Featured
CUM A AJUNS BILL GATES REGELE PANDEMIEI PE MÎNA GUVERNELOR LUMII
Nu, nu e teorie conspiraționistă ieftină. E mega-anchetă făcută timp de șapte luni de mass-media germană grea, Politico și Welt, lansată aseară, și care scoate la lumină o situație care, în mod cert, scapă pînă și imaginației cetățenilor planetei. Concret, pandemia de Covid 19 care a zguduit planeta doi ani de zile, a fost gestionată la nivelul cel mai înalt nu de guvernele lumii, ci de patru ONG finanțate de Bill Gates. Cum a fost posibil și, mai ales, de ce?
(Preluare Inpolitics):
Mega-ancheta germanilor prezintă pe șleau povestea pandemiei. În loc ca gestionarea ei să aparțină guvernelor lumii ori OMS, ea a fost transferată aiuritor unui grup de patru fundații avînd, toate, legături cu familia Gates. Acest grup de patru a decis pentru cea mai mare parte a planetei ce trebuie făcut împotriva Covid – măsuri de precauție, tratamente, vaccinuri, împărțirea pe țări a dozelor de vaccin.
Într-un cuvînt, grupul lui Gates a condus omenirea prin deșertul Covid 19. Cum a obținut grupul asemenea sarcină? Răspunde ancheta: prin sprijinul necondiționat oferit de OMS, organism finanțat masiv de Gates, și prin lobby puternic, inclusiv pe bani, la nivelul guvernelor occidentale.
Ancheta concluzionează nu doar că acțiunea grupului Gates a fost mai degrabă un eșec, dar ridică, totodată, întrebarea tulburătoare: cum a fost posibilă ”privatizarea” luptei împotriva cele mai devastatoare amenințări pentru sănătate din ultima sută de ani?
Să dăm cuvîntul jurnaliștilor germani.
”Cum și-au folosit patru grupuri private influența pentru a controla răspunsul global la Covid fără a fi supravegheate” titrează Politico.com, publicație germană care acoperă spațiul american.
Patru organizații din sănătate, care conlucrează îndeaproape, au cheltuit aproape 10 miliarde de dolari pentru a gestiona răspunsul la Covid în întreaga lume. Dar a lipsit supravegherea din partea guvernelor și nici nu și-au îndeplinit obiectivele asumate.
Când a lovit Covid-19, guvernele lumii nu au fost pregătite.
Din America până în Europa șiAsia, ele au trecut de la minimalizarea amenințării la închiderea granițelor, în încercarea eșuată de a înăbuși o răspândire virală care a cuprins în curând lumea toată. Pe cînd cele mai puternice națiuni se aplecau asupra problemelor interne, patru organizații neguvernamentale de sănătate au început să facă planuri pentru o luptă pe viață și pe moarte împotriva unui virus care nu cunoaște granițe.
Ceea ce a urmat a fost o trecere constantă, aproape inexorabilă, a puterii dinspre guvernele copleșite către un grup de organizații neguvernamentale. Înarmate cu expertiză, susținute de contacte la cele mai înalte niveluri ale națiunilor occidentale și întărite de relații bine consolidate cu producătorii de medicamente, cele patru organizații și-au asumat rolurile care trebuiau să fie, de fapt, asumate de guverne – dar fără a purta și responsabilitatea guvernelor.
În timp ce națiunile încă dezbăteau despre gravitatea pandemiei, grupurile au identificat potențiali producători de vaccinuri și au plasat investiții în dezvoltarea de teste, tratamente și vaccinuri. Și și-au folosit influența pe lângă OMS pentru a contribui la crearea unui plan ambițios de distribuție la nivel mondial a instrumentelor anti-Covid către națiunile nevoiașe, deși în cele din urmă nu au reușit să-și țină promisiunile.
Cele patru organizații lucraseră împreună în trecut, iar trei dintre ele au împărtășit o istorie comună. Cea mai mare și mai puternică a fost Fundația Bill & Melinda Gates, una dintre cele mai mari instituții filantropice din lume. Apoi a mai fost Gavi, organizația globală de vaccinare pe care Gates a susținut-o pentru a vaccina oamenii din țările sărace, și Wellcome Trust, o fundație britanică de cercetare cu dotări de miliarde de dolari, care a colaborat cu Fundația Gates în anii precedenți. În fine, a mai fost și Coaliția pentru Inovații în Pregătirea Epidemiei sau CEPI, grupul internațional de cercetare și dezvoltare a vaccinurilor pe care Gates și Wellcome l-au ajutat să se înființeze în 2017.
Cele patru organizații au cheltuit aproape 10 miliarde de dolari pe Covid din 2020 – aceeași sumă cheltuită de principala agenție din SUA însărcinată cu combaterea Covid peste hotare.
Organizațiile au oferit împreună 1,4 miliarde de dolari OMS, contribuind la crearea unei rețele de distribuire a instrumentelor anti-Covid. Programul nu a reușit să-și atingă obiectivele.
Liderii organizațiilor au avut acces fără precedent la cele mai înalte niveluri ale guvernelor, cheltuind cel puțin 8,3 milioane de dolari pentru lobby între parlamentari și oficiali din SUA și Europa.
Oficiali din SUA, UE și reprezentanți ai OMS au activat în aceste organizații ca angajați, ajutându-i să-și consolideze legăturile politice și financiare la Washington și Bruxelles.
Cu toate acestea, în timpul celor mai severe valuri ale pandemiei, țările cu venituri mici au rămas fără vaccinurile menite să salveze vieți.
Liderii a trei dintre cele patru organizații au susținut că nu era necesară eliminarea copyrightului pentru vaccinuri, ceea ce ar fi favorizat producția de doze despre care activiștii cred că ar fi ajutat la salvarea de vieți.
Organizațiile societății civile active în țările mai sărace, inclusiv Medici fără frontiere, și-au exprimat dezaprobarea față de ideea că grupurile din Occident, formate din echipe de experți, ar putea ajuta la luarea deciziilor de viață și de moarte pentru oamenii din națiunile mai sărace. Aceste tensiuni au crescut atunci când Fundația Gates s-a opus eforturilor de renunțare la drepturile de proprietate intelectuală asupra rețetei vaccinurilor, o mișcare pe care criticii au considerat-o ca reprezentînd protejarea intereselor giganților farmaceutici față de oamenii care trăiesc în țări mai sărace.
„Ce îl califică pe Bill Gates să ofere sfaturi și să consilieze guvernul SUA despre cum ar trebui să-și utilizeze resursele?” se întreba Kate Elder, consilier principal în domeniul politicilor de vaccinuri în cadrul Medici fără frontiere.
Curând însă, guvernele din Statele Unite și Europa au început ele însele să sprijine masiv cele patru grupuri. În timp ce eforturile președintelui Joe Biden de a obține o finanțare suplimentară de 5 miliarde de dolari pentru combaterea virusului erau contrate în Congres, el a reușit totuși să dea 500 de milioane de dolari pentru CEPI în propunerea sa de buget – 100 de milioane de dolari pe an timp de cinci ani.
Acum, criticii ridică întrebări legitime cu privire la echitatea și eficacitatea acțiunii grupului celor 4 împotriva pandemiei – precum și la problema serioasă a transferului sarcinii de la guverne către grupuri private.
„Cred că ar trebui să fim profund îngrijorați”, spune Lawrence Gostin, profesor la Universitatea Georgetown, specializat în dreptul sănătății publice. „Punînd problema fără ocolișuri, banii cumpără influență. Și acesta este cel mai rău tip de influență. Nu doar pentru că e pe bani – deși acest lucru este important, pentru că banii nu ar trebui să dicteze politica – ci și pentru că înseamnă un acces preferențial, pe ușa din dos”
Gostin a spus că o astfel de putere, chiar dacă este animată de bune intenții, este „antidemocratică, pentru că este extraordinar de netransparentă” și „lasă deoparte oamenii de rînd, comunitățile și societatea civilă”.
Deși zeci de organizații globale de sănătate au luptat împotriva Covid, investigația Politico și Welt s-a concentrat asupra acestor patru organizații din cauza conexiunilor dintre ele – atât Gavi, cât și CEPI au primit finanțare de bază de la Fundația Bill & Melinda Gates – și pentru că împreună au jucat un rol esențial în consilierea guvernelor și a OMS.
OMS a fost principalul artizan al ascensiunii grupurilor la butoane. Toate aveau legături de lungă durată cu OMS. Consiliile de conducere ale CEPI și Gavi au un reprezentant special desemnat la OMS. Există, de asemenea, o ușă rotativă între angajarea în grupuri și munca pentru OMS: foști angajați ai OMS lucrează acum la Fundația Gates și CEPI; unii, precum Chris Wolff, directorul adjunct al parteneriatelor cu țările la Fundația Gates, ocupă funcții importante.
O mare parte din influența grupurilor față de OMS provine pur și simplu din bani. De la începutul pandemiei în 2020, Fundația Gates, Gavi și Wellcome Trust au donat împreună peste 1,4 miliarde de dolari OMS – o sumă semnificativ mai mare decât majoritatea celorlalte state membre oficiale, inclusiv Statele Unite și Comisia Europeană. conform datelor furnizate de OMS.
„Trebuie să vă amintiți că atunci când aveți de-a face cu Fundația Gates, este aproape ca și cum ați avea de-a face cu o țară mare, din perspectiva donațiilor lor către aceste organizații globale de sănătate”, a spus un fost oficial înalt în domeniul sănătății din SUA.
Lucrând îndeaproape cu OMS, cele patru grupuri au jucat un rol central în crearea unei inițiative cunoscute sub numele de ACT-A, care s-a concentrat pe asigurarea și furnizarea de teste anti-covid, tratamente și doze de vaccin destinate țărilor sărace ori medii. COVAX — un consorțiu special operat de Gavi, CEPI și UNICEF — a fost pilonul programului ACT-A.
Ancheta completă, extrem de lungă și de amănunțită, poate fi găsită aici.
Featured
Porți deschise în „citadela digitală” a României: Vulnerabilitățile sistemice care transformă instituțiile statului în teren de joacă pentru hackeri
Într-o analiză de impact publicată de Cotidianul Național, sub semnătura jurnalistei Claudia Marcu, se conturează un tablou sumbru al securității cibernetice din România. În timp ce statul a accelerat procesul de digitalizare sub presiunea cerințelor europene, măsurile de protecție au rămas în urmă, lăsând instituțiile publice și datele cetățenilor la mila unor atacatori care nu mai au nevoie de metode sofisticate pentru a provoca ravagii. Potrivit datelor furnizate de Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și citate de Ziarul Național, România se află în fața unei „alerte de gradul zero”.
Digitalizare fără „baterii de stocare”: Carul pus înaintea boilor în administrația publică
Marea problemă a României nu este neapărat ingeniozitatea infractorilor cibernetici, ci vulnerabilitatea structurală a propriilor sisteme. Sursa citată, Cotidianul Național, subliniază că digitalizarea accelerată, adesea forțată de jaloanele Comisiei Europene, a fost implementată fără o arhitectură de securitate solidă.
DNSC avertizează că profilul de risc al țării este determinat de carențe elementare: servicii expuse direct la internet fără segmentare, absența proceselor de backup și lipsa autentificării multi-factor. În acest context, incidentele nerezolvate de la Cadastru sau de la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene devin simptome ale unei boli cronice: „Am pus carul înaintea boilor”, notează publicația, comparând digitalizarea fără protecție cu boom-ul fotovoltaicelor fără capacități de stocare.
Resursa umană, marele absent: România, sub media UE la specialiști IT
În spatele zidurilor virtuale șubrede stă o realitate statistică dureroasă. Deși România se mândrește cu talentul informaticienilor săi, raportul DNSC indică faptul că țara dispune de doar 2,8% specialiști ICT în totalul forței de muncă, mult sub media europeană de 5,0%.
Fără personal calificat și fără resurse financiare alocate strategic, securitatea cibernetică rămâne un concept teoretic. Jurnalista Claudia Marcu punctează în Cotidianul Național că în 8 din 10 sectoare evaluate, lipsa banilor și a experților reprezintă obstacolul principal în calea apărării. Din această cauză, atacuri banale precum phishing-ul sau ingineria socială reușesc să blocheze instituții întregi, nu prin complexitate, ci prin exploatarea „culturii de securitate deficitare”.
Era inteligenței artificiale: Atacuri autonome care depășesc capacitatea de reacție a statului
Anul 2025 a marcat o schimbare radicală a paradigmei de risc. Potrivit raportului DNSC citat de Ziarul Național, a fost documentat primul caz de spionaj cibernetic executat în proporție de 90% de un sistem de Inteligență Artificială (IA) agentică. Această tehnologie permite atacatorilor cu resurse modeste să lanseze campanii autonome care anterior erau accesibile doar marilor puteri statale.
Mai mult, instrumentele de tip deepfake sunt deja utilizate operațional în fraude care vizează cetățenii români. În timp ce hackerii folosesc IA pentru a automatiza exploatarea vulnerabilităților, statul român se luptă încă cu baze de date interconectate insuficient gestionate, unde dispozitivele mobile ale angajaților rămân în afara oricărui perimetru de securitate.
Sectorul bancar, principala țintă: 71% din atacuri vizează banii și datele financiare
Analiza sectorială arată că infractorii cibernetici se concentrează acolo unde este capitalul. Sectorul bancar domină distribuția atacurilor (71%), urmat de serviciile poștale și infrastructurile financiare. O metodă recurentă în 2025 a fost utilizarea BitLocker — un instrument legitim de criptare — pentru a bloca datele firmelor de contabilitate și audit.
Impactul este devastator pentru mediul de afaceri: datele financiare și de personal devin indisponibile în câteva ore, iar detecția este aproape imposibilă pentru organizațiile care nu dispun de monitorizare continuă. „Vulnerabilitățile sunt atât de mari încât nici nu este nevoie de prea multă imaginație pentru a face ravagii”, conchide analiza din Cotidianul Național, lăsând deschisă o întrebare critică: cât timp își mai permite România să ignore securitatea în drumul său spre modernizare?
Anchete
Cutremur la Tribunalul Mehedinți: Judecătorul și procuroarea unui dosar DIICOT, recuzați la pachet după o vizită „de taină” în birou înainte de ședință
O situație tensionată, care pune sub semnul întrebării imparțialitatea actului de justiție, a izbucnit recent la Tribunalul Mehedinți. Potrivit unei dezvăluiri publicate de Lumea Justiției, avocatul Alin Cismaru a declanșat o procedură rară în practica judiciară: cererea de recuzare simultană a judecătorului Laurențiu-Marius Grecu și a procuroarei DIICOT Maria-Magdalena Mișa. Miza? O presupusă întâlnire neoficială între cei doi magistrați, desfășurată cu ușile închise, chiar înainte de strigarea unei cauze vizând un grup infracțional organizat.
„Vizita de la ora 14:00”: Suspiciuni de nerespectare a egalității armelor în birourile magistraților
Incidentul care a dus la depunerea cererilor de recuzare s-a petrecut miercuri, 22 iulie 2026. Conform susținerilor avocatului Alin Cismaru, citate de Lumea Justiției, procuroarea de ședință ar fi fost observată deplasându-se în grabă prin zona de acces restricționată către biroul judecătorului cauzei, exact în momentul în care părțile așteptau începerea procesului.
Apărarea invocă art. 64 lit. f din Codul de procedură penală, argumentând că o astfel de întrevedere neoficială, într-un spațiu inaccesibil avocaților, este de natură să creeze „o îndoială legitimă asupra aparenței de imparțialitate”. Deși avocatul precizează că nu cunoaște conținutul discuției, acesta subliniază că simpla existență a unei întâlniri private între acuzator și judecător, înaintea ședinței, aruncă o umbră asupra obiectivității instanței.
Proba video: Avocatul cere vizionarea imaginilor surprinse de sistemul de supraveghere al Tribunalului
Situația a fost sesizată inițial de unul dintre inculpați, Mihăiță-Daniel Cernea, care ar fi observat ieșirea procuroarei din zona biroului magistratului Grecu. Pentru a clarifica aceste „elemente factuale”, apărarea solicită oficial conservarea și vizionarea înregistrărilor video de pe coridoarele Tribunalului Mehedinți.
„Pozițiile acuzării, cererile și chestiunile referitoare la probe trebuie dezbătute în cadrul procesual, în condiții de contradictorialitate”, se arată în solicitarea depusă de Alin Cismaru. Acesta insistă că o „întâlnire neoficială” este incompatibilă cu standardele unui proces echitabil, indiferent de subiectul discutat între cei doi magistrați.
Tensiuni pe „notele grefierului”: Acuzații de refuz al accesului la înregistrările audio ale ședințelor
Contextul acestei duble recuzări este unul mai amplu și vizează dificultăți de comunicare între instanță și apărare. Avocatul a reclamat faptul că, deși a solicitat copii ale înregistrărilor audio ale tuturor ședințelor și notele grefierului pentru a verifica corectitudinea declarațiilor, instanța a refuzat parțial cererea.
Conform publicației Lumea Justiției, apărarea a primit doar notele de la un singur termen de judecată, acestea fiind descrise ca fiind „imposibil de descifrat” în porțiuni esențiale. Mai mult, deși avocații au depus suporturi optice (DVD-uri) la solicitarea grefierului, înregistrările audio nu le-au fost puse la dispoziție, fapt ce a sporit gradul de nemulțumire și suspiciune privind transparența procedurilor în acest dosar complex (nr. 474/101/2021).
Concluzii: O „întrevedere neoficială” care ar putea bloca dosarul
Această dublă recuzare pune Tribunalul Mehedinți într-o postură delicată. Dacă suspiciunile se confirmă prin înregistrările video, echilibrul procesului ar putea fi iremediabil afectat, forțând înlocuirea completului de judecată și a reprezentantului parchetului. Mesajul transmis de apărare este clar: într-un stat de drept, justiția nu trebuie doar să fie imparțială, ci să și pară astfel în ochii unui observator obiectiv (Irinel I.).
Administratie
Tentativă de fraudă la frontieră dejucată la Otopeni; Patru pasageri prinși cu pașapoarte false după un „supracontrol” în zona non-Schengen
Vigilența polițiștilor de frontieră de pe Aeroportul Internațional „Henri Coandă” Otopeni a dus la interceptarea a patru persoane care au încercat să eludeze controalele de securitate pentru a ajunge ilegal în Irlanda. Metoda folosită de aceștia — o „dublă identitate” bazată pe documente autentice la ieșire și acte false la îmbarcare — a fost deconspirată în urma unei verificări inopinat în zona tranzit.
Stratagema de pe Otopeni: Documente autentice pentru control, pașapoarte străine false pentru Dublin
Potrivit informațiilor furnizate de Poliția de Frontieră Română, incidentul a avut loc în zona non-Schengen a aeroportului. Patru persoane (doi bărbați și două femei) au reușit inițial să treacă de ghișeele de control folosind documente legale: trei documente de călătorie austriece pentru refugiați și un pașaport tanzanian. Aceste acte, deși autentice, nu le-ar fi permis intrarea pe teritoriul Irlandei.
Odată ajunși în zona de tranzit, cei patru au încercat să schimbe tactica. La momentul îmbarcării pentru cursa spre Dublin, aceștia au prezentat la poarta de control un nou set de acte: trei pașapoarte cu însemnele autorităților din Norvegia și unul irlandez.
„Supracontrolul” care a dărâmat planul: Verificări tehnice asupra actelor norvegiene și irlandeze
Sursa citată, Poliția de Frontieră Aeroport Otopeni, precizează că suspiciunile agenților au apărut imediat ce au fost prezentate noile documente. În cadrul unui „supracontrol”, polițiștii au observat discrepanțe majore între actele prezentate la îmbarcare și cele folosite la intrarea în terminal.
Verificările tehnice au confirmat rapid bănuielile: pașapoartele norvegiene și cel irlandez nu îndeplineau condițiile de formă și fond ale unor documente autentice, fiind identificate ca fiind false. Mai mult, în cazul documentului irlandez, s-a constatat că posesorul nu era una și aceeași persoană cu cea înscrisă în pașaport, fiind vorba despre o substituire de persoană.
Final de drum la București: Suspecții, preluați de Inspectoratul General pentru Imigrări
Planul celor patru pasageri de a ajunge în spațiul anglo-saxon folosind identități europene false s-a încheiat brusc în aeroportul bucureștean. După identificarea documentelor reale — cele eliberate de Austria și Tanzania — a devenit clar că tentativa de fraudă a fost motivată de restricțiile de călătorie aplicate documentelor lor originale.
Ca urmare a celor constatate, persoanele în cauză au fost extrase din fluxul de pasageri și predate unei echipe din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Autoritățile continuă cercetările pentru a stabili proveniența documentelor false și pentru a dispune măsurile legale ce se impun, conform procedurilor de securitate transfrontalieră. (Sava N.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 23 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 23 de oreO nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”




