„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale

Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.

Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs

Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:

• nu au participat fizic la cursurile GWO;
• nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
• nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
• în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.

Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.

Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită

Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:

• 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
• ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.

Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.

Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA

Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.

Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.

Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță

Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.

Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:

• incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
• riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
• consecințe juridice și economice semnificative.

Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.

Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare

Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:

• prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
• reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
• asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
• formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
• utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.

În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.

Imaginea României, subminată în industria eoliană

Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.

„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.

În timp ce deficitul bugetar apasă greu pe umerii contribuabililor, România continuă să finanțeze proiecte de infrastructură de anvergură dincolo de granițele sale. O analiză semnată de jurnalista Claudia Marcu în Cotidianul Național scoate la iveală un dezechilibru frapant: banii împrumutați de statul român prin programul SAFE sunt folosiți masiv pentru a extinde rețeaua rutieră a Ucrainei, în timp ce pe teritoriul național investițiile se rezumă la simple cosmetizări.

Conform informațiilor furnizate de sursa citată, România nu se limitează doar la construirea celor 5,5 km de autostradă în Republica Moldova, ci își asumă și rolul de finanțator principal pentru modernizarea drumurilor ucrainene. În centrul controversei se află proiectul de modernizare a DN2 și a zonei de frontieră Siret, unde Ucraina apare ca marele beneficiar al resurselor financiare românești.

Raport de forțe disproporționat: 15 kilometri la vecini, sub doi kilometri în România

Datele tehnice ale proiectului, finanțat din împrumutul României prin instrumentul SAFE și de la bugetul de stat, indică o discrepanță majoră între lucrările programate pe cele două părți ale frontierei. Pe teritoriul românesc, în județul Suceava, proiectul vizează modernizarea sectorului DN2 pe o distanță infimă, de doar 1,45 km, și amenajarea unei zone de staționare pentru camioane.

În schimb, pe teritoriul Ucrainei, proiectul capătă proporții impresionante. Este vorba despre modernizarea și extinderea sectorului de drum M19 Tărășeni – Vama Siret pe o lungime de peste 15 km. Acest segment, care face parte din autostrada M19 Domanove – Cernăuți, va beneficia de o transformare radicală, asigurând o conexiune modernă către interiorul statului vecin.

Patru benzi pentru Ucraina: Standarde superioare pe banii contribuabilului român

Diferențele nu sunt doar de lungime, ci și de capacitate tehnică. Potrivit Ministerului Transporturilor, citat de jurnalista Claudia Marcu, segmentul de 15 km de pe teritoriul Ucrainei va fi amenajat la standarde de autostradă, cu 4 benzi de circulație (fiecare de 3,50 m lățime), benzi de încadrare și o zonă mediană separată prin parapete de siguranță.

În acest timp, intervențiile de pe partea românească a frontierei au un caracter preponderent funcțional, axându-se pe refacerea infrastructurii existente și pe încercarea de a elimina blocajele cauzate de staționarea necontrolată a vehiculelor de mare tonaj. Astfel, în timp ce românii plătesc pentru o autostradă modernă la vecini, la ei acasă se mulțumesc cu o fluidizare a traficului de tranzit pe un sector de drum de nici un kilometru și jumătate.

Factura generozității: Sute de milioane de lei din buzunarul românilor pentru drumurile ucrainene

Costurile acestui demers de modernizare a infrastructurii transfrontaliere sunt suportate aproape integral de statul român. Nota de plată totală pentru modernizarea și extinderea drumurilor din Ucraina se ridică la aproximativ 480 de milioane de lei. Această sumă urmează să fie acoperită din fonduri externe rambursabile (împrumuturi) și de la bugetul Ministerului Transporturilor.

Prin contrast, valoarea lucrărilor efectuate pe teritoriul României este estimată la doar 21,7 milioane de lei, o fracțiune neglijabilă din totalul investiției. Rezultă, astfel, un scenariu în care România se îndatorează pe termen lung pentru a oferi Ucrainei o infrastructură modernă, în timp ce propriile necesități de dezvoltare rutieră rămân, pe alocuri, într-un plan secundar.