(Preluare Inpolitics):

Numărul 2 în NATO, Mircea Geoană, a făcut ieri seară o afirmație de-a dreptul explozivă, la Digi24 TV, conform căreia el a cîștigat alegerile prezidențiale din 2009, acestea fiind ulterior deturnate de ”lideri și instituții” iar ”consecințele acelui pact cu diavolul le vedem și acum”. Geoană a mai vorbit, fără a detalia, despre existența unei discuții ca PSD să cîștige alegerile din 2024. Vom explica mai jos de ce afirmațiile lui Geoană ar putea avea un substrat mult mai spectaculos decît ar părea la prima vedere.

”Dacă ar fi să vorbesc puțin de 2024, din experiența mea mai veche, este că e o discuție că PSD-ul ar trebui să câștige.

E legitim, firesc, e un partid mare, important. Am avut și eu rolul meu și contribuția mea în acest partid. Să câștige după 20 de ani alegerile prezidențiale.

Aș reaminti faptul că în 2009 noi am câștigat alegerile prezidențiale și care au fost denaturate dintr-un pact cu diavolul, pe care lideri și instituții l-au făcut în acel moment și consecințele acelui pact cu diavolul le vedem și acum” a spus Mircea Geoană.

Imediat după alegerile din 2009, cîștigate de Geoană seara, la exit-polluri, și pierdută a doua zi la numărare, candidatul PSD și întreg partidul au contestat vehement rezultatul și au invocat fraude grosolane.

„Mulţi români erau fericiţi în urmă cu două zile pentru că pentru prima dată în ultimii douăzeci de ani stânga şi dreapta românească găsiseră un acord de colaborare, aveam o majoritate clară, un prim-ministru desemnat şi un program de guvernare pentru a scote ţara din criză şi în numai câteva ore o maşină infernală de cumpărare şi de fraudare a votului a schimbat voinţa suverană a poporului român”, a spus Geoană, la 48 de ore după vot.

„Democraţia românească se află într-un moment de răscruce, fie acceptăm să mergem în continuare cum am mers până acum, fie acceptăm că putem să asistăm la cumpărarea a sute de mii de voturi pe bani, fie putem să acceptăm că România merită o democraţie de tip occidental”, a completat el.

Reprezentantul PSD în BEC a depus atunci la Curtea Constituţională o contestaţie prin care cerea invalidarea alegerilor pe trei motive, şi anume numărul de voturi nule – în jur de 140.000, în timp ce diferenţa de voturi dintre cei doi candidaţi era de 70.000 -, compararea proceselor-verbale şi compararea CNP-urilor, unde apăruseră probleme mai ales în diaspora.
STS a trebuit să dea explicații în fața acuzațiilor potrivit cărora ar fi permis PDL să aibă acces la infrastructura sa şi să poată astfel număra mai repede voturile din turul doi al alegerilor prezidenţiale, BEC a decis renumărarea unor voturi în urma unei decizii a CCR șamd.

Dar nu s-a întîmplat nimic și președinte a rămas Băsescu.
Nici Geoană, nici PSD nu au furnizat dovezi de netăgăduit ale fraudării, cum ar fi fost de așteptat.

Au trecut de atunci 12 ani, Băsescu și-a epuizat mandatele, actualul președinte e deja la jumătatea celui de al doilea, se așternuse demult liniștea peste frauda presupusă din 2009, pe principiul natural al mortului care de la groapă nu se mai întoarce.

Iată că exact în momentul în care în România începe agitația tradițională în perspectiva viitoarelor alegeri, iar numele lui Geoană e vehiculat tot mai solid drept viitor candidat, fostul lider al PSD, aflat prezent într-o foarte înaltă poziție internațională, ia hîrlețul și felinarul și dezgroapă cadavrul alegerilor din 2009.

Și încă într-un mod foarte tăios, invocînd o conjurație între instituții și lideri, ale cărei consecințe le-am vedea și azi, precizare extrem de importantă, pentru că induce teza circumstanțelor agravante ale faptelor. Infracțiune cu consecințe deosebit de grave, ar spune penaliștii.

Geoană alege să vorbească despre viitor într-un mod foarte interesant, pornind de la un trecut destul de îndepărtat, de acum.

Frustrare personală? Răni încă necicatrizate?

Posibil.
Dar ar putea fi și mai mult de atît.
Spunînd răspicat că el a cîștigat alegerile din 2009 și vorbind despre făptași, ba chiar despre efecte prezente grave ale unor evenimente vechi, Geoană ar putea devoala ceea ce ar putea fi o temă majoră a campaniei sale din 2024, cînd se vor fi împlinit 15 ani de la invocata fraudă.

Candidatul PSD din 2009 putea avea scuza unor acuzații politice exaltate, la cald.

Dar actualul nr.2 în NATO de azi, nu. Secretarul general adjunct al NATO are din această seară obligația morală absolută, ca și civică și politică, de a spune tot ce știe despre marea conjurație din 2009.
Și am paria că o va face, încetul cu încetul, gradual precum picătura chinezească.

O afirmație încă mai fierbinte, dacă Geoană nu blufează, e cea conform căreia ar exista o discuție ca PSD să cîștige din nou președinția, după 24 de ani de la ultima victorie.

Ce discuție, unde are loc ea, în sferele înalte de afară? Cine sunt cei care o poartă?
Mircea Geoană nu spune mai mult, știind foarte bine că jumătățile de informații se propagă adesea mai repede decît cele complete.

Marea întrebare ar fi alta, în eventualitatea că Geoană spune adevărul și există asemenea discuții în marile cancelarii.

În România, s-a cam dovedit pentru cine a avut să ochi să vadă, că președinții sunt selectați, discret și secret, pentru mandate de cîte 10 ani, cu mult mai înainte de a deveni publice candidaturile lor.

Dacă occidentul l-a ales deja pe Geoană, de mai multă vreme, drept succesor al lui Klaus Iohannis, să explice asta necazurile pe bandă rulantă din ultima vreme ale lui Traian Băsescu?
Drumul lui Geoană spre Cotroceni să fie oare programat peste cadavrul fostului adversar?
Pînă acum, acesta a fost declarat definitiv ca turnător la odioasa Securitate, a fost deposedat de ultimele însemne ale puterii, casa, transportul și paza, e hărțuit de presă și de diverși neprieteni, iar familia sa e sub tirul justiției, cu perspective deloc roze.

Mulți s-au întrebat de ce această prigoană neașteptată contra unui fost președinte profund agreat și susținut cîndva de către occident.
Chiar nu îl puteau lăsa să-și mănînce liniștit pensia?

Pe Traian Băsescu l-ar putea aștepta vremuri încă mai grele, dar nu întîmplător.
Apariția nu peste mult timp a unor dovezi că a fost, într-adevăr, ales prin fraudă, l-ar îngropa politic și moral cu desăvîrșire, și ar sufla un vînt imens în pînzele candidatului Geoană, devenit o victimă de proporții.
Ar putea dezumfla considerabil gogoașa votului masiv din diaspora.
Ar putea afecta dramatic imaginea dreptei în ansamblu în raport cu cea a stîngii.
Ar lăsa în ofsaid mulți intelectuali și influenceri băsiști, transferați ulterior la Iohannis și nutrind acum speranța unui nou transfer în 2024.
Una peste alta, asemenea eventuale probe – chiar dacă nu ar mai schimba cursul istoriei de pînă acum – ar putea avea un rol decisiv în alegerea lui Geoană în 2024.
Cum ar suna un slogan gen ”Voi fi iar președinte!” în urechile alegătorilor?

Desigur, nu e exclus ca spusele lui Geoană din această seară să fi fost doar la plesneală.

Ținînd cont, însă, că agitația politico-electorală pentru 2024 a început deja și nu se va mai opri pînă la alegeri, ar merita să le tratăm, cel puțin o perioadă, cu toată atenția.