Administratie
La începutul anului, maistrul militar clasa a II-a Roxana Chihaia a devenit prima femeie scafandru militar dintr-o echipă de boarding, într-o misiune internațională a Forțelor Navale române, marcând astfel o premieră în istoria maiștrilor militari de marină
Roxana Chihaia a absolvit Școala Militară de Maiștri Militari a Forțelor Navale în 2008, ca șefă de promoție.
Și-a început cariera în cadrul Divizionului 175 Nave Scafandri, unde activează de 14 ani ca scafandru aeropurtat.

Povestea evoluției sale în carieră poate servi drept exemplu oricărei tinere cu suficient curaj pentru a-și depăși limita și condițiile.
Scafandreria, spune ea, a fost, la momentul acela, cea mai bună alegere profesională pentru mine. Din acel punct, orizontul meu s-a extins considerabil.
Decizia de a urma o carieră militară a luat-o la vârsta de 15 ani, când a ales Colegiul Național Militar Mihai Viteazul din Alba Iulia.
Decizia următoare, de a face parte din Forțele Navale române, a fost una firească, întrucât i-au plăcut și au fascinat-o de mică marea și întinderile de apă.
Sunt o persoană care se acomodează ușor în orice mediu. În sistemul militar, am luat totul ca atare.
Am considerat toate regulile și regulamentele ca fiind normale; mi-am asumat faptul că alegerea a fost doar a mea; nu m-am gândit niciodată că sunt femeie și că ar trebui să fac lucrurile diferit de colegii bărbați –suntem camarazi, trebuie să muncim cot la cot și să ne ajutăm reciproc.
La absolvirea SMMMFN, a ales repartiție la Remorcherul Maritim de Salvare și Intervenție Grozavul, navă care făcea parte din Divizionul 175 Nave Scafandri.

Când și-a început cariera, marina militară încă își adapta specificul capabilităților pentru a acomoda și militari femei.Nu am simțit prea multe schimbări de-a lungul timpului. Pot să spun că am avut mereu parte de condiții decente. Nu am intrat în Forțele Navale cu preconcepții și am căutat să mă adaptez mereu.
În anul în care SMMMFN sărbătorește 125 de ani de existență, maistrul militar clasa a II-a Roxana Chihaia a setat o bornă kilometrică în istoria maiștrilor militari de marină.
A devenit prima femeie maistru militar și prima femeie scafandru de luptă care a făcut parte din echipa de boarding a unei nave militare românești, într-o misiune internațională.
Sunt brevetată scafandru militar și sunt încadrată în prezent la Secția Scafandri de Luptă de Incursiune. Ideea de a deveni scafandru mi-a venit încă din adolescență, din timpul liceului.
După SMMMFN, a avut oportunitatea de a opta pentru o funcție la bordul unei nave din cadrul Divizionului 175 Nave Scafandri.
Am avut ocazia de a cunoaște îndeaproape oamenii care făceau ceea ce eu visam și am realizat că aș putea face și eu parte din familia scafandrilor. Odată cu ivirea posibilității, a participat la probele de selecție.
După finalizarea cursului de inițiere scafandru, mi s-a deschis o nouă ușă, cu mult mai multe oportunități.
În ceea ce privește femeile și bărbații în domeniul scafandreriei, Roxana spune că se completează reciproc.
În apă nu intră o femeie sau un bărbat, un cadru militar sau un soldat. În apă intră întotdeauna o echipă!
Faptul că am fost desemnată să particip la misiunea EUNAVFOR MED IRINI la bordul PMn 274 a fost o mare onoare și o realizare personală deosebită. Am avut foarte multe lucruri de învățat și mi-am demonstrat că sunt o persoană puternică.
În prezent, Roxana execută misiuni care presupun activități de scufundare, parașutare, alpinism și VBSS (Visit, Board, Search and Seizure).
Cel mai dificil moment din cariera de scafandru l-a trăit în timpul unei scufundări la adâncimea de 40 m. Am ajuns pe fundul mării, iar la scurt timp am simțit că mă cuprinde o stare de moleșeală… o somnolență foarte greu de stăpânit.
Era narcoza azotului sau așa-numita beția adâncurilor. A făcut semn colegilor că nu se simte bine și au început să urce ușor.
Cu cât se apropiau mai mult de suprafață, cu atât o cuprindea o durere mai mare de cap și o stare de vomă.
Am dus o luptă acerbă cu mine ca să-mi stăpânesc nevoia de a ieși cât mai repede la suprafață și de a nu adormi în apă… mai ales pe timpul palierelor de decompresie.
În final, am ajuns cu bine la suprafață (știam că dacă nu am răbdare și ies prea repede voi suferi mai mult), datorită voinței mele, dar mai ales colegilor care m-au ajutat să-mi păstrez calmul și care, prin privirea lor, îmi transmiteau încrederea că vom ajunge împreună, cu bine, la suprafață.
Din discuțiile pe care le-am purtat de-a lungul vremii cu scafandrii de luptă am dedus faptul că această profesie are oarecum termen de valabilitate.
Vine o vreme când vrei, nu vrei, trebuie să renunți la scufundări. Pentru mulți, după o viață petrecută explorând adâncurile, această etapă este cea mai grea și coincide, de multe ori, cu trecerea în rezervă.
Iubesc ceea ce fac, îmi place mult colectivul din care fac parte, iar în momentul de față nu mă pot vedea altundeva decât la Secția Scafandri de Luptă de Incursiune.
Nu îmi place să mă gândesc prea departe în timp, deoarece îmi pare demoralizant momentul în care nu voi mai putea face ceea ce fac.
Nu-mi este deloc ușor să văd un coleg scafandru care trece în rezervă pe caz de boală sau care se mută pe alte funcții din cauza inaptitudinii medicale pentru lucru în mediul hiperbar.
Despre egalitatea de șanse dintre femeile și bărbații din Forțele Navale, maistrul militar afirmă că lucrurile evoluează în direcția potrivită.
În 2006, nu am fost admisă la Facultatea de Marină Militară din cadrul Academiei Navale Mircea cel Bătrân din cauza limitării numărului de locuri pentru fete la trei (aceeași diferențiere în funcție de sex era și la admiterea în cadrul SMMMFN Amiral Ion Murgescu), deși am avut medie de admitere mai mare decât alți candidați băieți, situație care nu mai există în momentul de față.
De la an la an, cariera militară pare să devină tot mai atractivă pentru fete. Uneori, dau dovadă de mai multă tenacitate și ambiție decât băieții. Avem deja destule tinere care îmbracă uniforma militară și care își doresc să urmeze cursurile de scafandru.
Le-aș recomanda să aibă încredere deplină în puterile lor, să muncească din greu, să-și depășească limitele și să nu lase timpul să treacă. În viață orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat și ești dispus să muncești cât este nevoie pentru visul tău.
Administratie
Antrenamentul și repausul câinilor de serviciu nu sunt opționale
Organizarea turelor de 12 ore ridică întrebări privind pregătirea, recuperarea și adăpostirea câinilor din Poliția de Frontieră
Conductorii canini și câinii de serviciu nu pot fi tratați ca simple resurse de planificare, susține Sindicatul Europol. Activitatea lor presupune obligații specifice, de la antrenamentul zilnic și îngrijirea animalelor până la asigurarea perioadelor de refacere după misiuni.
Sindicatul atrage atenția că organizarea activității în ture de 12 ore poate ridica probleme atunci când echipele canine sunt planificate în misiuni operative succesive sau primesc atribuții care nu țin de specializarea lor. În astfel de condiții, spune organizația, trebuie clarificat cum sunt respectate timpul de pregătire, nevoile fiziologice ale câinelui și condițiile de transport și adăpostire.
Pentru lămuriri privind aplicarea prevederilor OMAI nr. 172/2025, Sindicatul Europol a solicitat un punct de vedere Centrului Chinologic „Dr. Aurel Greblea” din Sibiu. Răspunsul instituției prezintă obligațiile referitoare la pregătirea și utilizarea câinilor de serviciu, precum și responsabilitățile structurilor care îi au în dotare.
Patru ore de antrenament pe zi, în timpul programului de lucru
Una dintre clarificările importante privește timpul de antrenament. Potrivit răspunsului Centrului Chinologic, art. 19 alin. (2) lit. b) din OMAI nr. 172/2025 prevede desfășurarea zilnică a antrenamentului, în timpul programului de lucru. Activitatea poate fi împărțită în mai multe sesiuni și se aplică indiferent de categoria de serviciu.
Articolul 20 stabilește, la rândul său, că antrenamentul se desfășoară zilnic în programul de lucru, cu excepția situațiilor în care echipa canină participă la misiuni. Pentru câinii specializați în detectarea produselor, metodologia de specialitate permite efectuarea unor antrenamente și în timpul misiunilor, în condițiile prevăzute de aceasta.
Prin urmare, planificarea unei echipe într-o tură de 12 ore nu înseamnă, de la sine, că activitățile de pregătire pot fi eliminate. Organizarea serviciului trebuie să țină cont de cerințele specifice activității canine, arată sindicatul.
Timpul pentru pregătire este și responsabilitatea conducerii
Asigurarea timpului de antrenament nu este doar responsabilitatea conductorului. Conform art. 6 lit. b) din ordin, citat în răspunsul Centrului Chinologic, structurile care dețin efective canine trebuie să dispună măsurile necesare pentru timpul dedicat îngrijirii, hrănirii, dresajului și antrenamentului câinilor, precum și pregătirii profesionale a conductorilor.
Această obligație devine cu atât mai relevantă când polițiștii sunt planificați în activități operative succesive sau primesc sarcini suplimentare, fără legătură cu specializarea canină. În opinia Sindicatului Europol, conductorul nu poate fi făcut singur răspunzător pentru menținerea nivelului de pregătire al câinelui dacă structura nu îi asigură timpul și condițiile necesare.
Refacerea câinelui face parte din capacitatea de lucru
Repausul este deosebit de important pentru câinii folosiți la detectarea substanțelor interzise, a tutunului, a urmelor olfactive și pentru alte activități bazate pe miros. Potrivit art. 33 alin. (4) din OMAI nr. 172/2025, timpul de refacere a capacității fiziologice de lucru trebuie să fie egal cu perioada de folosire efectivă în misiune.
Metodologia de specialitate stabilește, de asemenea, că activitățile de căutare nu trebuie să depășească 30 de minute. După acestea, câinele trebuie să beneficieze de intervale pentru deconectare și pentru satisfacerea nevoilor fiziologice.
Centrul Chinologic subliniază și necesitatea prevenirii suprasolicitării, astfel încât să fie menținută calitatea căutării. Sindicatul Europol spune că aceste prevederi arată că refacerea nu este un beneficiu facultativ, ci o condiție atât pentru protejarea sănătății câinelui, cât și pentru eficiența misiunilor.
Transportul în autospecială nu echivalează automat cu repausul
Un alt aspect semnalat privește câinii ținuți în cușca autospecialei în timpul patrulărilor auto. Sindicatul avertizează că simpla prezență a animalului într-un compartiment de transport nu dovedește, prin ea însăși, că acesta beneficiază de o perioadă corespunzătoare de refacere.
Răspunsul Centrului Chinologic nu prevede expres că orice interval de recuperare impune întoarcerea la sediul unității. El indică însă condiții ce trebuie respectate în timpul transportului: autospeciala trebuie să asigure ventilație, temperatură adecvată, climatizare și posibilitatea supravegherii câinelui.
În plus, metodologia comună nr. 129390 din 16 martie 2026 prevede ca, la fiecare două ore de drum, să se facă o oprire de 15–20 de minute. În acest interval trebuie asigurate apă proaspătă și posibilitatea ca animalul să își satisfacă nevoile fiziologice.
Transportul și adăpostirea sunt reglementate diferit
Potrivit prevederilor invocate în răspunsul oficial, transportul câinilor în timpul programului de lucru trebuie realizat cu mijloace special amenajate și autorizate sanitar-veterinar. Adăpostirea presupune alte cerințe: spațiu suficient, libertate de mișcare și protecție față de condițiile meteorologice, astfel încât animalul să poată sta în picioare și să se poată întoarce.
Metodologia stabilește inclusiv dimensiuni minime pentru cuștile folosite la adăpostire și prevede, potrivit formulării actului citat, interdicții privind ținerea câinilor legați sau fără harnașament în perioada în care se află în adăpost.
Centrul Chinologic nu formulează o interdicție expresă privind menținerea câinelui în autospecială pe întreaga durată a unei ture de 12 ore. Totuși, normele prezentate disting între transport și adăpostire, astfel că un compartiment de transport nu poate fi considerat automat spațiu de cazare permanentă. Orice astfel de utilizare trebuie analizată în raport cu condițiile efective de bunăstare și cu reglementările aplicabile.
Sindicatul cere organizarea activității în acord cu normele
Sindicatul Europol susține că eficiența unei echipe canine nu se măsoară doar prin timpul petrecut în teren sau prin prezența într-o autospecială. Contează și calitatea pregătirii, respectarea perioadelor de recuperare și asigurarea unor condiții adecvate de muncă și îngrijire.
Organizarea activității, afirmă sindicatul, trebuie să le permită conductorilor să își îndeplinească obligațiile fără ca întreaga răspundere pentru pregătirea și starea câinilor să le fie transferată. Sindicatul anunță că va continua să susțină aplicarea unitară a prevederilor legale și respectarea particularităților muncii echipelor canine.
„Un câine de serviciu bine pregătit, odihnit și îngrijit corespunzător” este, potrivit organizației, esențial atât pentru siguranța polițistului, cât și pentru eficiența misiunilor. (Sava N.).
Administratie
Poliția Română, partener într-un proiect de monitorizare a rețelelor radio
RMS RAN urmărește dezvoltarea unor capabilități tehnice pentru supravegherea și securizarea frontierelor
Serviciul Român de Informații, prin Unitatea Militară 0929 București, implementează proiectul „Sistem monitorizare parametri radio din rețele de acces radio – RMS RAN”, în parteneriat cu mai multe structuri ale instituției, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră.
În proiect sunt implicate și Unitățile Militare 0461 și 0991 București, precum și Unitatea Militară 0472 București, care are în coordonare unitățile 0221, 0964, 0167 și 0198 București.
Monitorizarea rețelelor de acces radio
Potrivit descrierii proiectului, obiectivul general este operaționalizarea unor capabilități tehnice de monitorizare radio în domeniul rețelelor de acces radio. Acestea urmează să sprijine activitățile specifice de supraveghere și securizare a frontierelor externe ale României. (Paul D.).
Administratie
Peste 700 de școli au aplicat pentru finanțare în cadrul programului PRIMII
Inițiativa vizează sprijinirea elevilor din ciclul primar și prevenirea abandonului școlar
Ministerul Educației și Cercetării a încheiat perioada de depunere a aplicațiilor pentru Programul pentru Reușita Învățământului primar prin Măsuri Integrate de Intervenție (PRIMII). Au fost depuse 709 cereri de finanțare, pentru intervenții în școli vulnerabile.
Programul urmărește prevenirea analfabetismului funcțional și reducerea riscului de părăsire timpurie a școlii, printr-un pachet de sprijin adaptat nevoilor elevilor și comunităților.
Sprijin educațional, hrană și consiliere
Finanțarea poate acoperi activități de tip „Școala după Școală”, lecții individualizate și programe de recuperare. Sunt eligibile, de asemenea, hrana pentru elevii participanți, activitățile extracurriculare, materialele didactice și resursele pentru învățare remedială.
Programul poate susține și servicii de consiliere și terapie pentru elevi, precum și consiliere parentală.
Abordare bazată pe date și instrumente existente
PRIMII extinde către învățământul primar logica de intervenție folosită de Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar, care s-a adresat în principal ciclului gimnazial.
Implementarea va valorifica instrumente de identificare a vulnerabilităților și riscurilor educaționale: Indexul Național de Vulnerabilitate Școlară pentru Învățământul Primar și Mecanismul de Avertizare Timpurie în Educație, dezvoltate împreună cu Banca Mondială, precum și Indicele de Risc Comunitar, elaborat de UNICEF.
Implementare în perioada 2026–2029
Proiectul se va desfășura între 2026 și 2029. Finanțarea este asigurată din Fondul Social European Plus, prin Programul Educație și Ocupare 2021–2027, în cadrul priorității privind prevenirea părăsirii timpurii a școlii și creșterea accesului grupurilor dezavantajate la educație.
-
Exclusivacum 4 zile„Cascadorii girofarului”: IPJ Prahova mai face praf o autospecială, iar Biroul Rutier Ploiești își anchetează propriul „erou accidentat”
-
Exclusivacum 2 zileBatman (procurorul Eduard Stasie), creta dispărută și placa de OSB ruptă: cum a ajuns IPJ Prahova să explice cu „drafturi”/FALSURI dispariția probelor chiar din Camera de Corpuri Delicte (I)
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – „Cascadorii girofarului” – episodul „mita uitată până a doua zi”: cum devine Poliția Rutieră Ploiești propriul serial de comedie neagră
-
Exclusivacum 3 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă: cum i-a prins Parchetul pe polițiștii din Boldești-Scăeni cu memoria varză și spray-ul la vedere! – Episodul 1 din noua investigație Incisiv de Prahova
-
Exclusivacum 3 zileDosarul antigrindină, partea a XII‑a: Florin Diaconu, APM Prahova și Garda de Mediu Prahova – când paznicii mediului dau cu iodură în aer
-
Exclusivacum 2 zileRepublica Mocirlei Penitenciare: ANP se scufundă, MJ numără broaștele, iar unii își lustruiesc epoletul de „chestor de carton”
-
Exclusivacum 2 zileIPJ Prahova, campion la recursuri pierdute: concediul polițistului nu e pauză de drepturi
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XI‑a –„ANTI-GRINDINĂ” CU DOSAR PENAL. Când norii sunt proști, îi păcălește… SNACP-ul. Când sunt deștepți, se duce DNA-ul peste ei.




