Connect with us

Featured

Un conflict nestins sau cu expediente, nu va fi liniște în Europa, iar europenii vor achita factura

Publicat

pe

Poți să nu fii de acord cu o afirmație sau alta, venită din partea oricui. Dar să confunzi și să falsifici este degradant. Din păcate, avem zilnic parte de așa ceva. De aceea, întăresc, spre lămurirea situației istorice, cele spuse privind conflictul din Ucraina, care afectează deja adânc viața fiecăruia.

Așadar, explicarea conflictului rezidă, după părerea mea, în ciocnirea dintre mobilizarea unei părți, condiții geografico-istorice și securitatea cerută de cealaltă parte. O spun analize germane și franceze. În acest conflict se încalcă suveranitatea în accepțiune curentă și cadrul de securitate agreat la începutul anilor nouăzeci între supraputeri. O spun univoc școlile de la Harvard și Chicago. Calea de urmat pentru a pune capăt conflictului constă din negocieri între SUA, Rusia, Ucraina, Germania, UE și China. Soluția practică are diverse componente, între care cedarea de teritorii spre a se intra în granițe firești în această parte a Europei. Când s-a avut în vedere dosarul întreg al conflictului – de la Emanuel Macron, Henri Kissinger, reprezentanți ai Israelului și ai altor țări, la școli actuale – s-a sugerat aceasta, iar Joe Biden nu a negat posibilitatea.

În opinia mea, nu vor fi „învingători” în conflict. Dar cu un conflict nestins sau cu expediente, nu va fi liniște în Europa, iar europenii vor achita factura.

Cunosc doar soluții pe care le-am citat. Dar nu este important cine și ce rezolvări a propus în trecut deoarece configurația conflictului este nouă. Se implică multe țări, încât compunerea situației este nouă.

Se naște o nouă arhitectură de securitate în Europa, din păcate irosind vieți omenești. Acordul de la Minsk a fost blocat, cum și de cine se știe, conflictul trebuie însă oprit, pacea va fi după negocieri, iar negocierile vor ajunge la teritorii. Nu este soluție durabilă altfel!

Chestiunea urgentă este să se iasă din trena propagandei de război – care, de altfel, nu are de a face cu patriotismul, cu democrația și cu interesul general – și să se deschidă negocieri. Reflecția mea este în perspectiva pacificării durabile.

Desigur, statele în care trăim pot avea principii generoase, dar cei care vorbesc în numele lor să nu fie pe măsură. Din faptul că cineva trăiește în democrație nu rezultă că este democrat și are de dat lecții altora. Adesea, este invers! Unii doar profită de democrație pentru scopuri meschine. Pretențiile că ar fi „prodemocrați”, „proeuropeni”, „proatlantici” sunt ridicole dacă vezi faptele. A fi democrat, proeuropean, proatlantic înseamnă a fi integru, comunicativ și dialogal, înainte de orice.

La noi, cu regimul actual, este sesizabilă la exponenți atracția adevărului unic. Se operează cu penibila logică „sau accepți încropelile noastre sau ești cu rivalii” și cu obsesia monopolizării adevărului. Aceasta în vreme ce în alte țări este pluralism al vederilor – inclusiv în chestiunea conflictului din Ucraina. Se observă, de asemenea, atracția vorbirii în locul altuia. Se crede că se știe apriori ce intenții au preopinenții și ce îi motivează. Unii cred că și alți oameni ar fi puși în mișcare de ceea ce îi pune pe ei – să înșele, să fraudeze, să parvină. Din fericire, există încă destui cetățeni cu mintea la ei și cu alte motivații.

Ceea ce am spus în legătură cu conflictul din Ucraina stă deplin în picioare. De altfel, „criticii” nu au emis vreun contraargument la cele spuse, iar confirmarea din partea evenimentelor continuă. Desigur, pentru cei care nu înlocuiesc relațiile civilizate cu interese oneroase.

Ca de obicei, când nu sunt contraargumente, se atacă persoana. Dacă ar stăpâni măcar logica de gimnaziu, inșii s-ar fi ferit de sofismele pe care deja Aristotel le-a combătut – invocarea bârfelor despre persoane spre a contracara susținerile lor (argumentum ad hominem), cauza falsă (non causa pro causa) și altele. Se poate întocmi deja antologia sofismelor conflictului, cu urmări oribile, cugetarea falsă fiind și ea izvor de crime.

Știm prea bine că, în viață, vocile pot fi sub asaltul falsificatorilor. Mai ales când unii încalcă ceea ce spunea la noi Mihai Ralea: inteligența este capacitatea de a distinge punctele de vedere.

Zilele trecute, într-un ziar de serviciu cunoscut, unul se ostenea să extragă citate din articolele și emisiunile mele pentru a-i servi ca dovezi despre „omul lui Putin, al Rusiei”. A găsit însă fragmente ce confirmă integritatea autorului. Numai că ostenitorul nu înțelege ce este aceasta. El nu pricepe nici că primitivismul, fie el și antirus, este sub demnitatea unui om normal. Peste toate, doar minciuni de folosință propagandistică!

Acela mă și obligă să-i spun că numai la ignoranți a vorbi de „Rusia ca întreg” este blamabil – principiul întregului funcționând în gnoseologie cam de la Platon, Confucius și apostolul Pavel. Același mă confundă iarăși cu cineva care călătorea la congrese de istorie în Grecia, eu nefiind vreodată, înainte de 1989, în sudul Dunării. Am lămurit demult lucrurile și nu revin. Dar, la urma urmelor, cui folosește în România distribuirea organizată de minciuni?

Este facil să invoci reglementări în discuții despre o chestiune concretă. O poate face oricine – căci cine nu știe reglementările ONU sau alte reglementări, de care Adrian Cioroianu își amintește? Numai că ele ar trebui citite în întregime, nu luate după ureche. Și ar trebui înțelese. Trebuie oare ca profesorii universitari să devină propagandiști de duzină? Nici acum mințile nu s-au emancipat?

În fapt, conflictul din Ucraina este dificil pentru că în cauzele sale excede litera unor reglementări. Acum o săptămână, au reafirmat-o cei de la Harvard. În alte cuvinte, conflictul este o chestiune concretă ce nu se lasă topită în optica a ceea ce se numește azi globalism. Faptul că există reglementări nu ne dispensează de considerarea faptelor, chiar și a celor neconvenabile, și de a gândi.

Mai sunt două argumente aici. Primul este acela că reglementările existente prevăd respectarea suveranității naționale. Aceasta este valoarea de bază. Citite și înțelese, ele prevăd suveranitate în condițiile securității vecinului. Exemplificarea poate fi bogată. Doar ca exemplu, la intrarea în UE țările au subscris la anume relații cu vecinii.

Al doilea argument, pe care un contemporanist ar trebui să-l știe, este că suveranitatea a fost încălcată și atunci când multor țări li s-au luat teritorii. Acesta a fost și cazul României în privința Bucovinei și al ținuturilor cunoscute. Când am vorbit de „frontiere nefirești”, în răspunsul la o întrebare din public la Alba Iulia (14 septembrie 2022), am avut în vedere și acest fapt. De altminteri, nu doar acum, cu operațiunea militară a Rusiei din februarie 2022, ci și atunci când Ucraina a fost plasată în actualele frontiere, suveranitatea unor țări a fost încălcată.

Se pot suplimenta oricând argumentele. Dar nu mai este nevoie acum de întregul adevăr? De coerență? Își dau seama noii agitatori de implicațiile pentru Europa și țara lor? Nu la așa ceva au aspirat proeuropeniști creativi, de la de Gaulle la Helmut Schmidt și unii de azi.

Scurt spus, suveranitatea națională este altceva decât articolul de propagandă de azi! Pe unii îi obosesc conceptele și analizele ce duc la adevăr și dreptate. Ei apucă vizibil pe scurtătură, dar n-ar trebui, totuși, să ignore istoria.

Se pălăvăgește despre „iliberalism”, ca și cum percepția cuiva ar fi de ajuns. Este de bun simț să spunem că a nu accepta liberalismul, așa cum se practică azi, și deciziile eronate în numele lui, nu înseamnă iliberalism. Sunt la noi specialiști în „iliberalism”? Dacă sunt, să arate analizele! Altfel, discutarea fără a sta în arhive, respectiv pe fapte, este ca mașina golită de combustibil.

Cine crede că spune un adevăr și-l asumă sub semnătură. Ar fi astfel normal ca cei care fac azi propaganda să-și publice în scris, sub nume propriu, ceea ce spun. Nu vezi unul să o facă. Declară, cu noua „ură de castă”, verzi și uscate, dar nu se semnează. Nici măcar din respect pentru cetățeni.

Pe altul mărturisesc că nu l-am băgat în seamă vreodată, socotindu-l doar fiul tatălui său. Oameni care mi-erau apropiați, precum Nicolae Balotă, arhiepiscopul Bartolomeu și un celebru scriitor m-au lămurit. Iar ceea ce s-a petrecut într-o ambasadă la alegerile din 2009 și la cele din 2014 nu le mai discut. Multe se pot face, dar abuzurile în funcție rămân cel puțin nedemne.

Baconschi mă sfătuiește să intru în secolul actual, încât mă obligă să-l invit la lectură. Doar ca exemplu, am tratat primul la noi „schimbarea lumii” în politica externă (vezi volumele The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, 2011; Schimbarea lumii, Editura Academiei Române, 2013; Ordinea viitoare a lumii, Editura Niculescu, 2017; The Sense of Our History, Editura Academiei Române, 2019; Soarta democrației, Editura Creator, 2022 și altele). Mă mir că vorbește unul care nu iese din etici ale unor vremi dispărute. Acesta ne spune, de pildă, că cine se gândește la frontiere presupune dictatori care să le impună – o diversiune demult infirmată! Mă tem că Baconschi cunoaște secolul actual prin fanarioți.

Statele Unite oferă, prin instituții și specialiști care dau tonul în lume, o cultură incomparabilă cu ceea ce prezintă Tismăneanu în perorațiile lui. L-am băgat în seamă cu decenii în urmă, când mi-a trimis de la București doctoratul. Sincer, nu am găsit în cărțile lui decât fructificări avide ale conjuncturii, cu un oportunism agresiv – de care comunismul a fost plin, dar care s-a refăcut sub neoliberalism. El a devenit ostil când la ICR s-a descoperit, chiar înaintea venirii mele la conducere, că a încasat sume mari și favoruri pentru activități anoste. Fiind absorbit de reformarea instituției, nu i-am dat vreo atenție, dar am pus capăt abuzurilor. Că, în haină de guru închipuit, el procedează la falsificări, nu e de mirare, căci pare încremenit în delațiune.

Un fapt împiedică tot mai clar ieșirea din crize a țării noastre. Cum ajung în funcții și roluri peste nivelul lor, unii inși devin apostoli ai unui oportunism orb! Pesemne că, în confuzia creată a valorilor, numai așa rezistă: anulând faptele cu palavre, în lipsa rectitudinii!

Ca profesor de filosofie contemporană, cunosc secolele XIX-XXI (vezi sinteza Introducere în filosofia contemporană, Compania, 2014, și monografiile în circulație) și putem discuta. Cunosc experiențele istorice ale timpurilor. Nu sunt economist, istoric, jurist, dar am plonjat în datele acestora. Marxismul și comunismul au atât de multe variante, încât acuzarea la grămadă o mai fac doar ignoranții și impostorii.

Nu am avut nevoie de proptelile nimănui, realizările mele, atâtea câte erau, fiindu-mi de ajuns. Regret că trebuie să mă refer la mine. Dar fiindcă se interoghează concepția mea, de ieri și de azi, sunt nevoit să menționez că am plecat la începutul anilor șaptezeci în Germania federală, pentru a studia filosofie, când ofertele ce mi s-au făcut în țară erau cele mai tentante – mai trăiesc, har Domnului!, oameni care știu! Oferte majore se făceau atunci vârfurilor profesionale ale generațiilor. Am dorit fierbinte și am avut șansa de a fi în apropierea celor mai mari filosofi și democrați ai timpului. M-am bucurat și am învățat. Am articulat apoi o sistematizare filosofică axată pe reflexivitate – cu elaborări corespunzătoare în logică, metodologie și epistemologie, cu componente istorico-filosofice, de filosofie socială, juridică, politică, de filosofie a religiei, a educației și a artei, cu etică explicitată și cu răsfrângeri în diagnoze, studii strategice și proiecte de reformă și democratizare. Este o viziune cu interpretări noi, proprii, de care, ca orice autor, răspund. Cărțile ce o conțin sunt în biblioteci din lumea largă.

Deci nu mă sperie discuția. Cei care amenință – mă refer la unii activiști din Kiev – sunt, cum mă obligă faptele lor să o spun, sub nivelul comunismului și al instituțiilor lui. Ca să fiu clar, regimurile comuniste ale Europei Răsăritene au fost cum au fost și, grație anilor optzeci, suntem dincoace de ele. Dar nu duc decât la conflicte absurde reeditarea năravurilor lor și, cu atât mai mult, căderea sub ele. Sunt convins că ucrainienii, cu care am colaborat adesea, au și alți exponenți decât podoliakii agitați. În definitiv, are rost o criză gravă a lumii civilizate luând de fapt lumină din anii treizeci-patruzeci? Trebuie dovedit din nou că din ură ies doar monștri? Un stat se poate prezenta cum vrea, dar când exponenți ai lui justifică cele mai negre ipoteze nu-i în regulă. Cum este cazul „democraților” creați peste noapte.

Nu mă impresionează reacții de instituții, căci nici o instituție nu este automat posesorul adevărului. Mai ales în degradarea instituțională din România actuală. Reacția Ministerului Afacerilor Externe de la București, că aș fi preluat „narative maligne ale Rusiei”, este o aberație ce spune multe despre insul șters din fruntea lui. Fac acum două observații.

Cine știe puțină istorie observă că personajul recurge la limbajul în care se vorbește de „toxicitatea” rivalilor. Pentru el, rivalul este doar „malign”! Interesant, insul ține să pună metafore anatomo-fiziologice în comunicatele sale prostești. I se poate arăta de unde vine procedeul.

Pe de altă parte, în luările de poziție ale unui minister de externe, politicile țărilor se analizează, la nevoie li se opun argumente, dar nu se stigmatizează. Să-i amintim cine a patentat stigmatizarea? Nu este deloc flatant. Stigmatizarea nu este treaba unui minister de externe.

În rest, insul declară, dar nu are de obicei niciun argument. De unde știe ce preia sau nu preia cineva și de la cine? Doar se cunoaște dintotdeauna că în viață apar convergențe fără ca oamenii să știe unul de altul. Vorbe goale ale inculturii ce aduce daune unei țări!

El nu are argumente, dar i se poate dovedi cu argumente cooperarea la dizolvarea politicii externe a României, în cea mai critică decadă a istoriei recente. „Să nu fim cu rușii și chinezii!” ne spune insul cu suficiența oportunistului. O opinie, desigur, dar o opinie, după părerea mea, profund dăunătoare statului român. Căci a coopera în beneficiul mutual cu diferite țări nu înseamnă a te căsători cu vreuna. Trăim, totuși, epoca schimburilor profitabile! Este preferabilă alinierea la propaganda de război? Opțiune de bieți diletanți ajunși unde nu trebuie, care cred că istoria se sfârșește cu ei!

„Nerealism” în ce spun, căci „nu e momentul”? Replica așteptată a slabei vertebrări civice. Nici vorbă! A spune adevărul cu probe factuale nu este decât realism – realismul zilelor noastre. Se spune că „situațiile se cuvin bine calculate de către cei care vorbesc despre ele”. Complet de acord! Dar acum, o spun răspicat, este un moment crucial în pregătirea noii arhitecturi de securitate din Europa. Un moment ce nu se mai întoace curând pentru normalizarea de situații istorice, inclusiv pentru România.

În țara noastră, oamenii plătesc deja din greu pentru că sunt și azi prădați de politruci mărunți, care nu au nici capacitatea și nici voința de a servi interesul public. Cum se vede la fiecare pas al acestora, nefiind capabili să dea rezolvări la dificultățile prezente ale vieții oamenilor, trimit spre tot felul de fantome.

În fapt, sunt acum chestiuni presante- a trece iarna, a ieși rezonabil din conflict, a relansa cumva România, a învinge sărăcia și alte necazuri – de care cei responsabili ar trebui să se ocupe. Personal, dau atenție și sprijin argumentele, dezbaterile și acțiunile care schimbă stările de lucruri.

Asumpțiile mele internaționale din sinteza Ordinea viitoare a lumii (2017) se confirmă. Îmi reasum că se încheie încet și ezitant, dar cert, epoca globalismului și se înaintează spre reorganizarea lumii în jurul suveranităților naționale. Vin ani în care se redeschid astfel nenumărate dosare și se cer evaluări de evoluții cu totul noi, aduse la zi. Se profilează, în orice caz, o agendă nouă de reflexivitate, gândire și decizii, căreia merită să i te dedici.

Andrei Marga

Exclusiv

Machiavelli la Victoria: Cum ne îngroapă Guvernul în groapa reformelor nesfârșite, cu sau fără bocanci!

Publicat

pe

De

De la Niccolò Machiavelli încoace, un adevăr cinic guvernează cancelariile puterii: politica nu are nicio legătură cu morala. Această lege nescrisă curge prin venele fiecărui novice de partid, de la stadiul de lipitor de afișe și purtător de geantă, aspirant, și până la „animalul politic” ajuns în fotoliul ministerial. Odată așezat acolo, singura busolă rămâne conservarea puterii, iar dialogul social devine un simplu zgomot de fond, ignorând cu desăvârșire principiile statului de drept și Articolul 1 alin. (5) din Constituție privind obligativitatea respectării legilor. Asta ne arată Sindicatul Diamantul, într-o analiză fără perdea.

Victoria’s Secret: Planul diabolic de a ingropa polițiștii cu legea în mână!

Suntem în ianuarie 2026, iar scena politică românească ne oferă, din nou, spectacolul grotesc al supraviețuirii prin sacrificarea altora. Anunțul recent al Ministrului Apărării, Radu Miruță, privind o nouă majorare a vârstei de pensionare în sistemul de apărare și ordine publică, nu este o măsură de reformă, ci o execuție planificată de mult, amânată doar de frica urnelor. Într-o sfidare totală a logicii juridice, se ignoră faptul că Legea nr. 282/2023 a tranșat deja problema, stabilind calendarul creșterii vârstei.

Ar trebui să fim teoretic mulțumiți – ni se sugerează – întrucât s-a evitat alternativa reducerii de personal cu 10% sau a tăierilor salariale. Nimic mai pervers: înainte de toate, Poliția Română funcționează deja, nu cu 10%, ci cu 25% criză de oameni, iar în privința veniturilor salariale, domnul Bolojan (sic! – n.red.) ar trebui să afle că polițiștii și militarii sunt singurii care NU au atins plafonul maxim de salarizare, prevăzut de Legea 153/2017. Așadar, tai la cei cărora nici măcar nu le-ai dat cât te-ai obligat să le dai? O logică guvernamentală de fier… forjat cu dinții!

Fabula cu pensionarul la 42 de ani: Mitul care ne face să uităm de realitate

Sâmburele manipulărilor, de o esență propagandistică binecunoscută, se învârte obsesiv în jurul câtorva exemple singulare, excepționale. Se colportează cazul unui „cunoscut care s-a pensionat la 42 de ani” și se proiectează acest incident izolat asupra unei întregi categorii profesionale. Rolul acestei tehnici este de a distrage atenția publică de la problemele fundamentale, evitând presiunea directă a societății asupra decidenților politici. După ce au excitat opinia publică, aruncând inițial cu diverse declarații publice „întâmplătoare”, dar absorbite lacom și multiplicate de mass-media aservită, guvernanții vin cu soluția salvatoare! Nimic altceva decât un ABC de supraviețuire politică, excelent lămurit de Noam Chomsky, ne reamintește Sindicatul Diamantul.

Adevărul trebuie spus răspicat, cu legea pe masă: singurul motiv legal pentru pensionarea la 42 de ani în prezent este declararea inaptitudinii medicale, conform Art. 17 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015, după o vechime efectivă de minim 20 de ani. Adică, nu e moft, ci e boală! Faptul că îl vezi pe acel om muncind în altă parte nu înseamnă că a fraudat sistemul. Nu trebuie să fii paralizat la pat pentru a fi inapt de serviciu polițienesc sau militar. O inaptitudine psihologică sau o afecțiune incompatibilă cu efortul fizic intens și portul de armă te face incompatibil cu uniforma, dar nu te împiedică să fii un excelent contabil sau șofer în viața civilă. Oare guvernanții vor un polițist care clachează în misiune, doar de dragul statisticii?

Reforma reformei: O glumă proastă pe banii noștri

Publicul larg trebuie să știe că, după modificările impuse prin PNRR și transpuse în legislația națională, polițiștii și militarii sunt deja aduși la plafonul general de pensionare de 65 de ani. Conform Art. 16 alin. (2) din Legea nr. 223/2015 actualizată, vârsta standard este de 65 de ani, atingerea acesteia făcându-se progresiv, până în anul 2035. Din acest plafon se scade perioada lucrată în condiții grele. Legea este clară: „reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani”. Altfel spus, matematic și legal, un lucrător operativ se poate pensiona, la finalul perioadei de tranziție, cel mai devreme pe la 52 de ani (65 minus 13). Nu la 40, nu la 45.

Suntem într-o perioadă de tranziție spre noua formă, dar mai poate fi sigur cineva în această țară că un alt Guvern sau poate chiar actualul va păstra intacte noile prevederi, câtă vreme n-au trecut doi ani și deja asistăm la o nouă corecție? În acest context, ce propune Guvernul (Bolojan) este o „reformă la reformă”, o încălcare a principiului stabilității legislative. Oare ce impact bugetar real va avea această măsură pentru salvarea economiei naționale? Pensiile militare reprezintă o fracțiune infimă din PIB comparativ cu deficitul generat de sinecuri, iar bugetul alocat pentru finanțarea partidelor politice, de un miliard de lei în 2024, se ridică la un raport de 1:14 față de impactul bugetar al pensiilor militare. Sindicatul Diamantul concluzionează ironic: Partidele, asemenea sindicatelor, ar trebui să se finanțeze din cotizațiile membrilor, nu din buzunarul cetățenilor!

Exodul uniformelor: România, tară fără ordine, dar cu politicieni satisfăcuți

Incertitudinea ucide sisteme. Încă din septembrie 2025, când s-a reluat discuția despre „nevoia re-reformării” pensiilor militare, s-au înregistrat creșteri substanțiale ale cererilor de pensionare, confirmate de datele statistice ale Caselor de Pensii Sectoriale pentru Trimestrul III și IV. Ieșirile în corpore dintr-o singură structură generează blocaje funcționale greu de depășit sau recuperat.

Inevitabil, declarațiile recente ale ministrului Miruță au dat noi impulsuri acestei tendințe de părăsire a sistemului. Polițiștii și militarii vor stabilitate și transparență. Lipsa acestora a dus la o realitate cruntă: avem o mulțime de secții de poliție în țară care operează cu jumătate din personalul prevăzut în statele de organizare, consecințele fiind supra-epuizarea resursei umane existente și degradarea calitativă a serviciilor oferite societății. Peste toate, se adaugă o criză severă a profesionalismului structurilor de management superior, marcate de analfabetism funcțional și parvenitism – o mulțime de eminențe ale Aparatului Central MAI și IGPR fiind posesori de diplome cumpărate la vestitele „fabrici” de licențe. Oare cât timp mai poate rezista sistemul cu astfel de „genii” la cârmă, se întreabă Sindicatul Diamantul?

Biciul și zăhărelul: Teroarea disciplinară și momeala „Bayraktar”

Guvernul a învățat să controleze sistemul din interior, folosind mecanisme perverse legiferate prin ordonanțe de urgență:

  • Biciul (Teroarea): Nemulțumirile legitime au fost contracarate prin terorizarea personalului cu cercetări disciplinare abuzive pentru tot felul de mărunțișuri. Scopul lor este de a descuraja orice reacție. Hărțuirea și execuția unor lideri de sindicat vocali a trebuit să servească drept demonstrație de forță a unui sistem intolerant în fața criticii.
  • Zăhărelul (Divizarea): Plata în continuare a „majorării Bayraktar”, reglementată de OUG nr. 26/2024, acționează ca un sedativ toxic. Această majorare de până la 30% se acordă pe baza unor criterii subiective și este condiționată (pervers) de lipsa oricărei sancțiuni disciplinare. Astfel, pentru colegii tineri, acest bonus devine un instrument de șantaj managerial: „Stai cuminte, nu comenta, ca să iei Bayraktarul”. Aceasta rupe solidaritatea între generații și transformă dreptul salarial într-un privilegiu pentru cei obedienți. O operațiune „divide et impera” de toată frumusețea!

De la Cuza la Coaliție: De ce Poliția Română devine o specie pe cale de dispariție

Or fi polițiștii și militarii principala problemă a României? De la Alexandru Ioan Cuza încoace, încadrarea muncii lor la condiții speciale nu a deranjat pe nimeni, fiind prețul plătit pentru riscuri, interdicții și disponibilitate 24/7. Guvernul pare decis să reducă grupele de muncă pentru a așterne o platitudine socială a orizontului de așteptare. Doar că majoritatea ajunge la pas, în timp ce alții trebuie să care în spate povara unor „sarcini speciale” până la destinație, să mai sară și câteva râpi, fără să se plângă ori să caute variante de ușurare a sarcinii.

Întrebarea fundamentală este: cine va mai apăra țara sau ordinea publică în viitor? Mai putem avea așteptarea ca sectoarele de activitate speciale, cu riscuri și privațiuni, să mai atragă doritori de sacrificiu, când deficitul de candidați la școlile de agenți este deja cronic? Când politica este doar o goană după voturi, manipulare și represiune disciplinară, rațiunea dispare.

Vitalie Josanu de la Sindicatul Diamantul, trage un ultim semnal de alarmă: sub masca reformelor,

Guvernul e pe cale să sacrifice siguranța națională și ordinea publică pe altarul unor calcule electorale și al unei viziuni economice mioape. Iar noi, cetățenii, vom culege roadele amare ale acestei politici machiavelice, rămânând, probabil, fără polițiști pe stradă, dar cu politicieni… gloriosi! (Cristina T.).

Imagine creată cu AI

Citeste in continuare

Exclusiv

Pensionarea eroilor, o farsă națională: Statul Român caută moșnegi la graniță!

Publicat

pe

De

În cel mai pur stil al absurdului balcanic, bravii noștri guvernanți se pregătesc să livreze o nouă mostră de „geniu” administrativ, dorind să mai adauge câțiva ani la viața profesională deja chinuită a personalului din apărare, ordine publică și securitate națională. Această tentativă grotescă a stârnit o revoltă pe măsură, Sindicatul SIDEPOL arătând cu degetul spre o ipocrizie demnă de analele istoriei. Pare că statul român, în loc să-și protejeze eroii, îi vrea pe baricade până la ultimul oftat și ultimul cartilaj!

Matematica absurdului: 65, noul „tânăr” din sistem!

O, surpriză, surpriză! În timp ce „mințile luminate” ale națiunii rumegă idei revoluționare despre cum să prelungească agoniseala militarilor și polițiștilor, uită, convenabil, că în anul de grație 2023, vârsta standard de pensionare a fost deja majorată la 65 de ani. Da, ați citit bine: 65! Și din acest „colț de rai” se mai scad doar perioadele pentru condițiile speciale. Așa că, stimați strategi, când vorbiți de „majorări”, verificați calendarul și legislația! Nu de alta, dar ridicolul atinge deja cote olimpice, conform celor semnalate de SIDEPOL.

Riscuri? Ce riscuri? Statul Român, campion mondial la negare!

Hai să ne prefacem că nu știm. Să facem pe inocenții! Că meseriile din sistemul de apărare implică riscuri permanente, incompatibilități severe, restrângeri de drepturi și o uzură fizică și psihică accelerată – astea sunt doar niște povești pentru copii, nu? Niște „privilegii invocate conjunctural”, cu siguranță! Adevărul crunt, subliniat de sindicaliști, este că vorbim de fundamente juridice și profesionale recunoscute de statul român și de partenerii internaționali. Dar ce mai contează recunoașterea, când ai ocazia să mai storci niște ani de muncă din bietele cadre?

NATO râde, România plânge: Modelul „apărare” cu bunicuțe pe front!

În plină isterie geopolitică, cu război la graniță și amenințări globale, ce face România? Își bate joc de capacitatea operațională a propriei armate și poliții. O analiză onestă a impactului? O comparație cu practicile NATO? Nici vorbă! Astea sunt pentru statele „serioase”. Noi avem stilul nostru: ipocrizia și iresponsabilitatea. Căci, în majoritatea statelor aliate, personalul beneficiază de regimuri de pensionare adaptate specificului profesiei. Asta pentru că ei, naivii, vor eficiență și siguranță. Noi? Noi vrem eroi cu baston și proteză dentară, gata să apere patria cu ultimul răsuflu… la peste 65 de ani! SIDEPOL ne avertizează, pe bună dreptate, că subminăm încrederea și accentuăm deficitul.

Deficitul, un amănunt deranjant: Când nimeni nu mai vrea să moară pentru patrie… la 60 de ani!

Și dacă tot suntem la capitolul „detalii nesemnificative”, haideți să ignorăm și deficitul colosal de personal! Peste 30.000 de angajați lipsă doar la MAI, plus alți 20.000 gata să-și ia zborul la prima ocazie. Astea nu sunt ipoteze, ci „realități administrative cunoscute și ignorate deliberat”, așa cum arată SIDEPOL. Normal! De ce să angajezi oameni tineri, motivați, când poți să-i forțezi pe „cei vechi” să muncească până li se rup piciorușele? O nouă discuție despre majorarea vârstei de pensionare nu face decât să adâncească groapa, să accelereze exodul și să compromită orice urmă de capacitate operațională. E ca și cum ai încerca să stingi un incendiu cu benzină, apoi te-ai plânge că e prea cald.

Salarul eroului: Drepturi tăiate, promisiuni uitate și colaci pentru pomeni!

Să nu uităm că eroii noștri sunt supuși, de peste 16 ani, unei degradări continue a statutului. Salarii blocate, dreptul legal la pensie o poveste de adormit copiii, riscurile și incompatibilitățile profesiei, ignorate cu o obstinație demnă de cauze mai bune. Toate astea au măcinat motivația și au slăbit grav instituțiile vitale ale statului. Dar cine sunt acești angajați să ceară respect? Ei sunt doar pioni pe tabla de șah a politicienilor, buni de sacrificat pentru „capital politic”.

Fragilizarea națională, o strategie de stat?

În actualul context geopolitic, cu „prieteni” la est și amenințări hibride, fragilizarea deliberată a sistemului de apărare și ordine publică nu este doar iresponsabilă, este de-a dreptul periculoasă. Este o strategie sinucigașă, care transformă angajații în „țapi ispășitori pentru eșecuri politice și administrative”, după cum acuză vehement Sindicatul SIDEPOL.

Deci, dragi guvernanți, înainte de a mai scoate pe gura publică încă o „perlă” despre cum vreți să „reformați” sistemul prin măsuri punitive și declarații rupte de realitate, poate ar fi bine să ascultați și vocea celor care, zi de zi, își riscă pielea pentru o țară care îi tratează ca pe niște cifre contabile. SIDEPOL a anunțat că va mobiliza toate resursele pentru a contracara aceste propuneri populiste. Poate e timpul ca dialogul real să înlocuiască circul ieftin, înainte ca statul român să ajungă să-și apere granițele cu patrule de bunicuțe pensionare, înarmate cu flori și rețete de sarmale. (Sava N.).

 

Imagine creată cu AI

Citeste in continuare

Exclusiv

MAI, pensii și promisiuni fără acoperire: „Guvernul vrea să ne ingroape la datorie”

Publicat

pe

De

Scenariul se repetă, absurdul atinge cote paroxistice, iar polițiștii români sunt, din nou, jetoane pe masa de joc a unor decidenți politici ce par deconectați de realitate. În timp ce Guvernul jonglează cu sintagme pompoase, Sindicatul Europol trage semnalul de alarmă: sub masca „discuțiilor de lucru” se ascunde, de fapt, o nouă tentativă de a le crește vârsta de pensionare, ignorând orice urmă de bun-simț și experiență anterioară.

„Ședința de lucru” fără lucru: O farsă demnă de Oscarul birocrației

Așadar, marți seara, ora 17:30, la inițiativa vicepremierului Cătălin Predoiu, sindicatele au fost invitate la o „întâlnire de lucru”. Vă imaginați, desigur, o masă rotundă, documente stivuite, analize de impact și dezbateri aprinse. Ei bine, opriți filmul! Conform Sindicatului Europol, „în mod practic nu putem vorbi despre o ședință de consultare întrucât la masa discuțiilor nu ni s-a prezentat vreun proiect sau analiză de impact asupra drepturilor sociale, salariale sau profesionale ale angajaților din Ministerul Afacerilor Interne.” Traducere: am stat degeaba, am vorbit ca să nu adormim, și ne-am minunat de lipsa de substanță. O „consultare” a la români, unde se consultă scaunul cu masa, dar nicidecum factorii implicați.

Vicepremierul Predoiu, într-o ipostază de pompier al zvonurilor, a ținut să precizeze că adunarea era doar o reacție la declarațiile „rebele” ale ministrului MApN, Radu Miruță, care „a menționat că la nivelul Guvernului există un grup de lucru ce are ca obiectiv realizarea unui proiect de lege privind creșterea vârstei de pensionare a polițiștilor și militarilor.” Deci, cu alte cuvinte, Guvernul se panichează de propria sa incoerență și convoacă sindicatele pentru a… nega existența a ceea ce oricum știe toată lumea că există. Un balet penibil al comunicării, în care stânga nu știe ce face dreapta, sau, mai degrabă, se preface că nu știe.

Mirajul asigurărilor: Când „nu reducem salarii” sună a „pregătiți-vă de tăieri!”

Conducerea MAI, într-un efort disperat de a calma spiritele și a ascunde elefănțelul din cameră, a servit sindicatelor o serie de „repere cu impact” care, chipurile, ar fi fost doar „discuții” în coaliție. Printre aceste perle de ambiguitate, Predoiu a promis că:

  • Cei care îndeplinesc deja condițiile de pensionare își păstrează drepturile. (Mulțumim, am fi surprinși dacă nu!)
  • Modificările ar produce efecte „doar pentru viitor”. (Adică, pe actualii îi lăsăm să respire, dar pe generațiile viitoare le punem la zid.)
  • Va fi o „perioadă de tranziție” pentru „stimularea” celor care să rămână în sistem. (Citeste: vă dăm un mic os ca să nu fugiți cu toții odată.)
  • Proiectul „va fi de durată” și „va trece prin Parlament”. (Adică, avem timp să ne gândim la noi șmecherii până atunci, nu vă agitați!)

Ca un bonus de consolare, vicepremierul a asigurat că salariile MAI nu vor fi reduse cu 10%, spre deosebire de alți ghinioniști din administrație. Ah, și „Bayraktar-ul” (majorarea pentru capacitate operațională) va fi plătit „până la sfârșitul lunii ianuarie”. O firimitură aruncată, probabil, pentru a masca intențiile reale. Câtă generozitate!

Viața de polițist: Mai scurtă decât o sedință de Coaliție, dar pensia mai târzie decât apocalipsa

Poziția Sindicatului Europol este, cum altfel, „foarte fermă” și intransigentă. Și pe bună dreptate! „Nici nu se poate lua în calcul o astfel de discuție, o altă creștere a vârstei de pensionare decât cea actuală”, au transmis sindicaliștii. Argumentul lor, pe cât de simplu, pe atât de zdrobitor: ar fi o „dublă măsură” după ce, în 2023, prin Legea 282, vârsta de pensionare a fost deja mărită progresiv de la 60 la 65 de ani!

Să ne reamintim, speranța de viață a unui polițist operativ este, conform statisticilor, undeva la 62 de ani. Adică, mai repede ajung la mormânt decât la pensie! Și, în timp ce minerii sau lucrătorii din termocentrale beneficiază de reducerea vârstei de pensionare din cauza condițiilor vătămătoare, polițiștilor li se cere să rabde și să moară în cizme.

Mai mult, acești oameni ai legii sunt supuși unor interdicții și incompatibilități demne de regimuri totalitare: fără drept de grevă, fără un al doilea job, fără acte de comerț, fără dreptul de a-și exprima liber opinii publice. Comparativ cu orice alt angajat din sistemul public, polițiștii trăiesc într-o formă modernă de sclavie instituționalizată, iar acum li se cere și să muncească până la epuizare completă.

Amenințarea fantomă: Exodul în uniformă și siguranța națională, o cifră goală

Ironia sorții e că „neîncrederea pe care o au angajații din sistemul de apărare în măsurile tranzitorii” guvernamentale poate duce la un „nou val masiv de pensionări”. Adică, tocmai ce vor să evite, ar putea provoca. Un scenariu demn de un film de prost gust, unde actorii principali sunt niște politicieni ce taie creanga de sub propriile picioare.

Sindicatul Europol avertizează, pe bună dreptate, că acest exod ar „afecta grav siguranța națională”. Dar cui îi pasă, când pe agendă e mai important să mimăm reforme și să „discutăm” despre viitorul incert al altora?

În așteptarea „proiectului de act normativ”, care probabil va veni la fel de limpede ca un râu tulbure, Sindicatul Europol promite că va lua „măsuri în consecință”. Și ar face bine, căci, la cum stau lucrurile, polițiștii români au ajuns să fie nu doar executanți ai legii, ci și victimele ironiei crunte a unui sistem care promite mult, oferă puțin și vrea să îi trimită la pensie direct în cimitir. Să sperăm că, de data asta, vocea bunului simț va fi mai puternică decât cea a incompetenței guvernamentale. (Cerasela N.).

Imagine creată cu AI

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv3 ore ago

Machiavelli la Victoria: Cum ne îngroapă Guvernul în groapa reformelor nesfârșite, cu sau fără bocanci!

De la Niccolò Machiavelli încoace, un adevăr cinic guvernează cancelariile puterii: politica nu are nicio legătură cu morala. Această lege...

Exclusiv3 ore ago

Pensionarea eroilor, o farsă națională: Statul Român caută moșnegi la graniță!

În cel mai pur stil al absurdului balcanic, bravii noștri guvernanți se pregătesc să livreze o nouă mostră de „geniu”...

Exclusiv3 ore ago

MAI, pensii și promisiuni fără acoperire: „Guvernul vrea să ne ingroape la datorie”

Scenariul se repetă, absurdul atinge cote paroxistice, iar polițiștii români sunt, din nou, jetoane pe masa de joc a unor...

Exclusiv9 ore ago

IPJ Prahova: De la agresori sexuali la polițiști „cu mâna intinsă” – Un sistem corupt care refuză să moară

Prahova, groapa fără fund a justiției: Când uniforma devine mantia rușinii și a infracționalității Prahova, acel „Caracal al bunului simț”...

Exclusivo zi ago

Ministrul USR al Apărării, Radu Miruță: De la „reforma” pensiilor la trupe românești… pe sania lui Moș Crăciun în Groenlanda!

Un val de indignare și avertismente sonore zguduie temeliile instituțiilor de forță ale României, provocate de ministrul Apărării, Radu Miruță....

Exclusivo zi ago

Cu casca-n cap, spre Brigada Rutieră: Poliția Capitalei, un santier al dezastrelor urbane!

Avertisment fără precedent lansat de Sindicatul Europol: șoferii care se încumetă să calce pragul Brigăzii Rutiere București pentru redobândirea permisului...

Exclusiv2 zile ago

Primaria Vărbilău, SRL-ul familiei Cărbunaru: Curtea de Conturi descoperă haos, realitatea depășește orice ficțiune!

Comuna Vărbilău, Prahova – un nume ce ar putea deveni sinonim nu doar cu pitorescul rural, ci și cu un...

Exclusiv2 zile ago

Fabrica Coca-Cola HBC – Sucursala Ploiesti, bancomatul personal al lui Dragoș Nan: Un an nou, aceeași veche ciumă!

Introducere în agonie: Revenirea „managerului” și inceputul apocalipsei personale S-au încheiat sărbătorile, a trecut și euforia trecătoare a revelionului, iar...

Exclusiv3 zile ago

CIRCUL „S.R.I. & Co”: Când Președintele joacă „de-a vrăjeala” cu partidele, iar „bătrânul marinar” rânjește malefic

Într-o Românie unde statul de drept pare mai degrabă o iluzie optică, iar instituțiile cheie sunt mereu la cheremul jocurilor...

Exclusiv3 zile ago

CRIMA CU ȘTAMPILĂ DE STAT ȘI FARSĂ LEGALĂ: Anatomia morții sindicalismului autentic în România

Iași, 7 septembrie 2000: O dimineață roșie de sânge și ipocrizie. Pe atunci, puțini înțelegeau că asasinarea barbară a inginerului...

Exclusiv3 zile ago

Salvare contracronometru pe linia ferată: Polițiștii arădeni, eroi într-o dimineață geroasă

O dimineață de iarnă geroasă a transformat o patrulă obișnuită a polițiștilor din Arad într-o cursă contracronometru pentru salvarea unei...

Exclusiv3 zile ago

Furtună la Otopeni: Două femei, prinse cu 3 milioane de euro în aur, ceasuri și valută masivă din Dubai

O operațiune comună a polițiștilor de frontieră și a vameșilor de la Aeroportul Internațional Henri Coandă (Otopeni) a scos la...

Exclusiv4 zile ago

România, paradis fiscal pentru pușcăriași: Marmeladă, prezervative cu arome de banane și piepteni de 20.000 de euro, pe banii tăi!

Gratiile aurite ale justiției române În timp ce românul de rând se zbate cu inflația, ratele și o pâine tot...

Exclusiv4 zile ago

EXCLUSIV/Cutremur la Externe: Curtea de Conturi confirma haosul! Milioane de lei sifonate, conturi fantomă și o diplomație la limita absurdului

De la zvon la sentință – Un Raport devastator demască Ministerul Afacerilor Externe Ceea ce părea, până acum, doar subiect...

Exclusiv4 zile ago

GIURGIU, MORMÂNTUL JUSTIȚIEI: DE PATRU ORI REVOCAT, DE PATRU ORI ÎNAPOI, SUB BAGHETA (PENALĂ) A LUI FULGA!

Bine ați venit, doamnelor și domnilor, la cel mai grandios spectacol de tragicomedie judiciară din România! Cortina se ridică din...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Criptomonede Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv