Featured
Autoritățile guvernamentale din Olanda se pun din nou de-a curmezișul aspirațiilor legitime ale României
Se opun practic acceptării acestei țări în spațiul Schengen și anulării Mecanismului de Cooperare și Verificare pe justiție. Aceste două teme nici măcar nu vor putea fi puse pe ordinea de zi luna viitoare, în condițiile în care Olanda își exercită dreptul de veto. Care sunt circumstanțele în care se produce această reacție? Și care pot fi consecințele, de-o parte și de alta?
Nu există în Uniunea Europeană un alt stat care, cu mai multă consecvență și chiar înverșunare, să urmărească menținerea României în anticamera UE. În ciuda uriașelor sacrificii pe care noi le facem pentru a ne integra sub toate aspectele comunității statelor independente și pentru a respecta regulile, uneori de-a dreptul absurde, instituite de la nivelul Comisiei și Parlamentului UE. Așa cum în mod corect a semnalat europarlamentarul Rareș Bogdan, miercuri, în plenul Parlamentului UE, și într-un moment în care a lăsat impresia că își revine la statutul său de patriot român și de personaj curajos, România a îndeplinit cu loialitate, făcând numeroase sacrificii, toate solicitările comunității europene. Ca să nu mai vorbim despre uriașele costuri pe care le avem de suportat din poziția de stat aflat în prima linie de apărare a NATO și a Uniunii Europene în raport cu sângeroasa agresiune dezlănțuită de Federația Rusă împotriva Ucrainei. Facem tot și nu primim nimic. Nici măcar o bătaie pe umăr. Și asta se întâmplă ca o consecință a înverșunării manifestate de responsabilii de la vârful statului olandez față de România.
Între timp, rând pe rând, statele din nucleul dur UE au cedat. Franța și Germania și-au exprimat în mod răspicat solidaritatea cu România, angajându-se să susțină ridicarea MCV și integrarea noastră în spațiul Schengen. Doar Olanda se opune. Să vedem de ce. Este pusă în circulație o explicație cât se poate de plauzibilă. Olanda dorește să pună mâna – și nu prea reușește – nu numai pe fel de fel de contracte extrem de scumpe legate de înzestrarea Armatei Române, ci și pe Portul Constanța, care i-ar putea conferi la nivel continental o poziție eurostrategică extrem de avantajoasă. Iar guvernele României, oricât de umile s-au dovedit până în prezent, oricât de mult s-au pus ele la dispoziția altor puteri, oricât de mult au cedat ele din bogățiile acestei țări și din suveranitatea ei, au evitat totuși să-i ofere Olandei una dintre perlele coroanei, care este Portul Constanța. Fapt care a provocat și provoacă mare supărare la nivelul guvernului acestui stat, care se pretinde a fi partener al României. Tot ce se poate ca aceasta să fie adevărata explicație. Dar eu mai am una.
În ultimii ani ai regimului Ceaușescu, când România era din ce în ce mai atent monitorizată, viitorii noștri parteneri din UE și NATO au decis să încredințeze principalul rol în materie de evaluare permanentă a evenimentelor politice din România statului olandez, prin intermediul Ambasadei sale la București. Așa se face că, în mod regulat, la inițiativa ambasadorului Olandei, ambasadorii celorlalte state se întruneau, țineau veritabile ședințe de lucru și practic monitorizau evenimentele care au precedat căderea regimului Ceaușescu. Această operațiune a continuat și după decembrie 1989.
În calitate de jurnalist de primă linie, de analist politic și apoi de conducător al unui trust de presă, am fost nu de puține ori invitat în acest scop, pentru a purta discuții informale cu ambasadorul Olandei la București. Cu ocazia acestor dialoguri, am avut de mai multe ori confirmări ale rolului extrem de important pe care îl juca Olanda în această țară. În urmă cu câțiva ani, când eram consilier personal al lui Crin Antonescu, în timp ce acesta se pregătea, susținut fiind de USL, pentru a candida la președinția României, am fost invitat din nou la Ambasada Olandei. Unde am purtat lungi discuții. Ele au vizat rolul pe care Crin Antonescu urma să-l joace până în momentul alegerilor prezidențiale. Diplomații olandezi mi-au expus în termeni lipsiți de orice echivoc o situație vizând poziția reprezentanților tuturor celorlalte state UE și NATO. În sensul că PNL, în general, și Crin Antonescu, în special, nefiind suficient de activi sau mai degrabă fiind deloc activi în colaborarea cu respectivele ambasade, au generat, partidul și Crin, relații de relativă ostilitate în unele cazuri și în general relații reci în ceea ce privește colaborarea cu liberalii.
În cursul anului respectiv, se creau însă premizele unei schimbări. În sensul că cei mai mulți dintre ambasadorii UE și statelor NATO urmau să se schimbe. Veneau deci la București noi diplomați, care, în principiu, erau mult mai dispuși să construiască relații de strânsă colaborare cu Crin Antonescu și cu PNL. Interesul era reciproc. În consecință, urma ca președintele PNL, la sfatul meu, să aibă o primă întâlnire în acest scop cu ambasadorul Olandei la București, după care acesta, la rândul său, ar fi construit punțile necesare cu ceilalți ambasadori, generând astfel o situație favorabilă noului candidat prezidențial. Spre surpriza mea totală, Crin Antonescu a ascultat cu atenție ceea ce i-am spus, dar nu a inițiat nici cel mai mic gest de apropiere față de Ambasada Olandei la București. Însuși acest fapt a fost de natură să mărească cumva gradul de rezervă, dacă nu chiar de ostilitate față de liderul liberal și, respectiv, față de PNL. Nu exclud deloc faptul că Ambasada Olandei la București s-a simțit atunci nu numai ignorată, ci și insultată și, din câte știu, ea a continuat și după acest moment să îndeplinească același rol important de dirijor al celorlalte ambasade în ceea ce privește monitorizarea modului în care România se integrează în Uniunea Europeană și-și asumă așa-numitul set de valori insitituit de UE.
Este deci posibil sau chiar plauzibil ca opoziția pe care Olanda o face intrării României în spațiul Scengen și ridicării MCV să fie nu numai de natură economică, ci și de natură politică. Sau chiar în primul rând de natură politică.
Îndeplinim de mult timp – și după ce am suportat toate costurile – condițiile pentru a fi integrați în spațiul Schengen. Ba mai mult, aceasta a devenit o necesitate stringentă, în urma războiului din Ucraina. Este necesar ca fluxul de persoane și mărfuri să se desfășoare fără opreliști și mult mai rapid. Aceasta este în interesul întregii Europe, nu numai în interesul României. Iată motivul pentru care state importante din Uniunea Europeană semnalează intenția lor fermă de a ridica aceste bariere puse între frontiera României și frontierele statelor europene. Numai că, fără acceptul Olandei, nu se poate întâmpla nimic. Aceeași situație și în ceea ce privește MCV. Din punct de vedere juridic, acest mecanism de monitorizare, care vizează justiția din România, a începtat să mai existe de câțiva ani. Este o realitate ignorată de mai marii europeni, probabil cu bună știință. În cancelariile europene se discută intens despre acceptarea României în spațiul Schengen, dar nu se suflă niciun cuvânt despre MCV. Semn că România urmează să mai fie agățată și în anii următori într-un fel la fel de umilitor. Și în ceea ce privește spațiul Schengen, însă, Olanda semnalează că își va utiliza dreptul de veto. În acest sens, autoritățile olandeze recurg la o șmecherie. Vor să lege această problemă a spațiului Schengen de MCV, deși sunt chestiuni cu totul și cu totul diferite. Guvernul Olandei condiționează primirea României în spațiul Schengen de ridicarea MCV, care însă nu este decisă în niciun fel la nivelul cancelariilor europene.
Așadar nu este deloc exclus să rămânem unde suntem. La ambele capitole. Iar această temă, care pe noi ne arde la ficat, să nu se regăsească nici măcar pe ordinea de zi. Căci de ce să pui pe ordinea de zi o dezbatere, care știi din capul locului că se va finaliza prin exercitarea dreptului de veto și, respectiv, printr-un refuz?
Sorin Rosca Stanescu
Exclusiv
OPERAȚIUNEA „BINOCLUL”: Cum a ajuns IOR jucăria privată a „Reginei Restructurărilor” sub binecuvântarea Ministerului
Arheologie administrativă: S-a dezgropat un ordin din epoca de piatră pentru a instaura dictatura „specialilor”
Într-o demonstrație de agilitate legislativă care ar face invidios orice iluzionist de bâlci, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a reușit performanța de a transforma industria optică românească într-un experiment de laborator politic. Rețeta e simplă și miroase a praf de pușcă și interese de grup: se ia o companie strategică precum S.C. IOR S.A., se ignoră cu desăvârșire orice regulă de guvernanță corporativă și se reactivează, ca prin minune, un „cadavru” administrativ sub forma Ordinului nr. 1210 din 2016.
De ce să te complici cu concursuri transparente, cu profesioniști sau cu birocrația plictisitoare a legii, când poți să scoți de la naftalină o procedură de „administrare specială”? Astfel, sub bagheta ministrului USR, Ambrozie-Irineu Darău, IOR a încetat să mai fie o mândrie a industriei naționale, devenind, peste noapte, un fief personal unde transparența este tratată ca o boală contagioasă.
Miron, „Omul-Orchestră”: De la Carfil la IOR, cu aceleași pârghii de fier
Personajul central al acestei epopei a capturării statului este Adriana-Laura Miron, o figură care pare să fi descoperit secretul ubicuității administrative. După ce s-a instalat confortabil la S.C. Carfil S.A., „pupila” ministerului a primit prin Ordinul nr. 444/18.03.2026 și cheile de la IOR.
Sursa noastră, analiza documentelor oficiale (Ordinul 444 și Mandatul Special aferent), ne relevă un tablou de un absurd kafkian: doamna Miron nu este un simplu administrator, ci un veritabil „administrator suprem”. Cu un istoric judiciar care ar ridica sprâncenele oricărui ofițer de integritate, dar cu sprijinul necondiționat al „reformatorilor” de la minister, aceasta controlează acum două entități critice ale industriei de apărare. Se pare că în viziunea actuală, expertiza se măsoară în dosare la DNA și în capacitatea de a executa ordine fără a pune întrebări incomode.
Mandatul „Terminator”: Puteri dictatoriale deghizate în restructurare
Dacă citiți Mandatul Special al doamnei Miron, s-ar putea să aveți senzația că parcurgeți decretul de numire al unui guvernator militar într-o provincie cucerită. Articolele din mandat îi oferă puteri care fac un CEO de multinațională să pară un biet stagiar:
- Marea tăiere: Poate decide restructurări și concedieri după bunul plac, fără filtrul vreunui Consiliu de Administrație.
- Marea vânzare: Articolul 4 îi dă dreptul să decidă „vânzări de active” și fuziuni. Într-o lume a imobiliarelor scumpe, IOR-ul devine brusc o tartă foarte apetisantă.
- Marea epurare: Sub pretextul „anulării actelor frauduloase”, Miron are „justiția proprie” în mână, putând elimina orice voce critică din interiorul companiei sub amenințarea instanței.
Guvernanța corporativă, aruncată la coș sub paravanul „avariei”

Este fascinant cum, în 2026, Ministerul Economiei folosește o „stare de avarie” inventată pentru a ocoli OUG 109/2011. Guvernanța corporativă, evaluările de performanță și independența sunt doar niște cuvinte pompoase folosite în campania electorală. În realitate, se preferă „înghețarea” legii și instalarea unui om de casă cu puteri discreționare.
Întrebările rămân, ca de obicei, fără răspuns: Cum poate o persoană vizată de anchete penale să gestioneze active strategice de miliarde? Cine verifică dacă „restructurarea” nu e doar un nume codificat pentru „devalizare”? Și, mai ales, cât timp va mai trece până când IOR va deveni doar o amintire optică, privită printr-un binoclu reglat greșit de la minister?
Până la un răspuns oficial, S.C. IOR S.A. rămâne captivă într-un joc de putere unde „specialul” din titlul de administrator nu se referă la competență, ci la regimul de imunitate și control absolut asupra resurselor statului. Voom reveni. (Cristina T.).
Notă: Adriana-Laura Miron beneficiază de prezumția de nevinovăție până la o decizie definitivă a instanței, chiar dacă mandatul său la cârma IOR și Carfil pare deja o sentință pentru industria de apărare.
Exclusiv
IPJ PRAHOVA SI MIRACOLUL DE LA DRAJNA: CUM SĂ AI ZERO DOSARE, DAR MERITE DEOSEBITE ȘI RECOMPENSE DE ZIUA POLIȚIEI (I)
Dacă s-ar organiza un campionat național de „a albi degeaba”, Secția 11 Poliție Rurală Drajna ar pleca cu medalia de aur, iar comisarul-șef Popescu Valentin ar fi căpitanul echipei. Sub bagheta sa, aplicarea legii a devenit un fel de interpretare artistică, unde victimele violenței sunt plimbate între legi ca între rafturile unui supermarket, iar „profesionalismul” se măsoară în sancțiuni șterse miraculos cu ocazia sărbătorilor oficiale. Potrivit unor surse din sistem, la Drajna nu se face poliție, ci un soi de experiment administrativ în care legea este mai mult o sugestie facultativă.
„CALEIDOSCOPUL” JURIDIC: CÂND NU ȘTII DACĂ E VIOLENȚĂ DOMESTICĂ SAU EXCURSIE ÎN TEREN
La Secția 11 Drajna, formularele sunt un inamic mai mare decât infractorii. Conform verificărilor făcute de Biroul Control Intern din cadrul IPJ Prahova, sub comanda comisarului-șef Popescu, polițiștii din teren au ajuns să încurce borcanele juridice într-un mod demn de cascadorii râsului. Să confunzi Legea 217/2004 (violența domestică) cu Legea 26/2024 (ordinul de protecție extins) înseamnă să joci „v-ați ascunselea” cu viața oamenilor aflați în pericol.
Este o performanță rară ca un comisar-șef să dea îndrumări atât de „iluminate” încât subalternii să nu mai știe ce tipizat să completeze. Practic, la Drajna, dacă ești victimă, trebuie să te rogi ca polițistul să fi nimerit formularul corect, nu să fi completat vreun tabel de inventar pentru mături.
REȚETA SUCCESULUI LA DRAJNA: ZERO DOSARE SOLUȚIONATE, DAR „MERITE DEOSEBITE”
Dar stați, că spectacolul abia începe! În timp ce alți polițiști își tocesc coatele prin arhive și pantofii prin noroaie pentru a soluționa dosare, la comisarul-șef Popescu Valentin eficiența are un alt nume: „Zero”. Sursele indică faptul că, pe parcursul întregului an 2025, bilanțul dosarelor penale soluționate de domnia sa este la fel de gol ca un cont bancar după sărbători.
Și totuși, minunea s-a produs! Deși în noiembrie 2025 fusese „recompensat” cu o mustrare scrisă pentru confuziile de mai sus, pe 25 martie 2026, de Ziua Poliției Române, sancțiunea s-a evaporat. În loc de „pedeapsă”, am asistat la o ridicare a sancțiunii pentru „merite deosebite”. Probabil meritul deosebit constă în capacitatea rară de a nu face absolut nimic timp de un an și de a fi premiat pentru asta. Este „alchimia” supremă: cum să transformi o mustrare scrisă într-o medalie de onoare, în timp ce fișetul cu dosare e plin de praf.
SCLAVAGISM ADMINISTRATIV ȘI ODIHNA CARE NU EXISTĂ
Dacă la capitolul legi aplicate victimelor e ceață totală, la capitolul gestionării subalternilor, comisarul-șef pare să fi adoptat manualul de management al unei plantații de bumbac. Deficiențele administrative constatate arată un dispreț suveran față de timpul de muncă și repausul săptămânal al polițiștilor din subordine.
Planificările de serviciu la Drajna par a fi făcute pe genunchi, între două „confuzii” de formulare, încălcând flagrant drepturile minime ale lucrătorilor. Să fii polițist sub comanda lui Popescu Valentin înseamnă să uiți că legea muncii există și să te transformi într-o piesă de șah mutată haotic pe tabla unei gestiuni catastrofale.
CONCLUZIA: CÂND SISTEMUL ÎȘI PREMIAZĂ PROPRIILE EȘECURI
Cazul de la Secția 11 Drajna nu este doar despre un șef care încurcă legile și ignoră dosarele. Este despre un sistem care, în loc să curețe incompetența, o parfumează cu „recompense” de Ziua Poliției. Când un comisar-șef primește iertarea păcatelor administrative fără să fi rezolvat măcar un dosar, mesajul transmis către restul polițiștilor este clar: „Nu munca te ridică, ci capacitatea de a supraviețui sancțiunilor până la următoarea sărbătoare”.
Sursa acestor dezvăluiri, dublată de tăcerea suspectă a celor care ar trebui să asigure ordinea, ridică o întrebare legitimă: la Drajna se mai aplică Codul Penal sau se merge pe „Legea lui Popescu”, unde zero înseamnă totul și eroarea este recompensată cu onoruri? Până la următorul miracol de Ziua Poliției, rămâne cum am stabilit: la Secția 11, legea e facultativă, dar recompensele sunt obligatorii. (Cristina T.).
Exclusiv
NOAPTEA MINȚII LA IPJ NEAMȚ: CUM SE TOPEȘTE LEGEA SUB STELELE DE CHESTOR
În timp ce polițiștii din stradă sunt măsurați la milimetru dacă au cascheta dreaptă, la vârful IPJ Neamț legea a devenit un fel de plastilină pe care conducerea o modelează după bunul plac. Cea mai recentă „operă de artă” administrativă, Regulamentul de Ordine Interioară (ROI) semnat în februarie 2026, este dovada supremă că poți avea stele de chestor pe umăr și, în același timp, să fii repetent la capitolul siguranței propriilor oameni. Potrivit celor de la Sindicatul Polițiștilor „Diamantul”, IPJ Neamț a reușit performanța de a ignora complet Legea 319/2006, transformând instituția într-o feudă unde normele de protecție a muncii sunt tratate ca niște glume de prost gust.
VÂNĂTORII DE FANTOME ȘI COMITETUL CARE „EXISTĂ, DAR LIPSEȘTE CU DESĂVÂRȘIRE”
La IPJ Neamț, Comitetul de Securitate și Sănătate în Muncă (CSSM) este un fel de Bigfoot: toată lumea a auzit de el prin ROI, dar nimeni nu l-a văzut la față. Deși legea obligă orice unitate cu peste 50 de angajați să aibă acest comitet funcțional, IPJ Neamț – cu sutele sale de oameni – preferă ficțiunea. Sursa dezvăluirilor, Sindicatul Diamantul, scoate la lumină un paradox hilar: conducerea recunoaște în scris că trebuie să se consulte cu CSSM, dar uită să explice cum se înființează acesta. Practic, chestorul a semnat un regulament prin care promite să vorbească cu niște fantome administrative. Este un „Ghostbusters” instituțional, unde singurele spirite capturate sunt cele ale legalității.
MEDICINA „LA GHICI”: CÂND UN PLASTURE ÎNLOCUIEȘTE CONTROLUL PSIHOLOGIC
O altă mostră de „geniu” managerial este confundarea medicului de unitate cu medicul de medicina muncii. Conducerea IPJ Neamț pare să creadă că dacă ai un stetoscop la gât poți face orice, de la transplant de cord la evaluarea stresului post-traumatic. Legea cere specialiști, dar IPJ-ul oferă „medici de unitate” care, biieții de ei, au competențe de medicină generală, nu de medicina muncii. Rezultatul? Polițiști care lucrează 24 de ore în stres major sunt declarați „apți” pe bandă rulantă, fără ca un specialist real să le verifice inima sau mintea. Este o ruletă rusească jucată pe sănătatea angajaților, totul sub patronajul unei conduceri care preferă să ignore adresele oficiale ale sindicatului decât să pună mâna pe codul muncii.
DEMOCRAȚIA DE TIP „CIOCUL MIC”: REPREZENTANȚI ALEȘI PRIN DEGETUL ȘEFULUI
Cum se aleg reprezentanții lucrătorilor la Neamț? Nu prin vot, cum cere legea, ci prin „consultare directă” – un eufemism pentru „te-am numit eu pentru că ești cuminte”. În loc de alegeri libere și transparente, avem o desemnare administrativă care anulează orice urmă de independență. Sindicatul Diamantul acuză că acest simulacru de reprezentare transformă siguranța polițistului într-o anexă a Serviciului de Resurse Umane. Practic, „lupul” este pus să verifice dacă stâna este sigură pentru oi, iar procesele-verbale de alegere sunt mai secrete decât codurile nucleare, fiind refuzate sistematic la comunicare.
RADIOGRAFIA UNEI INDIFERENȚE CARE UCIDE: 46 DE ZILE, DOUĂ TRAGEDII
În timp ce IPJ Neamț se joacă de-a actualizarea regulamentelor „nedestinate publicității”, realitatea lovește cu pumnul în masă. Două sinucideri în rândul polițiștilor, în mai puțin de două luni, arată că sistemul de protecție a muncii este, în realitate, o gaură neagră. Un tânăr de 20 de ani și un coleg de 40 au ajuns la capătul puterilor în timp ce conducerea asigura sindicatul că „nu există indicii de neconformitate”.
Este de o cruzime birocratică rară să susții că totul e în regulă când oamenii tăi se împușcă în timpul serviciului. Lipsa monitorizării stresului și absența unui medic specialist nu sunt doar omisiuni, ci complicități morale la aceste tragedii. Vitalie Josanu, din partea Sindicatului Diamantul, pune punctul pe i: avem un ROI de 42 de pagini în care nu există niciun cuvânt despre prevenirea riscurilor psihosociale.
EPILOG PENTRU UN CHESTOR: EXAMENELE TREC, LEGEA RĂMÂNE NE CITITĂ
Rămâne întrebarea de un milion de puncte: ce caută un chestor la cârma unei instituții dacă nu e capabil să aplice normele de bază ale siguranței muncii? Se pare că la IPJ Neamț, funcțiile de conducere vin cu un bonus de imunitate în fața logicii. Până când instituțiile de control (ITM, IGPR) se vor hotărî să verifice dacă legea se aplică și pentru „șerifii” județului, polițiștii din Neamț rămân singuri în fața riscurilor, protejați doar de o maculatură numită Regulament de Ordine Interioară.
Este timpul ca cineva să aprindă lumina în Republica de la Neamț, înainte ca „fantomele” din CSSM să devină singurele entități care mai „lucrează” legal în această instituție. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum o ziFEUDA DIN JILAVA: SINDICATUL CARE NU APĂRĂ, CI ÎNGROAPĂ. CUM S-A TRANSFORMAT SNPP ÎN „COOPERATIVA” DE ȘANTAJ ȘI CURĂȚAT RAHATUL LUI „ROSSO”
-
Exclusivacum 4 zilePrahova, raiul imposturii: „Morții” penali din instituții și festivalul diplomelor scoase din joben (I)
-
Exclusivacum 4 zileBuna Vestire a tablelor indoite: Cum a „sfințit” miliția prahoveană paharul de Ziua Poliției
-
Exclusivacum 4 zile„Mafia Antigrindină”: Radiografia unui ospiciu atmosferic. Marea „pârjoleală” de 5.000% și rachetele-ruletă care vânează conducte de gaz sub nasul Prefectului
-
Exclusivacum 2 zileBINGO PE 10 MILIOANE DE EURO: Ploieștiul se îneacă în gunoi, dar dansează la fanfară sub bagheta „Independentului” mut și a Magicianului de la Hale!
-
Exclusivacum 2 zileMAREA DEZINFECȚIE A BARONULUI NAN: CUM SE SPALĂ URMELE DE FECALE TEHNOLOGICE LA COCA-COLA PLOIEȘTI ÎNAINTE DE „ZBORUL” CĂTRE ȚĂRILE CALDE!
-
Exclusivacum 2 zileGENERALUL „VRAJA-MĂRII” ȘI ALCHIMIȘTII NORILOR: FERMIERII CER PROBA CU NEURONUL PENTRU „PLOILE DE 20%” FABRICATE LA RADIO!
-
Exclusivacum o ziBINGO PE MUNTELE DE GUNOI: Ploieștiul, orașul unde „Independentul” Polițeanu și „Magicianul” Ganea joacă „Alba-Neagra” cu 10 milioane de euro și sănătatea cetățenilor!



