Actualitate
Presa românească e un ansamblu de lăutari ce-și deservesc binefăcătorii, dar doar cu plata în avans
Românii ce vor să se informeze corect se plâng pe unde apucă de faptul că mass-media nu le mai oferă această posibilitate, cu excepția câtorva site-uri de știri și 2-3 radiouri. În mod clar nici o televiziune din grila cabliștilor nu se mai califică azi ca să îndeplinească criteriile de obiectivitate, mai există doar vreo 3-4 moderatori ce negociază din greu cu patronii lor ca să reușească să nu-și bată joc de meserie, alții s-au mutat doar în mediul online ca să-și poată face treaba corect. Desigur că e prea puțin, proporția entităților media ce ”cântă melodia preferată, plătește-mă Șefu’ să-mi placă!”, este probabil sărită de 95% din total.
În fața acestei situații, în interiorul acestei mari părți a presei se duce o luptă crâncenă, văzută și nevăzută, nu doar pentru bugete preferențiale, dar mai ales pentru acuzare reciprocă. Cei care iau bani doar de la Guvern îi beștelesc pe cei ce capătă bugete și de la partidele politice, iar cei ce iau bani doar de la companii private ce le impun linia editorială (cum ar fi OMV ce plătește ca să fie susținută spolierea cetățenilor în beneficiul profiturilor ei) se oțărăsc la toți ceilalți ce cântă partitura Guvernului și a partidelor, pozând fals în corecții de serviciu.
Adevărul și normalitatea este că nu-i ilegal și nici imoral ca presa să capete bani de la Guvern, partide sau companii private, dar cu condiția necesară și suficientă ca să-și păstreze atitudinea critică în interesul cetățeanului/consumatorului, și-atunci când sponsorii greșesc să fie luați și ei la întrebări, oferindu-le astfel posibilitatea de explicații. Atât și nimic mai mult! Ori tocmai asta lipsește și enervează/dezamăgește publicul, faptul că patronii din presă și-au acceptat statutul de șefi de ansambluri de lăutari ce cântă la comanda celor ce-i plătesc. Situația nu e nouă și e generalizată în lume, dar a devenit de nesuportat abia în pandemie sau război când cetățenii au nevoie de informații corecte în baza cărora să-și croiască o strategie de supraviețuire.
Situația e și mai puturoasă dacă luați în considerare că unii din presă ce sunt tăiați de la porție încep brusc să-și critice foștii binefăcători, căutând să se mute în tabăra dușmanilor acestora, își schimbă ”predicatele” editoriale brusc și publicul lor chiar nu mai pricepe nimic, se dezorientează și mai rău. Iar de-aici vine această senzație de marasm în presa noastră, ce provoacă incertitudine și deziluzie la nivelul oamenilor. Un ospiciu numit România!
Sunt în postura să cunosc bine (dacă nu cumva chiar cel mai bine) mecanismele relaționării politică-presă, am lucrat în ultimii aproape 30 de ani la vârful celor două ”tabere”, și dacă n-ar trebui să-mi fie silă de nivelul la care s-a ajuns, apoi desigur că mi-ar fi milă, fie de mulții patroni și jurnaliști de care sunt legat prin relații de prietenie/amiciție, și ce-au ajuns să se prostitueze la bătrânețe, fie de unii politicieni mai de treabă ce nu mai știu/pot să se extragă din acest carusel al lăcomiei, interesului, șantajului. Și nu-i nici o soluție pe termen scurt și mediu, nu vă faceți iluzii!
Cozmin Gușă
P.S. L-am văzut azi-dimineață pe Instagram pe Mircea Dinescu care-a dat-o pe lăutăreală la propriu și organizează concerte cu public și orchestra lui de lăutari, unde-și cântă, afon dar simpatic, poeziile publicate în ”Cațavencii”. E cam trist, dar mai corect așa!
Actualitate
Orizont 2030: Planul strategic al Infanteriei Marine pentru blindatele de recunoaștere de ultimă generație
Corpul Pușcașilor Marini își trasează viitorul operațional printr-o strategie pe termen lung, vizând modernizarea radicală a capacităților de recunoaștere terestră. În centrul acestei transformări se află programul Advanced Reconnaissance Vehicle (ARV), un proiect ambițios care promite să redefinească modul în care forțele de elită vor gestiona amenințările asimetrice în deceniul următor.
Calendarul inovației: De la faza de testare la selecția finală
Dezvoltarea celei de-a doua etape a programului ARV (Increment 2) este programată să înceapă oficial la finalul acestui deceniu, marcând un moment de cotitură în înzestrarea trupelor. Conform oficialilor prezenți la expoziția anuală Modern Day Marine, anul 2029 va fi punctul de start pentru cercetarea și dezvoltarea noilor variante, proces ce se va desfășura în paralel cu finalizarea primei etape.
În prezent, prima etapă (Increment 1) se află într-un stadiu avansat de pre-producție. Giganții General Dynamics Land Systems (GDLS) și Textron se află sub contract pentru a livra câte 16 vehicule fiecare până în 2028. Decizia crucială de selecție a furnizorului unic este așteptată în 2029, urmând ca producția de serie să demareze oficial la sfârșitul anului 2030.
Arsenalul celei de-a doua etape: Drone, foc de precizie și logistică avansată
Dacă prima etapă a programului se concentrează pe variante destinate comenzii și controlului (C4/UAS), logisticii și sprijinului prin foc cu tunuri automate de 30 mm, cea de-a doua etapă ridică miza tehnologică. Aceasta va introduce trei variante specializate, concepute pentru a domina câmpul de luptă digitalizat:
- Sistemul Anti-Dronă (c-UAS): O platformă optimizată pentru o amenințare permanentă, capabilă să utilizeze atât soluții kinetice, cât și non-kinetice pentru a neutraliza aparatele de zbor fără pilot, rămânând în același timp eficientă împotriva țintelor terestre.
- Varianta de Foc de Precizie: Concepută pentru a oferi sprijin dincolo de linia vizuală (BLOS) pe distanțe de până la 40 de kilometri, acest model va fi dotat cu sisteme de atac electronic și recunoaștere avansată.
- Varianta de Recuperare: Un vehicul utilitar esențial, definit de o macara și un troliu performant, capabil să execute operațiuni de tăiere și sudură în condiții de front, având integrat și un sistem de realimentare rapidă.
Actualitate
Frontul invizibil: Pentagonul deschide porțile rețelelor secrete pentru elitele Inteligenței Artificiale
Într-o mișcare strategică menită să transforme radical arhitectura defensivă a Statelor Unite, Pentagonul a anunțat oficial semnarea unor acorduri cu opt companii tehnologice de vârf. Obiectivul este clar și ambițios: desfășurarea celor mai avansate modele de Inteligență Artificială direct pe rețelele clasificate ale armatei, marcând trecerea către o forță de luptă definită de supremația algoritmilor.
Alianța celor opt: Giganții Silicon Valley preiau paza digitală
Lista partenerilor selectați pentru această misiune critică reunește nume sonore și startup-uri emergente, reflectând o dorință de diversificare a ecosistemului tehnologic militar. Grupul inițial, compus din Amazon Web Services, Google, Microsoft, OpenAI, SpaceX, NVIDIA și Reflection (un startup promițător susținut de NVIDIA), a fost completat ulterior de gigantul Oracle.
Aceste parteneriate nu sunt doar simple contracte de furnizare de servicii, ci reprezintă pilonii unei transformări structurale. Integrarea acestor capacități de frontieră în mediile militare are scopul de a fluidiza sinteza datelor și de a oferi comandanților o înțelegere situațională net superioară în teatre de operațiuni complexe.
Dincolo de „Secret”: Algoritmi în inima sistemelor de securitate maximă
Miza tehnică a acestui pas este uriașă. Modelele de IA vor fi implementate pe rețele clasificate la nivelurile Impact Level 6 (IL6), destinate datelor secrete, și Impact Level 7 (IL7), un termen care desemnează cele mai protejate și sensibile sisteme ale securității naționale. Această expansiune vine ca o continuare naturală a inițiativelor recente de a aduce inovația comercială rapidă în interiorul Departamentului de Război.
Oficialii americani subliniază că această infuzie de tehnologie va permite militarilor să mențină „superioritatea decizională” în toate domeniile de conflict, de la cel terestru la cel cibernetic. Capacitatea IA de a procesa volume masive de informații în timp real devine, astfel, un avantaj tactic indispensabil.
Ruptura de Anthropic și doctrina „diversității de aprovizionare”
O absență notabilă de pe lista oficială este compania Anthropic. Deși modelul său, Claude, este deja utilizat prin diverse kituri de instrumente în rețelele clasificate, tensiunile juridice și administrative cu actuala conducere au dus la excluderea sa din acest acord cadru. Cu toate acestea, surse din domeniu indică faptul că Agenția Națională de Securitate (NSA) ar utiliza deja un model secret al Anthropic, denumit „Mythos”, specializat în capabilități de război cibernetic.
Poziția Pentagonului față de această excludere a fost tranșantă. Subsecretarul pentru cercetare și inginerie, Emil Michael, a punctat că dependența de un singur partener este „iresponsabilă”. Noua strategie a Departamentului de Război pune accent pe o diversitate a furnizorilor, incluzând atât modele proprietare, cât și soluții open-source, pentru a garanta reziliența și securitatea lanțului de aprovizionare tehnologică.
O nouă eră: Armata „AI-first”
Deși detaliile financiare și calendarul exact al implementării rămân sub pecetea confidențialității, direcția este ireversibilă. Statele Unite fac pași decisivi pentru a deveni o forță militară „AI-first”. Prin eliminarea barierelor dintre inovația civilă și nevoile de apărare, Pentagonul nu caută doar să țină pasul cu evoluția tehnologică, ci să dicteze ritmul în care viitoarele conflicte vor fi gestionate, procesate și, în cele din urmă, câștigate.
Actualitate
Ruptură pe axa Washington-Berlin: Pentagonul ordonă retragerea a 5.000 de militari din Germania
Într-o mișcare ce riscă să zdruncine din temelii arhitectura de securitate a NATO, Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a dispus oficial retragerea a aproximativ 5.000 de militari americani staționați în Germania. Decizia, confirmată recent de oficialii de la Pentagon, marchează un punct de cotitură în relațiile transatlantice și semnalează o reconfigurare brutală a prezenței americane pe continentul european.
O reconfigurare sub semnul „cerințelor din teren”
Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a descris măsura drept rezultatul unei „revizuiri amănunțite a posturii forțelor Departamentului în Europa”. Potrivit declarațiilor oficiale, retragerea este justificată de noile condiții strategice și de necesitățile actuale ale teatrului de operațiuni. Calendarul este deja stabilit: procesul de repatriere sau relocare urmează să fie finalizat într-un interval cuprins între șase și douăsprezece luni.
În timp ce 30.000 de soldați vor rămâne, cel puțin momentan, pe teritoriul german, Pentagonul a păstrat o tăcere strategică în privința impactului pe care această decizie îl va avea asupra trupelor din alte state membre NATO. Incertitudinea planează acum asupra întregului Flanc Vestal, în contextul în care alianțele tradiționale par să fie reevaluate prin prisma unor noi interese de securitate.
Diplomația „ințepăturilor”: De la amenințări la fapte
Acest anunț nu vine într-un vid politic, ci după luni de tensiuni acute între administrația de la Casa Albă și aliații săi europeni. Atmosfera a fost otrăvită succesiv de dispute comerciale privind tarifele vamale și de episoade diplomatice bizare, precum controversata intenție a președintelui Donald Trump de a achiziționa Groenlanda.
Relația dintre Washington și Berlin a atins însă un prag critic în ultimele zile. Un schimb dur de replici între președintele Trump și cancelarul german Friedrich Merz a precedat acest ordin de retragere. După ce Merz a afirmat public că Washingtonul a fost „umilit” de Iran, Donald Trump a ripostat imediat, sugerând că prezența militară americană în Germania nu mai este un dat imuabil. Retragerea celor 5.000 de militari apare astfel nu doar ca o necesitate tactică, ci și ca un semnal politic clar trimis Berlinului.
Criza din Hormuz și dilema aliată
Dincolo de granițele Europei, operațiunile militare americano-israeliene împotriva Iranului au adâncit falia dintre SUA și partenerii săi din NATO. Deși între Teheran și Washington există teoretic un acord de încetare a focului, ambele națiuni mențin o blocadă agresivă în Strâmtoarea Hormuz, o arteră vitală pentru comerțul global cu energie.
În timp ce aliații europeni, inclusiv Spania și Marea Britanie, au cerut o intervenție coordonată pentru securizarea apelor și deminarea rutelor maritime, poziția oscilantă a Casei Albe a creat frustrare în capitalele europene. Refuzul Washingtonului de a acționa predictibil, dublat de criticile la adresa partenerilor care nu își cresc contribuțiile la apărare, a transformat cooperarea militară într-un instrument de negociere politică.
În acest climat de instabilitate, retragerea trupelor din Germania reprezintă mai mult decât o simplă mișcare de personal; este simptomul unei noi ere în care loialitățile de decenii sunt puse la încercare de pragmatismul rece al noii strategii americane.
-
Exclusivacum 2 zileCan-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 5 zileOrizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 4 zileMarea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum 2 zileOPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum 4 zileAdio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
-
Exclusivacum 5 zileAPOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
-
Exclusivacum 5 zileOperațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
-
Exclusivacum 3 zileCastelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă



