discurs televizat, înregistrat. La rândul său, ministrul rus al apărării, Serghei Şoigu, a anunțat că este vorba despre 300.000 de rezervişti, doar cetăţenii care au servit în forţele armate şi au o anumită specialitate militară şi experienţă pertinentă.

Realitatea a dovedit, însă, că mobilizarea vizează toți cetățenii, indiferent dacă au sau nu pregătire militară sau dacă sunt apți de luptă. La 30 septembrie, Vladimir Putin a declarat patru provincii ucrainene (Doneţk, Lugansk, Herson şi Zaporojia) ca fiind parte a teritoriului Rusiei și a semnat împreună cu liderii acelor provincii tratatele de alipire a lor la Federaţia Rusă.

De asemenea, cerut Ucrainei să înceteze imediat ostilităţile, amenințând că va apăra teritoriul prin toate mijloacele și acuzând Occidentul că duce un război hibrid împotriva Rusiei. Numai că marea sărbătoare de la Moscova a durat doar câteva ore. Pentru că, la 1 octombrie, forțele armate ucrainene au reușit să împingă forțele ruse aflate în zona localității Liman, din regiunea Donețk.

Serviciile de informaţii militare britanice au apreciat că, probabil, Rusia a suferit pierderi grele, în timp ce forţele sale s-au retras din Liman.

La 8 octombrie, la câteva ore după ce Moscova terminase de sărbătorit ziua de naștere a lui Vladimir Putin, o explozie de mare amploare a deteriorat podul din Strâmtoarea Kerci, care leagă Crimeea ocupată ilegal de sud-vestul Rusiei. Imaginile din satelit și de la fața locului au arătat că explozia a dus la prăbușirea unei porțiuni a unei benzi a podului rutier și a deteriorat calea ferată din apropiere.

Potrivit unei comisii de investigație de la Moscova, un camion a explodat pe pod și a aprins șapte rezervoare de combustibil pe calea ferată. Podul-simbol, inaugurat personal de Putin, în 2018, a costat aproximativ patru miliarde de dolari.

Cunoscută sub numele de Podul lui Putin, Podul Kerci sau Podul Crimeei, structura se întinde peste Strâmtoarea Kerci, fiind considerată de ruși un simbol al apartenenţei Peninsulei Crimeea la Federația Rusă, situație care contravine legilor internaționale.

La 29 octombrie, au fost raportate explozii în orașul Sevastopol, ocupat de ruși, din Peninsula Crimeea. Ministerul rus al apărării a susținut că Forțele Armate ale Ucrainei au atacat Sevastopolul, folosind nave de suprafață fără pilot (USV – Unmanned Surface Vessels), confirmând că dragorul Ivan Golubeț a suferit avarii în urma atacului.

Ulterior, s-a aflat că cel puțin trei nave ale Flotei Ruse de la Marea Neagră, inclusiv nava amiral Amiral Makarov, au fost avariate în urma atacului cu USV.

În noiembrie, Ucraina a obținut o victorie importantă în campania sa de eliberare a teritoriilor ocupate din regiunea Herson, culminând cu retragerea forțelor ruse pe malul stâng al fluviului Nipru.

Kremlinul s-a făcut de râs în întreaga lume, după ce a reușit premiera de a anunța anexarea ilegală a unor teritorii ucrainene pe care nu le controlează în totalitate și din care trupele sale sunt într-o continuă retragere.

Obiective militare rusești din teritoriile ocupate din Crimeea, Herson și Donbas, dar și din regiunea Belgorod, din Federația Rusă, au devenit ținta loviturilor forțelor armate ucrainene. Iar, pentru că pierde pe front, Rusia a schimbat tactica, atacând cu preponderență ținte civile și obiective de infrastructură critică din Ucraina.

După 10 luni de război, mitul potrivit căruia armata rusă este invincibilă și tehnologia militară rusă este comparabilă cu cea a SUA și a Vestului a fost distrus. În prezent, Ucraina folosește doar tehnologie militară occidentală de a doua generație îmbunătățită, dar domină în mod constant armata rusă.

Ca urmare a pierderilor suferite pe front, Rusia a fost nevoită să scoată din depozite tancuri și echipamente mai vechi, inclusiv T-62, care au fost introduse în serviciu în urmă cu peste 60 de ani. Pe lângă pierderile de blindate, forțele ruse au pierdut și multe alte arme grele, de mare valoare.

De asemenea, Rusia a pierdut peste 1.500 de ofiţeri. În total, este vorba despre pierderi de peste 100.000 de militari uciși și răniți.

Războiul, care a început la sfârșitul lunii februarie, a provocat mari suferințe umane, inclusiv între 15-30 de milioane de refugiați și aproximativ 40.000 de civili ucraineni nevinovați uciși.

Summitul NATO de la Madrid, de la finalul lunii iunie, a adus decizii extrem de importante, cum ar fi transformarea și consolidarea Alianței, și, în principal, Noul Concept Strategic, planul pentru Alianță într-o lume mai periculoasă și mai competitivă.

Liderii aliați au convenit asupra unei schimbări fundamentale în descurajarea și apărarea NATO, cu apărări avansate consolidate și grupuri de luptă consolidate pe flancul estic.

Liderii au convenit, de asemenea, să investească mai mult în NATO și să crească finanțarea comună. În timpul summitului, cei mai apropiați parteneri ai NATO, Finlanda și Suedia, au fost invitați să se alăture Alianței, un impuls semnificativ pentru securitatea euroatlantică. Aliații au convenit să sprijine, în continuare, pe termen lung, Ucraina, prin intermediul unui pachet de asistență globală consolidat.

În ceea ce privește Conceptul Strategic, acesta reflectă adecvat situația actuală de securitate, Rusia fiind definită ca principala amenințare la adresa securității euroatlantice. Mai mult, reconfirmă puternic importanța strategică a Mării Negre pentru securitatea euroatlantică, fiind pentru prima dată când este menționată într-un Concept Strategic al NATO.

De asemenea, este reconfirmat angajamentul NATO pentru securitatea aliaților de pe flancul estic, iar ca parte a întăririi posturii aliate în regiune, se face referire la o prezență terestră substanțială și persistentă, la întărirea apărării aeriene și antirachetă, la pre-poziționarea de echipamente militare și îmbunătățirea infrastructurii pentru asigurarea întăririlor.

Președintele Biden a anunțat, în timpul summitului de la Madrid, din 28-30 iunie, că Statele Unite vor întreprinde mai multe acțiuni suplimentare pentru a consolida descurajarea și apărarea NATO și securitatea europeană.

Astfel, a fost luată decizia de a înființa, în Polonia, un post de comandă permanent și avansat al comandamentului Corpului V al US Army, care va îmbunătăți interoperabilitatea SUA-NATO pe flancul estic.

De asemenea, SUA și-au luat angajamentul de a menține un detașament de luptă de nivel brigadă în România, cu capacitatea de a desfășura elemente subordonate pentru antrenament și exerciții pe flancul estic.

Iar, pentru regiunea baltică, au fost decise desfășurări îmbunătățite de forțe, inclusiv forțe blindate, aeriene, de apărare aeriană și operații speciale.

Tensiuni în Strâmtoarea Taiwan

Taiwanul a devenit un factor cheie în relaţiile tensionate dintre China şi Statele Unite, cel mai important sprijin internaţional al insulei şi furnizor de arme în ciuda absenţei legăturilor diplomatice oficiale.

China descrie în mod regulat insula ca fiind cea mai sensibilă problemă în legăturile sale cu Statele Unite.

În discursul său ținut la trecerea în anul 2022, preşedintele chinez Xi Jinping a afirmat că reunificarea completă a patriei este o aspiraţie împărtăşită de oamenii de pe ambele părţi ale Strâmtorii Taiwan.

Realizarea unificării complete a patriei reprezintă năzuința comună a compatrioților de pe ambele maluri. Îmi doresc sincer ca întreaga diasporă chineză să înainteze cot la cot și să creeze împreună un viitor mai bun pentru națiunea chineză, a declarat Xi Jinping.

La începutul lunii august, ca răspuns la vizita la Taipei a președintelui Camerei Repre-zentanților a SUA, Nancy Pelosi, trupele regiunii militare de est ale armatei chineze au efectuat exerciții cu muniție de luptă în Strâmtoarea Taiwan și au lansat atacuri asupra zonelor-țintă din partea de est a strâmtorii.

Armata chineză a lansat cele mai importante exerciţii militare din istoria sa, trimiţând avioane de vânătoare, nave de război şi rachete balistice în ceea ce analiştii au considerat drept o simulare a blocării şi invadării Taiwanului.

Armata taiwaneză a declarat că navele şi avioanele chinezeşti care au participat la exerciţii au efectuat un atac simulat asupra insulei. La rândul lor, forţele taiwaneze au lansat rachete de semnalizare pentru a avertiza dronele care zburau deasupra insulelor Kinmen şi aeronavele neidentificate care zburau deasupra insulelor Matsu.

Proteste sângeroase în Kazahstan

Kazahstanul s-a confruntat, încă din primele zile ale lui 2022, cu revolte care au pornit de la manifestaţii de protest în urma scumpirii combustibililor GPL.

Rapid, acestea au căpătat revendicări politice, dar au fost parazitate de manifestări anarhice, soldate cu incendierea unor clădiri oficiale şi ciocniri violente cu forţele de securitate. Protestele au fost înăbușite sângeros, în câteva zile, după ce trupele ruse au început să intre în Kazahstan, la cererea președintelui Tokaev.

La 2 ianuarie, primele proteste au fost declanșate în regiunea Janaozen, din vestul fostului stat sovietic, care beneficiază de unele dintre cele mai mari resurse de petrol, gaze și uraniu. Motivul l-a constituit dublarea preţului la gazul petrolier lichefiat (GPL), utilizat pe scară largă drept combustibil pentru alimentarea maşinilor.

Protestele s-au extins apoi la Aktau şi Almatî, capitala economică a ţării. Autorităţile au suspendat internetul şi telefonia mobilă şi au instituit stare de urgenţă până la 19 ianuarie. La 5 ianuarie, pe fondul agravării situaţiei, preşedintele Kazahstanului, Kasîm-Jomart Tokaev, a solicitat intervenția militară din partea Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), condusă de Rusia. A doua zi, în țară, erau deja prezente primele contingente de parașutiști ruși.

Autoritățile din Kazahstan au anunțat, la finalul lunii, că manifestațiile și violențele de la început de an s-au soldat cu 225 de morţi și peste 4.500 de răniți. În aceeași perioadă, Rusia a anunțat că a început retragerea trupelor sale trimise în Kazahstan, la cererea președintelui Tokaev. (Marius Batca).