Featured
Discount-uri mari și arbitrar alese
În dimineața zilei de 14 decembrie 2022, Fondul Proprietatea a vândut 2,85% din acțiunile OMV Petrom – ultimele deținute de către Fond – la prețul de 0,43 lei/acțiunea, cu un discount de 7% din față de prețul din piață, aflat atunci la peste 0,46 lei/acțiune.
Fondul Proprietatea, implicit acționarii săi- fondurile de pensii din Pilonul II, a pierdut suma de 61 de milioane de lei, căci a vândut o participație cotată transparent, la bursă, la 825 de milioane de lei, cu doar 764 de milioane de lei. Cu 11 luni în urmă, pe 19 ianuarie 2022, același Fond Proprietatea a vândut 4% din compania OMV Petrom la același preț, de 0,43 lei/acțiune, cu un discount și mai mare, de peste 9%, căci prețul pieței era atunci de 0,47 lei/acțiune.
Este, trebuie să recunoaștem, o ciudățenie extrem de mare ca, la interval de 11 luni, Fondul Proprietatea să vândă un pachet semnificativ de acțiuni deținute la cea mai mare companie din România, după cifra de afaceri, la fix același preț! Dar ciudățeniile abia încep. Căci și pe 19 ianuarie și pe 14 decembrie, tranzacția a avut aceiași „dirijori”: Erste Group Bank AG și SSIF Swiss Capital S.A., în calitate de Joint Global Coordinators și Joint Bookrunners, iar Banca Comercială Romana S.A. și Auerbach Grayson and Company LLC au acționat în calitate de Joint Bookrunners. Adică, la un capăt se afla banca austriacă Erste împreună cu un partener, iar la capătul celălalt se afla banca BCR (cu acționar majoritar Erste), împreună cu alt partener.
A doua mare ciudățenie este faptul că Fondul Proprietatea a ales să piardă un munte de bani vânzând „pe genunchi” (termenul oficial folosit este „vânzare accelerată”) acțiuni deținute la una dintre cele mai profitabile firme din România. Hai să vedem pentru ce acțiuni au oferit discount generoșii administratori ai Fondului Proprietatea. Iată, bunăoară, care este capitalizarea OMV Petrom, adică valoarea tuturor acțiunilor sale, la data de 15 decembrie 2022: 28,35 de miliarde de lei.
Hai să vedem acum și datele financiare ale companiei OMV Petrom pe primele 9 luni ale anului. Vorbim, așadar, de un profit net – doar pe primele 9 luni ale anului – de 9,15 miliarde de lei. Adică mai bine de 1 miliard de lei/lună! Adică o treime (peste 32%) din valoarea acțiunilor este doar profitul la nouă luni. În ritmul de 1 miliard de lei profit lunar, la sfârșitul anului, OMV Petrom va avea un profit net de peste 12 miliarde de lei. Cu alte cuvinte, 42% din prețul unei acțiuni va fi reprezentat doar de profitul pe anul acesta, 2022! Și la o astfel de societate, Fondul Proprietatea se grăbește să-și vândă acțiunile într-o oră, oferind un discount de 7%!
Prima întrebare care se pune acum este dacă în România mai funcționează cumva Autoritatea de Supraveghere Financiară (ASF), care ar putea să observe măcar ciudățeniile și coincidențele acestor două tranzacții? Se pare că cine așteaptă ca ASF să citească măcar cifrele suspecte ale acestor tranzacții așteaptă de pomană. Probabil că oamenii care conduc ASF sunt cocoșați de problemele pe care le rezolvă zilnic, cum ar fi, de exemplu, faptul că au închis ochii ani de zile la ingineriile financiare de la City Insurance care au bulversat întreaga piață a asigurărilor din România. Sau poate că sunt preocupați de grija zilei de mâine sărmanii, la ce venituri infime încasează lunar.
Păi să tot fugi de probleme când ai un mizilic de 58 000 de lei/lună (aproape 12 000 euro/lună) sau „doar 48 000 de lei/lunar (aproape 10 000 euro/lunar). Nu vă mai spun, că vă enervați rău, dar mai avem și membri neexecutivi ai Consiliului A.S.F., pe numele lor Jozsef Birtalan, Ioan Gheorghe Țară, Aura Gabriela Socol (soția fostului strateg financiar al lui Liviu Dragnea, altminteri o distinsă doamnă profesor universitar) și Ovidiu Răzvan Wlassopol (fostul soț al Liei Olguța Vasilescu), care primesc și ei câte o indemnizație netă lunară de membru al Consiliului A.S.F., în valoare de 18.379 lei.
Culmea este că, spre deosebire de alte instituții ale statului nostru balcanic, oamenii din conducerea ASF sunt, în general, bine școliți și dotați cu suficientă inteligență pentru a observa ciudățeniile despre care v-am povestit mai sus. Doar că este mult mai comod să iei aceste sume colosale făcându-te că nu vezi decât ceea ce ar putea deranja partidul.
A doua întrebare este dacă în România este vreun procuror suficient de curajos să investigheze și companii sau fonduri de investiții cu acționariat străin? Evident că nu este cazul să avem asemenea așteptări nerealiste. Trăim, totuși în țara în care preocuparea majoră a sistemului de justiție este să mângâie pe creștet politicienii, ferindu-se să-i ancheteze sau să-i condamne prea mult, dacă cumva nu au putut evita anchetarea. Iar dacă, din greșeală i-au condamnat , să facă cumva să-i elibereze cât mai curând.
Iată, așa ca un exemplu relevant pentru performanțele justiției noastre, doar cu o săptămână înainte de misterioasa tranzacție cu acțiuni OMV Petrom, instanțele au constatat, cu satisfacție, prescrierea faptelor pentru care erau judecați (și condamnați în primă instanță) celebrul soț al Elenei Udrea, numitul Dorin Cocoș, împreună cu complicii săi în activitățile de… retrocedare. Adică, oameni buni, justiția cea atât de promptă în condamnarea celor care, lihniți de foame, fură o pâine din supermarket, s-a mișcat exact în ritmul convenabil cât să treacă timpul legal după care să nu mai poată fi judecat lotul aranjorilor retrocedărilor ilegale sau preferențiale.
Ei, dar de ce-am ales tocmai acest exemplu? Dintr-un motiv cât se poate de simplu: pentru a vă arăta cum se închide cercul unei mari escrocherii pusă la cale de politicienii noștri în ultimii 20 de ani. Pentru că acțiunile Petrom pe care le-a vândut Fondul Proprietatea sunt acțiunile cu care statul român a înzestrat acest Fond, pentru a-i îndestula pe cei cărora Cocoș și alții ca el (inclusiv păzitorul ușii lui Tăriceanu, pe-nedrept-uitatul Vlad Moisescu) le-au umplut buzunarele cu bani necuveniți. Căci, oameni buni, acțiuni la Fondul Proprietatea nu au căpătat toți cei cărora regimul comunist le-a furat proprietățile ci doar aceia care acceptau să le vândă pe nimic escrocilor din echipa lui Cocoș sau din echipa lui Vlad Miosescu.
Pe scurt, pentru cei care au uitat, lucrurile se petreceau cam așa: sute de mii de români aveau de primit despăgubiri pentru averile confiscate de regimul pro-sovietic, dar statul nu avea bani pentru toți. Drept pentru care îi selecta o agenție numită ANRP (pentru restituirea proprietăților), care agenție nu răspundea decât la comanda politică, a lui Moisescu în vremea regimului Tăriceanu-Băsescu și a familiei Udrea-Cocoș în vremea guvernelor Boc-Băsescu.
Așa că au primit acțiuni la Fondul Proprietatea doar cei care semnau ante-contracte de vânzare-cumpărare cu nababii regimului (vă mai aduceți aminte de Stelu și Diacomatu?), nababi care cumpărau acțiunea de 1 leu dată de stat cu doar 17 bani. Și care, apoi, o vindeau imediat unor fonduri străine (deci incoruptibile și, prin definiție cinstite) cu 30-40 de bani. Acele fonduri, oameni buni, sunt deținătorii de azi ai Fondului Proprietatea și ele decid vânzările astea ciudate de acțiuni. Iată cum arată și structura acționarilor de astăzi ai Fondului.
Acum să nu vă gândiți cumva că acționarii „instituționali români” sunt cumva niște fonduri prea private. Nu, ei sunt fondurile de pensii din celebrul Pilon II. Care sunt teoretic constituite din banii de pensie ai românilor, dar dirijate de către niște „administratori” olandezi, austrieci, francezi, etc. Acum poate se prind și românii cotizanți la Pilonul II de ce scad sumele strânse în numele lor. Păi dacă fondurile la care sunt acei bani plasați acceptă să piardă chiar și 7% la vânzarea unor acțiuni super-profitabile, cum să nu le scadă banii de pensie administrați privat? Poate ne întrebăm iar pe unde umblă procurorii ăia când ai nevoie de ei sau geniile de la ASF….
Și ca să fie totul clar: nimeni, niciodată nu se va atinge de Fondul Proprietea, pentru că în conducerea acestuia au fost cooptați, de-a lungul anilor și foștii ambasadori americani la București, Nicolas Taubman și Mark Gitenstein. Ultimul dintre ei a plecat de la Fondul Proprietatea abia acum 1 an, pe 18 decembrie 2021. Dacă erați curioși cumva ce mai face dragul de Gitenstein, aflați că acesta este ditamai ambasadorul SUA la Uniunea Europeană. Așa ca să pricepem și noi cam până unde putem să mergem cu anumite iluzii despre statul de drept.
A treia întrebare este și cea mai grea: de ce se face statul român că nu vede ceea ce se întâmplă în propria sa țară? Căci OMV Petrom este cea mai importantă și mai mare companie din țară, fiind, totodată, cea cu încărcătura strategică cea mai importantă. Și totuși statului nostru i se fâlfâie de o asemenea companie. Nici președintele țării și nici guvernul sau vreo altă instituție a statului nu s-au gândit că este matematic imposibil să faci o tranzacție de asemenea amploare la același preț, la un interval de 11 luni, după cel mai bun an din istorie pentru sectorul energetic?
Este, oare, admisibil ca niciun conducător al României să nu fie interesat de acționariatul celei mai importante companii din energie? Este, oare, posibil ca nicio companie de stat românească și nici măcar statul prin Ministerul de Finanțe să nu manifeste dorința de a cumpăra astfel de pachete de acțiuni, cu discount-uri atât de mari?
A patra întrebare ține de însăși esența mecanismului de guvernanță corporatistă pe care România și-l construiește în prag de aderare la OECD. Adică, oameni buni, noi am listat Petrom la bursă tocmai pentru a impune transparență și corectitudine și când colo marile decizii se iau tot într-o cameră de hotel, între cinci-șase oameni. Căci, iată, de când a primit de la statul român 20% din acțiunile Petrom, Fondul Proprietatea a vândut întreaga participație exclusiv prin plasamente „private”, adică în afara bursei. Și cu discount-uri mari și arbitrar alese. Deci cam asta e transparența la noi: pe bursă se vând 2-3% dintre acțiuni, iar 20% se vând prin înțelegeri private, netransparente și în afara mecanismului bursier. Păi, atunci, de ce ne mai plângem că nu avem o bursă dezvoltată și că românii nu au încredere în bursă?
Singura motivație pe care administratorii Fondului Proprietatea o pot invoca este aceea că au dorit să vândă repede tot pachetul deținut. Dar și asta este o falsă motivație. Căci de fiecare dată când s-au vândut pe bursă pachete de 10-15% din marile companii energetice, românii de rând (cu dispreț catalogați persoane fizice sau „investitori de retail”) au supra-subscris puținul oferit și de 17-18 ori!
Așa că, mă mai întreb o dată: de ce legea permite înțelegeri netransparente (în afara mecanismului bursier) și nu se impune obligatoriu vânzarea tuturor acțiunilor pe bursă? Căci românii ar fi dovedit că pot face ceea ce statul lor nici nu cutează a gândi. Și ar fi cumpărat întreaga cantitate de acțiuni oferită în câteva minute. Dar niciun conducător al României nu vrea să-și vadă poporul bogat și implicat în administrarea unei companii de talia Petrom. Pentru că atunci poporul, văzând că se poate, chiar și-ar dori „o țară ca afară”, cu instituții care să funcționeze și cu legi care să fie aplicate.
Petrișor Peiu
Exclusiv
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
Breaking-ul mic, gunoiul mare
În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult mai josnică. Nu e doar un polițist și un laptop. Este un mecanism.
Câmpina: laptopul merge la amanet, demnitatea la gunoi Conform informării oficiale a IJP Prahova, citată de Agerpres, un polițist de 27 de ani, din Biroul de Investigații Criminale (BIC) al Poliției Municipiului Câmpina, a fost pus la dispoziție, cercetat disciplinar și vizat penal după ce și-a amanetat de două ori, în iunie, laptopul de serviciu. Inspectoratul declară că se delimitează de asemenea fapte și că toți sunt egali în fața legii. Cazul a fost „exclusivizat” de presă locală (inclusiv Observatorul Prahovean), dar serialul de investigații al Incisiv de Prahova arată tabloul extins.
Telefoane dispărute, dosare închise: secția lui Stoican și finul
Potrivit surselor citate de Incisiv de Prahova, în 2022–2023, la o secție din Ploiești, adjunct era Stoican Bogdan, iar subalternul apropiat: Olteanu Mihnea Ilie. Din dotarea secției ar fi „evaporat” unul-două telefoane de serviciu. S-au deschis dosar penal și cercetare disciplinară, apoi s-au închis. Olteanu ar fi susținut că i-a informat pe șefi; în practică, responsabilitatea s-a pierdut prin sertare.
Naș, fin și „Laika”: familism instituțional
Aceleași surse interne indică: nașul lui Olteanu este subcomisarul Vîrlan Florin, împuternicit la șefia Secției 1 Ploiești; soția lui Olteanu, Ilioiu Gabriela Roxana, a fost colegă cu Vîrlan la Rutieră. În jargonul colegilor, soția a primit porecla „Laika” – o etichetare colportată în interiorul IPJ, nu o constatare a redacției. În acest triunghi, bunurile dispar, dosarele se închid, explicațiile publice lipsesc.
Davidescu & Stanciu: 112 pe silențios? Noutate:
Sezonul XXVIII al serialului „IPJ Prahova S.R.L., Grădinița de cadre” aduce acuzații grave la adresa comisarului-șef Davidescu Cristian, șeful Biroului de Investigații Criminale Câmpina. Potrivit surselor transmise redacției Incisiv de Prahova, Davidescu ar fi fost căsătorit de două ori și, pe fondul consumului de alcool, și-ar fi agresat fizic ambele soții. Apeluri la SNUAU 112 ar fi existat, însă ar fi fost mușamalizate la nivelul Poliției Municipiului Câmpina de către fostul șef, comisar-șef Stanciu.
Sursele susțin că s-ar fi dispus să nu se întocmească dosare de violență în familie pe numele lui Davidescu. Mențiune: aceste afirmații sunt atribuite surselor; solicităm oficial IPJ Prahova, STS/SNUAU 112 și Parchetului să clarifice și să pună la dispoziție, conform legii, înregistrările apelurilor în care GRANCEA MĂDĂLINA ar fi reclamat faptele. Identitatea primei soții nu a fost încă indicată.
Pariurile și datoriile: ofițerul Stancu Marius Traian
Aceleași surse arată că Davidescu ar fi știut că ofițerul de poliție Stancu Marius Traian are probleme cu banii, fiind jucător de pariuri și împrumutându-se inclusiv de la persoane venite la audieri în dosare penale, dar l-ar fi acoperit pe subaltern. Solicităm clarificări oficiale privind orice verificări interne, eventuale rapoarte SIPI și măsurile dispuse.
Inventarul bate legea: amanet, sertar, clasare Puse cap la cap cu episoadele documentate anterior de presa locală:
- polițistul amanetar de laptop (Agerpres/IJP Prahova);
- „evaporarea” telefoanelor de serviciu și închiderea cauzelor (Incisiv de Prahova);
- rețeaua naș–fin și porecla „Laika” (surse interne citate de Incisiv); rezultă un tipar: dacă ești „din familie”, se rezolvă intern; dacă iese la suprafață, se comunică puțin, se mută oamenii, se astupă gaura.
Recapitulare de serial: pietrișari, turnători, șefi reciclați Pe fundalul deja relatat de Incisiv de Prahova:
- ofițer rutier care „cara pietriș” pe zonele de control;
- subcomisarul Alexandru Militaru și „republica bananieră” de la Văleni, urmată de promovare la Câmpina;
- inspector principal Duță Georgiana, „turnătoare de serviciu” la SIPI, cu rapoarte interne controversate;
- polițiști cu alcool, nervi și geamuri sparte; se adaugă acum: Davidescu, Stanciu, Stancu Marius Traian și laptopul amanetat de la BIC Câmpina.
Ce spun actele, ce spun sursele
- Acte și comunicate: IJP Prahova confirmă cercetarea disciplinară și dosarul penal în cazul laptopului amanetat; IPJ Prahova consemnează oficial poziția instituției.
- Surse și investigații: Incisiv de Prahova publică seria „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, cu detalii despre telefoane dispărute, rețele de protecție și porecle interne; sursele redacției adaugă acuzațiile privind Davidescu, Stanciu și Stancu Marius Traian.
Pamfletul realității: circ cu girofar, bon fiscal de tăcere Când inventarul se subțiază la amanet, apelurile la 112 se sting pe „mute”, iar nașii decid trasee, IPJ Prahova nu mai arată a inspectorat, ci a S.R.L. de familie cu:
- amanet de bunuri publice;
- protecție de clan;
- dosare „închise” și reputații reciclate. Până când procurorii, structurile de control și factorul politic tratează aceste episoade ca material de dosar – nu ca pamflet – „taraba” credibilității rămâne deschisă. Sursele sunt pe masă; așteptăm răspunsurile oficiale. Sezonul XXVIII continuă. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini
Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională. Saga „Cănărău vs. IGPR/MAI” le bifează pe ambele.
Sindicatul „Diamantul” vine cu două argumente cruciale care, dacă vor fi luate în serios de instanțe, vor rescrie pentru viitor modul în care se face cercetarea disciplinară în Ministerul Afacerilor Interne.
Dacă „experții” de la control intern și resurse umane ar fi fost minim preocupați să înțeleagă și să aplice fidel legea, aceste erori procedurale grosolane nu ar fi existat. Numai că, în loc de drept, am avut „drept pe lângă”.
„Destituirea nr. 2” – când sistemul descoperă destituirea în serie
Contextul: ne aflăm în episodul „Destituirea nr. 2” dintr-o adevărată saga judiciară: Cănărău vs. IGPR/MAI.
Seria, pe scurt:
- Mustrare 2021 – banner sindical
- Cănărău este sancționat pentru un banner de protest sindical.
- Dosar: 135/110/2023.
- Rezultat: sancțiunea este câștigată DEFINITIV în favoarea lui Cănărău.
- În traducere liberă: sistemul a luat-o pe coajă.
- Destituirea nr. 1 – Dispoziția IGPR nr. 2402/10.03.2025
- Cănărău este dat afară prima oară.
- Curtea de Apel Galați, prin Decizia 519/R/02.09.2025, suspendă dispoziția.
- Efect: Cănărău revine în drepturi, cel puțin provizoriu.
- Sistemul disciplinar: „Ne descurcăm noi, mai dăm una.”
- Destituirea nr. 2 – raportul de serviciu atacat acum
- A doua destituire este emisă în timp ce prima este suspendată.
- Adică, în loc să aștepte verdictul definitiv, sistemul dă cu „copy–paste” la destituire.
În dosarul actual, Cănărău cere anularea Destituirii nr. 2 și daune morale. Și vine cu două argumente-bombă care, fiecare separat, spulberă actul.
„Justiție pe amânare” – șapte termene ca să citești legea
Dosar: 2449/121/2025 – Tribunalul Galați, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, complet C7 CAF – fond.
Obiectul: anularea raportului de serviciu (Destituirea nr. 2) + daune morale.
Părțile:
- Reclamant: CĂNĂRĂU IOAN – agent-șef principal de poliție, actualmente pensionar MAI, președinte Sindicat Europol – Galați.
- Pârâți:
- IGPR – Inspectoratul General al Poliției Române
- MAI – Ministerul Afacerilor Interne, cu tot cu ministrul de atunci, Daniel-Cornel Bode
- și încă 11 persoane fizice cu funcții de conducere/decizie:
MATEI Benone, IONICĂ Vicențiu-Iulian, IONIȚĂ Dorobanțu, LUPU Sorin, ȘINCAN Roxana, MIHĂI-DROR Răzvan, MUNTEAN Mihai-Dorin, DAN Cornel-Octavian, PĂUNESCU Emilian-Dumitru, MARCU Gabriel. - În total: 13 pârâți. O adevărată „echipă de proiect”.
Cronologia de toată jena:
- 16.04.2026 → 22.07.2026:
Șapte amânări succesive de pronunțare, „pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise”.
Traducere: instanța și părțile își fac timp să redescopere Codul muncii și Decizia ICCJ RIL nr. 18/2025. - 23.10.2025 – cerere nouă:
Se înregistrează cerere de amânare pentru depunerea de concluzii scrise. - 06.11.2025 – încheiere:
Se disjunge capătul de cerere privind suspendarea executării Dispoziției IGPR nr. 2748/21.05.2025 și se formează un nou dosar pentru suspendare. - 22.07.2026 – termen curent:
Termen pentru pronunțare. După șapte amânări, poate reușește cineva să citească până la capăt art. 60 din Codul muncii.
Nulitate în direct: „a-l destitui pe bolnav”
Primul argument-bombă de nulitate absolută: dispoziția de destituire a fost emisă în perioada concediului medical.
- Legea (art. 60 Codul muncii, ca drept comun) interzice concedierea/emiterea actelor de încetare a raportului de muncă pe durata incapacității temporare de muncă.
- Decizia ICCJ – RIL nr. 18/2025 (obligatorie, publicată în Monitorul Oficial nr. 967/20.12.2025) spune clar: încălcarea acestei interdicții atrage nulitatea absolută.
- Nu contează „când a fost bătut la mașină” actul, ci momentul în care produce efecte: dacă atunci omul se află în concediu medical, lovitura disciplinară este ilegală.
Așadar, „experții” de la control intern și resurse umane au reușit performanța să ignore atât Codul muncii, cât și o decizie obligatorie a Înaltei Curți.
Sindicatul „Diamantul” subliniază: dacă acești „specialiști” ar fi citit și aplicat legea, nu ne-am mai uita azi la un caz-școală de nulitate.
„Zombificarea disciplinară” – cum să destitui de două ori aceeași persoană
Al doilea argument-bombă: a doua destituire este emisă după ce prima devenise efectivă.
Situația juridică, pe românește:
- Prima destituire: Dispoziția IGPR nr. 2402/10.03.2025.
- A doua destituire: Dispoziția IGPR nr. 2740/22.05.2025 (în unele acte apare 2271/22.05.2025 – aceeași logică de „meticulozitate”).
- La data emiterii noii dispoziții, prima destituire era deja în vigoare, deci, Cănărău nu mai avea calitatea de polițist – era deja exclus din sistem.
Iar aici vine absurdul juridic maximal:
Nu poți destitui, a doua oară, o persoană deja destituită.
Nu poți aplica o a doua sancțiune disciplinară pentru aceleași fapte. Nu poți emite un nou raport de serviciu în baza unui raport juridic inexistent.
Consecința: a doua dispoziție este lovită de nulitate absolută, pentru că se sprijină pe un raport juridic mort. Sistemul a încercat să destituie un „cadavru disciplinar”.
Cei de la MAI și IGPR încearcă apărarea clasică: „e un nou raport de serviciu, cu alt temei juridic”.
Doar că, în absența unei calități de polițist în ființă juridică, „nou temei” înseamnă nou abuz.
Și, după cum Sindicatul „Diamantul” atrage atenția, dacă, la final, prima dispoziție va fi anulată definitiv, sistemul are oricum destule instrumente legale să verifice și să sancționeze disciplinar. Dar nu poți corecta o ilegalitate cu o ilegalitate și mai mare.
Tribunalul greșește, Curtea drege: istoria repetată a „capcanei sistemului”
Nu e prima dată când instanța de fond o ia pe arătură în dosarele lui Cănărău:
- Dosarul 360/2022 – pierdut inițial la Tribunal, câștigat DEFINITIV la Curtea de Apel Galați.
- Dosarul 104/2024 – aceeași poveste: Tribunalul spune „nu”, Curtea de Apel spune „ba da”.
În prezenta cauză, spune Sindicatul „Diamantul”, avem aceeași „logică” sancționator–disciplinară pusă la zid.
Instanța de fond a mai greșit în trecut în dosarele lui Cănărău. A fost corectată în recurs. Sistemul disciplinar și o parte a instanțelor par prinse în aceeași „capcană” logică: orice sindicalist incomod trebuie scos din joc, chiar cu prețul ignorării legii.
„Pensionar, dar nu bătut în cuie” – procesele nu mor cu omul
Un detaliu esențial pe care Sindicatul „Diamantul” îl explică ferm:
- După suspendarea celor două destituiri, Cănărău a ieșit la pensie.
- Asta nu înseamnă că procesele au rămas fără obiect.
- Procesele continuă, iar mizele sunt clare:
- recunoașterea caracterului ilegal al dispozițiilor de destituire
- consolidarea unei jurisprudențe care să blocheze, pe viitor, astfel de abuzuri
- repararea prejudiciului moral.
Emil Pascuț, de la Sindicatul „Diamantul”, precizează că aceste argumente au fost create și explicate public de el de mai mult timp, alături de altele – cum ar fi omisiunea de audiere în cercetarea disciplinară.
Mai mult: deja alți polițiști au folosit aceste argumente și au obținut, la rândul lor, suspendări ale efectelor sancțiunii disciplinare.
Așadar, nu vorbim doar despre un caz izolat, ci despre o schemă de apărare validată în practică împotriva abuzurilor disciplinare superficiale sau rău-intenționate.
„Manual pentru cei care urmează la rând” – de ce contează acest dosar pentru toți
Sindicatul „Diamantul” transmite clar:
„Vă pun această notă de informare pentru că știu că sunteți destui în macar una din cele două situații:
- fie vi s-a emis o sancțiune/se încetează raportul de serviciu în concediu medical
- fie se joacă cineva cu sancțiuni în serie, pe același raport juridic.”
Aceste două argumente cruciale –
- interdicția de sancționare încât timp ești în concediu medical (art. 60 Codul muncii + Decizia ICCJ RIL nr. 18/2025)
- imposibilitatea de a destitui de două ori o persoană deja destituită, în baza aceluiași raport juridic inexistent –
sunt menite să schimbe pentru viitor cercetarea disciplinară în MAI și nu numai.
Pentru toți cei care se confruntă cu „execuții disciplinare” fabricate la comandă, acest dosar este mai mult decât un litigiu personal: este un precedent și un instrument.
Iar pentru „specialiștii” din resurse umane și control intern care semnează dispoziții în bătaie de joc față de lege, este un avertisment:
Când ignori Codul muncii și Înalta Curte, nu faci disciplină. Faci nulități absolute în serie. (Cristina T.).
Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar
Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt, palma aplicată Guvernului de Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 876 din 16 iulie 2026. Curtea a admis, cu majoritate de voturi, excepția de neconstituționalitate și a constatat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este neconstituțională în integralitatea sa.
Informația este dezvăluită și explicată pe larg de Sindicatul Europol, care arată negru pe alb cum Executivul a încercat, încă o dată, să facă „legiferare la minut”, cu sirenă de urgență trasă fals, pentru a băga în malaxor drepturile salariale, pensiile și alte prestații sociale ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ale militarilor și polițiștilor.
CCR: „Urgența” Guvernului, o simplă chestiune de chef legislativ
În motivarea deciziei, Curtea Constituțională arată limpede: Guvernul nu a demonstrat existența unei situații extraordinare care să justifice adoptarea OUG nr. 62/2024. Argumentele Executivului au fost de… oportunitate legislativă, adică mai degrabă „așa vrem noi acum”, decât „arde, trebuie să intervenim imediat”.
Or, art. 115 alin. 4 din Constituție nu vorbește despre chef de reglementare, ci despre situații extraordinare, reale, obiective, care nu suferă amânare. În traducere liberă: nu poți să-ți bați joc de ordonanța de urgență și s-o transformi în mic instrument de reglaj politic și bugetar.
OUG 62/2024: cum a vrut Guvernul să lege Justiția de mâini și de picioare
Prin OUG nr. 62/2024, Guvernul a inventat o procedură specială pentru litigiile privind drepturile salariale, pensiile și alte prestații sociale ale personalului remunerat din fonduri publice – inclusiv militari și polițiști. Punct ochit: exact zona unde, în ultimii ani, statul a tot „optimizat” pe spatele angajaților, după cum amintește Sindicatul Europol.
Actul normativ obliga instanțele de fond să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție încă din prima instanță, pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile privind chestiuni de drept, sub pretextul asigurării unei practici judiciare unitare.
Tradus în limbaj comun: înainte ca judecătorul să apuce să judece efectiv, trebuia să trimită mingea în terenul ÎCCJ, blocând procesele și trântind peste ele o „unitate de practică” gândită la centru. Justiția uniformă prin sufocare procedurală.
CCR: jurisprudența nu se unifică prin ordonanță panicată
Curtea Constituțională nu a înghițit povestea cu practica neunitară. Existența unor soluții diferite în practica instanțelor nu este, în sine, o împrejurare extraordinară. Dimpotrivă, spune CCR, unificarea jurisprudenței este deja prevăzută în Codul de procedură civilă: recursul în interesul legii și hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Cu alte cuvinte, mecanismele există deja. Nu trebuie să vii cu o OUG ca să „repari” ceva ce are deja mijloace de reglare. Așa că povestea Executivului cu „vai, trebuie urgent să uniformizăm deciziile” a picat la testul de constituționalitate. Nu era urgență, era doar un pretext.
Executivul intră cu bocancii în Justiție: separația puterilor, făcută zob
Dincolo de lipsa urgenței, Curtea atrage atenția asupra unui derapaj grav: încălcarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. 4 din Constituție.
Guvernul, prin OUG 62/2024, s-a băgat direct peste procese aflate deja pe rolul instanțelor, impunând o procedură specială și influențând cursul unor litigii pendinte. A limitat posibilitatea judecătorilor de a soluționa cauzele potrivit regulilor generale de procedură. Adică Executivul a vrut să regleze din pix mersul Justiției, în timp ce aceasta judecă exact statul.
O asemenea ingerință este incompatibilă cu independența autorității judecătorești și cu rolul constituțional al instanțelor. Pe românește: Guvernul nu are ce căuta în sala de judecată ca legiuitor de urgență, cu mâna pe gâtul dosarelor.
Efectele după publicare: „urgența” moare, procesele respiră
După publicarea deciziei CCR în Monitorul Oficial, efectele sunt concrete și masive:
- Litigiile privind drepturile salariale, pensiile militare și celelalte drepturi bănești ale personalului plătit din fonduri publice vor fi soluționate după regulile generale din Codul de procedură civilă, nu după invenții de moment ale Guvernului.
- Mecanismul procedural special din OUG nr. 62/2024 dispare din peisaj: nu mai este aplicabil.
- Numeroase cauze aflate pe rol vor putea fi judecate fără întârzierile artificiale create de obligativitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție.
- Instanțele revin la normal: vor soluționa fiecare cauză în funcție de particularitățile ei, cu respectarea normelor de drept comun, nu după „tunelul” procedural trasat de Guvern.
Pe scurt, Justiția scapă de o botniță procedurală, iar cei afectați – polițiști, militari și restul personalului bugetar – au din nou șansa unei judecăți reale, nu a unei așteptări fără sfârșit.
Ordonanțe-trenuleț: hobby-ul Guvernului pe spinarea militarilor și polițiștilor
Decizia CCR nu lovește doar în OUG 62/2024. Ea expune o practică devenită rutină: Guvernul legiferează prin ordonanțe de urgență în domenii care ating direct drepturile salariale și de pensie ale polițiștilor și militarilor.
Conform analizei și criticilor formulate de Sindicatul Europol, în ultimii ani am văzut o puzderie de „ordonanțe-trenuleț”: la un loc, pe bandă rulantă, cu restrângeri, amânări și modificări ale drepturilor bănești. De fiecare dată, se invocă urgența. De aproape niciodată nu se demonstrează, în mod real și obiectiv, situația extraordinară.
Urgența este la buget, nu în Constituție. Iar Guvernul a tratat ordonanța de urgență ca pe un abonament premium la ocolirea Parlamentului.
CCR trage frâna de mână: ordonanța de urgență nu e Constituția Guvernului
Hotărârea Curții Constituționale este mai mult decât o simplă anulare a unei ordonanțe. Este un semnal dur: recurgerea excesivă la ordonanțe de urgență nu poate înlocui procesul legislativ parlamentar.
Constituția prevede ordonanța de urgență ca instrument excepțional. Transformarea ei în regulă de guvernare riscă să dinamiteze echilibrul puterilor în stat și să facă praf securitatea juridică a cetățenilor. Iar printre cei mai loviți de aceste improvizații normative sunt tocmai polițiștii și militarii, a căror salarizare și pensii au fost răsucite, tăiate, amânate și reconfigurate prin astfel de acte.
Prin Decizia nr. 876/16.07.2026, CCR îi spune Guvernului, ferm și fără menajamente:
urgența nu e ce spuneți voi că e, separația puterilor nu e opțională, iar drepturile oamenilor – fie ei polițiști, militari sau alți bugetari – nu sunt decor pentru ordonanțe-trenuleț.
Restul ține de memoria publică: câte astfel de palme constituționale mai trebuie ca Executivul să înțeleagă că nu poate conduce țara doar din „camera de urgențe” legislative? (Cerasela N.).
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
Breaking-ul mic, gunoiul mare În timp ce un „caz incredibil” face turul Facebook, realitatea inventarului la IPJ Prahova arată mult...
Cum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
Sindicatul „Diamantul” deschide sertarul cu rușini Există dosare care schimbă jurisprudența. Și există dosare care schimbă manualul de prostie instituțională....
CCR dă cu OUG-ul de gard: Guvernul inventează urgențe, Curtea le stinge lumina
Guvernul, prins cu „urgența” falsă în buzunar Nu există urgență, nu există ordonanță de urgență – asta este, pe scurt,...
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
Filozoful își scrie epopeea: Drept la replică de noaptea minții Serialul „Grădinița de cadre – IPJ Prahova”, documentat de Incisiv...
Republica Rachetă, lovită de… ploaie: cum au oprit fermierii din Prahova experimentul cu iodură de argint și au pornit recoltele RECORD
„Mafia antigrindină” sub umbrelă: când se opresc rachetele, începe să plouă În timp ce la București se plâng politicieni și...
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
CV de super-erou: într-o zi director, în alta jurist, în alta președinte de CA Conform propriului CV (tip Europass, grijuliu...
Meciul de la Cotroceni: legea salarizării, transformată în armă politică între PSD și PNL
Vineri, 17 iulie 2026, ora 12:00, la Cotroceni nu se ține o dezbatere tehnică, ci o nouă repriză de box...
FSANP „smulge” din proiect: o virgulă, două fraze și o iluzie de dreptate
Conform unui comunicat al Federației Sindicale a Administrației Naționale a Penitenciarelor (FSANP), s-a produs o mare mișcare tectonică în birocrația...
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
Grădinița de cadre continuă: agenta cu creme, nașul, finul, „Laika” de la termopane, mita pe WhatsApp și foișorul blestemat Tămâie...
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
„Nu sunați la 112 fără aprobare!” – politica nescrisă a fabricii Sănătatea și securitatea în muncă par a fi, la...
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
În primul rând, peștii mari!” – Sindicalism de buzunar la Giurgiu, cu “ăia mici” pe post de cotizanți de decor...
Republica fiduciei și orbul găinii: cum spală Blue Planet gunoaiele, banii și responsabilitatea în Sectorul 1 (și de ce Ploieștiul se face că nu vede)
„Nu știm cine încasează banii, dar semnăm” – noua doctrină a Primăriei Sectorului 1 Contractul de salubrizare cu Blue Planet...
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
De la „caz incredibil” pe Facebook la serialul cu inventarul furat În timp ce o parte din presa locală se...
Tribunalul București a prins IPJ-urile cu „nu ținem evidență” în gură: minciuna administrativă nu mai ține la judecător
IPJ-urile, prinse cu mâna în sacul opacității: „Nu avem registru” nu mai spală refuzul de informații Un precedent extrem de...
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
De la „știrișoare” pe Facebook la mizeria reală din inventar În timp ce o publicație locală se laudă pe Facebook...
-
Exclusivacum 2 zile
Famiglia Teoroc & Co.: cum se face sindicalism cu presiune, pile și tăcere
-
Exclusivacum 4 zile
IPJ Prahova S.R.L.: se vând telefoane, laptopuri și funcții, cu bon fiscal de tăcere. Grădinița de cadre – sezonul XXV: de la pietriș, turnătorii și mașini „fantomă” la polițiști amanet și telefoane dispărute
-
Exclusivacum 2 zile
IPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVI – „Sfântul Bogdan de Telega, tămâie pe draci și foc la foișor”
-
Exclusivacum o zi
Ipj Prahova S.R.L., Grădinița de cadre -sezonul XXVII: Filozoful cu opincile de mall și neuronul de gang – Cazul Lăpădatu Lucian, între bere, bodycam și bășcălie juridică
-
Exclusivacum 3 zile
IPJ Prahova S.R.L. – Grădinița de cadre intră în sezonul XXVI: de la laptopuri amanetate la dosare ținute la sertar la Poliția Orașului Băicoi
-
Exclusivacum 2 zile
Sănătate la sticlă, pericol la fabrică: cum se joacă Coca‑Cola Ploiești de‑a ruleta rusească cu angajații
-
Exclusivacum o zi
Clanul Incompatibililor: Cum a ajuns Cătălin Dobrescu să fie și jurist, și administrator, și „omul primarului” în același timp
-
Exclusivacum 4 zileCumetria de Merit SRL – Poliția Română, filială de familie cu bani publici