Exclusiv
„Specialiștii” de la Conpet/De la agent de pază și ordine la director general cu un masterat la Academia SRI-ului
Conpet S.A. Ploiești este operatorul sistemului național de transport al țițeiului, o companie controlată de stat unde se plătește foarte bine. Motiv pentru care mulți dintre oamenii care sunt trimiși în poziții cheie au legături puternice cu politicul și foarte puține cu domeniul, scrie Valeriu Nicolae într-un articol pentru Libertatea.
Directorul General de la Conpet SA este domnul Dorin Tudora. A devenit inginer la 29 de ani. Până la intrarea în PDL a avut o carieră deloc strălucită, lucru care l-a făcut la 32 de ani să-și ia și un certificat de agent de pază și ordine (2006). Până în 2005 a fost subinginer la pază la Conpet.
E drept, între timp, ca orice inginer de gaze, omul a făcut și un masterat la Academia SRI-ului. A fost ales consilier din partea PNL și numit din nou director general în 2021. Salariul domniei sale probabil depășește lejer 600.000 de lei net pe an, căci directoarea adjunctă câștiga 550.518 lei anul trecut.
În ciuda faptului că domnul Tudora a făcut constant salarii de mii de euro pe lună în ultimii 12 ani, rubrica de conturi bancare a rămas de fiecare dată necompletată, genialul manager figurând doar cu datorii.
Două directoare Doamna Dumitrache Mihaela Anamaria, director general adjunct, a primit de la Conpet suma de 550. 518 lei în 2021. Net înseamnă peste 45.800 de lei lunar, peste 9.500 de euro. Soțul lucrează la SRI.

Dumitrache Mihaela Anamaria
Extras din declarația de avere din 2022 care evidențiază veniturile din 2021
Doamna Toader Sanda este directoare economică. Anul trecut a încasat net 762.250 de lei, pentru că în timpul liber se ocupă și de mici afaceri. Brut, numai de la Conpet a primit mai mult de 14.300 de euro pe lună.

Toader Sanda
Și doi consilieri Doamna Ioana Mădălina Lupea este consiliera directorului general. Fostă prefect PSD de Prahova și fost procuror, doamna Lupea a fost numărul 2 pe lista de la Pro România, primul pe listă fiind Alexandru Iacobescu.

Ioana Mădălina Lupea
Nu știm ce o califică pe poziția de consiler al directorului celei mai importante firme de transport petrolier din țară, căci din CV nu găsim nimic. Soțul este pensionar special, lucrând la Biroul de Control Intern (tot un fel de serviciu secret) al Poliției.
Tot la Conpet consiliază și domnul Gigi Giurcan. A lucrat pentru serviciile secrete din 1998 până în 2016 (SIPI și DIPI, fostul „Doi și un sfert”), fiind șeful acestei structuri la Călărași. Începând din 2010 este și doctor al domnului Pavel Abraham, un „milițian” cu un extraordinar succes după revoluție.
Gigi Giurcan | Foto: observatorcl
Soția domnului Giurcan a fost până acum câteva zile șefă la USR Călărași. El este consilierul directorului general de la Conpet, cu zero experiență în domeniu. Recent a fost numit și în consiliul de administrație la Registrul Autor Român, bine-cunoscut pentru remunerațiile substanțiale pe care le oferă.
Declarațiile de avere ale soției și ale soțului dovedesc că cel puțin unul dintre cei doi a săvârșit fals în acte publice. Pensia specială a domnului Giurcan la soție este de 112.392 iar la soț – de 63.168.
În două declarații precedente din acest an completate de soț, pensia era la nivelul completat de soție. O altă diferență care apare în ultima declarație de avere scrisă de domnul Giurcan, în iulie 2022, este apariția celor două sinecuri: consilier la Conpet și administrator la RAR. E greu de crezut că un doctor în științe uită cât a câștigat sau nu știe să completeze o declarație de avere. Și totuși…

„Specialiștii” din Consiliul de Administrație În Consiliul de Administrație o regăsim pe prietena Elenei Udrea – doamna Kohalmi-Szabo Luminița Doina. Ziaristă cu un CV care ridică multe semne de întrebare. A trecut de la poziția de ziaristă pentru Radio Orion Alba și colaboratoare la BBC România la cea de director general adjunct la Ministerul Apărării – Securitate şi Apărare Naţională.
Kohalmi-Szabo Luminița Doina și Elena Udrea Are și un doctorat la celebra fabrică de plagiate a Universității Naționale de Apărare, unde a fost și profesor asociat. Anul trecut, doamna Kohalmi a câștigat net, lunar, peste 5.800 de euro.
Domnul Cristian Florin Gheorghe a terminat greu Bioterra, la 25 de ani, în 2000, conform CV-ului. Universitatea a fost acreditată în 2002. Este licențiat, scrie el, în „inginerie economică”. Acum își face doctoratul la Valahia (școala doctorală de la Valahia este condusă de un șef de serviciu secret despre care am mai scris).
Cristian Florin Gheorghe Între 2013-2016 a fost consilier parlamentar al deputatului Remus Cernea, ales pe listele PSD. S-a ocupat cu deșeuri feroase și piese de mașini până în 2015, când brusc a ajuns într-o sinecură la stat. În 2017 a fost angajat la minister pe post de consilier și apoi, după numai un an, director general la țiței și gaze naturale, deși experiența lui profesională era zero în domeniu. Brut, a primit de la statul cel minunat anul trecut 637.568 de lei, adică 11.022 euro pe lună.
Extras din declarația de avere din 2018 care evidențiază veniturile din 2017 Domnul Iacob Cristian Ciprian are și el un doctorat tot la Valahia – Târgoviște, căci țara asta e plină de coincidențe. În momentul în care a fost numit la Conpet avea zero experiență în domeniu. Este avocat.
A câștigat din CA-ul de la Conpet anul trecut aproape dublu față de cât a încasat ca avocat.
Cel mai halucinant CV
Domnul Popa Claudiu Aurelian are probabil cel mai halucinant CV dintre toți. Desigur, și el își face un doctorat la Valahia – Târgoviște. A terminat o facultate privată de Drept și și-a luat cu greu licența. Dacă e să credem CV-ul domniei sale, s-a angajat imediat pe poziția de director general la Lukoil Ploiești pentru un an și apoi, logic, a trecut la Ministerul Agriculturii. După un an, a trecut la agenția națională care se ocupa de privatizarea activelor statului, iar apoi, la fel de firesc, a devenit președintele unei comisii la Federația Română de Fotbal.
Popa Claudiu Aurelian | Foto: Agerpres
Devine director la Rapid București pentru șase luni și apoi a lucrat pentru Astra Giurgiu (patronul Astrei, Ioan Nicolae, condamnat pentru că a dat ilegal bani PSD-ului, este un fost securist). La fel de logic, domnul Popa a trecut apoi la Ministerul Energiei. Anul trecut domnul Popa a încasat net 6.880 de euro pe lună.


Extras din declarația de avere din 2022 care evidențiază veniturile din 2021
Domnul Mihai Albulescu a fost secretar de stat și consilier PSD. Câștigul domniei sale pe anul trecut depășește cu mult salariul președintelui României, fiind de 5.130 de euro pe lună. În presă au apărut de câteva ori supoziții despre legăturile domnului Albulescu cu SRI-ul.

Mihai Albulescu

Extras din declarația de avere din 2022 care evidențiază veniturile din 2021
Problemele din declarațiile de avere ale domnului Buică Domnul Buică Nicușor Marian este absolvent al cursurilor Academiei SRI, căci nu se putea altfel. Este un om incredibil de bogat, cu un CV șocant prin numărul incredibil de sinecuri.

Buică Nicușor Marian | Foto: Agerpres
Până în 2003 a fost subinginer, dar odată cu intrarea în politică la PSD Slatina (organizație controlată de celebrul Vâlcov) cariera lui explodează. Comparația între averea domnului Buică la prima numire ca director de cabinet la un secretar de stat și acum este șocantă. Atunci, deși nu avea nimic la rubrica de conturi bancare, împrumutase o „persoană fizică” cu 80.000 de euro. Avea și datorii la bancă de 101.200 de euro. În următorii ani (până în 2016), familia Buică câștigă nu mai mult de 20.000 de euro pe an, omul fiind angajat în guvern cumva în 2018, apare că a împrumutat persoane fizice cu 138.000 de euro și mai are o datorie de doar 45.000 de euro, adică a reușit să economisească mai mult de 100.000 de euro. Nu numai asta, dar, în loc de apartamentul de 90 de metri pătrați, omul are acum trei apartamente în București, unul de 141 de metri pătrați, unul de 112 și unul de 71 de metri pătrați. Domnul Buică a primit bani anul trecut din șase locuri unde statul este acționar. A primit pentru poziția secretizată de director general un minim de 1.150.000 de lei brut (cf.raportului financiar al S.A.I Muntenia), deci în total brut un minim de 1.500.000, adică peste 26.000 de euro pe lună.
Extras din declarația de avere din 2022 care evidențiază veniturile din 2021
Sursa: Libertatea.ro
Exclusiv
Olimpia Bin Go: plătești ca la Bingo, trăiești ca la groapa de gunoi
„Olimpia gunoiului”: la Sala Sporturilor din Ploiești, campion e doar coșul care se uită neputincios la mizeria de pe lângă el
Olimpia nu mai e sală de sport, e sală de expoziție a eșecului la salubritate

Sala Sporturilor Olimpia, situată pe strada Mărășești- Ploiesti, azi, 17.05.2026, orele 16.00
Sala Sporturilor „Olimpia”, de pe strada Mărășești din Ploiești, ar trebui să fie templul mișcării, al fair-play-ului și al respectului pentru comunitate. În realitate, zona arată ca un decor de antrenament pentru echipa națională de aruncat gunoiul „pe lângă coș”.
Imaginea din jurul sălii spune tot: un coș de gunoi verde, singur, copleșit, iar pe jos – ambalaje, pahare, resturi de mâncare, șervețele îmbibate, cutii, de parcă orașul și-ar fi făcut încălzirea la capitolul nesimțire, nu la capitolul sport.
Banca din apropiere veghează scena ca un martor mut la falimentul unui oraș care plătește „ca la lux” (după cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova privind tarifele la salubritate), dar trăiește – vizual, olfactiv și moral – ca la groapa de gunoi.
De la „Olimpia” la „Coșimia”: coșul stă în picioare, dar logica administrației e la pământ
Fotografia e simplă și devastatoare:
- coșul e gol sau aproape gol;
- gunoiul e pe jos, în jur;
- iar aleea, într-un oraș care se laudă cu „strategii” și „contracte”, arată ca o intrare laterală la un tomberon, nu la o sală de sport.
Aici se vede, fără raport de audit și fără tabele stufoase, „rezultatul final” al combinației letale dintre:
- tarife la salubritate stabilite ca la cazinou, după cum a arătat Incisiv de Prahova în analiza despre Bin Go Solutions;
- administrație locală paralizată;
- cetățeni obișnuiți să arunce „un pic pe lângă”, că „nu se vede”.
Ce nu se vede în poză, dar se simte la fiecare factură: ploieșteanul plătește, oficial, pentru un serviciu de salubritate care, în teren, se traduce prin mizerie „de patrimoniu” lângă una dintre cele mai cunoscute locații sportive ale orașului.
„Ruletă Bin Go”: tarife premium, peisaj de ligă inferioară
În timp ce la facturi se joacă fin cu zecimale și diferențe de câțiva lei pe persoană între casă, bloc și chiar bloc vs. bloc, realitatea de lângă Sala Sporturilor „Olimpia” e brutal de simplă:
- gunoaiele sunt „la comun”;
- peisajul e „standard”: ambalaje aruncate pe jos, resturi împrăștiate, coș umilit de propria inutilitate;
- singurul element „personalizat” rămâne suma de plată de pe factură.
Același operator, același oraș, același tip de deșeu, dar, după cum arăta Incisiv de Prahova, tarife diferite – 23,73 lei, 24,51 lei, 25,95 lei/persoană. În schimb, la Sala „Olimpia”, tariful psihologic e unic: „bătaie de joc inclusă”.
Când pui alături:
- mormanele de gunoi dintre blocuri,
- tarifele „coafate” din listele de întreținere,
- și acum imaginea de pe strada Mărășești, lângă Sala Sporturilor,
tabolul e clar: Ploieștiul a reușit performanța de a transforma întreg orașul într-o sală uriașă de sport pentru gândaci, șobolani și bacterii.
Olimpia „disciplinei” administrative: primarul tace, coșul „vorbește” în mizerie
Primarul, altădată extrem de vocal pe tema „jafului din salubritate”, a ajuns acum să privească același film în reluare, dar cu sonorul dat la zero.
În timp ce Incisiv de Prahova documentează în rapoarte și analize modul în care s-au scurs bani pe tarife, bunuri de retur și contracte, administrația locală oferă, la Sala Sporturilor, o demonstrație practică de:
- lipsă de control;
- lipsă de întreținere a spațiilor publice;
- lipsă de rușine.
Sala „Olimpia” ar fi trebuit să fie un reper vizual al orașului. A devenit, prin mizeria tolerată lângă ea, un panou publicitar al eșecului comun: instituții + operator + parte dintre cetățeni.
Campioni la aruncat pe jos, codași la bun simț
Nu poți da vina doar pe Bin Go pentru farfuriile de plastic, paharele și resturile alimentare vărsate sub ochii coșului de gunoi. Acolo e și:
- nesimțirea unor ploieșteni care aruncă intenționat pe jos;
- absența patrulelor de control;
- indiferența autorităților care nu înțeleg că o sală de sport murdară la exterior trimite un mesaj clar la interior: „nu există reguli, doar improvizație”.
În loc ca „Olimpia” să fie locul în care copiii învață despre disciplină, respect și ordine, aceștia trec pe lângă munți de mizerie și învață, involuntar, lecția reală a orașului:
- gunoiul se aruncă pe jos, că „oricum nu pățești nimic”;
- tarifele cresc, dar spațiile publice decad;
- nimeni nu răspunde pentru nimic.
Ploiești – orașul în care sala de sport arată ca un vestiar după meciul cu bunul simț
Imaginea de pe strada Mărășești nu e un accident, e o concluzie.
Concluzia anilor în care:
- tarifele la gunoi au fost jonglate ca fisele pe masa de ruletă;
- bunurile de retur au dispărut „în ceață”;
- administrația a preferat comunicate în loc de controale;
- iar o parte din cetățeni au acceptat să trăiască printre gunoaie, atâta timp cât coșul „nu le vorbește”.
Sala Sporturilor „Olimpia”, simbol al mișcării, a fost transformată într-un fundal perfect pentru un oraș blocat într-o mocirlă de neglijență și aroganță administrativă.
Concluzie: la Ploiești, sportul oficial e „aruncatul la coș… pe lângă coș”
Până când Primăria Ploiești, ADI Prahova și operatorul de salubritate nu vor fi obligați să explice, la leu și la imagine, de ce:
- ploieșteanul plătește tarife „de oraș civilizat”;
- dar primește, la Sala Olimpia și nu numai, peisaje „de mahala abandonată”;
Ploieștiul va rămâne capitala unui singur tip de performanță:
- performanța de a transforma fiecare coș de gunoi într-un monument al neputinței,
- și fiecare sală de sport într-o vitrină rușinoasă a bătaiei de joc față de cetățeni.
Olimpia nu mai e doar o sală. E diagnoza unui oraș care continuă să înoate în gunoi, dar se laudă că face „înot de performanță” în acte și strategii.
Vom reveni. (Cerasela N.).
Exclusiv
SRL Dică & Asociații: La I.P.J. Constanța, legea se aplică doar cu „bon de ordine” de la jupânul serviciului
SRL IPJ Constanța: Legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la jupânii cu epoleți
Constanța, tărâmul unde marea se întâlnește cu cerul și unde logica polițienească se îneacă oficial la mal sub greutatea unor epoleți care se cred patroni de tarabă. Într-o demonstrație de forță a absurdului, Serviciul Siguranță Transporturi din cadrul IPJ Constanța a fost transformat, prin pixul unui șefuleț, într-un fel de club privat unde legea intră doar dacă este pe lista de invitați a „conducerii”.
Comisarul Dică și „biletul de voie”: Cum să pui legea în lanțuri pentru liniștea „sistemului”
Potrivit unor dezvăluiri incendiare făcute de Sindicatul Europol, universul polițienesc de la malul mării a fost zguduit de o dispoziție care frizează patologicul administrativ. Se pare că domnul comisar șef Dică Alexandru, marele arhitect al ordinii și liniștii (mai ales a liniștii „prijtenilor”), a decis că polițiștii din subordine sunt prea harnici.
Astfel, a emis o dispoziție scrisă prin care le interzice agenților să aplice legea rutieră în afara intervalelor și locurilor stabilite de domnia sa. Practic, dacă un polițist vede un pericol public pe șosea, acesta trebuie să stea în poziție de drepți și să ceară „aprobare” pentru a-și face meseria. Oare ce urmează, domnule Dică? Cerere cu timbru fiscal pentru a sufla în etilotest?
Filtre birocratice pentru „pile”: Sindicatul Sidepol confirmă dictatura „camarilei”
În timp ce drumurile sunt pline de vitezomani, „geniile” de la SST Constanța par mai preocupate să ridice scuturi de protecție deasupra cui trebuie. Sursa citată, Sindicatul Sidepol, dar și colegii de la Europol, ridică o întrebare legitimă: nu cumva aceste „aprobări” sunt, de fapt, filtre de sortare a victimelor?
Republica autonomă a sefuleților: La IPJ Constanța, legea se aplică doar cu „bilet de voie” de la stăpânire
Dacă agentul constată o contravenție și trebuie să sune după permisiune, nu cumva la celălalt capăt al firului se verifică dacă „contravenientul” este vreo pilă a sistemului, vreun apropiat al șefului sau vreun membru al „camarilei” de partid și de stat? Este pentru prima dată când vedem o tentativă atât de grosolană de control subiectiv, o condiționare a legii care transformă uniforma de polițist într-un costum de lacheu la curtea „Jupânului” Dică.
Interese de grup și „stenogramele” rușinii: Când poliția devine scut pentru traficul de influență
Această limitare absurdă a atribuțiilor nu este doar o eroare managerială, ci pare să facă parte dintr-un tablou mult mai sinistru. În contextul actual, unde stenogramele scot la iveală cum procurori, oameni de afaceri și polițiști își dau mâna în „frății” obscure, dispoziția de la Constanța miroase a interes de grup.
Sindicatul Europol subliniază gravitatea situației: polițistul este vulnerabilizat și forțat să intre într-un joc periculos de „sunat șeful”. Este o tentativă clară de a anula autonomia agentului, pentru a se asigura că nicio „persoană importantă” nu este deranjată de rigorile Codului Rutier în timp ce se deplasează spre port sau spre vreo vilă de protocol.
Chestorul Mototolea, somnul rațiunii naște monștri cu epolet!
Întrebarea care rămâne este: unde este șeful IPJ Constanța în tot acest circ? Chestorul Mototolea privește cum subordonații săi reinventează statul de drept după bunul plac? Dacă intervenția polițienească se face cu „viza de la Dică”, înseamnă că siguranța cetățeanului a fost scoasă la mezat pentru liniștea „băieților deștepți”.
Domnilor șefuleți, legea (OUG 195/2002 și Legea 218/2002) nu se suspendă prin dispoziții interne de consum propriu. Polițistul nu trebuie să ceară voie să fie polițist. Așteptăm cu interes să vedem dacă mai există vreo urmă de onoare sau dacă IPJ Constanța va rămâne oficial un SRL unde dreptatea se dă pe sub mână, cu aprobarea prealabilă a patronatului. Până atunci, dragi constănțeni, dacă vă oprește poliția, întrebați agentul dacă are „bilet de voie” de la domnul Dică sau dacă a visat și el azi-noapte că are voie să aplice legea! (Cerasela N.).
Exclusiv
Palatul secretelor la M.A.I. și Bayraktarul pe hârtie: când statul pune lacăt pe lumină
Transparență cu parafa „Clasificat”
Secretariatul General al Guvernului a scos la transparență un proiect de hotărâre care ar obliga RA-APPS să publice periodic lista completă a imobilelor din administrare și cine le folosește, cu tot cu prețuri și chirii. Sună a revoluție cu fișă tehnică. Dezvăluirea vine de la Sindicatul Diamantul, care întreabă, pe bună dreptate, de ce a trebuit atâta beznă ca să aflăm câți metri pătrați se plimbă pe sub masă.
Vila imperială și poporul curios
Recorder a scos la iveală, în februarie 2024, investigația „Palatul Împăratului” (sursa: Recorder), despre o vilă de 1.200 mp, cu sume vehiculate de 7–9 milioane de euro, pregătită discret pentru o singură familie. Contractul? Ascuns în detaliu prin HG 999/2022, semnată de premierul Nicolae Ciucă — eroul administrativ care pare să fi câștigat mai multe bătălii decât Ștefan cel Mare și Vlad Țepeș la un loc, cel puțin pe frontul ștampilei „Secret”.
Ministerul Adevărului Incomod — intrare interzisă
Când dai cu lanterna prin instituții unde nu are ce căuta întunericul, găsești, surpriză, avantaje cu circuit închis. MAI nu face excepție. Potrivit Sindicatului Diamantul, refuzurile de a comunica informații publice și de a declasifica acte au acoperit, de prea multe ori, incompetență, abuzuri și privilegii cu nume mic și cheltuieli mari.
Sindicate de decor vs. sindicatul care deranjează
Și mai ustură altceva: „sindicatele reprezentative” care ar fi fost consultate și chipurile de acord cu secretizarea unor ordine ce privesc drepturile și obligațiile polițiștilor. Întrebare simplă, cu ecou mare: de ce te duci la masă ca „reprezentant” ca să pui semnătura pe tăcerea celor pe care îi reprezinți?
Bayraktarul bugetar — zboară doar din fluturaș
Diamantul spune că trage singur să desecretizeze OMAI S7/2018 și contestă criteriile de reducere/sistare a majorării „Bayraktar”, fixate ilegal, zic ei, prin ordin de ministru secret, sub lege și peste bun-simț. Câți pierd bani lunar din cauza acestor criterii făcute la adăpostul clasificat? Probabil mii. Cine se ocupă concret? Întreabă Emil Păscuț de la Sindicatul Diamantul. Răspunsul din sală: ecou.
Intertitlu: Lecție de igienă publică — aerisiți dulapurile! Concluzia e scurtă și taie: acolo unde secretul nu are ce căuta, lumina nu e opțională, e datorie. Iar când HG-urile devin cortine, publicul are dreptul să tragă de sfoară. Sursa investigației privind vila: Recorder. Sursa acuzațiilor privind MAI și ordinele secrete: Sindicatul Diamantul. Restul e liniștea din spatele ușilor închise. Deocamdată. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 5 zileREPUBLICA „LENTILEI UNSE” : Cum s-a transformat MEDAT în bancomat de familie, iar IOR în „El Dorado” de 51.850 lei
-
Exclusivacum 2 zileȘAH MAT LA CARACATIȚA DIN PENITENCIARE: CUM S-A ÎNECAT „FAMIGLIA” TEOROC LA MALUL ADMINISTRAȚIEI NAȚIONALE A PENITENCIARELOR
-
Exclusivacum 5 zileEpoleți cu miros de clor: La IPJ Prahova, „Siguranța și Încrederea” se livrează la pachet cu mopul și găleata
-
Exclusivacum 5 zilePLOIEȘTI, CAPITALA GUNOIULUI PE DATORIE – Ruleta Bin Go lovește din nou: Incisiv de Prahova a avut dreptate, primarul ține în brațe un operator îngropat în datorii
-
Exclusivacum 4 zileJustiția dă verdictul în cazul „Luptătorul vs. Sistemul”: Internarea forțată la psihiatrie, folosită ca armă de represiune în Poliția Română
-
Exclusivacum 4 zileRăzboi total în Ministerul de Interne: Sindicatul „Diamantul” dă șah-mat sistemului prin „avalanșa” de procese câștigate
-
Exclusivacum 3 zileMAFIA CAZANELOR ȘI REȚETA SUCCESULUI „DUPĂ GRATII”: CUM A DEVENIT ISCIR PLOIEȘTI FEUDA UNUI PUȘCĂRIAȘ ȘI A PROTECTORILOR SĂI DIN MINISTER
-
Exclusivacum 3 zileMASACRUL INTEGRITĂȚII LA FRONTIERĂ: Cum să execuți un polițist incomod prin „metoda asfixierii” financiare



