Vremuri tulburi se anunță la orizont, nu doar pentru buzunarele românilor, ci și pentru stabilitatea instituțiilor publice! În timp ce Guvernul pregătește cu sârg tăieri dureroase de 10% din cheltuielile de personal, restructurări de anvergură și desființări de posturi, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) pare să danseze un vals birocratic absurd, sub privirile perplexe ale polițiștilor. Întrebarea nu mai e „dacă”, ci „când” și „cum” vom ajunge să blocăm pușcăriile, dacă la conducere persistă această strategie a „dublajelor pe bani publici”?

Hidra birocratică de la ANP: Două capete pentru aceeași prostie?

Imaginați-vă o instituție unde două entități distincte, dar cu denumiri pompoase – Direcția Prevenirea Criminalității și Terorismului (DPCT) și Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar (DSDRP) – își dispută aceeași felie din buget și din responsabilități. Ambele au același scop declarat: prevenția, siguranța și controlul evenimentelor negative. Oricine cu un minim de logică ar crede că o singură direcție ar fi suficientă. Dar nu și la ANP, unde, după cum semnalează Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), aceste două structuri ajung, în practică, să analizeze aceleași situații, să emită informări paralele și să devoreze resurse umane și financiare pe aceleași subiecte. Rezultatul? O suprapunere halucinantă care fragmentează sistemul penitenciar în loc să-l consolideze. Un model de „eficiență” demn de un studiu de caz… în manualele de incompetență!

Responsabilitatea, în pauza de cafea prelungită

Ce obținem din acest balet birocratic? O responsabilitate atât de diluată, încât devine invizibilă, o birocrație suplimentară de te doare capul și decizii luate „la Sfântul Așteaptă”. Unitățile penitenciare sunt sufocate cu solicitări multiple pe teme identice, iar managementul central al ANP-ului primește rapoarte care se contrazic sau se repetă, despre aceleași evenimente. În loc de claritate și promptitudine, sistemul penitenciar produce doar mormane de hârtii scrise într-un limbaj de lemn atât de rigid, încât ar putea concura cu betonul din zidurile penitenciarelor. E o bătaie de joc la adresa reformelor de debirocratizare asumate public de Guvern și, mai ales, de Ministerul Justiției (MJ), așa cum subliniază (cu amărăciune) și cei de la FSANP.

Cele trei e-uri, batjocorite public: Eficiență, eficacitate… și eterna paralizie!

FSANP a tras un semnal de alarmă categoric, considerând că a venit momentul unei decizii ferme din partea șefului ANP, Bogdan Burcu. Într-o instituție „de talia” Administrației Naționale a Penitenciarelor, este pur și simplu inacceptabil ca structuri diferite să facă același lucru în paralel. Aplicarea reală a principiilor eficienței, eficacității și economicității nu înseamnă să te prefaci că lucrezi, ci să ai atribuții clare, responsabilitate unică și un sistem care funcționează coerent, nu ca un ceas stricat. Unde e bunul simț, domnilor? Unde e logica elementară? Sau s-a rătăcit și ea printre teancurile de dosare dublate?

Circul central al comandamentului: Cine-i seful, Coane, Pe banii noștri?

Situația a degenerat într-atât încât polițiștii de penitenciare din unități nu mai știu cine le este, de fapt, șef: ofițerul de prevenire care joacă rolul de controlor de legalitate și se substituie șefilor reali, sau șeful de secție, șeful de tură, șeful de regim ori de siguranță? O comedie amară, plătită, culmea, din bani publici! Directorul general Bogdan Burcu are, teoretic, rolul de a stabili comanda, dar în practică, asistăm la un spectacol grotesc: atât DPCT-ul, cât și șefii ierarhici verifică aceleași abateri disciplinare, privesc toți la aceeași problemă, dau din cap în același timp și… nu mai decide nimeni nimic. La final, responsabilitatea își ia liniștită geaca, iese la o țigară virtuală și uită să se mai întoarcă, lăsând poliția penitenciară într-un limbo birocratic demn de o farsă macabră.

Asta e situația: pentru că regulile prost scrise chiar de ANP ne pun să ne încurcăm singuri în borcane, iar apoi ne mirăm de ce sistemul scârțâie. În loc să eficientizăm și să ne pregătim pentru tăierile inevitabile, noi continuăm să batem pasul pe loc, dublând structuri și irosind resurse. Sursa acestor informații devastatoare provine chiar de la FSANP, care a trimis o adresă către Ministerul Justiției solicitând o rescriere a atribuțiilor DPCT versus DSDRP, în cadrul unei reforme urgente a ANP. Poate că, în sfârșit, cineva va decide să pună capăt acestei farse costisitoare, înainte ca întregul sistem penitenciar să se blocheze iremediabil. Căci, cu atâta incompetență internă, restructurările vor fi mai degrabă o fatalitate decât o oportunitate! (Cerasela N.).