Featured
REGELE-JUCĂTOR ȘI O ÎNTREBARE-CHEIE: CÎT VA REZISTA CHARLES PE TRON?
(Preluare Inpolitics):
Moartea Reginei Elisabeta pune Marea Britanie într-o situație extrem de dificilă, atît din punctul de vedere al organizării interne, cît și la nivel internațional și asta dintr-un motiv foarte simplu: noul rege este tot ce nu a fost mama sa. În sensul rău, din nefericire, iar de aici o întrebare legitimă: cît va rezista Charles pe tron? Sau, mai grav, cît va mai rezista monarhia în ansamblu?
Secretul imensei popularități interne și externe a reginei nu e chiar secret: Elisabeta a II-a a fost un șef de stat complet pasiv, apolitic, fără obiective proprii, în afara menținerii Casei Regale în inimile supușilor și a lăsa cîrmuirea pe seama parlamentului și executivului.
Presa mare americană scrie ieri, corect, despre faptul că excelenta relație dintre SUA și Marea Britanie după al doilea război mondial se datorează în mare măsură reginei și a felului fermecător în care aceasta a știut să-i ”împacheteze” pe toți președinții americani de la Truman încoace.
Elisabeta a practicat așa numita diplomație marshmallow (bezea n.n.)– moale, dulce și apolitică, scrie Politico.com. Preocuparea ei era să-i facă pe liderii de la Casa Albă să se simtă cît mai confortabil cînd o vizitau la Londra. Îl plăceau lui Reagan caii? Perfect, se aranja o lungă partidă de călărie. Îi plăcuseră lui Eisenhower clătitele britanice? Nicio problemă, primea imediat rețeta lor.
Sigur, au fost mici probleme cu Bush Jr în 2003, pentru că vizita acestuia a produs daune de mii de lire sterline grădinilor de la Buckingham Palace, și s-a ajuns ca reprezentanţii casei regale să se adreseze companiilor de asigurări şi primului ministru Tony Blair pentru a afla cine va suporta cheltuielile de reparare. Personalul de la Palat nu a mai văzut-o niciodată pe regină atît de furioasă ca în momentul în care a văzut cum au fost distruse peluzele sale perfect îngrijite pentru a fi transformate în terenuri de aterizare pentru elicopterele lui Bush, iar armata de paznici ai lui a călcat în picioare o mulţime de plante rare. Păsările flamingo, care au fost mutate pentru a nu fi accidentate de elicoptere, par să fie traumatizate şi s-ar putea să nu mai vrea să se întoarcă în parcul reginei, scria presa britanică a vremii.
Dincolo de asta, regina a coabitat perfect cu americanii.
Cu Charles se pare că va fi mult diferit. ”Un rege prea politic pentru gustul SUA”, scrie aceeași Politico. Adesea, Charles a fost de părere că ar da dovadă de „neglijență criminală” dacă nu s-ar folosi de poziția sa pentru a ajuta oameni, iar rolul său îi permite să exprime puncte de vedere puternice. În alte situații, o dădea la întors, spunînd că după urcarea pe tron nu va mai fi activ: „Nu sunt prost. Îmi dau seama că este un lucru diferit să fii monarh”.
Charles a fost mereu un activist de forță în multiple dommenii, astfel că în acest moment are două opțiuni mari și late. Fie devine Rege-jucător, primul după o foarte lungă perioadă istorică, fie va merge pe urmele mamei pasive, dar asta i-ar atrage categoric acuzația de ipocrizie.
Charles e considerat, spre exemplu, unul dintre primii mari activiști pe frontul luptei contra încălzirii globale, încă din anii 70. Tot el spunea acum doi ani că e nevoie de o alianţă globală pentru a depăşi obstacolele induse de pandemie. Ori că invazia Ucrainei de către Rusia e ”o agresiune brutală”, conform declarațiilor sale din martie. De fapt, încă din 2014 Charles spusese că invazia Crimeei denotă faptul că Putin e noul Hitler.
Va căpăta regatul britanic un Rege-jucător?
Complicațiile pot fi extrem de mari. Contrar credinței multora, monarhul britanic nu doar că nu e lipsit de puteri executive, dar ele sunt chiar foarte mari, de la dizolvarea parlamentului pînă la numirea arbitrară a unui premier. Suveranul e și comandant suprem al forțelor armate, poate declara război ori semna anexări de teritorii, contrasemnează orice lege, numește judecători, ca și alte funcții în stat, e cap al bisericii și numește episcopi șamd.
Britanicii nu au o constituție propriu zisă, ci doar o colecție de legi, reglementări ori precedente judiciare, de la Magna Charta anului 12015 încoace. Marea Britanie a funcționat după butada „monarhul domneşte, dar nu guvernează”, dar asta s-a făcut strict cu voința monarhilor săi.
Ceea ce nu înseamnă că, la un moment dat, un suveran nu ar putea refuza să respecte cutumele vechi și să se implice mult mai mult în treburile statului. Regatul nu are nici Curte Constituțională, implicit nici control constituțional.
Anumite revendicări ale noului rege privind atribuțiile sale ar putea crea deranj mare în stat; din acest motiv, problema elaborării, în fine, a unei constituții britanice a stat mereu pe agendă în ultima jumătate de secol, dar discuțiile nu s-au concretizat, poate tocmai pentru că domnia Elisabetei a fost atît de relaxată politic încît nu a creat probleme.
Va fi așa și de aici înainte?
Dincolo de activismul politic, Charles are multe alte probleme.
Este un împătimit al luxului, chiar și după standardele curții regale, care nu sunt scăzute.
Cifrele oficiale arată că deplasările lui în străinătate sunt cele mai scumpe din istoria regalității, folosind frecvent avioane private, trenul regal etc. Patru valeţi, doi majordomi, cinci şoferi, nouă grădinari, patru bucătari – stilul de viaţă al prinţului Charles i-ar părea extravagant chiar şi Regelui Soare, dezvăluia The Guardian cu ani în urmă. Publicaţia menționa că prinţul are prea mulţi servitori – 85. Numai pentru a-şi face toaleta prinţul are nevoie de patru valeţi care îi aleg şi îi aşază hainele. Unul dintre valeţi este special însărcinat cu punerea pastei de dinţi pe periuţă, în fiecare dimineaţă.
Altă problemă se numește, simplu, Lady Diana.
Personaj cu o popularitate imensă, cît toată casa regală la un loc, Diana a avut o căsnicie proastă cu Charles, care a înșelat-o cu o femeie mai vîrstnică și sensibil mai puțin fermecătoare și a recunoscut public adulterul.
Divorțul de Diana l-a costat imens pe Charles, în special în ochii americanilor, care o adulau pe prințesă.
Dar a ridicat și alte probleme. Biserica anglicană nu este de acord cu recăsătoria membrilor familiei regale. În august 1997, sondajele relevau că doar 10% dintre britanici acceptau ca iubita lui Charles, Camilla Parker Bowles, să devină regină a Marii Britanii prin căsătoria cu moştenitorul tronului.
La fel considera și Arhiepiscopul de Canterbury, George Carey, liderul spiritual al Bisericii Anglicane, care avertiza, că, dacă prinţul moştenitor se va recăsători, Biserica Anglicană se va confrunta cu o criză majoră. Charles a sfidat poziția bisericii și s-a însurat, iar acum devine însuși capul bisericii.
Moartea violentă a prințesei Diana a zguduit din temelii coroana regală, iar suspiciunile larg răspîndite că a fost ordinul palatului Buckingham a făcut și mai mult rău.
Popularitatea lui Charles nu a fost niciodată prea mare, omul are carisma unui suport de umbrele, dar după moartea Dianei ea a scăzut și a tot scăzut dramatic.
În ianuarie 2018, doar 9% din populaţie îl alegea pe Charles drept membrul preferat din familia regală. Răstimp, Regina Elizabeth şi fiii lui Charles, William şi Harry, erau văzuţi în mod favorabil de peste 80% dintre britanici.
Încă din 2010, majoritatea sondajelor arătau că britanicii vor ca prinţul William să fie rege în locul tatălui său, în pofida refuzului anunțat încă de atunci de către William.
În 2008, venea din Albion vestea că Prinţul Charles intenţionează să promoveze o reformă a funcţiei regale, astfel încât ”cunoştinţele şi experienţa sa să nu se piardă” după ce devine rege.
Honathan Dimbleby, prietenul şi biograful prinţului Charles, declara că anturajul prinţului „face demersuri discrete spre redefinirea rolului viitorului suveran britanic, astfel încât Regelui Charles al III-lea să i se permită să discute despre probleme de importanţă naţională şi internaţională în moduri de neconceput pentru moment”, în condiţiile în care monarhii britanici au urmat întotdeauna un jurământ al tăcerii vizavi de astfel de chestiuni.
„Încălcarea acestei convenţii, chiar şi cu grijă, ar reprezenta o schimbare seismică în rolul suveranului”, mai spunea Dimbleby, care considera că o astfel de mutare „se poate dovedi explozivă din punct de vedere politic şi constituţional”.
În 2018, un documentar-bombă intitulat ”Nebunia prințului Charles” arăta că ”părerile lui Charles asupra religiei contravin unei tradiții îndelungate în Familia Regală, după ce Prințul de Wales a declarat că este apărătorul tuturor credințelor. Încă de atunci se discuta public despre posibilitatea ca membrii altor credințe, cum ar fi musulmanii și hindușii, să participe la încoronarea lui Carol în calitate de Westminster Abbey când acesta va deveni rege. El a lăudat islamul, sikhismul, budismul, biserica ortodoxă greacă și alte credințe noncreștine, mergând împotriva poziției tradiționale adoptate de la domnia lui Henric al VIII-lea încoace.” se mai puncta în material, concluzia fiind că opiniile prințului Charles despre religie l-ar putea forța să renunțe la tron.
Alte controverse au fost produse de banii acceptați de Carles de la persoane dubioase, precum un celebru oligarh putinist ori, mai recent, primiți la pungă de la un şeic arab.
În luna mai, presa engleză scria că prinţul Charles e mai preocupat să facă excursii în România decât să devină succesorul reginei. În schimb, prinţul William, al doilea în linia de succesiune la tron, şi soţia sa Kate, erau cei mai apreciaţi membri ai familiei regale după regină.
În fine, să nu uităm marele scandal de familie produs de prigonirea nurorii Meghan Markle, care a pus-o pe seama rasei sale, scandal soldat cu autoexilarea fiului mai mic al lui Charles în SUA.
De-a lungul anilor s-a spus adesea că Charles nu va accepta tronul, lăsîndu-l prințului William, acum în vîrstă de 39 de ani, apreciat de britanici și cu o soție plină de farmec, în persoana lui Kate Middleton.
Doar că există o mică hibă juridică.
Dacă Charles ar anunța azi, în discursul său, că renunță la tron, succesor nu ar fi William, ci unul dintre frații lui Charles, mai precis Andrew, ori Edward, dacă nici Andrew nu ar vrea, eventual pe motiv de scandaluri sexuale.
Forfaitul lui Charles ar muta, deci, linia succesorală actuală către frații săi și descendenții acestora.
Soluția William obligă la întronizarea lui Charles, urmată de o abdicare ulterioară.
Să fie acesta motivul pentru care Charles nu a dat nici cel mai mărunt semn de ieri pînă azi de rezerve față de întronizare?
Ori, poate, noul suveran abia aștepta să urce, în fine, pe tronul țării, după o lungă așteptare, și să devină Regele-jucător?
Sunt întrebări de al căror răspuns depinde o imensă ecuație geopolitică și cu impact greu de întrevăzut într-un moment cînd, oricum, planeta dă semne că și-a pierdut mințile și caută disperată să și le recupereze.
Exclusiv
IPJ Mehedinți – Fabrica de imputerniciți. Concursul? O legendă urbană cu tenta de ilegalitate
„Inspector-șef” – funcție sau scaun muzical?
De aproape un deceniu, la Inspectoratul de Poliție Județean (IPJ) Mehedinți nu avem conducere stabilă, ci un maraton de împuterniciri și desemnări marca IGPR, după cum dezvăluie Sindicatul Europol. Legea spune una, practica spune „las’ că merge și-așa”.
Art. 27¹⁶ din Legea 360/2002 e clar:
– împuternicire maxim 6 luni,
– poate fi prelungită încă 6 luni,
– în acest timp este obligatoriu organizat și desfășurat concursul pentru ocuparea postului.
La Mehedinți, în schimb, s-a inventat un nou sport național: ocolirea sistematică a concursurilor legale, în favoarea numirilor temporare, prelungite la nesfârșit.
Parada șefilor de-o vară: vin, sunt împuterniciți, pleacă
Conform cronologiei prezentate de Sindicatul Europol, tabloul arată așa:
- 2014–2017 – cms. șef Romulus Oprița
– Împuternicit în aprilie 2014
– Devine titular prin concurs în ianuarie 2015 (miracol rar: s-a făcut chiar un concurs!) - 2017–2018 – cms. șef Mirel Dumitru
- 2018–2019 – cms. șef Luca Lucian
- 2019–2020 – cms. șef Fețanu Daniel (importat de la IPJ Gorj)
- 2020–2021 – cms. șef Mirel Dumitru (revenire în forță, că tot era loc liber)
- 2021 – februarie 2023 – cms. șef Bibu Ștefan Raminel
Numitor comun pentru toți acești ani, așa cum subliniază Sindicatul Europol:
– numai împuterniciri și desemnări,
– fără organizarea și desfășurarea unui concurs pentru funcția de inspector-șef, deși IGPR avea obligație legală să facă asta.
Când dai examen cu nota 1 și tot inspector-șef ești (pentru puțin timp)
- Februarie 2023 – aprilie 2023 – cms. șef Costin Tuică
– Împuternicit inspector-șef
– În martie 2023 se organizează, în sfârșit, un concurs
– Rezultatul: obține nota 1
– În aprilie 2023, împuternicirea încetează.
Concursul s-a ținut, formal, dar a funcționat ca o simulație cu public: sistemul și-a bifat hârtia, nu și competența.
Nașul, primarul și polițistul „care a îndrăznit”
- 24 aprilie 2023 – mai 2024 – cms. șef Gheorghe Lucian Tunaru
– Împuternicit inspector-șef
– Pe durata mandatului: nici urmă de concurs pentru ocuparea funcției
– Mandatul încetează, funcția rămâne tot „provizorie”, dar bine păzită.
În această perioadă, după cum reamintește Sindicatul Europol, IPJ Mehedinți ajunge în atenția publicului prin cazul polițistului rutier care ar fi fost supus presiunilor instituționale după ce a îndrăznit să sancționeze primarul comunei Ponoarele – primar care, ce să vezi, este nașul de cununie al cms. șef Tunaru.
Statul de drept made in Mehedinți: dacă amenda lovește în cumetrie, polițistul devine problemă, nu legea încălcată.
Concursul amânat până dă DNA-ul peste tine
- Mai 2024 – septembrie 2025 – cms. șef Dumitru Marian Cîrcei (venit de la IGPR)
– Împuternicit inspector-șef
– Anunțul pentru organizarea concursului este publicat pe hub-ul MAI în ultima zi, înainte să expire termenul de 12 luni prevăzut de art. 27¹⁶ din Legea 360/2002
– Concursul este apoi amânat fără niciun motiv procedural serios invocat
– Deși exista obligația legală nu doar de organizare, ci și de finalizare a concursului, funcția rămâne neocupată prin concurs.
Epicentru al scandalului: potrivit informațiilor prezentate de Sindicatul Europol, concursul nu a mai fost dus până la capăt pentru că cms. șef Cîrcei a devenit inculpat într-un dosar DNA, acuzat că ar fi falsificat un ordin de serviciu.
Soluția clasică: pensionare „subită” și plecare discretă din scenă.
Ștafeta împuterniciților: următorul, te rog!
- Septembrie 2025 – prezent – cms. șef Decebal Dumitru Drăghiea
– Împuternicit și ulterior desemnat inspector-șef.
Funcția rămâne, în continuare, un fel de scaun de probă, nu un post obținut transparent, prin competiție reală.
Bilanțul unui deceniu: legea e opțională, împuternicirea e regulă
Concluzia, așa cum o sintetizează Sindicatul Europol:
În aproape 10 ani, funcția de inspector-șef al IPJ Mehedinți a fost ocupată aproape permanent prin împuterniciri, în timp ce organizarea de concursuri a fost excepția, nu regula.
Deși Legea 360/2002, art. 27¹⁶ alin. (1), stipulează clar că pe durata a maximum 12 luni (6 luni + prelungire 6 luni) trebuie obligatoriu organizat și desfășurat concursul, la Mehedinți s-a instalat o practică de sfidare sistematică a legii, sub privirea „nevinovată” a IGPR și MAI.
Cum se numește când nu-ți faci treaba? Penal, nu „procedural”
Textul legal citat de Sindicatul Europol nu e interpretabil:
„Polițistul poate fi împuternicit, cu acordul acestuia, pe o perioadă de maximum 6 luni. Prelungirea împuternicirii poate fi dispusă, cu acordul polițistului, pentru maximum 6 luni, perioadă în care sunt obligatorii organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea postului.”
Întrebarea finală, ridicată explicit de Sindicatul Europol, lovește direct:
Cum se numește fapta unui funcționar public care nu își îndeplinește o atribuție de serviciu și cine răspunde pentru neîndeplinirea unei obligații prevăzute expres de lege?
În codul penal și în limbajul comun, astfel de „uitări” nu se numesc nici „proceduri interne”, nici „sincope organizatorice”. Se numesc, la un moment dat, abuz de funcție, neglijență în serviciu sau complicitate prin tăcere.
La IPJ Mehedinți, însă, pare că s-a inventat un nou concept:
„Împuternicire perpetuă cu răspundere difuză” – toți știu că e ilegal, dar nimeni nu e vinovat. (Cristina T.).
Exclusiv
Cum a omorât Statul Legea 153/2017 cu pixul: autopsia unui salariu „înghețat” la minus
Legea vie care a fost băgată la morgă cu ordonanțe
Legea salarizării 153/2017 a fost vândută polițiștilor și militarilor drept „marea reformă”, marele salt spre normalitate. În realitate, a fost împărțită în două etaje:
- Etajul 1 – urcarea „din etapă în etapă” până în 2022, spre o grilă-țintă.
- Etajul 2 – regimul adevărat, scris negru pe alb la art. 12 alin. (2):
din 2023, salariile de funcție se stabilesc prin înmulțirea coeficientului din anexă cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată.
Adică un mecanism viu, logic și simplu:
coeficientul tău × salariul minim la zi = salariul tău de funcție.
Crește salariul minim? Crește și salariul de funcție. Automat. Fără rugăminți, fără pelerinaje la minister, fără „vom analiza în perioada următoare”.
Asta a votat Parlamentul în 2017.
Asta scrie legea.
Asta nu ați văzut niciodată pe fluturaș.
Informațiile privind acest mecanism sunt explicate public inclusiv de Sindicatul Diamantul, care a avut „obrăznicia” de a citi legea până la capăt și de a o raporta la realitate.
Când baza se triplează, dar salariul rămâne la locul lui, ca la muzeu
Acum, să punem cifrele pe masă, nu poveștile.
- În 2017, când s-a făcut legea, salariul minim brut era 1.450 lei.
- Astăzi este 4.050 lei.
- De la 1 iulie 2026 urcă la 4.325 lei.
Baza de calcul, cea de care ar fi trebuit legat salariul de funcție, s-a aproape triplat.
Dacă Legea 153/2017 ar fi fost aplicată integral, așa cum e scrisă:
salariul de funcție al fiecărui polițist și militar ar fi urcat odată cu salariul minim.
Nu după chef, nu după an electoral, nu după „disponibilități bugetare”, ci după o formulă clară:
coeficient × salariul minim în vigoare.
În lumea reală, însă, statul a ales altceva: a înghețat totul în 2022 și a aruncat cheia.
Cum s-a făcut „magia”: salariu viu, transformat în salariu mumificat
An de an, prin ordonanțe și legi făcute pe genunchi, statul a decis că legea se aplică… dar nu chiar.
Salariile au fost blocate la grila gândită pentru anul 2022.
Traducere din birocratic în română:
- Coeficientul tău a rămas frumos pe hârtie.
- Salariul minim a urcat în lumea reală.
- Salariul tău de funcție a fost ținut jos, la nivelul de acum patru ani.
Ce vedeți pe fluturaș nu este rezultatul legii aplicate integral.
Este rezultatul unor „înghețări” succesive, a unei decizii politice reci și calculate:
să nu lase salariul de funcție să urce odată cu salariul minim, deși exact asta scrie în Legea 153/2017.
Diferența dintre cât ar fi trebuit să luați dacă s-ar fi aplicat formula legală și cât luați în realitate — aceea este suma pe care v-a oprit-o statul prin neaplicare.
Nu prin tăieri oficiale, nu prin austeritate declarată, ci printr-un simplu artificiu: „înghețăm la nivelul anului 2022 și gata”.
Acest mecanism al neaplicării este detaliat public de Sindicatul Diamantul, care arată, cu legea în mână, cum a fost oprit salariul din creștere în timp ce baza lui de calcul se umfla.
Rețeta clasică: când nu vrei să aplici o lege, inventezi alta
Șablonul e deja clasic în România:
- Faci o lege cu promisiuni mari, grile, coeficienți, ținte „europeane”.
- Nu o aplici integral niciodată.
- Când lumea începe să observe, scoți o lege nouă, cu:
- „etape”,
- „perioade tranzitorii”,
- „eșalonări”,
- „implementare graduală”.
Și așa, în loc să recunoști că ai sabotat legea veche, vinzi o nouă iluzie:
o altă țintă, împinsă undeva în viitor, la ani-lumină de fluturașul de salariu.
Azi se vorbește din nou despre o altă lege, alte scheme, alt „cadru modern de salarizare”.
Întrebarea pe care o pune, tranșant, și Sindicatul Diamantul rămâne:
Când o lege nu se aplică, soluția corectă este să mai fabrici încă una – sau să o aplici, în sfârșit, pe cea existentă?
Prețurile nu au perioadă de probă. Salariile, da.
În tot acest timp, un singur lucru în România nu știe ce-s alea „etape”, „eșalonări” și „regim tranzitoriu”:
prețurile din magazine.
- Ele nu așteaptă să se termine tranziția.
- Nu cer aviz de la minister.
- Nu se blochează „la nivelul anului 2022”.
Prețurile se aplică integral, în fiecare lună.
Fără ordonanță de urgență. Fără „recalculări”. Fără jocuri de culise.
Salariul de funcție însă, acolo unde legea îl voia legat de realitate (salariul minim), a fost ținut pe loc, deliberat, în timp ce costul vieții a alergat înainte.
Concluzie: Lege pe hârtie, iluzie pe fluturaș
Legea 153/2017, citită până la capăt, îți spune clar:
salariul tău de funcție trebuia să crească odată cu salariul minim.
Realitatea îți spune altceva:
salariul tău a fost închis într-o cușcă numită „nivel 2022”, iar cheia a fost aruncată prin ordonanțe, „înghețări” și jocuri politice.
În timp ce Sindicatul Diamantul arată cu degetul spre articolul de lege care trebuia să-ți protejeze venitul, statul îți arată cu degetul alte promisiuni, alte grile, alt viitor.
Pe scurt:
Legea era gândită să fie un mecanism viu.
Guvernanții au transformat-o într-un tablou mort, agățat pe perete, în timp ce fluturașul tău de salariu rămâne, lună de lună, dovada unei neaplicări premeditate. (Cerasela N.).
Featured
Specialiști „din pix” în energia eoliană: CERONAV, prins de Curtea de Conturi cu pregătiri fictive pentru experți internaționali
„Apucături mioritice” la un centru cu pretenții internaționale
Curtea de Conturi a descoperit că Centrul Român pentru Pregătirea și Perfecționarea Personalului din Transporturi Navale (CERONAV) Constanța, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, a „format” specialiști în energia eoliană doar pe hârtie.
Potrivit dezvăluirilor publicate de Cotidianul Național, sub semnătura Claudiei Marcu, mai multe persoane au fost trecute ca absolvenți de cursuri internaționale, fără să fi participat vreodată la pregătire. Practica a afectat grav credibilitatea centrului pe plan internațional, în condițiile în care vorbim despre instruiri esențiale pentru siguranța muncii la înălțime, proceduri de salvare și manevrarea în siguranță a sarcinilor grele.
Absolvenți „invizibili”: în WINDA, dar nu și în sălile de curs
Controlul Curții de Conturi a vizat perioada 2024–2025 și cursurile pentru turbine eoliene organizate de CERONAV. Inspectorii au constatat înscrierea, în platforma internațională WINDA – baza de date oficială a Global Wind Organization (GWO) pentru personal calificat în industria eoliană – a unor persoane care:
- nu au participat fizic la cursurile GWO;
- nu apar pe listele de prezență și în cataloage;
- nu figurează în baza de date internă a CERONAV;
- în unele cazuri nici măcar nu au plătit taxele aferente cursurilor.
Din cele 13 persoane verificate, 8 au fost înregistrate ca absolvenți și înscrise în WINDA, deși în realitate nu au trecut prin procesul de formare, se arată în constatarea Curții de Conturi, citată de Cotidianul Național.
Nici cursuri, nici bani: pregătire zero, factură neplătită
Situația este agravată de faptul că o parte dintre „absolvenți” nici măcar nu au achitat contravaloarea cursurilor. Curtea de Conturi notează că:
- 6 din cei 8 beneficiari nu au plătit taxele, în sumă totală de 14.197 lei;
- ceilalți 2 au beneficiat de gratuitate, fiind angajați ai CERONAV, cu contracte de muncă pe perioadă nedeterminată.
Cursurile GWO, organizate în baza unor standarde internaționale (9 standarde, 28 de module de specialitate), sunt puse la dispoziție prin platforma electronică GWO și livrate de experți ai CERONAV. În mod normal, doar parcurgerea integrală a acestor module permite înscrierea în WINDA.
Cursuri opționale, certificate globale: cum funcționează sistemul GWO/WINDA
Cursurile GWO sunt opționale și sunt organizate de CERONAV în baza unei acreditări acordate de INTERTEK INDUSTRY SERVICES ROMÂNIA SRL, firmă la rândul ei acreditată de Global Wind Organization.
GWO administrează baza de date WINDA (Wind Industry Database), platformă globală care gestionează și verifică calificările lucrătorilor din industria eoliană.
Standardele internaționale publicate de GWO nu impun emiterea unor certificate tipărite; este suficientă înscrierea în WINDA. Pentru angajatori, verificarea se face online, direct în această bază de date. Cu alte cuvinte, odată înscris în WINDA, un lucrător este tratat ca fiind calificat la nivel internațional.
Curtea de Conturi: înscrieri ilegale, riscuri majore de siguranță
Curtea de Conturi concluzionează că CERONAV a înscris ilegal persoane în WINDA, oferindu-le, de facto, acces la piața globală de muncă în domeniul turbinelor eoliene, fără ca acestea să fi parcurs pregătirea obligatorie.
Raportul avertizează că lipsa cunoștințelor poate genera:
- incapacitatea de a reacționa corect în situații critice;
- riscuri majore pentru siguranța persoanelor;
- consecințe juridice și economice semnificative.
Pe plan calitativ, Curtea notează efecte negative asupra bunei gestiuni financiare și asupra climatului de legalitate și credibilitate a cursurilor CERONAV – un centru care ar fi trebuit să fie reper de profesionalism în formarea personalului de specialitate.
Ce ar fi trebuit să învețe „specialiștii” din dosare
Cursurile GWO vizate de controlul Curții de Conturi sunt dedicate personalului din industria energiei eoliene, inclusiv offshore, și au ca scop:
- prevenirea accidentărilor la ridicarea, transportul, împingerea sau tragerea sarcinilor grele;
- reducerea riscurilor asociate cu lucrul în medii periculoase;
- asigurarea procedurilor corecte de lucru și de salvare în situații de urgență;
- formarea în tehnici de legare a sarcinilor, în funcție de greutate, centru de greutate și formă;
- utilizarea semnelor standard internaționale pentru ghidarea macaralei și coordonarea în siguranță a ridicării sau coborârii materialelor.
În lipsa parcurgerii efective a acestor module, așa-zișii „specialiști” sunt validați doar scriptic, dar lipsiți de pregătirea practică esențială pentru activitatea la înălțime și în condiții de risc crescut.
Imaginea României, subminată în industria eoliană
Dezvăluirile prezentate de Cotidianul Național și confirmate de constatări ale Curții de Conturi ridică semne de întrebare asupra modului în care un centru național de pregătire, cu acces la platforme și certificări internaționale, a gestionat un domeniu extrem de sensibil: siguranța în industria eoliană.
„Apucăturile mioritice” descrise în articolul Claudiei Marcu nu afectează doar reputația CERONAV, ci riscă să compromită credibilitatea României în fața partenerilor internaționali, într-un sector strategic pentru tranziția energetică și pentru piața muncii specializate.
-
Exclusivacum 2 zileDuster cu număr de botez: Împuternicitul Ginel Preda își plimbă familia pe banii fraierilor, în timp ce Guvernul taie din lefuri. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (IV)
-
Exclusivacum 2 zilePata neagră a sponsorului la Boldești-Scăeni: cum un „golan corporatist” și un primar de provincie transformă fotbalul într-o republică a pilelor
-
Exclusivacum 2 zilePermis cu pile, justiție la mișto: Pîrvu Leonard, examinatorul cu ‘prieteni procurori’, IPJ Prahova și noua miliție care vrea să bage presa în gard. „Grădinița de cadre” IPJ Prahova (V)
-
Exclusivacum 4 zileBMW-urile în gard, legea la fereastră: „Grădinița de cadre” IPJ Prahova și SRPCIV, fabrica de haos pe roți (III)
-
Exclusivacum 4 zilePATA NEAGRĂ PE OBRAZUL CORPORATIST: CUM UN „AMOREZ” DE PUTERE FACE DE RÂS O COMPANIE SERIOASĂ ÎN MLAȘTINA NEPOTISMULUI DIN BOLDEȘTI-SCĂENI!
-
Administratieacum 3 zileSărbătoare în comunitate: Festivalul Cireșelor revine la Păulești cu un regal folcloric și voie bună
-
Exclusivacum 3 zileMarele Panopticon cu epoleți: Cum ne-au vândut intimitatea pe 320 de milioane de euro, în timp ce spitalele mor de inaniție
-
Exclusivacum 2 zileConfirmarea unei investigații Incisiv de Prahova: Penitenciarul Ploiesti si Berceni – groapa de gunoi– groapa morală. Comisarul „apt limitat” Matei, de la inimioare pe Instagram la molozul de un milion de euro



