Are cinci misiuni externe, este absolvent de facultate și master și își cunoaște fiecare coleg după numele mic.

14 comandanți s-au schimbat în timpul carierei lui, dintre care nouă la unitatea la care este încadrat încă de la înființare – Batalionul 285 Artilerie Vlaicu Vodă. În biroul lui, pereții sunt plini de fotografii din misiuni, atestate, diplome, certificate de apreciere, medalii.

Discuția cu el este ca o lecție de istorie. Cunoaște unitatea aceasta și trecutul ei pe dinafară. A mers în multe misiuni și a prins mai toate schimbările mari ale armatei române.

Le-a trăit, a fost martorul viu al istoriei recente. Își cunoaște cu adevărat colegii, le știe problemele, visurile.

Vlaicu Vodă a fost primul domnitor al Țării Românești care a atestat orașul Brăila, începe subofițerul de comandă.

De aceea unitatea îi poartă numele. Iar numărul 285, pentru că structura din care ne-am constituit a fost Regimentul 285 Artilerie, un regiment înființat în `68, care în `95 s-a împărțit în două divizioane, unul la Galați, ce ulterior s-a desființat, și noi, care am rămas.

Schimbând direcția discuției spre istoria personală, aflu că Iulian Oprea face parte din prima promoție a școlii de subofițeri de după Revoluție, iar alegerea carierei militare, care astăzi îl definește mai mult decât orice, nu a fost visul lui dintotdeauna, ci, mai degrabă, o alegere rațională.

Lucram într-o uzină industrială, când am fost chemat la CMZ pentru stagiul obligatoriu. M-am gândit bine și am decis că, decât să mă duc în stagiu, mai bine îmi schimb profesia.

A mers la școala de subofițeri. A luat examenul în 1990. Am absolvit în primii 15, la Detașamentul Păuliș.

A vrut să aleagă repartiție cât mai aproape de casă, la grăniceri, dar avea un coleg din Tulcea, cu patru copii, și i-a cedat locul.

Ca prim semn al camaradului ce avea să devină. A ales Slobozia, Regimentul 10 Mecanizat.

Am stat un an, apoi m-am mutat la Regimentul 285 Artilerie, în 1993. Născut în Brăila, cu părinții aici, n-am mai plecat din garnizoană. Am fost statornic, am tras întotdeauna spre acasă. Chit că am mai fost și în misiuni. Mai exact, în cinci misiuni internaționale.

Când ajungem la ele, își pune ochelarii, singurul semn al anilor pe care îi poartă, și scoate o foaie pe care și-a notat datele. Bineînțeles că are temele făcute.

Pot să mă consider primul subofițer din batalion care a plecat în misiune internațională.

Și-a făcut raport pe bază de voluntariat și a plecat, în `97-`98, în misiune în Bosnia și Herțegovina, cu Batalionul 96 Geniu, ca mecanic conductor TAB la Compania drumuri și poduri.

Dacă fac o retrospectivă din `97 până acum, legat de dotare, echipare, instruire, am făcut pași mari. Cu toate că trebuie să mai facem.

În cadrul aceleiași misiuni, a mers în poligonul Glamoc, cu Batalionul 26 Infanterie Neagoe Basarab la un exercițiu cu deplasare prin toată Bosnia și Herțegovina, încheiat cu exercițiu de tragere complex (infanterie, artilerie, aviație).

În 2003, a optat pentru altă misiune, SFOR-15. După o lună de pregătire în Olanda, subofițerul a fost comandant de grupă, cu misiuni de pază, protecție, transport persoane, cu dislocare și redislocare din teatrul de operații până în Croația, unde aveau un punct de îmbarcare/debarcare.

Mi-a rămas în minte o misiune de două săptămâni cu reporteri și cameramani ai ministerului olandez al apărării, care au făcut un film al misiunii. În 2008-2009, a mers în Afganistan ca instructor.

Transporturi militare, misiuni în teren, pe zi și noapte, periculoase, la granița cu Pakistanul. Am făcut un salt de la olandezi la americani pe proceduri de lucru, briefinguri de pregătire și analiză a misiunii, execuție.

Apoi, în 2012, a mai avut o misiune de șase luni. Ne-am pregătit în țară, cinci instructori care urmau să meargă în școala militară afgană de șoferi, din Kabul. Când am ajuns, am aflat că ni s-a schimbat misiunea.

A fost numit șef de echipă, tot instructor, dar în cadrul unui batalion de logistică. Îi învățam modul de lucru și pașii de urmat pentru orice activitate, achiziție. Ultima misiune la care a participat a fost în 2019, cu Batalionul 300 Infanterie Sfântul Andrei, ca subofițer de companie, în Afganistan.

Definitorii, crede el, pentru un militar adevărat sunt disciplina, instrucția, atitudinea. Apoi vine rolul nostru, al liderilor de structuri mici, să-i învățăm, îndrumăm, și să le sădim în suflet pasiunea pentru cariera militară.

Nu este simplu să fii militar. Am 30 de ani de vechime în activitatea asta. Se schimbă mentalități, vin tineri cu alte viziuni, dar rămân la considerentul că un regulament bine cunoscut și aplicat este baza.

Este căsătorit și are un băiat. Când i s-a născut băiatul, era în poligonul Smârdan, la exerciții tactice cu trageri de luptă. N-aveau telefoane.

Comandantul a trimis un militar să mă anunțe. M-au luat cu cisterna din poligon, m-au lăsat la podul vechi peste Siret, iar 17 km am venit pe jos, să-mi văd și declar copilul. Este pasionat de cariera militară.

A absolvit facultate și master în Drept, dar a rămas subofițer. Continui să cred că am fost mai de folos subofițer.

Dar pasiunea lui i-a inspirat și pe alții. Bine… s-a și ținut de capul lor!

I-am sprijinit pe mulți să aleagă cariera militară. Întâi pe fratele meu, care acum e subofițer. Am mai reușit să atrag după mine la facultate un alt coleg, acum e subofițer responsabil cu EFM.

A îndrumat și îndrumă soldații gradați profesioniști care au oportunități și studii să meargă în rândul cadrelor militare. Sunt patru care l-au ascultat.

Avem o colegă SGP care a absolvit psihologia, a profesat și încerc să o conving să meargă la ofițeri. Totodată, a înființat o asociație non-profit, pentru problemele militarilor, iar Sala de tradiție a batalionului este un alt proiect realizat.

Dacă fac o retrospectivă din `97 până acum, legat de dotare, echipare, instruire, am făcut pași mari. Cu toate că trebuie să mai facem.

Definitorii pentru un militar sunt disciplina, instrucția, atitudinea. Apoi vine rolul nostru, al liderilor de structuri mici, să-i învățăm, îndrumăm, și să le sădim în suflet pasiunea pentru cariera militară. (Alina Crisan).