Featured
Portul Rotterdam este cel mai mare din Europa, cu mai bine de 12% din mărfurile care tranzitează toate porturile Europei
În anul 2002, România se îndrepta cu pași rapizi spre integrarea în Uniunea Europeană. Mai aveam doi ani și trebuia să finalizăm cele 31 de capitole de negociere cu Comisia Europeană. Pe neașteptate, a apărut un oponent îndârjit al tuturor progreselor pe care țara noastră le făcea în timpul negocierilor: Olanda. Ba, mai mult, Olanda urma să dețină președinția Consiliului Uniunii exact în ultimul semestru al perioadei de negocieri, semestrul secund al anului 2004.
Guvernul olandez era condus, la vremea aceea, de către Jan Peter Balkenende, liderul partidului Christen-Democratisch Appèl, adică exact partidul cu cea mai îndărătnică politică împotriva lărgirii Uniunii și partidul care se opune și acum integrării României în spațiul Schengen. Era perioada în care mulți prin Europa se întrebau de ce să nu decupleze merituoasa Bulgarie de România, pe care toți o blamau. Situație grea, complicată, pe care, însă, România a gestionat-o cu succes.
Guvernanții de atunci au avut, inițial, o izbucnire teribilă de frustrare, convinși fiind că guvernul de la Haga avea un plan secret de a sărăci și așa-săraca Românie. Nivelul de frustrare era atât de mare încât în timpul unei ședințe de guvern s-a discutat serios ca guvernul să îl pună pe ambasadorul de atunci de la Haga (Iulian Buga) să trimită un drept la replică unui ziar olandez, De Telegraaf, în care apăruse un articol „defăimător ” despre corupția din țara noastră.
Marele noroc al guvernului de atunci de la București s-a numit Eugen Dijmărescu, un om de un bun simț colosal, dublat de o pricepere unică în aprecierea situației internaționale și de o cultură diplomatică și economică cu adevărat impresionante. Dijmărescu era, din fericire, unul dintre puținii oameni de părerea căruia ținea cont Adrian Năstase, atunci premier al României. Pe scurt, Dijmărescu, fin cunoscător al uzanțelor internaționale, l-a sfătuit pe Năstase să-l lase să gestioneze situația așa cum se face în orice stat din lumea democratică. Adică să accepte poziția olandeză și să înființeze un punct unic de contact pentru olandezi, unde să își poată discuta problemele. Plus un mecanism prin care guvernanții să răspundă problemelor enunțate de olandezi.
Sub bagheta lui Eugen Dijmărescu, am avut onoarea de a fi punctul de contact pentru Olanda în perioada 2002-2004 și de a-mi sluji astfel națiunea într-un moment decisiv pentru evoluția noastră din ultimele decenii. Concret, lucrurile se desfășurau astfel: în fiecare săptămână, mă întâlneam cu ambasadorul olandez de la București (împreună cu echipa sa) și revedeam toate cazurile care generaseră neîncrederea guvernului de la Haga. În aceeași săptămână, premierul Năstase avea pe masă o notă privind situația la zi și propunerile de soluționare, propuneri care se transformau în sarcini transmise miniștrilor în fiecare joi, la ședințele de guvern. Și ce să vezi, minune mare, abordarea lui Dijmărescu a funcționat. Vizita prim-ministrului Adrian Năstase în Olanda, în vara anului 2004, imediat după preluarea de către Olanda a președinției Consiliului Uniunii, a debutat cu un mic dejun de lucru între premieri, la care Jan Peter Balkenende ne-a anunțat oficial că una dintre prioritățile președinției olandeze era finalizarea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană. Și olandezii s-au ținut de cuvânt.
Câteva cuvinte poate ar merita și „problemele” pe care olandezii le aveau, pe atunci, cu „corupția” din țara noastră, pentru a lăsa cititorului libertatea de a judeca singur cât de întemeiate erau acestea. În capul listei se găsea cazul Glencore, cea mai mare firmă privată din lume de atunci. Această firmă avea o hotărâre definitivă și executorie, pronunțată de cea mai înaltă instanță din România (Curtea Supremă de Justiție, pe atunci), hotărâre pe care guvernul nostru nu dorea s-o execute, sub pretextul că prejudiciul firmei respective fusese provocat de un alt guvern (guvernul Văcăroiu). Regret că nu pot să descriu în cuvinte expresia de stinghereală de pe chipul avocatului lui Glencore, reputatul profesor de drept internațional privat, Dragoș Sitaru, atunci când era nevoit să explice speța respectivă.
A doua „problemă” pe lista era cea a unei firme din Oltenița, Stentor pe nume, în care un olandez bătrân și priceput producea iahturi de lux, printre beneficiari numărându-se inclusiv regele spaniol de atunci, Juan Carlos. Ei bine, olandezul producea iahturile într-o hală a fostei fabrici de nave dunărene de la Oltenița, Navol. Proprietarul Navol, SIF Muntenia, care nu se mai obosea să producă nimic acolo, pregătind firma de insolvența care a și venit curând, îi cerea olandezului un fel de „taxă de protecție” pentru a putea să intre cu iahturile venite la reparații din Dunăre în lacul din curtea șantierului naval. Căci, țineți-vă bine, statul român îi acordase SIF Muntenia proprietatea luciului de apă (o bucată de Dunăre, practic) din dreptul șantierului naval de la Oltenița. Iar administratorul de la Navol îi cerea olandezului de fiecare dată o altă sumă ca „taxă de tranzit”, uneori 100 de dolari, alteori 500 000 de dolari. După bunul său plac.
A treia, dar nu și ultima speță era un producător de scaune pentru vasele făcute de către Damen la Galați, căruia fiscul nostru îi cerea să plătească TVA pentru scaunele pe care acesta le exporta.
Paradoxul tensiunii diplomatice dintre guvernele de la Haga și București consta în faptul că nu exista nicio miză majoră. Numai că multe cazuri, de genul celor deja prezentate, minore la nivelul unei țări, însumate dădeau o rezultantă neplăcută, pe care guvernul Țărilor de Jos nu o putea ignora.
Iar executivul nostru de atunci a avut tactul, răbdarea și înțelepciunea să facă o muncă detaliată și dificilă. Și răbdarea și rigoarea au fost încununate de succes, căci România a intrat în Uniunea Europeană, la timp, în 2007, fără nicio zi de întârziere. Și cu toate că mulți discută astăzi critic modul în care a evoluat țara noastră de atunci și deși eu însumi am o mare neîncredere în politicile energetice ale Uniunii Europene, cred că merită repetat mereu rezultatul intrării noastre în Uniune: 50 de miliarde de euro intrări nete de fonduri europene, cu care am reușit să facem vreo 900 de km de autostradă, alimentarea cu apă pentru o treime din țară și multe alte obiective de investiții.
Așa că, pentru mine, este un mare șoc să văd cum se raportează actuala clasă politică la opoziția Olandei privind aderarea României la spațiul Schengen. Nimeni nu pare a înțelege mare lucru, iar spațiul public se umple zilnic de personalități care anunță că vor boicota marile companii olandeze care operează aici. Ba chiar politicienii și canalele media se laudă că au găsit și marea strategie din spatele poziției olandeze: frica guvernului de la Haga de concurența porturilor românești sau chiar dorința ascunsă a unei nenumite firme olandeze de a „pune mâna” pe portul Constanța.
În Uniunea Europeană avem 22 de națiuni maritime, căci Austria, Cehia, Slovacia, Ungaria și Luxemburg nu au ieșire la mare. Dintre aceste 22 de state, Polonia are, în porturile sale, cea mai mică intensitate navală, cu un volum de mărfuri de doar 2,3 tone/locuitor în 2020. A doua din coadă este România cu 2,5 tone/locuitor. La polul opus al clasamentului găsim națiunea europeană cu cea mai mare intensitate navală de pe continent, Olanda, în ale cărei porturi se manipulau 32 de tone/locuitor. Cam de 13 ori mai mult decât la noi!
Dintre toate cele 22 de națiuni maritime din UE, cel mai mare volum de mărfuri tranzita prin porturile olandeze (în jur de 600 de milioane de tone, adică o cincime din totalul mărfurilor manipulate în întreaga Uniune). Olanda este urmată de două țări mult mai mari, cu linii de coastă infinit mai lungi, Italia și Spania, fiecare cu câte aproximativ 500 de milioane de tone. Cu aproximativ 50 de milioane de tone manipulate în porturi, țara noastră ocupă o poziție modestă, locul 14-15 în UE, poziție împărțită cu micuța Letonie.
Olanda este, așadar, prima putere navală a continentului, depășind cu mult chiar și tradiționala „regină a mărilor”, Marea Britanie. Porturile olandeze manipulează de 12 ori mai multe mărfuri decât porturile românești.
Ei bine, în aceste condiții, oameni respectabili din elita noastră politică se întrec în a perora public cum că Olanda se opune intrării României în spațiul Schengen din cauza fricii olandezilor de competiția cu porturile românești. Nici nu știu dacă să râd de această situație hilară sau să deplâng țara cu asemenea politicieni…
Dar asta nu e totul. Unii politicieni, chiar de la vârful puterii, ne anunță că motivul cel mai puternic al opoziției olandeze la europenizarea țărișoarei noastre este, de fapt, frica concurenței pe care portul Constanța ar face-o portului olandez Rotterdam.
Ei bine, oameni buni, portul Rotterdam este cel mai mare din Europa, cu mai bine de 12% din mărfurile care tranzitează toate porturile Europei, adică cu aproape 450 de milioane de tone pe an.
Portul Constanța se situează pe locul 16 în UE, cu mai puțin de 50 de milioane de tone manipulate anual (până la conflictul din Ucraina, atunci când volumul de mărfuri a crescut, probabil, spre 60 de milioane de tone). Cam de 10 ori mai puține mărfuri se manipulează în Constanța decât la Rotterdam! Nu pare, privind, aceste cifre, puțin ridicolă pretenția politicienilor noștri privind competiția „neloială” dintre cel mai mare port european și Constanța?
Iar dacă vreți să aveți imaginea și mai completă a disproporției uriașe dintre Rotterdam și Constanța, vă invit să priviți clasamentul porturilor europene după numărul de containere manipulate. Căci este mult mai sugestiv să vedem cum ne comparăm și în domeniul portuar modern, nu doar în manipularea mărfurilor vrac, ieftine și mai puțin prețioase.
Poate a sosit vremea trezirii la realitate, dragii mei : Constanța nici măcar nu se numără printre primele 20 de porturi europene după numărul de containere prelucrate, neatingând nici măcar 1 milion de containere, în vreme ce Rotterdam este tot în vârful clasamentului european cu 14 milioane de TEU (twenty foot equivalent unit- containere echivalente de 20 de picioare)!
Cât privește dorințele perverse ale olandezilor de a prelua portul Constanța, vreau doar să vă informez că cel mai valoros activ din acel port, terminalul de containere, Constanța South Container Terminal (CTST), cel mai mare terminal de containere de la Marea Neagră, cu o capacitate de 1,5 milioane containere, este concesionat, încă din 2004 și până în 2049, unei firme din Emiratele Arabe Unite, Dubai Port World (DP World). În plus, chiar anul acesta, guvernul român a semnat un acord cu Dubai’s Ports, Customs and Free Zone Corporation (PCFC) și DP World pentru dezvoltarea unei noi infrastructuri în Portul Constanța (sursa: AICI). Dubai Port World va mai construi și va opera desigur, încă un nou terminal roll-on/roll-off (RO-RO) pentru a stimula traficul de marfă în Portul Constanța, așa încât mai bine de jumătate din banii încasați în portul nostru strămoșesc vor trece prin conturile arabilor din Dubai. Stau și mă întreb atunci ce se întâmplă, totuși, în mintea unor naționaliști de pe la noi: sunt deranjați de ipoteza de a vedea o firmă olandeză în portul maritim Constanța, dar nu zic nici pâs atunci când cele mai bune active ale aceluiași port ajung pe mâinile unei firme arăbești? Naționalismul ăsta mie mi se pare mai degrabă indus de unele televiziuni decât bazat pe realități…
Un lucru important ar mai fi și poziția Olandei în economia românească. Din Olanda vin 22 de miliarde de dolari din totalul de 100 de miliarde de euro investiți de străini în România. Așadar, din fiecare sută de euro investită din străinătate la noi, 22 de euro au trecut prin Olanda. Spun doar „au trecut” pentru că nu toți aparțin unor firme olandeze ci doar aproape 4 miliarde de euro.
Poate nu ar fi lipsit de interes să vedem și de ce aleg multe firme americane, britanice sau vest-europene să își treacă investițiile în străinătate prin Olanda: datorită gradului mare de internaționalizare a economiei olandeze, o economie deschisă și liberă de restricții naționale. Regatul olandez este, oameni buni, țara cu cel mai mare grad de globalizare de pe glob. Într-un clasament care așază Marea Britanie pe locul 6 în lume, Franța pe 18, Germania pe 19, America pe locul 25 și România noastră pe locul 31.
Și ajungem, abia acum, la miezul problemei: atunci când liderul mondial în clasamentul internaționalizării se opune cu atâta înverșunare și de atâția ani aderării României la spațiul Schengen, aderare care nu are alt efect decât reducerea cu jumătate de zi a așteptării camioanelor la graniță, nu ar trebui să credem că avem o problemă de percepție? Nu vi se pare ciudat că, în loc să facă ceea ce s-a mai făcut în perioada 2002-2004, politicienii și elitele noastre ne induc ideea că olandezii se tem de concurența portului Constanța ? Nu vi se pare la fel de periculos să sărim în sus de teamă (altminteri nejustificată) că o firmă olandeză ar prelua managementul portului constănțean, în vreme ce miezul activității portuare de la noi aparține deja unei firme arăbești?
Vă dați seama pe ce lume trăiesc politicienii noștri? Oare ministrul de externe Aurescu, discipol al lui Adrian Năstase, nu ar putea să învețe din experiența premierului Năstase din perioada 2002-2004? Iar aceia care cred că îndărătnicii olandezi vor ceda în fața amenințărilor cu boicotul ING și Mega Image chiar trăiesc într-o realitate paralelă. Mai degrabă s-ar uita cât rău au făcut țării pedepsele samavolnice și aberante la care haiducii șefului ANPC, Horia Miron Constantinescu, nepotul liderului comunist Miron Constantinescu, fruntaș al burgheziei coloniale sovietice, au supus firmele olandeze. Dacă liderii noștri vor să defileze cu stafiile staliniste în față, nu au decât, dar să nu se mai plângă de blocada olandeză.
În concluzie, eu cred că puțină inteligență nu ar strica niciunui naționalist, nici măcar celor de bună credință. Apoi, mai cred că recunoașterea unor realități neplăcute ne-ar elibera de niște complexe nemeritate. Și ne-ar permite să ne integrăm în puținele formate occidentale unde încă nu suntem integrați cu adevărat cu capul sus.
Petrișor Peiu
Administratie
Prahova deschide dialogul cu Bonn pentru proiecte comune de siguranță publică
O delegație oficială din Germania s-a întâlnit cu reprezentanții Consiliului Județean Prahova, în cadrul Adunării Generale a Asociației Naționale a Autorităților Teritoriale de Ordine Publică, desfășurată în județ între 21 și 24 octombrie 2026. Discuțiile au vizat prevenția, siguranța comunităților și consolidarea cooperării dintre instituțiile române și germane.
Reprezentanți ai poliției și ai instituțiilor locale, la aceeași masă
La întrevedere au participat președintele Consiliului Județean Prahova, Virgiliu-Daniel Nanu, și delegații din Bonn: Frank Hoever, președintele Poliției Bonn, Nils Suchetzki, președintele Consiliului Consultativ al Poliției din Bonn, și Celine Hefterich, reprezentantă a instituției. A fost prezent și Ioan-Alexandru Dan, atașat de afaceri interne la Consulatul General al României din Bonn.
Din partea autorităților române au luat parte, între alții, președintele ANATOP, generalul de brigadă în rezervă Doru Dumitrescu, președintele ATOP Prahova, Rareș Dan Enescu, șefii Poliției, Inspectoratului pentru Situații de Urgență și Inspectoratului de Jandarmi Județean, precum și reprezentanți ai DGASPC și ai Inspectoratului Școlar Prahova.
Un posibil protocol, cu accent pe prevenție și protecție
Participanții au discutat despre schimbul de experiență și identificarea unor măsuri care să poată fi aplicate în comunitățile locale. Printre temele centrale s-au numărat prevenirea riscurilor, protejarea cetățenilor și colaborarea dintre instituțiile cu atribuții în domeniu.
Potrivit informațiilor transmise de Consiliul Județean Prahova, este avută în vedere încheierea unui protocol între ATOP Prahova, Inspectoratul Școlar Județean, DGASPC și partenerii instituționali germani. Semnarea documentului depinde de obținerea aprobării părții germane. Protocolul ar urma să faciliteze proiecte comune și schimburi de bune practici privind prevenția, siguranța publică și sprijinirea persoanelor vulnerabile.
Reuniunea ANATOP aduce în județ reprezentanți din țară și din Germania
În semn de apreciere și deschidere pentru continuarea dialogului, Virgiliu-Daniel Nanu le-a oferit oaspeților o plachetă din partea ATOP Prahova.
Adunarea Generală ANATOP reunește în aceste zile reprezentanți ai autorităților teritoriale de ordine publică din mai multe județe. Programul include întâlniri de lucru, discuții cu omologii germani și vizite la obiective din Prahova, menite să promoveze patrimoniul și potențialul turistic al zonei. Consiliul Județean afirmă că susține parteneriatele internaționale ca mijloc de îmbunătățire a serviciilor publice și de consolidare a siguranței comunităților.
Exclusiv
CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE!
SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM AU DISPĂRUT 65.000 DE BUNURI DE RETUR DE 10 MILIOANE EURO!
În timp ce primari, șefi de ADI, foști ofițeri SRI, prefecți … și alte excelențe umflau sala de ședințe cu promisiuni despre “management integrat al deșeurilor”, Incisiv de Prahova a spart, în exclusivitate, povestea celor 65.000 de bunuri de retur, de 10 milioane de euro, dispărute ca șobolanii la aprinderea luminii. Am fost singurii care am arătat cu degetul spre hoția din spatele salubrității, către Bin Go Solutions/Rosal/UWS, către ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova, către primarul Mihai Polițeanu și gașca de generali civili ce păzesc tomberonul.
Acum, Curtea de Conturi a României vine, cu ștampilă, număr de pagină și limbaj birocratic, să confirme, punct cu punct, investigațiile ziarului nostru de investigații. Și nu oricum: cu termen, cu dosar la Tribunal, cu prejudiciu în domeniul public. Cine a râs de noi atunci, râde acum cu Curtea de Conturi în brațe.
ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE INCISIV DE PRAHOVA, ÎNCĂ O CONFIRMARE OFICIALĂ!
EXCLUSIVITATEA NOASTRĂ, RIDICATĂ LA RANG DE ACT DE AUDIT (aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici) , etc….
În timp ce ziarul nostru de investigații devoala, cu probe și nerv, fapte ilegale și cutremurătoare, instituțiile statului român – de la APM Prahova-ul lui Diaconu, la IPJ Prahova și parchetele care trebuiau să se autosesizeze – au jucat un rușinos „șah la cetățean” și un penibil „joc de glezne” pe bani publici, lăsându-ne să ne întrebăm nu dacă, ci cât, cine și ce a încasat pentru această complicitate la jefuirea locuitorilor din Prahova… iar noi promitem că, în edițiile viitoare, vom pune nume și sume pe acest „Bingo penal”.
Nu e prima dată când ne lovim de zidul ipocriților, de primari blegiți strategic și de instituții cu somn adânc.
De 2–3 ani, Incisiv de Prahova scrie, aproape obsedant, despre:
- bunurile de retur ale operatorului de salubritate;
- investițiile plătite de cetățeni prin tarife, care trebuiau să revină gratuit în domeniul public la încetarea contractului;
- incompetența sau complicitatea ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova;
- tăcerea suspectă a primarului Mihai Polițeanu;
- jocurile obscure din jurul licitațiilor, cu legi abrogate folosite ca să se joace de‑a procedurile;
- fostul ofițer SRI lipit de operatorul de salubritate, într‑un amestec de ghenă și servicii “patriotice”.
Ni s‑a spus că exagerăm. Ni s‑a spus că “nu avem toate datele”. Ni s‑a spus că facem circ.
Ei bine, Curtea de Conturi vine, scoate lupa, bagă documentele noastre în priza de audit și spune, practic:
“Exact așa cum a scris Incisiv de Prahova.”
CONTRACTUL 1792/E13023/13.09.2016 – SFÂNT PENTRU BANII PUBLICI, PROFANAT DE “PARTENERI”
În centrul scandalului se află contractul nr. 1792/E13023/13.09.2016 – delegarea colectării, transportului și transferului deșeurilor municipale în zona 2 Boldești Scăeni și zona 6 Valea Doftanei.
Incisiv de Prahova a scris, înaintea tuturor, că:
- acest contract conține un program de investiții clar, asumat de operator;
- investițiile astfel realizate devin, la final:
- bunuri de retur,
- libere de sarcini,
- transferate gratuit către Asociația Delegatară (ADI),
- și, ulterior, în domeniul public al UAT‑urilor.
Curtea de Conturi confirmă oficial:
- bunurile de retur nu au fost predate;
- ADI nu a urmărit și nu a forțat realizarea programului de investiții;
- nu există proceduri eficiente de monitorizare a acestor obligații contractuale.
În timp ce noi strigam “hoție de 10 milioane de euro”, ADI stătea cu mâinile în buzunar, fluierând a nevinovăție.
Acum, aceeași nepăsare are nume oficial: neconformitate majoră.
BLOC DE FOC:
65.000 DE BUNURI DE RETUR, 10 MILIOANE DE EURO – EXCLUSIVITATEA INCISIV DE PRAHOVA, VERIFICATĂ DE LEXEXPERT ȘI BIFATĂ DE CURTEA DE CONTURI
Când am publicat în exclusivitate informația despre inventarierea Lexexpert:
- aprox. 65.000 de bunuri,
- valoare estimată: ~10 milioane euro,
- autogunoiere, pubele, containere, echipamente, tot ce mișcă în sistemul de salubritate,
- toate plătite de contribuabili, prin tarife și taxe,
mulți dintre cei vizați au ridicat din umeri, cu acel zâmbet grețos: “hai, dom’le, nu fiți isterici, e doar un raport tehnic”.
Astăzi:
- Curtea de Conturi ia exact acest univers al bunurilor de retur și îl așază în centrul raportului de audit;
- confirmă: bunurile trebuiau preluate în domeniul public;
- constată: nu au fost preluate;
- formulează:
“Neintegrarea în domeniul public al unităților administrativ‑teritoriale a bunurilor din investiții (de retur) prevăzute în sarcina Delegatului…”
Aceasta este traducerea academică a ceea ce am scris noi în exclusivitate:
“S‑au furat bunurile de retur ale ploieștenilor și prahovenilor, cu complicitatea instituțiilor.”
INVESTIȚII SUPLIMENTARE ÎN ANUL 8 – MAI BANI, ACELEAȘI GUNOAIE, ACEEAȘI HOȚIE
Incisiv de Prahova a arătat, iarăși în exclusivitate, cum:
- în ANUL 8 de contract (2024),
- operatorul a invocat investiții suplimentare în echipamente și autogunoiere pentru deșeuri biodegradabile,
- pentru a justifica tarife mărite, în baza Ordinului ANRSC 640/2022.
Adică, pe românește:
“Mai dă, dragă contribuabilule, niște bani, că îți aducem mașini noi, frumoase, pe care, la final, ți le lăsăm ție, că sunt bunuri de retur.”
Curtea de Conturi vine și spune:
- aceste investiții suplimentare trebuie tratate ca bunuri de retur;
- ele au stat la baza fundamentării tarifelor;
- la încetarea contractului, trebuie integrate în domeniul public.
Nu doar că am avut dreptate, dar suntem singurii care am explicat, detaliat, cum:
- banii populației au fost folosiți pentru a cumpăra bunuri,
- bunuri care la final trebuiau să devină ale orașului,
- și care, prin “magia” incompetenței și complicității, riscă să rămână la gunoi sau la operator!
- PENALITĂȚILE DE 10% ȘI 25% – BANII CARE TREBUIAU SĂ CURGĂ ÎNAPOI LA CETĂȚENI ȘI AU FOST ARUNCAȚI LA GUNOI
Noi am tot întrebat:
“Unde sunt penalitățile pentru nerealizarea investițiilor? Cine a calculat? Cine a încasat? Cine răspunde?”
Contractul spune clar:
- întârzieri de până la un an = penalitate de 10% din valoarea investiției;
- întârzieri mai mari = 25% din valoarea investiției;
- aceste sume trebuiau să meargă în Fondul de întreținere, înlocuire și dezvoltare (FIID).
Ce îți spuneam noi în articole?
Că nimeni n‑a mișcat un deget serios pentru aceste penalități.
Ce spune acum Curtea de Conturi?
- ADI nu a urmărit aplicarea penalităților contractuale;
- ADI nu a instituit proceduri de control și monitorizare eficiente;
- există un prejudiciu potențial enorm: bunuri + penalități = bani serioși, pierduți pentru comunități.
Când un ziar de investigații scrie asta, e “pamflet”.
Când Curtea de Conturi confirmă, devine probă în dosar.
DOSARUL 4822/105/2024 – BILETUL DE INTRARE DE LA “BINGO PENAL” ÎN JUSTIȚIE
Când noi am scris că trebuie dată în judecată combinația operator–ADI–complicități, ni s‑a spus că “instanța nu e circ de presă”.
Astăzi, Curtea de Conturi notează calm:
- există pe rolul Tribunalului Prahova dosarul nr. 4822/105/2024;
- obiectiv: obligarea operatorului să transfere bunurile de retur, cu titlu gratuit, libere de sarcini, așa cum prevede contractul.
Și mai spune ceva, enorm:
Recomandare: “menținerea acțiunii și valorificarea drepturilor pe cale judiciară.”
Adică:
“Stați pe dosar ca pe aur, nu-l retrageți, nu-l cosmetizați, nu-l transformați în ședință de terapie cu operatorul. Mergeți până la capăt!”
Ceea ce Incisiv de Prahova a cerut, în exclusivitate, de la prima dezvăluire, devine acum ordin scris pentru ADI și pentru toată gașca responsabilă.
31.07.2026 – DATA LA CARE EXPIRĂ NU DOAR CONTRACTUL, CI ȘI ALIBIURILE
Noi am avertizat:
“Dacă nu se mișcă rapid cineva, bunurile de retur vor deveni praf de arhivă și rugina altora.”
Curtea de Conturi pune negru pe alb:
- termen de implementare a recomandărilor: 31.07.2026.
Până atunci, ADI și restul lumii “responsabile” trebuie:
- să clarifice regimul bunurilor de retur;
- să ducă la capăt litigiile,
- să aplice și să recupereze penalitățile;
- să integreze bunurile în domeniul public al UAT‑urilor.
Dacă nu, tot ce a scris Incisiv de Prahova, confirmat acum de Curtea de Conturi, devine:
- material pentru procurori,
- și argument de fier pentru cetățeni să întrebe:
“Cine plătește pentru hoția asta cu acte în regulă?”
MIHAI POLIȚEANU, PRIMARUL “PÂINE, CIRC ȘI GUNOI” – ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE CARE ÎL PRINDE CU SACII ÎN STRADĂ
N‑am uitat de Mihai Polițeanu, starul administrației ploieștene, mare fan de:
- comunicate pompieristice,
- poze cu șantiere,
- și tăceri criminale când vine vorba de bunurile de retur și salubritate.
Incisiv de Prahova a fost singurul ziar care:
- a legat numele lui Polițeanu de:
- haosul gunoiului,
- licitațiile ratate,
- influența fostului ofițer SRI lipit de operator,
- dezastrul de la ADI Deșeuri;
- i-a cerut public să explice:
- de ce nu urlă pentru recuperarea bunurilor de retur;
- de ce nu forțează ADI să aplice penalitățile;
- de ce preferă spectacolul ieftin în loc de bătălia grea a patrimoniului public.
Acum, când Curtea de Conturi confirmă până la virgulă ce scriem noi, primarul are două opțiuni:
- Să rămână în istorie ca primarul care a dormit pe 10 milioane de euro în bunuri de retur.
- Sau să înțeleagă că fiecare zi de tăcere îl împinge mai aproape de zona penalului, acolo unde “incisivii” devin martori, nu doar jurnaliști.
FOȘTUL SRI, LICITAȚII PE LEGI ABROGATE, ADI DEȘEURI, PREFECTURA – DISTRIBUȚIA COMPLETĂ A UNUI FILM PENAL CONFIRMAT DE CURTEA DE CONTURI
Incisiv de Prahova a scris, singur împotriva tuturor, despre:
- Ciobanu Daniel, fost ofițer SRI, conectat la operatorul de salubritate – un caz școală de “servicii la gunoi”;
- Prefectura Prahova, cu acțiunea împotriva HCL 52/2025, prin care se anula ilegal contractul cu Brantner‑Roeco, deschizând larg ușa pentru haosul total al gunoaielor;
- ADI Deșeuri, transformată din paznic al interesului public în secretara docilă a operatorului.
Curtea de Conturi nu dă nume proprii, dar face mai mult:
- descrie mecanismul;
- constată neintegrarea bunurilor de retur în domeniul public;
- subliniază lipsa de monitorizare și control;
- legitimează, ca instituție supremă de audit, ceea ce noi am pus cap la cap, piesă cu piesă, în anchetele noastre.
Când am scris toate astea, eram “singurii nebuni din sat”.
Acum, satul află că nebunii aveau dreptate, iar cei “normali” au girat, prin acțiune sau tăcere, un jaf organizat.
INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A SPUS TOTUL, DE LA ÎNCEPUT. ACUM, CURTEA DE CONTURI PUNE ȘTAMPILA.
Să fie foarte clar:
- Noi am descoperit povestea bunurilor de retur.
- Noi am publicat, în exclusivitate, detaliile raportului Lexexpert.
- Noi am scris, în premieră, despre cele 65.000 de bunuri de 10 milioane de euro.
- Noi am arătat spre Mihai Polițeanu, ADI Deșeuri, fostul SRI,Prefectură.
- Noi am explicat penalitățile contractuale și FIID.
- Noi am strigat că trebuie dosar la Tribunal.
Toate acestea, ANI LA RÂND, când:
- televiziunile tăceau,
- “analiștii” își vedeau de contractele cu primăria,
- politicienii își făceau poze la rampă în fața sacilor de gunoi.
Astăzi, Curtea de Conturi:
- preia subiectele noastre;
- le traduce în limbaj tehnic;
- le transformă în constatări oficiale, cu:
- dosar,
- termen‑limită,
- recomandări obligatorii.
CONCLUZIE CU GHIOAGĂ:
CÂND PRESA FACE INVESTIGAȚIE ADEVĂRATĂ, CURTEA DE CONTURI NU MAI ARE ÎNCOTRO DECÂT SĂ CONFIRME
Acesta investigatie nu este doar un exercițiu de ironie.
Este actul de constatare publică că:
- Incisiv de Prahova, ziarul nostru de investigații, a fost din nou înaintea tuturor;
- că exclusivitățile noastre nu sunt povești de mahala, ci schelete din dulapul administrației locale și județene, scoase afară cu documente;
- că adevărata presă de investigație nu așteaptă comunicate sterile, ci sapă, luminează, țipă, ține subiectul în viață până când:
- Curtea de Conturi ajunge,
- justiția e obligată să se miște,
- iar cei care au tăcut rămân goi în fața opiniei publice.
Cei care ne‑au acuzat că exagerăm, că suntem prea duri, prea incisivi, au acum ocazia să mai citească o dată raportul Curții de Conturi, cu pixul în mână, și apoi să‑și ceară scuze.
Nu nouă. Cetățenilor.
Noi ne facem, în continuare, treaba:
să spunem adevărul, în exclusivitate, înaintea tuturor – chiar și înaintea Curții de Conturi. (Cristina T.).
Exclusiv
Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații
Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură
Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul în care pozele, live-urile și „reformele” de pe Facebook nu mai ajută la nimic. Nu mai vorbim despre promisiuni politice, ci despre un lucru simplu, scris negru pe alb: executarea unei hotărâri judecătorești definitive.
Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pus capac recursului formulat de U.A.T. Municipiul Ploiești și de primarul municipiului împotriva sentinței favorabile fostului arhitect-șef, Veronica Raduna.
Potrivit soluției publice de pe portalul instanțelor, Judecătorii:
- admit excepția nulității recursului;
- anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
- obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
- consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.
Tradus pentru contribuabili: administrația locală nu doar că a pierdut procesul, dar nici măcar nu a reușit să formuleze un recurs valid. Sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026 rămâne în picioare și devine linie obligatorie de urmat pentru Primărie. Bonus: 5.000 de lei din banii orașului, cheltuieli de judecată, pentru performanța de a te împiedica în propriul recurs.
Este genul de „eficiență” pentru care plătești integral fără să fi comandat serviciul. Un abonament „full options” la gafe juridice, facturat direct bugetului public.
Raduna trebuie repusă în drepturi. Nu blocată la coada de „reorganizare”

Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026, care prevede, fără loc de interpretare creativă:
- anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Raduna;
- anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
- reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
- plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
- recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional.
Aici se termină libertatea administrației de a inventa „scenarii de lucru”, „opțiuni strategice” sau „reorganizări profunde”. O hotărâre definitivă nu e program politic, e ordin de executat.
Primăria trebuie să spună clar, nu prin șoapte pe holuri, ci prin acte:
- ce documente a emis pentru reintegrarea Veronicăi Raduna;
- cum asigură revenirea efectivă în funcție (nu doar „pe hârtie”);
- ce măsuri a luat pentru plata drepturilor salariale restante, actualizate și recalculate, așa cum a dispus instanța.
Nu contează cine plânge după birou, cine se supără că își pierde scaunul, cine trebuie „recompensat” cu o altă poziție caldă. Executarea unei sentințe nu este joc de societate, este obligație legală. Orice tergiversare sau „invenție de proceduri” în jurul acestei hotărâri definitive devine, la rândul ei, un subiect de control și, eventual, de anchetă.
De la arhitect-șef la „arhitectura intereselor”: era Pandele Roxana
În timp ce Veronica Raduna își căuta dreptatea prin tribunale, Primăria Ploiești se obișnuise cu altă „configurație urbanistică”: ascensiunea actualului arhitect-șef, Pandele Roxana.
Potrivit informațiilor și notelor interne aflate în posesia ziarului de investigații Incisiv de Prahova, în perioada în care Raduna era în „era” funcției:
- au fost formulate mai multe plângeri penale pe numele Pandelei Roxana de către diverși constructori, nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
- numele ei este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura – conform acestor surse – ca asociată prin intermediari;
- „controalele” de la Urbanism ar fi fost descrise ca având un traseu familiar: dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.
Asupra acestor suspiciuni și acuzatii se pot pronunța doar organele de anchetă și instanțele de judecată. Însă, coroborate cu documentele analizate, ele sugerează tabloul unei direcții publice capturate de interese private, în care funcția de arhitect-șef pare mai apropiată de un portofoliu de business decât de o misiune administrativă.
Urbanism cu dedicație: ieși din ilegalitate, dar treci pe la ARBY
În mijlocul acestei „reorganizări de firmă”, ARBY PROIECT nu apare ca un jucător oarecare, ci ca un nod prin care trec contracte, proiecte și nume „de casă”.
Un e-mail trimis de arh. Cosmin Duna (document prezentat în spațiul public) descrie foarte plastic această coregrafie. În mesaj se arată că, „în urma reorganizării firmei ARBY PROIECT”, trebuie cesionate două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.
Detalii relevante din mail:
- ARBY PROIECT cesionează contractele, dar „pe partea de proiectare” aceiași oameni rămân la butoane: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate.”
- beneficiarilor li se cere explicit: „Așadar vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi.”
- se menționează că „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmând verificarea taxelor, care vor fi comunicate ulterior, printr-un alt e-mail.
Semnătura electronică încheie protocolar: „Cu stimă, arh. Cosmin Duna, tel. 07…”.
Satiric vorbind, „reorganizarea” pare mai degrabă un joc de „scoate firma, bagă firma, dar păstrează oamenii”. Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., dar proiectanții rămân aceeași: Cosmin Duna și Mirela Crăciun.
Mirela Crăciun – „omul bun la toate”: de la PUZ-uri la directorat

Numele Mirela Crăciun nu apare doar în mailul cu PUZ-urile Traian și Upetrom. Conform informațiilor obținute de redacție, aceasta ar fi fost „omul de încredere” al arhitectei-șef Pandele Roxana, împinsă către un post cald în interiorul administrației: director general adjunct în Primărie.
Concursul, însă, s-a transformat – potrivit surselor – într-un scurtmetraj tragicomic:
- candidata nu reușește să promoveze examenul;
- „nota” obținută este descrisă de sursele care au relatat episodul drept o „notă de toată frumusețea rușinii”.
Pe de o parte, avem un nume implicat, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea unor PUZ-uri (după cum reiese din e-mailul în care apare formula „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”). Pe de altă parte, aceeași persoană este împinsă către un post de conducere în Primărie, dar cade la proba de competență.
Imaginea rezultată: cine nu intră pe ușa examenului încearcă pe geamul influenței.
Când arhitectul devine acționar: ARBY PROIECT și combinațiile de la Urbanism
Potrivit notelor și informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, Pandele Roxana ar fi asociată în firma ARBY PROIECT „prin interpuși”, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești.
Schema descrisă de surse, pusă în registru de pamflet, arată așa:
- Primăria, prin arhitectul-șef, „vede” problemele de legalitate ale unor construcții.
- Urmează controale, presiuni, blocaje administrative.
- Soluția miraculoasă către „intrarea în legalitate” ar trece, informal, prin firma ARBY PROIECT, unde apar oamenii „de casă” din zona de proiectare.
- Aceeași rețea de nume migrează între firme private (ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L.) și tentative de funcții de conducere în Primărie.
Dacă aceste suspiciuni se confirmă, prin anchete și hotărâri ale instituțiilor statului, nu mai vorbim doar de un conflict de interese, ci de un manual de capturare a unei direcții publice de către o structură privată.
Până atunci, însă, rămânem la nivelul investigațiilor de presă, al documentelor și al relatărilor de surse, care trebuie analizate de organele de cercetare penală. Pamfletul nu ține loc de dosar penal, dar poate descrie caricatural mecanismul.
Când se clatină scaunul în Primărie, ministerul devine „escape room”
În acest decor urbanistic, intră în scenă și componenta politică.
Potrivit informațiilor obținute de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, Pandele Roxana este o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu, care, de facto, se sprijină pe aceeași zonă de influență și este descris de surse ca jucând „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.
Sursele indică faptul că:
- Pandele Roxana ar fi încercat, prin intermediul partidului USR, să îi „ia locul” lui Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
- în ultimele zile, aceasta ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, pentru a nu-și pierde sinecurile și avantajele acumulate la Urbanismul Ploiești;
- problema este că atât ea, cât și primarul Polițeanu „s-au trezit târziu”: partidul care îi sprijinea nu mai este la guvernare, fiind „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele de rău făcut României și populației.
În acest context, mișcarea percepută de surse ca o „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele ar avea două obiective:
- să își păstreze privilegiile și controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat către firme de casă;
- să evite punerea în aplicare plenară și rapidă a hotărârii instanței de repunere în drepturi a Veronicăi Raduna, arhitectul de drept al municipiului.
Sursele Incisiv de Prahova subliniază că Pandele Roxana este vizată de „atâtea plângeri și dosare penale” încât tupeul de a negocia simultan poziții în minister, de a se ține strâns de scaunul de la Urbanism și de a face jocurile imobiliare în municipiu pare greu de digerat chiar și într-o administrație obișnuită cu scandalul.
De la birou cu familia Costea, la condus orașul „după bunul plac”
Aceleași surse ridică o întrebare legitimă: cum se face că o funcționară care, la începutul activității, își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț și soție) ajunge, ani mai târziu, să conducă, practic, urbanismul unui întreg oraș „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală aparent adormite?
Relatările indică și un amestec bizar de viață privată și funcție publică: Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se, detalii care, deși țin de sfera personală, alimentează percepția că rețeaua de influență la Urbanism este mai degrabă una de tip „trib personal” decât de profesionalism administrativ.
Concluzia satirică formulată de surse este tăioasă: „așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.
Urbanism politic: USR pleacă, PSD revine, scamele rămân?
Schimbarea contextului politic este și ea parte a tabloului. Sursele citate își exprimă speranța că, odată cu revenirea PSD la guvernare, aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi îndepărtate.
Mesajul este clar, în cheie de pamflet:
- dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”,
- dacă ministerele devin simple „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate,
- dacă direcțiile de urbanism continuă să fie percepute ca SRL-uri cu ștampilă publică,
atunci schimbarea de la guvernare nu va fi decât o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.
Epilog: Primăria – SRL cu ștampilă sau instituție publică?
Revenirea Veronicăi Raduna în drepturi, consfințită de Curtea de Apel Ploiești, coroborată cu documentele privind ARBY PROIECT, cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L., numele Mirela Crăciun și arh. Cosmin Duna, precum și relatările despre tandemul Pandele Roxana – Mihai Polițeanu și combinațiile politice din jurul USR, ridică aceeași întrebare incomodă:
A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?
Curtea de Apel Ploiești și-a făcut partea: a restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv și a sancționat juridic recursul stângaci al Primăriei.
Rămâne ca:
- instituțiile de control,
- procurorii,
- dar și opinia publică
să decidă dacă ceea ce s-a întâmplat la Urbanismul Ploieștiului sub „era Pandele” și protecția politică aferentă reprezintă doar un eșec de management sau un sistem bine uns de interese private și complicități politice.
Până atunci, concluzia de pamflet rămâne valabilă, cu o notă actualizată:
Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, USR scos de la guvernare și speranța că PSD va curăța „scamele” – sunt doar anexe la arhitectura dezmatului.
Vom reveni. (Cristina T.).
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA
-
Exclusivacum 4 zileIPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea
-
Exclusivacum 2 zileProtejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș
-
Exclusivacum 4 zileI.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”
-
Exclusivacum o ziCURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum o ziArhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații




