Actualitate
Romania este o necesitate absoluta pentru cei care vor sa domine lumea
1982 – Romania este supra-indatorata la FMI cu 11 miliarde de dolari. FMI santajeaza Romania sa-si vanda resursele
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă de Fondul Monetar Internaţional.
Presată de FMI, țara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi urmând a fi nevoită să-și vândă resursele naturale cum s-a întâmplat 25 de ani mai târziu.
1985 – Ceausescu rupe acordul cu FMI, si hotaraste plata integrala a datoriei externe a Romaniei
Din cauza FMI-ului, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă.
Propaganda și planul Est-Vest (Rusia-Occident) pentru debarcarea lui Ceauşescu se puseseră deja în mișcare.
Aşa se face că, începând din 1987, într-o țară aflată sub un blocaj financiar extern, s-a dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu, care ar fi fost nimeni altul, decât Ion Iliescu.
În martie 1989, însă, Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile cu sacrificii mari din partea populației. În plus, România mai avea în băncile sale un plus de 3,7 miliarde USD şi creanţe de 7-8 miliarde USD.
Decembrie 1989 – Ceausescu este impuscat de Craciun de oamenii Moscovei la îndemnul lui SAUL BRUCKNER (S. BRUCAN)
1990 – 2015 Banii Aurul si Industria Romaniei „se evapora” dupa Revolutiei. Milioane de romani ajung someri. Alte Milioane de romani sunt nevoiti sa emigreze
La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD și creanțele de 9 mld.dolari americani. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani?
Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum. Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran.
Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă.
1987 – 1989 – Ca sa evite dependenta de FMI – Ceausescu a vrut sa faca din Banca Română de Comerț Exterior o a doua Banca Mondiala, impreuna cu chinezii, arabii si iranienii, banca care sa concureze FMI-ul si Banca Mondiala
Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare.
Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea.
1990-2010 – Hartile de Resurse Minerale ale Romaniei facute pe vremea lui Ceausescu, ajung in mainile strainilor
Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro.
Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult, astazi metalele rare sunt evaluate la aproximativ 6.000 (!!!!!) de miliarde de euro. (pentru un calcul amanuntit, atasez in Anexa estimarile facute de ing. Apostol Doru, a carui estimare care nu cuprinde toate metalele rare, ne conduce la 6.300 miliarde de dolari). Vezi https://romaniabreakingnews.ro/rosia-montana-o-biblioteca-de-63-trilioane-de-dolari-de-apostol-doru/
La aceste cifre ametitoare trebuie adaugate si celelalte Rezervele minerale ale Romaniei : aurul, argintul, cuprul, carbunele, petrolul, gazele etc… Acestea sunt evaluate si ele la un total de alte cateva mii de miliarde de euro. Pentru cei carora li se pare greu de crezut ca valoarea resurselor minerale ale Romaniei ajunge la aceste cifre fabuloase ii rugam sa consulte Enciclopedia Resurselor Minerale din România, carte apărută recent sub patronajul AGIR şi al Societăţii Inginerilor de Petrol şi Gaze, care prezintă la pagina 28 aceste date uluitoare despre rezervele actuale ale subsolului ţării noastre.
Avem 2800 de milioane de tone de lignit, care, la preţul de 405 USD pe tonă, cât era pe 16.08.2022, ar însemna un „potenţial naţional” de 1.134 trilioane USD (1134 milioane USD).
Avem, de asemenea, 900 de milioane de tone de huilă, care, la preţul actual de 450 USD pe tonă, ar da 405 miliarde USD. Zăcămintele de cupru sunt estimate şi ele la 900 de milioane de tone, care, la preţul de 7937 USD pe tonă, ar reprezenta 7143.3 miliarde USD (7.1433 trilioane USD).
Costurile la zi, le-am preluat de aici: https://tradingeconomics.com/commodity/copper
În tabelul menţionat urmează capitolele sare, aur şi argint, care ar reprezenta alte mii de miliarde USD.
Asta fara sa mai adaugam rezervele inca uriase de petrol si gaze sau rezervele nou descoperite de petrol si gaze din platforma continentala a Marii Negre despre care unii spun ca le depasesc de cateva ori pe cele terestre. Întrebarea care se pune: noi de ce nu am ştiut până acum?
Despre cei platiti de catre profitorii locali si internationali sa dezinformeze si sa spuna ca cifrele nu sunt reale, in ciuda calculelor si estimarilor facute de expertii din domeniu, nu are rost sa vorbim aici caci asta e jobul lor sa dezinformeze, si sa castige bani murdari din asta. Cert este ca profitorii locali si internationali au intrat in trepidatie. Speriati ca milioane de romani au aflat care e valoarea reala a bogatiilor din subsolul Romaniei, ei s-au si grabit sa comande articole defaimatoare in legatura cu aceste dezvaluiri in cotidianele centrale din Romania.. Obscuri de peste Ocean s-au si apucat sa scrie la comanda ca totul este o minciuna. Aceste articole mincinoase sunt apoi propagate de cine trebuie ca sa apara in cotidianele cu cel mai mare tiraj din Romania. In realitate jefuitorii care-i comanda vor sa ne faca sa credem ca ne fac un bine luandu-ne pe nimic resursele minerale „pentru ca ele sunt si asa secatuite”. E plina presa centrala si locala de astfel de articole platite si comandate, prin care se-ncearca discreditarea si dupa moarte a lui Nicolae Ceausescu. De fapt, nu a lui Nicolae Ceausesu ci spaima lor e ca nu cumva, vazand si intelegand exemplu lui Ceausescu, romanii sa se trezeasca, sa afle in ce hal au fost jefuiti si sa-i goneasca odata pentru totdeauna pe acesti jefuitori internationali si locali.
1975 – 1989 Ceausescu utiliza aurul si metalele rare in industriile romanesti de inalta tehnologie
În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă. Video playerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989.
Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiție , ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară.
1990 – 2005 „Geologii”, „Hidrologii” si „Economistii” dezastrului Romaniei de dupa 1990, Iliescu, Predoiu, Stolojan si Constantinescu si-au batut joc de avutia tarii – mii de fabrici au dat faliment
Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București -IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB?
Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere?
Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie?
Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR? Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur.
1989 – Aurul si metalele rare extrase de Ceausescu si valorificate in industria romaneasca produceau 8 miliarde de euro pe an
Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România.
Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu romanii, care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de cateva miliarde de euro.
Marturia lui Stefan Andrei – despre Banca Mondiala pe care Ceausescu vroia s-o faca cu Arabii, Iranul, China, Libia si alte tari in curs de dezvoltare
Avem marturia istorica, facuta dupa anii ’90, de Stefan Andrei – Ministrul de Externe al lui Nicolae Ceausescu, care a povestit despre aceasta initiativa a lui Nicolae Ceausescu si despre negocierile pe care le-a purtat Romania cu China, Iranul, Egiptul, Libia, Iugoslavia, Tarile Golfului si alte tari in curs de dezvoltare pentru crearea unei Banci Mondiale a Tarilor in Curs de Dezvoltare.
S-a spus, de asemenea, că una dintre cauzele execuţiei Ceauşeştilor ţinea de răzbunarea cercurilor financiare internaţionale. Ceauşescu plănuia fondarea unei bănci mondiale, la Bucureşti, cu credite mici pentru ţările în curs de dezvoltare. O lovitură grea ar fi fost aceasta pentru marii bancheri.
Întrebat cât adevăr se află în aceste ipoteze, Ştefan Andrei a relatat următoarele: „Când am fost în Kuweit, conducătorul Kuweitului i-a spus lui Ceauşescu: «Poate facem împreună o bancă». «Da, ar trebui să facem o bancă, a zis Ceauşescu, dar să fie o bancă mai altfel, să mai fie şi cu alţii, nu doar între România-Kuweit». Iar şeicul Kuweitului a promis că va aduce şi alte ţări arabe, inclusiv Arabia Saudită.
„Ce-a mai discutat Ceauşescu în 1989, nu ştiu (n.red. in 1989 Stefan Andrei nu a mai fost implicat in deciziile lui Ceausescu). Dar în Kuweit, atunci, Ceauşescu a spus: «Da, să facem una cu o dobândă foarte redusă, să fie numai pentru ţări în curs de dez¬voltare şi să fie numai pentru dezvoltare, nu pentru consum». Iar şeicul a găsit foarte bună ideea aceasta de a veni în ajutorul ţărilor în curs de dezvoltare”.
Desigur, admite Ştefan Andrei, proiectul era periculos. „Este un fapt că poziţia lui Ceauşescu faţă de FMI, faţă de BIRD şi, în general, faţă de capitalul financiar a trezit nemulţumirea cercurilor financiare, a explicat interlocutorul. Dacă toa¬te ţările n-ar mai lua credite, băncile ar muri. Lecţia României de a renunţa la FMI, la BIRD după ce ei ne-au primit în 1972… Nu întâmplător, când noi am luat poziţie faţă de FMI, faţă de BIRD şi faţă de capitalul financiar, în general, în «Wall Street Journal» a apărut un articol în care se spunea că Nicolae Ceauşescu a topit Bibliile să le facă hârtie igienică. La câteva zile după poziţia noastră” – a mai povestit Stefan Andrei.
In ciuda acestei marturii, a unui martor direct implicat in acele negocieri, detractorii lui Ceausescu, incearca sa minta si sa ne spuna ca aceasta initiativa nu a existat.
Trebuie să recunoaștem că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu.
1990 – 2005 Sistemul bancar romanesc destructurat jefuit si vandut strainilor. Jaful de la Bancorex facut sub privirea ingaduitoare a lui Isarescu
BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989.
2006 – Privatizarea BCR facuta tot pentru straini
Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex.
Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
1991 – 2015 Isarescu cel care a distrus sistemul bancar romanesc, cel care a oprit productia interna de aur si cel care a instrainat aurul tarii in anii 1999 – 2000
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA.
În perioada ianuarie-septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale.
Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc.
2002 – 2013 Isarescu a mutat rezerva de aur a Romaniei in afara tarii
Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania.
În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
1999 – Berceanu a dat licenta de exploatare a aurului la straini prin Franck Timis
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş.
1999 – 2015 – Statul roman de azi nu a mai scos nici un gram de aur, ci a dat tot aurul la straini
De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt 8 firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu.
Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Da, lovitura de stat din decembrie 1989, A FOST INSTRUMENTATA de rusi! Dar NU in beneficiul lor ci, la cererea SUA, care au platit rusiei cel putin 3 miliarde USD pentru asta (suma recunoscuta semi-oficial de rusi – vezi declaratii Medvedev, Putin, memoriile lui Gorbaciov, etc). Daca Ceausescu mai traia, FMI si BERD dispareau. Daca ceausescu traia, pana astazi, datorita startului in stiinta si tehnologie pornit de el, eram mai sus ca nivel de trai, decat Germania, Franta sau Italia.
Sunt vinovati iliescu si cei cercetati azi in „dosarul revolutiei”? Cu siguranta! Dar sunt vinovati in primul rand de inalta tradare in favoarea unui stat strain (SUA) si abia apoi, de genocid si celelalte!
„Procesul revolutiei”, are ca singura menire de a stabili niste tapi ispasitori, in persoanele unora care oricum, nu mai pot fi in mod real pedepsiti in vreun fel, fie pentru ca deja sunt morti, fie ca sunt deja extrem de aproape de moarte. Procasul, va fi musamalizarea perfecta a realitatii romane generate incepand cu asasinarea lui Ceausescu, de americani, cu concursul rusilor si cu acoperierea principalelor puteri europene.
Romania este o necesitate absoluta pentru cei care vor sa domine lumea, atat din cauza pozitiei strategice a tarii noastre, cat si datorita resurselor incredibile, aproape neatinse, pe care le are! Din pacate, daca teritoriul romaniei le este indispensabil, cetatenii sunt un balast lipsit de vreo valoare reala, pentru ei…
Anonymous
Actualitate
Pentagonul vrea să accelereze producția de drone, dar industria cere comenzi sigure
Competițiile deschid ușa, însă nu garantează comenzile viitoare
Pentagonul încearcă să majoreze producția de drone aeriene și să consolideze industria americană, însă oficialii militari și reprezentanții companiilor sunt împărțiți în privința unei întrebări esențiale: poate strategia actuală să asigure cererea constantă de care producătorii au nevoie pentru a investi și a-și extinde capacitățile?
„Vedem multe semnale încurajatoare, dar vrem să vedem concret ce urmează. Avem nevoie de o cerere susținută și normalizată”, a declarat James Slider, directorul general al Performance Drone Works. În opinia sa, un contract care ar presupune livrarea a 1.000 de drone pe lună, timp de un an, ar reprezenta un nivel solid și previzibil al cererii.
Pentagonul a creat mai multe surse de finanțare și competiții de achiziție pentru a stimula dezvoltarea dronelor și extinderea producției. Aceste inițiative nu oferă însă neapărat garanții privind comenzile pe termen lung. Pentru industrie, lipsa certitudinii că vor urma contracte suplimentare poate submina obiectivul de a construi o capacitate de producție internă durabilă.
Armata SUA, cel mai mare cumpărător individual de drone mici, încearcă în mod deliberat să determine companiile să investească în producția americană. Oficialii recunosc însă că producătorii ezită să facă acest pas fără o perspectivă mai clară asupra comenzilor viitoare.
Jon Strzelec, responsabil pentru producția avansată de drone mici în cadrul Comandamentului pentru Materiale al Armatei, a spus că Pentagonul încearcă să creeze artificial semnale de cerere pentru a impulsiona piața. Companiile, a explicat el, susțin că volumul comenzilor nu este suficient pentru a justifica investițiile necesare în lanțurile de aprovizionare interne.
Planuri ambițioase, dar finanțarea rămâne incertă
Efortul de achiziție a dronelor mici și ieftine nu a început odată cu administrația actuală. În timpul administrației Biden, Pentagonul a lansat inițiativa Replicator, menită să procure rapid mii de drone cu cost redus, considerate consumabile, pentru a pregăti armata în eventualitatea unui conflict cu China.
În ultimul an și jumătate, ritmul acestor eforturi s-a accelerat. Pentagonul a lansat noi programe de achiziție, și-a reorganizat coordonarea inițiativelor de război autonom și a solicitat miliarde de dolari pentru cumpărarea de drone.
La mijlocul lui 2025, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a lansat inițiativa „Drone Dominance”. Planul prevede creșterea producției de sisteme aeriene fără pilot, reducerea obstacolelor birocratice care limitează utilizarea acestora de către militari și dotarea fiecărei grupe a Armatei cu drone mici de atac, cu o singură utilizare, până la sfârșitul anului fiscal 2026.
Între timp, Pentagonul și-a reorganizat conducerea responsabilă de sistemele autonome. Hegseth a cerut aprobarea Congresului pentru înființarea unui comandament de patru stele dedicat războiului autonom, AUTOWARCOM. Inițiativa Replicator a fost redenumită Defense Autonomous Warfare Group (DAWG), apoi integrată în Task Force Autonomous Warfare.
Pentagonul a prevăzut aproape 55 de miliarde de dolari pentru această inițiativă în propunerea de buget pentru anul fiscal 2027. Cea mai mare parte a sumei a fost însă solicitată printr-un pachet legislativ de reconciliere, iar aprobarea sa rămâne incertă. Congresul analizează finanțarea, în timp ce Departamentul Apărării ia în calcul modificarea cererii sale bugetare de bază.
„Drone Dominance” promite oportunități repetate, nu continuitate
Programul „Drone Dominance” ilustrează cel mai bine abordarea Pentagonului. Acesta organizează competiții succesive, în care companiile pot câștiga contracte mai mici, care ar urma să însumeze un miliard de dolari în doi ani. Un clasament public urmărește participanții, numărul dronelor comandate și stadiul livrărilor raportate.
În prima rundă, Pentagonul a selectat 11 companii pentru livrarea a 30.000 de drone, prin comenzi inițiale și suplimentare. Farage Precision a primit o comandă pentru 1.520 de aparate, iar Neros, una dintre companiile aflate în partea superioară a clasamentului, a fost selectată pentru 4.960.
În a doua rundă, dronele au fost împărțite în două categorii: sisteme potrivite pentru lovituri la distanță mare și sisteme destinate luptelor la mică distanță. Pentagonul a selectat cinci companii pentru fiecare categorie și a atribuit contracte pentru câte 30.000 de drone în fiecare dintre ele.
Aceste contracte nu garantează însă comenzi ulterioare. Producătorii se pot trezi astfel fără angajamente care să le permită menținerea ritmului de producție după încheierea contractelor inițiale.
Andrew Evans, directorul Biroului de strategie și transformare din cadrul structurii de informații a Statului Major al Armatei, a descris problema drept o provocare economică majoră. Pentagonul încearcă să valorifice capacitățile industriale existente în SUA, dar și să mențină liniile de producție funcționale în perioadele în care cererea scade.
„Provocarea pentru conducerea noastră este să găsească o modalitate de a stimula industria să construiască, chiar dacă perioadele de comandă sunt intermitente”, a spus Evans.
Industria cere comenzi constante, nu competiții fără sfârșit
Companiile nu interpretează în același fel semnalele venite de la Pentagon. Unele văd o cerere în creștere în mai multe ramuri ale guvernului, în timp ce altele pun sub semnul întrebării capacitatea acesteia de a se transforma în comenzi regulate.
Callan Carpenter, director comercial al Skydio, a afirmat că semnalul administrației este clar și că cererea nu vine doar din partea Departamentului Apărării. Potrivit lui, există oportunități și în cadrul Departamentului pentru Securitate Internă și al altor agenții civile federale.
Alți reprezentanți ai industriei au atras atenția asupra dimensiunii reduse a unor achiziții, a competițiilor repetate și a incertitudinii bugetare. Fondurile anuale nu au fost încă aprobate de Congres și nici nu apar neapărat în proiecțiile bugetare pentru anii următori.
John Burer, directorul general al organizației industriale American Center for Manufacturing & Innovation, a spus că producătorii au nevoie de încredere că vor câștiga contracte suficient de mari și vor putea produce la scară înainte de a angaja capital substanțial. Testarea și demonstrațiile sunt utile, a adăugat el, dar extinderea producției necesită o abordare diferită, concentrată și pe costuri.
Chad Chasteen, director principal și coordonator pentru dezvoltarea afacerilor cu Armata la AV, a avertizat că organizarea continuă de competiții, fără menținerea aceleiași soluții mai mult de un an sau doi, poate destabiliza lanțurile de aprovizionare. Competițiile succesive, a spus el, trebuie urmate de un număr comparabil de contracte și comenzi.
„Fără cerere, nu există ofertă”, a afirmat Chasteen. „Competiția continuă nu înseamnă să ceri permanent industriei documente de prezentare. Trebuie să existe atribuiri și comenzi constante.”
Cele 55 de miliarde de dolari, un test decisiv pentru industrie
James Slider, directorul Performance Drone Works, a transmis un avertisment similar: fără angajamente mai puternice privind cererea pe termen lung, este puțin probabil ca sectorul să atragă mult mai multe investiții de capital privat.
O parte a incertitudinii este legată de pachetul de finanțare de 55 de miliarde de dolari propus pentru DAWG, care este blocat în Congres. Dacă Pentagonul și legislatorii vor găsi o modalitate de a asigura finanțarea la acest nivel — inclusiv prin bugetul de bază —, rezultatul ar putea constitui un semnal puternic pentru producători.
„Să vedem că fondurile DAWG ajung efectiv la programe ar fi foarte încurajator”, a spus Slider. În prezent, a adăugat el, unii consideră că finanțarea va fi acordată cu siguranță, iar alții cred contrariul.
Miza depășește rezultatul competițiilor individuale: capacitatea Pentagonului de a transforma promisiunile de achiziție în comenzi regulate ar putea decide dacă SUA vor reuși să construiască o industrie internă de drone capabilă să producă la scară.
Actualitate
Pentagonul ridică spațiul cislunar la rang de prioritate militară
După ani de experimente fragmentare, Statele Unite își intensifică eforturile pentru a-și dezvolta capacitățile militare în spațiul dintre Pământ și Lună. Forța Spațială americană pregătește achiziția rapidă de tehnologii comerciale și sisteme autonome, cu obiectivul de a pune la dispoziție capabilități operaționale până la sfârșitul anului fiscal 2029.
De la subiect marginal la domeniu de luptă
La începutul anului, discuțiile despre spațiul cislunar erau descurajate în interiorul instituției, a declarat generalul-maior Stephen Purdy, responsabilul Forței Spațiale pentru achizițiile de programe avansate. Între timp, tema a ajuns în prim-planul dezbaterilor publice, iar conducerea militară americană o tratează tot mai clar ca pe un posibil domeniu de confruntare.
Pe 20 octombrie, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că statele care vor controla zonele submarine și spațiul cislunar vor putea influența decisiv conflictele viitoare. Purdy a explicat că accelerarea eforturilor americane are o motivație directă: China avansează în acest domeniu, în timp ce Statele Unite au acordat până acum mai puțină atenție regiunii.
Progresele Chinei alimentează îngrijorările
Un proiect chinez recent a atras atenția specialiștilor: lansarea a 30 de nanosateliți CubeSat pe o orbită foarte eliptică, în apropierea unuia dintre punctele Lagrange ale sistemului Pământ–Lună, precum și pe o orbită circulară în jurul Lunii. Beijingul a prezentat inițiativa drept un experiment științific, însă experți în domeniu consideră că sistemul ar putea contribui la supravegherea spațiului cislunar.
În Statele Unite, instituții de cercetare precum Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene, SpaceWERX și DARPA au experimentat deja cu tehnologii destinate acestei regiuni. Până de curând, însă, activitatea lor s-a desfășurat fără un sprijin consistent din partea întregului aparat de apărare, concentrat în principal asupra operațiunilor militare din apropierea Pământului.
Două solicitări către industrie, cu accent pe soluții gata de utilizare
Forța Spațială intenționează să publice în curând două cereri de informații adresate companiilor. Prima va viza tehnologii comerciale utilizabile în misiuni cislunare de bază, inclusiv pentru supravegherea și monitorizarea activităților spațiale, precum și pentru poziționare, navigație și sincronizare.
Mesajul transmis industriei este că armata nu caută proiecte de cercetare îndelungate și nici nu intenționează să aloce sume mari pentru dezvoltarea unor sisteme de la zero. Prioritatea o reprezintă echipamentele comerciale deja disponibile sau aproape de comercializare, susținute de rezultate concrete și însoțite de software care necesită intervenții limitate. Sistemele de la sol trebuie incluse de la început într-o rețea integrată, nu tratate ca o componentă secundară.
A doua solicitare va căuta soluții de inteligență artificială și operare autonomă pentru navele spațiale care vor funcționa între Pământ și Lună. Obiectivul este ca acestea să poată detecta și gestiona defecțiuni, să proceseze datele colectate de senzori și să-și adapteze misiunile pe măsură ce se schimbă condițiile.
Autonomia, o necesitate într-un mediu dificil
Operațiunile cislunare sunt deosebit de complexe, a explicat Purdy. Distanțele și condițiile din regiune fac dificilă supravegherea permanentă de la sol, astfel că navele spațiale trebuie să poată lua decizii și să gestioneze probleme fără intervenția constantă a operatorilor.
Forța Spațială urmărește să introducă aceste capabilități până în trimestrul al patrulea al anului fiscal 2029, mizând pe tehnologii care pot fi livrate rapid, nu pe sisteme aflate la începutul unui ciclu amplu de dezvoltare.
Plan comun cu NASA, nu infrastructuri paralele
Pentru coordonarea efortului, Departamentul Apărării pregătește grupuri de lucru interinstituționale dedicate politicilor privind spațiul cislunar. Forța Spațială colaborează, totodată, cu NASA pentru armonizarea planurilor de infrastructură și evitarea construirii unor sisteme separate care să îndeplinească aceleași funcții.
Biroul de Coordonare Cislunară, înființat în luna mai, contribuie la definirea nevoilor și la transmiterea unor semnale mai clare către industrie. Rolul său nu este să conducă toate operațiunile din regiune, ci să sprijine efortul mai amplu al Forței Spațiale. Stabilirea cerințelor și achiziția capabilităților rămân în responsabilitatea structurilor specializate ale serviciului.
Planul cislunar aflat în pregătire va include strategii pentru domenii precum măsurarea timpului lunar, supravegherea spațiului și comunicațiile.
Finanțare limitată pentru nevoi urgente
Biroul a întocmit și o listă de cerințe urgente, dar nefinanțate, pentru operațiunile cislunare. Unele dintre probleme ar putea fi rezolvate cu sume relativ mici, inclusiv prin conectarea antenelor existente și îmbunătățirea fluxului de date către operatorii de la sol.
Chiar dacă, raportate la bugetele spațiale, aceste cheltuieli ar fi modeste, lipsa finanțării a întârziat soluționarea unor nevoi elementare. Noua listă stabilește prioritățile și urmărește să transforme planurile în sprijin concret pentru echipele care încearcă să construiască infrastructura necesară.
Actualitate
Schimbare strategică la vârful GDIT: Amy Johnson preia conducerea gigantului tehnologic
Gigantul din sectorul tehnologiei federale, General Dynamics Information Technology (GDIT), traversează o etapă de transformare majoră, anunțând numirea unei veterane a companiei în funcția de președinte. Începând cu data de 3 noiembrie, Amy Johnson va prelua frâiele organizației, marcând un nou capitol în strategia de dezvoltare a acestei entități esențiale pentru infrastructura digitală a statului.
O tranziție orchestrată la nivel înalt
Această schimbare vine pe fondul plecării lui Amy Gilliland, care a ocupat poziția de președinte timp de aproape un deceniu. În perioada de tranziție, rolul a fost exercitat interimar de către Paul Nedzbala. Conducerea grupului General Dynamics și-a exprimat încrederea deplină în noua numire, subliniind capacitatea demonstrată a lui Johnson de a gestiona echipe în contexte extrem de complexe și de a oferi soluții tehnice sofisticate pentru clienții din sectorul public și militar. Se mizează pe leadership-ul său dinamic, rigoarea operațională și alinierea profundă la cultura organizațională a companiei pentru a genera valoare sustenabilă pe termen lung.
O carieră construită pe expertiză tehnică solidă
Amy Johnson nu este o figură nouă în cadrul grupului, având un parcurs remarcabil de 27 de ani în cadrul General Dynamics Mission Systems. Ultima sa funcție, cea de vicepreședinte și manager general pentru divizia de Spațiu, Cibernetică și Inteligență, i-a oferit o perspectivă vastă asupra provocărilor tehnologice actuale. Experiența sa extinsă acoperă domenii critice precum securitatea cibernetică, electronica de apărare și sistemele complexe de spionaj și supraveghere, pregătind-o temeinic pentru responsabilitățile noului rol de la vârful GDIT.
Un pilon al securității și eficienței federale
Poziționată ca unul dintre cei mai importanți jucători pe piața IT-ului federal, GDIT constituie un partener strategic pentru agențiile guvernamentale și pentru sectorul militar. Compania livrează instrumente critice de software, rețelistică și securitate cibernetică, facilitând comunicații securizate și operațiuni complexe de monitorizare a amenințărilor. În noul său mandat, Amy Johnson va coordona eforturile companiei de a rămâne în avangarda inovației tehnologice, într-un mediu geopolitic și tehnologic marcat de o complexitate tot mai mare și de necesitatea unei reacții rapide la riscurile emergente.
-
Exclusivacum 2 zileI.P.J. Prahova – În Băicoi, „legea” se cântă la ureche. Grădinița de cadre: „Curva”, lăutarul, Wetterbestul și „Pulea” Rozin
-
Exclusivacum 3 zileArhitectura dezmatului (III). Polițeanu o intimidează pe Rădună, o protejează pe Pandele: manual de abuz urbanistic la Primăria Ploiești
-
Exclusivacum 4 zileDosarul Antigrindină – Partea a XVI‑a –Electromecanica plânge cu lacrimi de iodură: «Nu noi, Doamne, SNACP-ul!»” (DOCUMENTE)
-
Exclusivacum 3 zile„Nu trage, că-s polițist, nu hoț… de rând!” – Cum s-a tras cu pușca în polițiști la Slatina, iar legea a clipit
-
Exclusivacum 3 zileM.A.I. si beția de impunitate: cum a parcat DNA dosarul în șanț și a pus sindicatele să plătească benzina
-
Exclusivacum 4 zileBine ați revenit, domnule ministru! Între timp, Poliția Penitenciară s-a transformat în club de selfie-uri, șefii ANP în influenceri, iar corupția a trecut la program de lucru full-time
-
Exclusivacum 4 zileIGPR – „Direcția de Ordine Publică”: campioni la dat din umeri. Sindicatul muncește, Poliția Română filosofește
-
Exclusivacum o ziI.P.J. Prahova – Cascadorii „girofarului” – sezonul III: BMW-ul zburat, Renaultul kamikaze și Dacia-cazan cu folie de bezmetic de la Politia Baicoi




