Featured
Războiul informațional urmărește aceleași obiective ca războiul convențional
Săptămâna trecută, a avut loc o întâlnire cu jurnaliști și reprezentanți ai societății civile la care a participat Valeriu Pașa, expert în dezinformare din Republica Moldova, fondator al think-tank-ului WatchDog.md. Întâlnirea a fost organizată de scena9, în cadrul DEZinfo Talks, o serie de evenimente care explorează felul în care percepția oamenilor poate fi distorsionată, controlată sau chiar ghidată prin intermediul mass-media și a online-ului spre acțiuni în viața reală. Valeriu Pașa a vorbit despre propaganda și dezinformarea rusă în contextul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.
WatchDog.md este un ONG din Republica Moldova care funcționează ca un think-tank/do-tank. Domeniul nostru de activitate este construirea mecanismelor de auto-apărare a societății la tot felul de riscuri și influențe negative.
În cazul nostru vorbim despre reziliență la influența negativă a Rusiei și a facilitatorilor locali care vulnerabilizează instituțiile statului și societatea.
Influența negativă a Rusiei înseamnă încercarea de a ne ține cât mai aproape de zona ei de interes într-o viziune de politică externă care a devenit explicită odată cu invazia din Ucraina, de a cuceri teritorii și de a le transforma în provincii, spune Valeriu Pașa.
Conform expertului de la Chișinău, războiul din Ucraina a scos la iveală fenomene care se întâmplau de mai mulți ani. Războiul convențional este asistat de un război informațional împotriva Ucrainei. Acesta nu a început la 24 februarie, ci mult mai devreme.
El a vorbit despre anul 1993, când, imediat după destrămarea URSS și perioada de acalmie în relațiile dintre Rusia și Occident, președintele rus la acea vreme, Boris Elțîn, a semnat un decret prin care a ridicat la nivel de politică de stat prezența mass-media ruse în toate țările post-sovietice.
Statul rus urma să investească în asta, era o prioritate de politică externă să fie prezentă această mass-media și să influențeze lucrurile. De atunci, nu s-a mai oprit niciodată. Prezența mediatică a fost parte din politica externă, pentru formarea imaginii pozitive a Rusiei, influențarea percepțiilor asupra lumii, a declarat Pașa.
Drept rezultat, spune el, în Republica Moldova, până în toamna anului 2019, cel mai urmărit post TV a fost cel care retransmitea conținutul primului canal TV de stat din Rusia.
După 2013, s-a declanșat adevărata ofensivă informațională. Propaganda rusă a devenit mult mai incisivă, agresivă și motivantă. Nu a vrut doar să distorsioneze lucrurile, ci să transforme oamenii în luptători și să promoveze multă ură.
Propaganda rusă are drept principală țintă piața internă informațională din Rusia – cetățenii ruși, care trebuie să gândească într-un anumit fel. Efectele acestui lucru au putut fi observate după ce Rusia a declanșat războiul din Ucraina, care a uluit întreaga comunitate internațională.
Cetățenii ruși fie sunt nepăsători, fie susțin frenetic acest război. Sunt oameni care refuză să vadă și să creadă în lucruri evidente, explică președintele WatchDog.md.
Pașa mai spune că al doilea grup țintă sunt ucrainenii, chiar dacă rușilor nu le mai reușesc multe în Ucraina din perspectiva dezinformării și a propagandei.
Războiul informațional urmărește aceleași obiective ca războiul convențional: controlul populației, teritoriului și administrației. Poți să o faci cu forța armelor, cucerind kilometru după kilometru, localitate după localitate, sau prin dezinformare, prin manipularea opiniilor acestor cetățenilor. Astăzi, în condiții de război, dezinformarea mai urmărește și anumite obiective tactice.
Expertul a oferit un exemplu recent, legat de regiunea Odessa și Transnistria. La începutul lunii mai, au început lovituri foarte intense asupra regiunii Odessa, cu rachete și aviație, cu niște provocări în regiunea transnistreană, aflată sub controlul militar al Rusiei, și multe declarații în presa rusă.
Erau foarte multe subiecte rulate în presă despre această regiune și Republica Moldova. Din perspectiva rusă, ucrainenii ar fi trebuit să ia în calcul acest lucru. Se pregătește ceva sau nu? Ce înseamnă asta? Înseamnă cel puțin să țină în zonă un număr de militari care ar fi, de fapt, foarte necesari în altă parte.
Vedem cum, prin aceste metode de propagandă și utilizare a spațiului informațional, se obțin niște câștiguri tactice. Te pot convinge să faci o alocare greșită de resurse, să iei în calcul mai multe riscuri decât sunt în realitate. Ucrainenii au învățat, însă, foarte bine acest război informațional, în opt ani de la declanșarea războiului din 2014, după anexarea Crimeii și insurgența din Donbas, și au acceptat jocul.
Astfel, dacă rușii au început să vorbească despre Transnistria, au făcut-o și ucrainenii și au început să avanseze ideea că trebuie să intre în Transnistria, că sunt gata să o facă și că se vor isprăvi cu armata rusă de acolo în trei zile, doar să le-o ceară Republica Moldova.
Cunoscând că rușii și Putin sunt foarte paranoici și că nu au o expertiză calitativă asupra regiunii în general, lucru demonstrat în a faza incipientă a războiului din Ucraina, ucrainenii au explorat aceste frici și, în timp foarte scurt, cei care au trebuit să își țină armata în rezervă au fost rușii, care au ținut în stare de alertă flota lor din Crimeea, plus capacități de desant.
Astfel, în loc să-și utilizeze militarii în ofensiva lor din regiunea Donețk și sudul Ucrainei, rușii i-au ținut în rezervă pentru că s-au temut că ucrainenii o să declanșeze o operațiune terestră împotriva trupelor ruse din Transnistria. Ucrainenii au acceptat jocul, și-au impus propria poziție și au creat costuri rușilor. Este un exemplu de bătălie informațională, a explicat Valeriu Pașa.
Pașa a mai transmis că propaganda are un rol strategic și operează cu interpretarea eronată a unor fapte cunoscute. Aceasta formează percepții asupra lumii în care trăim și influențează decizii politice și chiar militare. În cazul dezinformării însă se produce doar un efect de moment.
Pentru propaganda Kremlinului, nu este neapărat important ca publicul să fie de partea adevărului, ci cât mai mulți oameni să fie confuzi. Avem personajul etalon: cetățeanul turmentat. Își doresc cât mai mulți „cetățeni turmentați”.
Și, în Ucraina, vrea să erodeze susținerea față de proprii politicieni, propria conducere și armată, să erodeze încrederea în aliații occidentali și să producă cât mai multe frustrări și declarații care să adauge cât mai multe fisuri în această alianță.
Un alt public vizat este cel al țărilor occidentale, în special al țărilor NATO, susținătoare ale Ucrainei. Rușii cunosc țările democratice, unde opinia cetățenilor contează foarte mult, comportamentul politicienilor este destul de populist și unde, dacă ai un lucru nepopular în societate nu-l mai susții, nu mai insiști pe el, pentru că îți scade rating-ul. Kremlinul a înțeles cum funcționează democrația occidentală și cum poate fi manipulată.
Pașa a oferit mai multe exemple pentru a arăta cum funcționează aceste lucruri. De exemplu, în Republica Moldova, think-tank-ul pe care l-a înființat a măsurat opinia publică după invazia rusă din Ucraina.
Conform datelor, majoritatea spunea că invazia este ilegală, însă la întrebări mai specifice, precum cine este vinovat? sau cine are dreptate în acest conflict?, răspunsurile indicau o rată ridicată de succes a influenței ruse, nu neapărat prin răspunsuri care dădeau dreptate rușilor, ci prin confuzia generalizată.
La nivelul UE, din măsurătorile sociologice pe care le-am văzut, Italia este la coada listei în privința rezilienței la aceste manipulări. România este din păcate foarte aproape, într-o societate cu o atitudine nu prea favorabilă în privința Federației Ruse în general. Asta nu împiedică aceste narațiuni să se rostogolească.
Un alt exemplu este Bulgaria, despre care Valeriu Pașa spune că a avut un guvern care s-a implicat cu ajutoare militare masive oferite Ucrainei, iar acest lucru a ajuns subiect de campanie electorală.
Drept rezultat, există șanse majore ca politicienii, pentru a evita această blamare, să nu mai ia decizii. Sau mai este România: Guvernul României a decis să nu spună propriei societăți ce face pentru a ajuta Ucraina. De ce? Pentru că a luat în calcul riscul de a fi blamat.
Apare o situație în care conducerea Ucrainei mulțumește sincer României pentru ajutor, iar o parte a societății din România blamează Guvernul că nu face suficient pentru Ucraina.
S-a luat în calcul riscul că din cauza propagandei din societatea românească s-ar putea Guvernul să fie blamat că a făcut un lucru necesar din perspectiva securității naționale și a intereselor naționale – de a ajuta Ucraina, exemplifică Pașa.
În finalul prezentării sale, expertul de la Chișinău a spus că ONG-ul din care face parte a ajuns la concluzia că metoda cea mai bună de a bloca o știre falsă este comunicarea în exces.
Cetățenii să afle despre o știre falsă deja din anunțul că aceasta este falsă. Dacă autoritățile tac, aceasta „ia turații”. Nu e corectă abordarea de a nu vorbi despre știrile false pentru că astfel le amplificăm. Am sugerat că atunci când un fake „decolează”, „să-l dai jos” cu cât mai multă comunicare.
Când ai un comunicat oficial, care e preluat de toată presa mainstream, nu contează ce zice lumea, dacă are încredere sau nu în presă, se află că acesta este un fake. Cu cât mai des facem asta, cu atât mai mult se dezvoltă și spiritul critic.
De asemenea, acesta transmite că soluția pentru a construi reziliența și a combate propaganda și dezinformare este efortul comun al întregii societăți.
Această problemă nu o poate rezolva doar statul. Nicăieri o instituție de stat, chiar și cu metode mai punitive, nu a reușit combaterea dezinformării. Rolul instituțiilor este să comunice și să se fie transparente. Dacă în calitate de instituție publică nu oferi anumite informații, lași spațiu de interpretări. Există un rol al mass-media.
În perioadele de criză încep să se simtă problemele sistemice din mass-media, în primul rând lipsa expertizei. Sunt preluate știri false pentru că jurnaliștii nu cunosc cum se face fact-checking.
Totodată, mass-media trebuie să vorbească despre dezinformare, în mod constant, chiar dacă jurnaliștilor li se par anumite informații evident false, publicului poate nu îi este la fel de evident. Cetățenii au alte preocupări decât să analizeze care e presă bună, care e rea, cine e om onest sau mincinos.
Valeriu Pașa mai spune că propaganda rusă găsește în România un teren propice și că aceasta este transmisă mai departe chiar și de elite, de persoane considerate repere intelectuale, care răspândesc teorii conspiraționiste și mesaje anti-Ucraina.
Mă înspăimântă că în România nu există o contestare foarte dură a lor. În Republica Moldova, acești oameni sunt expuși. Aici, însă, lumea evită acest lucru. (Dorin L.).
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical? De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere...
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept...
Alchimia norilor si mafia antigrindina: Cum a inventat statul român racheta care „împușcă” legile și bugetul înainte să apară dovezile
O investigație marca „Incisiv de Prahova” scoate la iveală un experiment administrativ halucinant: sistemul antigrindină a început să toace milioane...
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
IPJ Prahova, de la „dați-ne sursele” la „stați cuminți, că vă dăm în judecată” Seria de dezvăluiri publicată de Incisiv...
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro
„Investigații pe mutește, moloz la vedere” Corpul de Control confirmă ce scrie presa (Incisiv de Prahova, pardon), DNA-ul miroase a...
Marea țeapă a Legii 153: Cum a reușit Statul să transforme salariile polițiștilor într-o glumă de prost gust
România este țara unde legile sunt scrise cu cerneală simpatică: apar pe hârtie, par frumoase sub lumina reflectoarelor din Parlament,...
Marea scamatorie a legii-fantomă: Cum a evaporat statul salariile polițiștilor sub privirile blajine ale Parlamentului
În timp ce guvernanții exersează piruete retorice pe holurile ministerelor, polițiștii români au ajuns să trăiască într-o realitate paralelă, unde...
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
O nouă ligă a rușinii la Boldești-Scăeni: cum fotbalul e ținut în liga a 4-a ca să joace în liga...
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
„Bariera rușinii”: Dacia Duster de serviciu, taxi de familie pentru șeful IPJ Prahova În dimineața zilei de azi, 04.06.2026, la...
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
În timp ce prin spitalele patriei gândacii fac instrucție pe lângă bolnavii lăsați fără medicamente, iar profesorii și pensionarii numără...
Norma de hrană, băgată la tocat: cum vrea ministrul Pîslaru să facă impozabil și aerul pe care-l respiră polițiștii și militarii
„Invenția” lui Pîslaru: să reinventezi roata, dar pătrată Într-un interviu recent, ministrul Dragoș Pîslaru a reușit performanța să explice doct...
O nouă eră în împuternicirile polițienești: IPJ Ialomița, inspectoratul care fuge de concurs ca dracul de tămâie
O cronologie a provizoratului: șase ani de șefi „de probă” la IPJ Ialomița La IPJ Ialomița, funcția de inspector-șef a...
ANTIGRINDINA: Milionul fantomă de hectare protejate. Cum a împușcat statul norii pe hârtie și a ratat culturile din câmp
„Milioane de hectare protejate” – slogan oficial, nu realitate agricolă În România, Sistemul Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor...
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
PRAHOVA, MOȘIE DE PILE ȘI ÎMPUTERNICIȚI PE VIAȚĂ De mai bine de un deceniu, IPJ Prahova arată ca o casă...
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
DICTATURA CIORBEI LA BOLDEȘTI-SCĂENI: REPUBLICA BANANIERĂ UNDE LEGEA E PREȘ, IAR NEPOTISMUL E SPORT NAȚIONAL! Măcelul de la stadion: Cum...
-
Exclusivacum 2 zile
Duster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zile
Pata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 2 zile
Permis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 4 zile
BMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zile
PATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Administratieacum 3 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 3 zile
Marele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zile
Confirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro