Din iulie până în august, deficitul balanței comerciale a crescut cu două miliarde de euro, ne spune Institutul Național de Statistică. În acest ritm, în cel mult șase luni țara intră în incapacitate de plată. România a ajuns să importe aproape orice, în condițiile în care industria s-a prăbușit, iar bugetul trăiește doar din împrumuturi, care au ajuns extrem de scumpe.

Deficitul balanței comerciale a crescut de la 5,8 miliarde de euro în iulie 2022, la aproape 7,4 miliarde de euro în luna august a acestui an. Importurile au crescut chiar și pe segmentele în care balanța era în favoarea exporturilor, semn că economia românească este în cădere liberă. Asta înseamnă că România este o țară incapabilă să-și valorifice resursele și o țară incapabilă să aibă o strategie a dezvoltării.

Sunt două lucruri care pentru mine înseamnă un pericol imens: deficitul comercial și rostogolirea datoriei. Vom intra în incapacitate de plată într-o jumătate de an cel târziu, pentru că industria nu performează și nimic nu merge. Suntem dependenți de tot ce este din afară, nu avem niciun fel de plan în legătură cu reducerea deficitului, dar, mai mult decât atât, se iau măsuri care măresc deficitul.

De exemplu, în perioada imediat următoare, deficitul se va mări ca urmare a importului masiv de îngrășăminte, pentru că producția agricolă viitoare are nevoie de îngrășăminte, or noi nu mai producem în țară necesarul. Și asta pentru că Guvernul nu a găsit nicio soluție, chiar cu riscul de a intra într-un mic război cu Uniunea Europeană, pentru a salva industria de îngrășăminte din Românie, subvenționând prețul gazelor. Acesta arată că diferența dintre euro, dolar și leu ne va costa, pentru că noi importăm foarte mult în dolari, importăm energie, importăm toată tehnica modernă pe dolari, tot ce vine din Asia-Pacific și importăm absolut spectaculos armament tot în dolari.

Deocamdată, singura posibilitate pe care am avea-o pentru a micșora deficitul este la produsele agroalimentare, dar doar dacă ar exista o politică bine pusă la punct, ca să reducem din importurile agroalimentare. S-a făcut un pas înainte duminică, s-a repus în mișcare Casa Unirea, care înseamnă, de fapt, o aducere pe piață a produselor românești, dar este doar un început. Aici trebuie să existe un program național care să treacă prin CSAT, pentru că este o chestiune de siguranță națională. Trebuie să existe nu numai un sprijin dat fermierilor, ci să se construiască o logistică agrară, pe baza unui concept de politică agrară, pe care noi nu-l avem.

Noi avem o politică de semănat, de irigat, de cules, dar nu avem acel concept integrat de folosire a resurselor, care să ducă la construcția de silozuri, de depozite. Să ai o dublare a prețului la cartofi se explică și prin faptul că nu avem depozitare. Nu există rețele de refrigerare, de sortare, de ambalare. Toate acestea trebuie construite și procesatorii ar putea atunci să aibă un cuvânt de spus în producția românească. La ora actuală, de exemplu, România importă 97% din consumul de zahăr și, dacă se întâmplă ceva cu piața mondială, nu vom mai avea zahăr. Probleme asemănătoare sunt și la carne și lactate, iar situația externă este gravă acum, consideră analistul economic.

Acesta atrage atenția guvernanților că este necesară o restructurare a industriei românești, pentru că noi exportăm mărfuri cu valoare adăugată mică, manufacturate, și importăm mărfuri cu valoare adăugată mare. Trebuie să se termine odată și cu plecăciunile astea în fața UE. Trebuie să existe o poziție fermă. Și în legătură cu Schengen, aici o tot bălăbănim, că poate ne ajută Dumnezeu. Păi noi de 10 ani am îndeplinit toate condițiile.

Dacă au curajul și tăria, cei aflați la conducerea țării trebuie să meargă la Bruxelles și să spună foarte clar că suntem la granița unui război, suntem țara cea mai afectată, iar în condițiile astea ar trebui să avem niște facilități, de exemplu de dezvoltare a Portului Constanța, prin care noi nu mai putem să ne exportăm produsele pentru că le exportă ucrainenii. Ne strică șoselele, sunt sute de mii de transporturi ucrainene pe șoselele românești. Toate lucrurile astea ar fi trebuit să fie compensate cumva. Sigur, trăiască poporul ucrainean, să-l apărăm, dar să fie bine și pentru noi, până la urmă.

Mircea Coșea