Connect with us

Featured

În timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt în Moldova şi a lui Vlad Tepeş în Ţara Românească este constatată o activitate de informaţii şi contrainformaţii de prestigiu şi recunoaştere în epocă

Publicat

pe

În devenirea Ţărilor Române, până la unificarea realizată de Mihai Viteazul, au avut loc aproape 80 de înscăunări în Ţara Românească, peste 50 în Moldova şi peste 100 în Transilvania. Toate acestea au fost şi rezultatul, cel puţin implicit, al unor confruntări, cel mai adesea acute, în domeniul spionajului şi contraspionajului. Putem afirma că istoria noastră naţională stă sub semnul rolului informaţiilor şi contrainformaţiilor în cunoaşterea şi înlăturarea unui lung şi neîntrerupt şir de pericole care au ameninţat fiinţa şi entitatea poporului dintru obârşia sa pierdută în negura mileniilor şi care continuă şi în prezent, proiectându-se asupra viitorului destinelor României.

Înţelegând resorturile lumii informaţiilor şi contrainformaţiilor ni se deschide, astfel, o carte de căpătâi a secretului supravieţuirii demne într-o competiţie continuă, acerbă şi nemiloasă pentru priorităţi şi supremaţie.

Vom descoperi că fundamentul unei politici raţionale, caracterizate de asumarea responsabilităţilor implicate de deţinerea puterii l-a constituit, dintotdeauna, între altele atâtea necesare, o susţinută activitate secretă de informaţii. Vom mai avea şi revelaţia faptului că obiectivele şi mijloacele unor puternice servicii de spionaj ale epocilor trecute şi-au conservat şi păstrat întocmai actualitatea, că acestea şi astăzi ca şi ieri fac din „aventură o profesie, din duplicitate un merit, din intrigă o vocaţie şi din disimulare un principiu”, iar „jurămintele de credinţă, ataşamentul afişat, bunăvoinţa de faţadă şi promisiunile fără acoperire” fac parte dintr-un instrumentar îndelung şi eficient exersat.

Vom mai putea descoperi că cei mai de seamă conducători ai neamului au ştiut a preţui cu măsură cuvenită devotamentul serviciilor de informaţii, păstrând o deosebită taină asupra oamenilor şi rosturilor acestora.

Începuturile activităţilor de informaţii şi contrainformaţii se localizează în perioada separării daco-geţilor din ramura tracilor de nord şi stabilirea limitelor spaţiului geografic locuit de poporul daco-get între Carpaţii Păduroşi, Nistru, Marea Neagră, Munţii Balcani, Dunărea de Mijloc şi Moravia. Din primele momente ale individualizării lingvistice şi etnoculturale a strămoşilor noştri, între grijile de căpătâi s-a aflat prevenirea atacului prin surprindere şi a ocupaţiei teritoriului de către străini, aceste misiuni fiind îndeplinite de cele mai simple structuri informative – străjile. Dar, deopotrivă, existau elemente informative înaintate care, sub diverse pretexte, coabitau dimpreună cu vrăjmaşul potenţial, pentru a putea să-i descifreze din timp intenţiile.

În acele timpuri activitatea de informaţii pentru prevenirea ameninţărilor din exterior era preponderentă, latura contrainformativă fiind mai puţin dezvoltată, ceea ce explica, de altfel, şi faptul că Burebista a căzut victima unui complot. După epoca romană a Daciei, ulterioară influenţelor civilizaţiilor persană şi elenă, au urmat cicloanele devastatoare ale migraţiilor. Furtunile bântuiau ţara – goţii, hunii, avarii, slavii, bulgarii, cumanii,tătarii … Timp de opt secole s-au succedat invaziile, în jurul României au apărut şi s-au dezvoltat noi puteri ce privesc pofticios spre câmpiile fertile şi subsolul ei bogat. În nord, ungurii şi polonezii îşi dispută Transilvania, la sud Valahia şi la est Moldova se străduiesc să reziste asaltului Bizanţului şi al Imperiului Otoman.

Explicaţia rezistenţei nu poate fi în afara cunoaşterii şi a apărării în faţa atâtor pericole decât prin mijlocirea informaţiilor obţinute în secret. În timpul domniilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt în Moldova şi a lui Vlad Tepeş în Ţara Românească este constatată o activitate de informaţii şi contrainformaţii de prestigiu şi recunoaştere în epocă. Moldova devine un adevărat centru informativ al epocii, ale cărui servicii erau utilizate, pe calea tratativelor convenite cu Ştefan cel Mare şi Sfânt, de către împăratul Maximilian I al habsburgilor şi regele Cazimir al polonezilor.

Nu este neglijată nici latura contrainformativă, deoarece toate uneltirile şi comploturile împotriva domnitorului Ştefan au fost dejucate, trădările demascate, iar trădătorii decapitaţi. Activitatea secretă de informaţii este abil împletită cu diplomaţia şi strategia militară. Astfel, domnul Moldovei, cunoscând bine intenţiile şi mişcările uneltitorilor externi, ca şi calităţile şi slăbiciunile conducătorilor neamurilor vecine, întemeiază alianţe cu polonezii, se înţelege cu tătarii, îi ţine la respect pe turci şi pe ungurii din Transilvania, instaurând o perioadă de stabilitate şi consolidare ce, în pofida numeroaselor războaie şi a mobilizării permanente, va dura aproape jumătate de secol. Dregătoriile abilitate cu afacerile de taină aveau în arsenalul mijloacelor de acţiune ceea ce este îndeobşte utilizat şi în prezent: iscoadele, ancheta, interceptarea solilor, cercetarea prizonierilor, verificarea la faţa locului, dezinformarea şi întinderea de curse, diversiunea, cunoaşterea şi încercarea loialităţii colaboratorilor etc.

Aria culegerii informaţiilor era vastă, agenţii siguri, iar rezultatele exacte.

A doua jumătate a secolului al XVI-lea se caracterizează, de asemenea, prin conjuraţii şi comploturi, accentuării dominaţiei otomane asociindu-i-se ofensiva catolică din Polonia.

„Pentru a îndruma această întoarcere (n.n. de la credinţa ortodoxă) nu-i nevoie de bani mulţi ci de 1000 -1200 de scuzi pe an care să slujasca pentru… ascultarea către scaunul apostolic”, avea să se raporteze într-o misivă secretă trimisă nunţiului papal din Polonia, după ce domnitorul Petru Şchiopul (1574-1577) fusese convertit la catolicism.

Reţelele informative străine ajung, în această perioadă să infesteze structurile de putere, având loc distrugerea sau lichidarea sistematică a multor dregători loiali ţării. Domnitorul Ţării Româneşti – Mircea Ciobanul (1545-1554) numit direct de către Poartă, duce o aprigă campanie împotriva multor dregători, cronicile vremii referindu-se la trădări şi trădători, nemenţionându-se, însă, că cei executaţi erau nevinovaţi, trădătorul fiind domnitorul care se dispensa astfel de oamenii ce nu conveneau intereselor străine.

În fine, trebuie subliniat că după 1550 în Ţările Române are loc o puternică penetrare a unor servicii de informaţii europene la curţile domneşti prin secretari, sfetnici, şefi de gărzi personale sau medici care ştiu să se facă indispensabili.

Chiar şi în asemenea împrejurări, pe frontul contraspionajului, sunt repurtate succese, deoarece cronicile lasă în acest sens mărturii de necontestat,care atestă o bună cunoaştere a reţelelor de spionaj. Aşadar şi această perioadă îşi are oazele ei de lumină, sistemul informativ şi contrainformativ de apărare îndeplinindu-şi misiunile de căpătâi, între care pregătirea terenului primei uniri a Ţărilor Române ce se va înfăptui sub Mihai Viteazul în pragul veacului următor.

Pe plan extern  mazilirea cozilor de topor a stârnit reacţii pe măsura trădărilor săvârşite. Ca urmare, unii dintre “nedreptăţiţi” au fost împinşi în nenorocite conspiraţii, astfel încât instabilitatea politică şi echilibrul precar al Ţărilor Române s-a datorat mai mult amestecului extern, adeseori brutal şi făţiş decât unor cauze organice interne. Racolarea unor importanţi dregători autohtoni avea, la începutul secolului al XVII-lea, şi câteva determinări obiective, fiindcă debutul veacului avea să însemne, în planul informaţiilor, pentru Ţările Române:

  • rolul foarte activ al Poloniei în susţinerea mişcărilor interne de opoziţie din Tarile Române. Nu puţini au fost aceia care, aciuindu-se la curţile regilor poloni, au cerut acestora “protecţie” pentru ţară;

  • Giovani di Marini Poli, Alexandru Comuleo. Alfonso Carillo, Carlo Magno, loan Darahi Radibrat, Chirii Lukarios – dregători veneţieni. misionari croaţi, iezuiţi spanioli, gentilomi ai unor curţi occidentale, tălmaci de împrumut, un diacon cretan ce avea să ajungă patriarh la Contantinopol, ambasadori olandezi, generali polonezi şi agenţi, pur şi simplu, sunt doar câteva exemple ilustrative ale spionajului habsburgic;

  • sporirea influenţelor greceşti;

  • o politică dusă, pe un plan mai amplu, de către puterile străine vecine, în direcţia încurajării elementelor alogene.

Intr-un asemenea context avea să purceadă Mihai Viteazul la împlinirea conştiinţei unităţii naţionale a românilor – fără a avea nimic favorabil lui pe plan extern şi într-o adâncă şi cuprinzătoare prăpastie a neloialităţii în interior…

Planurile puterilor vecine Ţărilor Române aveau să le fie nefaste acestora din urma.

Alianţe secrete turco-poloneze în nord, turco-tătare la est şi la sud, promisiuni deşarte din partea habsburgilor la vest şi peste tot o invizibilă “conspiraţie universală” avea să frângă, prin asasinarea lui Mihai Viteazul, visul de unitate statal-naţională al românilor. Căci ce altceva a fost odiosul asasinat decât expresia intervenţiei brutale a acelor centre de putere şi grupuri de presiune externe care nu puteau concepe afirmarea unui stat românesc puternic prin unitate, a unui popor curajos, viteaz şi demn prin obârşie, răbdător şi tenace prin destin?

In pofida jocului duplicitar al unor regi poloni, pe planul relaţiilor informative externe, domnitorii Ţărilor Române continuă a dovedi bună credinţă, furnizând celor dintâi informaţii strategice cu privire la intenţiile turcilor sau tătarilor, ceea ce atestă că structurile informative romaneşti dispuneau de extensii solide în taberele adverse.

Matei Basarab
Matei Basarab

Sorţii potrivnici au făcut adeseori ca ţările româneşti să se spioneze între ele. La 10 mai 1653, când Matei Basarab l-a aşteptat la Finta cu oastea pregătită pe Vasile Lupu, victoria domnului muntean s-a datorat cert succesului repurtat anterior în planul informaţiilor.

Operaţiunile speciale „umede” au fost şi ele prezente. Un important agent al Porţii Otomane, Antonio Grillo, prim dragoman al Veneţiei, fost agent al domnitorului Matei Basarab şi ginerele domnitorului Vasile Lupu, a avut, în cele din urmă, neşansa să fie, în 1684, arestat de socrul său. Ulterior, ajuns la Constantinopol, Grillo îşi intensifică urzelile împotriva domnului Vasile Lupu, acesta fiind nevoit să ordone agenţilor săi de la Constantinopol lichidarea indizerabilului. Şi, într-adevăr, un raport al spionilor veneţieni din 1649 menţionează uciderea lui Grillo “prin cooperarea agenţilor moldoveni”.

Operaţiunile speciale ofensive de interceptare a curierilor şi mesajelor, furtul scrisorilor, coruperea ori asasinarea purtătorilor documentelor de taină erau practici curente în epocă. Ele nu trebuie să surprindă de vreme ce însăşi Sanctitatea sa Papa Grigore al XlII-lea nu ezita să ordone suprimări, iar Sir Francisc Walsingham, ministrul serviciilor secrete ale Reginei Elisabeta a Angliei, utiliza criminali de profesie, aventurieri sau bandiţi de care oraşele europene prisoseau, fiindcă, în opinia sa “o informaţie utilă merită orice preţ”. Penetrarea informativă externă şi infiltrarea agenţilor de spionaj, îndeosebi la Constantinopol, rezultă a fi fost trainice. Alte spaţii cercetate informativ erau Polonia, Ungaria, Transilvania şi ţinuturile tătărăşti.

Constantin Brancoveanu
Constantin Brancoveanu

Sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui de­al XVIII-lea stau, incontestabil, în istoria Ţării Româneşti, sub semnul tragic al destinului domnitorului Constantin Brâncoveanu. După Mircea cel Bătrân care a domnit 32 de ani, Constantin Brâncoveanu a avut cea mai lungă domnie, 26 de ani, şi aproape toţi i-au fost potrivnici … Constantin Brâncoveanu şi Vasile Lupu au fost ultimii domni pământeni care au reuşit să se menţină vreme mai îndelungată la conducerea treburilor  ţării  într-o  perioadă  de  puternice presiuni, subversiuni şi conspiraţii externe, abil întrepătrunse cu permanentele rivalităţi şi trădări interne.

 Serviciile secrete otomane şi-au creat o puternică şi cuprinzătoare agentură de influenţă în rândul dregătorilor importanţi şi al marilor boieri, cu sprijinul căreia determinau decizii politice favorabile intereselor Turciei, ceea ce avea să faciliteze era neagră a domniilor fanariote. Austria, cu un corp de armată sub comanda generalului Heissler, a pătruns în Muntenia, ocupând cele doua oraşe capitale – Tîrgovişte şi Bucureşti. Pentru a-l scoate din ţară fără luptă, Constantin Brâncoveanu” cu asistenţa unor maeştri ai dezinformării, influenţei şi propagandei, îl determină pe generalul Heissler să părăsească în grabă Ţara Românească, pentru a nu fi surprins de o confruntare puternică cu tătarii, care ar veni, chipurile, în ajutorul domnitorului. Această stratagemă este în prezent unanim acceptată ca principiu de acţiune al serviciilor speciale, dar nu numai, respectiv ca regulă a potenţializării exprimată de axioma „demonstrează posibilitatea atacului şi vei obţine rezultatul atacului”. Constantin Brâncoveanu avea să înfiinţeze o rezidenţă informativă la Moscova, pe care o întreţinea cu informaţii importante, obţinute de la o agentură bine amplasată în cercurile înalte ale Constantinopolului. Informaţiile privind intenţiile Turciei erau bine primite nu numai la Moscova, ele conferindu-i domnitorului o platformă europeană prin facilitarea integrării Ţării Româneşti în jocurile diplomatice ale vremii în care, pe lângă Imperiul Habsburgic, Imperiul Otoman şi Rusia, mai erau activ angajate Anglia, Franţa, Olanda, statele italiene şi, nu în ultimul rând, Vaticanul. Afirmarea internaţională a domnitorului nu a fost atât de deranjantă, precum profundul său ataşament faţă de interesele naţionale. Domnitorii români care au lucrat spre binele ţării au fost ţinta a numeroase şi perfide conspiraţii, cu extinse şi adânci semnificaţii internaţionale, organizate pe planuri complexe, după toate regulile artei informative şi cu tot talentul geniului pus în slujba subversiunii.

Constantin Brâncoveanu a dejucat două asemenea comploturi împotriva sa, fiind victima celui de-al treilea şi executat de Sfânta Mărie Mare a anului 1714.

Pentru înlăturarea şi răpunerea lui Constantin Brâncoveanu şi-au dat mâna conspiratori din interior cu ambasadori ai puterilor vremii, în special cel al Franţei la Constantinopol, care-1 dorea în tronul Ţării Româneşti pe Emeric Tokoly, agenţi secreţi ai Vienei şi Budapestei ori Suediei, cu toţii sub o regie concepută şi perseverent urmărită de Dimitrie Cantermir de la Constantinopol.

Dimitrie Cantemir

O însemnată excepţie de la limitele contrainformative o constituie faptul că domnitorul Constantin Brâncoveanu a realizat un centru internaţional de curierat secret, instituind în acest mod interceptarea şi exploatarea sistematică a mesajelor Austriei, Rusiei, Franţei, Angliei, Poloniei, Suediei ş.a. cu Poarta. In pofida recunoaşterii interceptării chiar de către domnitor, precum şi a unor constatări – acestea în Moldova – de “stricăciuni ale peceţilor” şi “prădări de către hoardele tătărăşti a curierilor”, cei care utilizau canalul respectiv nu pregetau să-1 aprecize ca “mijlocul cel mai sigur şi cel mai secret”. Interceptarea şi decodarea mesajelor cu Poarta ale Rusiei şi principalelor puteri europene a întărit, pentru o perioadă, latura contrainformativă, de apărare, a activităţilor secrete de informaţii. Forţele potrivnice Ţărilor Române au beneficiat însă de avantajele superiorităţii conspiraţiei externe antiromâneşti, după urma căreia aveau să profite, între alţii, şi “muscalii” din Rusia devenită imperială.

Toate cele menţionate nu au întărit ordinea şi siguranţa internă. Corupţia era mult mai puternică, ea cuprinzând îndeobşte sistemul administraţiei şi pe cei însărcinaţi special cu eradicarea nelegiuirilor şi abuzurilor.

De-a dreptul incitantă ne apare perioada 1821-1848. Viaţa politică internaţională este marcată de afirmarea într-o formă nouă a instituţiilor şi funcţiilor diplomatice, îndeosebi pe planul protecţiei rezidenţilor străini, ceea ce indirect, va redimensiona activităţile informative secrete.

Austria şi Prusia, Franţa şi Anglia, Turcia şi Rusia, Polonia, Italia şi Vaticanul continuă a întreţine şi dezvolta importante reţele de agenţi secreţi, concomitent cu culegerea de informaţii pe alte canale, îndeosebi diplomatice şi comerciale.

Prezenţa rusească activă în Ţările Române este semnificativă atât prin evoluţiile interne, cât şi în ceea ce priveşte relaţiile cu Poarta şi cu puterile occidentale, înrăutăţirea tot mai evidentă a situaţiei Ţărilor Române, care primesc, practic, statutul unor teritorii sub ocupaţie, va face să crească rolul oportuniştilor interni, a celor ce se vor situa pe linia echilibrului precar dintre Turcia şi Rusia.

Aceasta din urma îşi extinde protecţia cuprinzând în cleştele imperial şi Ţările Române. După aplicarea Regulamentelor Organice, în 1830, va fi elaborată Legea Poliţiei Statului.

Rolul acesteia avea să devină din ce în ce mai important, îndeosebi în ceea ce priveşte controlul străinilor, avându-se în vedere pregătirea subterană, în întreaga Europă, a anului revoluţionar 1848.

Aurel I. Rogojan

Exclusiv

Fabrică de permise, moșie de pile: IPJ Prahova și SRPCIV, tandemul care bagă în gard și BMW-uri, și legea. IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (II)

Publicat

pe

De

După prima filă a dezvăluirilor  (aici) care le-a stat pe stomac șefilor din IPJ Prahova, urmează fila a doua – și mai groasă, și mai sufocantă pentru cei care cred că instituțiile statului sunt proprietate personală.

De data asta, povestea pleacă tot de la BMW-ul oficial făcut praf și de la adresa stupefiantă prin care IPJ Prahova a cerut, negru pe alb, ca ziarul Incisiv de Prahova să-și predea sursele. Documentul, publicat de redacție și asumat oficial, arată negru pe alb ce nu mai are nevoie de traducere: în loc să caute adevărul, „gardienii legii” caută gura care a vorbit.

În această filă nu intrăm încă în culisele procurorilor – nici în „bătrânul de serviciu” care ar semna, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, dosare „croite la comandă” pentru a potcovi subalternii incomozi ai conducerii IPJ, nici în dosarul CAR-ului IPJ Prahova, ținut la sertar de o procuroare despre care sursele o descriu drept corectă, dar presată și intimidată. Acel capitol va veni.

Acum, rămânem la două scene care se leagă perfect: BMW-ul făcut praf și mocirla de la SRPCIV Prahova.

BMW-ul bușit și „campionul la permise luate”: cum se „vânează” alcoolemii mici

Despre agentul Irimia Laurențiu, cel care a condus BMW-ul MAI 59944 până l-a transformat în epavă, Incisiv de Prahova a scris deja: încadrat din sursă externă, fost muncitor la CFR, promovat pe relații, apropiat de șefi, șofer de inspector-șef, apoi vedetă la Biroul Rutier Ploiești, cu acces la una dintre puținele autospeciale moderne.

În această a doua filă apar și alte „bârfe” grele, transmise către presă de oameni din sistem, care – tocmai pentru că nu pot fi, deocamdată, probate – trebuie citate ca atare: ca suspiciuni, nu ca sentințe.

Potrivit acestor relatări, Irimia ar fi devenit „campion la permise reținute” pe baza alcoolemiilor mici. Schema relatată de surse, pe scurt:

  • oprea mai ales șoferi în vârstă;
  • mergea la portbagaj să ia etilotestul;
  • înainte de a pune mustucul sigilat, și-ar fi atins degetele de o substanță cu spirt;
  • atingerea mustucului de deget ar fi fost suficientă pentru ca aparatul să „vadă” urme de alcool, deși în sânge nu apărea nimic relevant.

Repetăm: nimeni nu a pus pe masă, până acum, probe concrete, totul vine pe filiera „așa se vorbește”, „așa am auzit”. Ce este însă cert – și Incisiv de Prahova a documentat – este că Irimia a acumulat numeroase permise la alcoolemii mici, devenind „eroi statistic” al rutierului ploieștean.

Că e doar noroc, că „prea îi nimerea pe bețivi”, că e el însuși amator de pahare – cum mai spun gurile din interior – sau că poate exista o problemă de integritate în modul de testare, asta e treaba anchetatorilor, nu a zvonului. Presa face ce trebuie: trage semnalul de alarmă și pune reflectorul exact acolo unde instituțiile refuză să se uite.

Între timp, BMW-ul este fier vechi, iar cei doi agenți implicați în accident – descriși de colegi drept „păcălici” – au ajuns până acolo încât, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, au depus plângere penală la „procurorul bătrân”, suspectând un șef de-al lor că ar fi „scurs” informații către presă.

Nu-i interesează cum au condus, nu-i interesează ce reguli au încălcat. Îi interesează doar cine a vorbit. Reflex clasic de sistem putred.

„Țara pilelor unite”: de la IPJ la SRPCIV, aceeași filozofie – familia întâi, legea la urmă

Dacă cineva credea că abuzurile și conflictul de interese se opresc la IPJ, episodul de față arată că ele continuă la fel de voios și la SRPCIV Prahova – serviciul de permise și înmatriculări, adică tocmai locul unde siguranța rutieră începe (teoretic) cu examenul corect.

Până la 16 ianuarie 2026, șefa SRPCIV Prahova a fost comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana. Fostul ei soț a fost șef la RAR Prahova – un detaliu care arată, încă o dată, cum se întâlnesc, în același cerc, instituțiile care ar trebui să verifice și să se verifice una pe alta.

În momentul în care Râmneanțu s-a pensionat, toată lumea din interior se aștepta ca funcția să fie preluată de cel considerat cel mai competent ofițer de acolo, comisar-șef Ionescu Adrian. Așa ar fi fost logic într-un sistem meritocratic.

Numai că, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova și relatărilor din interior, logica a fost înlocuită iarăși de telefonul „potrivit”: pe fir ar fi intrat subprefectul Soare Marius, care ar fi susținut numirea comisarului-șef Mitrea Nicoleta – fostă agentă încadrată din sursă externă, trecută la ofițeri prin concurs la Mureș, apoi reîntoarsă la Prahova.

Oficial, totul e impecabil. Neoficial, „gurile rele” spun că actuala șefă SRPCIV ar comite numeroase greșeli gramaticale în documente, și că „sprijinul” politic ar fi cântărit mai greu decât profesionalismul.

„Familia înainte de toate”: surori, cumnate, foști soți și examene de permis

Serialul nepotismului de la SRPCIV Prahova continuă cu detalii care, puse cap la cap, conturează un tablou toxic:

  • Fosta șefă, comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana, o avea în subordine directă pe sora sa, Rotaru Alice – secretară la SRPCIV Prahova și, în același timp, președinte Europol Prahova.
    – Conform informațiilor citate de Incisiv de Prahova, în 2024, sora-șefă i-ar fi acordat surorii-secretare grad înainte de termen;
    – în 2025, aceeași soră ar fi „prins” și salariu de merit.
    Întrebarea de bun-simț: pentru ce merit? Răspunsul pe care îl vede orice om: pentru „meritul” de a fi soră.
  • Actuala șefă, comisar-șef Mitrea Nicoleta, intră și ea în zona conflictelor de interese:
    – are un cumnat, instructor auto Iorga, ale cărui loturi de elevi ajung să fie examinați fix de subalternii ei;
    – orice candidat care știe că „e de la cumnatul șefei” pleacă deja cu un avantaj psihologic, dacă nu și mai mult.
  • În 2024, la SRPCIV ar fi existat un singur salariu de merit. Ghici cine l-a luat? Tot Mitrea Nicoleta. Potrivit relatărilor din interior, „s-a propus singură”.

Când ești șefă, împuternicită, proaspăt impusă cu susținere politică, și te propui pe tine la salariu de merit, în timp ce oamenii de la ghișeu trag de dosare și suportă înjurăturile unui public exasperat, asta nu mai e doar imoralitate. E aroganță instituționalizată.

Permise la normă, nu la competență: „să nu-i pice din parcare, că nu dă bine la Capitală”

Șirul acuzațiilor venite din interiorul SRPCIV și relatate de Incisiv de Prahova este lung și grav:

  • Examinatorilor li s-ar cere insistent „să nu mai pice candidații din start”, adică să fie indulgenți cu greșeli grave, inclusiv neacordare de prioritate. „Nu îi picați cum pleacă din parcare” – acesta ar fi, spun polițiștii, mesajul venit de sus.
  • Mitrea Nicoleta ar programa la traseu, constant, 14–15 candidați per examinator pe zi – volum la care evaluarea corectă devine imposibilă. Scopul? Să se vadă, la București, că la Prahova „se lucrează ca la APACA”: mult, la normă, cifre umflate, raportări care dau bine la centru.
  • În paralel, șefa ar exagera cu audiențele în timpul programului și după, primind „pe sărite” tot felul de persoane, care ajung să sară rândul în detrimentul celor programați legal online. Rezultatul se vede în viața reală: termene de aproape două luni pentru o simplă înmatriculare, în timp ce „cine trebuie” intră direct pe ușa din spate.

Dacă toate aceste relatări se confirmă, nu mai vorbim doar de haos administrativ, ci de subminarea directă a siguranței rutiere: oameni care ar trebui picați iau permisul, oameni care au respectat regulile sunt amânați, iar în trafic vom împărți șoseaua cu șoferi „trecuți” de examinator doar pentru că așa a cerut șefa.

„Sindicatul de familie” și foștii soți cu dosare la Judecătorie

Povestea nu se oprește aici.

Rotaru Alice, secretara de la SRPCIV și președinte Europol Prahova, este fosta soție a deja „celebrului” comisar Dulea Rozin – nume care apare și el în dezvăluirile Incisiv de Prahova.

Acum aproximativ un an, Rotaru l-ar fi reclamat penal pe Dulea pentru amenințare, după un episod în care acesta ar fi venit beat la locuința ei din Boldești și s-ar fi comportat, citez din limbajul folosit de sursele din interior, „ca o maimuță”.

Portalul Judecătoriei Ploiești este plin de plângeri și chemări în judecată reciproce – el împotriva ei, ea împotriva lui. Aceștia sunt oamenii care, în față, se bat cu pumnul în piept de „apărători ai legii”, lideri sindicali, cadre de conducere.

Combinat cu faptul că Rotaru Alice a primit grad și salariu de merit de la sora-șefă, tabloul devine grotesc: sindicatul care ar trebui să apere polițiștii simpli se confundă, în Prahova, cu o mică dinastie de familie, cu războaie interne, scandaluri conjugale și interese personale.

Actul care spune tot: IPJ Prahova, oficial, împotriva surselor jurnalistice

Deasupra tuturor acestor povești plutește, ca o dovadă oficială, adresa IPJ Prahova către Incisiv de Prahova – document în care inspectoratul cere, textual, indicarea „persoanelor de la care au fost obținute informațiile” din articolul despre BMW-ul făcut praf.

Nu vor transparență, nu vor anchetă internă serioasă, nu vor recunoașterea greșelilor. Vor capete: să afle cine a vorbit, cine a dat, cine a îndrăznit să expună sistemul.

Exact ceea ce CEDO a condamnat de nenumărate ori: tentativa de a forța presa să-și trădeze sursele, cu efect de intimidare, cu mesajul clar transmis către polițiștii cinstiți: „Dacă mai deschizi gura, te găsim”.

În timp ce Legea 504/2002, Constituția României și art. 10 CEDO garantează protecția surselor jurnalistice, IPJ Prahova semnează, cu ștampilă și antet, un act care arată cât respect are pentru statul de drept: zero.

Epilog provizoriu: BMW-ul e fier vechi, dar serialul abia se încinge

Fila a doua a acestui serial de investigații – documentat și publicat de Incisiv de Prahova – arată că problema nu este doar un BMW distrus și un rutier transformat în circ, ci un ecosistem:

  • un IPJ condus de ani de zile prin împuterniciți, cu oameni promovați pe relații și obediență, nu pe merit;
  • un Birou Rutier unde „campionii” la permise luate sunt învăluiți în suspiciuni;
  • un SRPCIV în care surori își premiază surori, cumnate dau tonul examenelor, iar politicul impune șefi „de paie”;
  • un sindicat local amestecat în războaie personale și favoruri;
  • și, peste toate, o conducere care preferă să scrie adrese de intimidare presei, în loc să scrie rapoarte oneste către cetățeni.

„Mai mă leși?” – expresia devenită deja marcă a dezvăluirilor Incisiv de Prahova – se potrivește perfect acestui episod.

Nu, nu ne lăsăm.
Fila 1 a zguduit IPJ-ul. Fila 2 arată că putregaiul se întinde și la SRPCIV.

Urmează filele despre procurori, despre dosarele ținute la sertar, despre CAR-ul IPJ Prahova și despre toți cei care cred că pot folosi penalul pe post de bâtă împotriva subalternilor și a presei.

Serialul continuă. Iar pentru cei care au transformat I.P.J. Prahova în moșie personală, fiecare nouă filă va fi tot mai greu de înghițit. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Just.AI sau Just.AIUREA? Cum a reinventat Administrația Prezidențială urmărirea penală la kilogram algoritmic

Publicat

pe

De

Fanfara digitală: „Modernizăm Justiția”, dar cu cine, pentru cine?

În 25 mai 2026, Administrația Prezidențială a ieșit la rampă cu tamburul mare: a lansat „Parteneriatul pentru modernizarea sistemului judiciar”, având în centru platforma Just.AI Forum.
Prima ședință, din 21 mai 2026, a fost găzduită de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și i-a adunat, disciplinat, pe toți marii vânători ai statului: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Tema: cum băgăm inteligența artificială în urmărirea penală, ca să nu mai obosească oamenii cu cititul dosarelor.

Comunicatul Administrației Prezidențiale ne vinde povestea clasică: sistemul e sufocat, oamenii sunt puțini, dosarele multe, tehnologia e soluția, iar Just.AI Forum vine ca un aspirator magic de hârtii. Sună frumos, european, digital și eficient.

Numai că, citit cu atenție, textul acesta de PR de la Cotroceni e mai aproape de un prospect de medicament cu efecte adverse „necunoscute, dar grave” decât de o strategie de stat. Nu pentru că inteligența artificială în justiție ar fi, în sine, o idee proastă. Ci pentru că, așa cum este prezentată chiar de Administrația Prezidențială, ea înseamnă un lucru foarte simplu:
drepturile fundamentale ale celui acuzat sunt puse la subsol, la „alte mențiuni”, iar eficiența instituțională devine zeu unic și gelos.

Cine e la masă? Toți vânătorii. Cine lipsește? Vânatul.

Comunicatul prezidențial are un merit: este sincer prin omisiunile lui.
La masă sunt așezați, frumos, toți deținătorii de cătușe: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF, PÎCCJ. Ministerul Public e citat cu extaz instituțional. Administrația Prezidențială își asumă rolul de „portavoce a sistemului judiciar”.

Dar lipsește cineva. Nu un detaliu, ci chiar cealaltă jumătate a oricărui proces penal:
– instanțele de judecată,
– inculpatul, suspectul, persoana cercetată,
– avocații, Baroul, Uniunea Națională a Barourilor, organizațiile pentru drepturi civile, Avocatul Poporului, orice formă de control independent al drepturilor fundamentale.

Cu alte cuvinte, s-a organizat un banchet al puterii penale fără ca „obiectul” puterii – cetățeanul pus sub urmărire – să fie măcar pomenit. Vânătorii au decis, între ei, ce arme noi își mai cumpără. Vânatul nu a fost invitat să-și dea cu părerea despre calibrul muniției.

Aceasta nu e o scăpare. Este o paradigmă:
modernizarea este gândită exclusiv din perspectiva puterii de anchetă, nu a dreptului care ar trebui să limiteze acea putere.

„Procurorul decide, nu mașina!” – slogan bun, problemă falsă

În comunicat, Administrația Prezidențială – sursa oficială a acestei narațiuni – se apără preventiv: ni se spune că „Inteligența Artificială va funcționa exclusiv ca un instrument de sprijin tehnic, decizia judiciară finală rămânând apanajul procurorului.”

Sună liniștitor. Până când îți amintești că nu trăim într-un manual de educație civică, ci într-o lume în care psihologia decizională și literatura juridică europeană au un nume foarte clar pentru situația asta:
„automation bias” – tendința decidentului uman de a crede că, dacă mașina a zis ceva, probabil are dreptate.

Aceeași Administrație Prezidențială recunoaște, în comunicat, riscul de „dependență cognitivă”. Știe despre el. Îl numește. Și apoi… nu propune niciun mecanism instituțional concret pentru a-l limita.
E ca și cum ai scrie pe ușa parchetului: „Atenție, pardoseală alunecoasă!” și apoi ai turna ulei.

Procurorul care vede un scor de risc ridicat generat de un algoritm nu pornește ancheta „liber și suveran”. Pornește deja cu un „adevăr probabil” servit de calculator: mașina a confirmat suspiciunea, restul e formalitate.
Decizia e a lui, dar direcția cognitivă e deja setată. Pamfletar vorbind: omul semnează, mașina gândește, statul aplaudă.

AI în patru felii: de la „ajutor inofensiv” la bombă juridică

Comunicatul prezidențial listează patru domenii în care AI va fi folosită în urmărirea penală:

  1. automatizarea activităților repetitive,
  2. analiza documentară,
  3. managementul probelor,
  4. transcrierea automată a declarațiilor.

Arată tehnic. Sună neutru. În realitate:

1. Analiza documentară și managementul probelor
Un algoritm decide ce intră și ce iese din câmpul vizual al anchetatorului. Selectează, ierarhizează, „curăță” zgomotul. Într-o lume reală, nu există AI perfectă, ci modele opace, comerciale, greu de auditat.
Dacă apărarea nu poate verifica logica de selecție, nu poate contesta modul în care o probă a ajuns sau nu în dosar.
Asta nu e doar un detaliu tehnic: este un atac direct la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea armelor, consacrate de articolul 6 CEDO. Nu o spun pamfletarii, o spune jurisprudența europeană.

2. Transcrierea automată a declarațiilor
Pare cel mai „inofensiv” domeniu. Nu este. Niciun sistem de speech-to-text nu are acuratețe 100%. Cu atât mai puțin în fața accentelor regionale, dialectelor, ironiei, ambiguităților.
Dar procesul-verbal rezultat devine probă oficială. Întrebarea simplă, pe care comunicatul nu o atinge nici cu vârful tastaturii:
– cine răspunde juridic pentru greșeala algoritmului?
– cine verifică, cine semnează și cine răspunde când un „nu” dispare sau un „poate” devine „da”?

3. Automatizarea „muncilor repetitive”
În limbaj de PR, e „debirocratizare”. În practică, poate însemna:
– corelarea bazelor de date,
– identificarea de tipare comportamentale,
– profilarea persoanelor.

Iar aici intrăm direct în câmpul minat al AI Act (Regulamentul UE 2024/1689), sursă europeană expres citată în comunicat doar ca scut retoric:
– profilarea predictivă a comportamentelor infracționale exclusiv pe baza profilării este interzisă explicit de AI Act (în vigoare, la acest capitol, din 2 februarie 2025).
Adică: nu e voie să „ghicești” infractori din profiluri, chiar dacă pui după aceea un procuror să semneze.

Comunicatul de la Cotroceni spune „vom fi conformi cu AI Act”. Dar nu spune nimic despre: – sistem de management al riscurilor (Art. 9),
– guvernanța datelor (Art. 10),
– supraveghere umană efectivă (Art. 14),
– evaluare de impact asupra drepturilor fundamentale – FRIA (Art. 27).

FRIA nu apare nicăieri în comunicat. Nici vreo intenție de a o face. Nici numele vreunei autorități competente de supraveghere. ANSPDCP – autoritatea națională în materie de date personale în aplicarea legii – lipsește complet din peisaj.

Pe scurt: AI Act e invocat ca decor, nu ca obligație.

„Coșul digital comun”: când toate datele penale ajung într-un singur butoi

Comunicatul Administrației Prezidențiale mai aruncă o formulă care ar trebui să înghețe sângele oricărui jurist:
viitoarele soluții tehnice „vor fi compatibile și comune pentru toate structurile implicate în activitatea de urmărire penală”.

Tradus: o infrastructură digitală unificată între DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Un „coș digital comun”, după chiar expresia din document.

Din perspectiva Directivei (UE) 2016/680, adică legea europeană specială pentru date prelucrate în scopuri penale, întrebările sunt elementare, dar mortale pentru liniștea instituțională:

  • Cine este operatorul de date?
  • Cum se previne accesul încrucișat abuziv între structuri cu mandate diferite?
  • Ce se întâmplă cu datele persoanelor față de care urmărirea penală a încetat sau au fost achitate?
  • Cine garantează ștergerea lor efectivă?

Datele din dosarele penale sunt probabil cele mai sensibile date personale ale unui individ. A le arunca într-un „coș comun” fără o arhitectură juridică și tehnică clară înseamnă:
nu modernizare, ci o vulnerabilitate structurală monumentală.

Cotroceniul, noul sediu operativ al urmăririi penale?

Și acum, partea cea mai bizară, deși prezentată de Administrația Prezidențială ca perfect normală: ce caută, constituțional, Președintele României în centrul coordonării unui grup de lucru operațional al organelor de urmărire penală?

Constituția spune limpede: Ministerul Public se află sub autoritatea Ministerului Justiției, cu independență operațională. Administrația Prezidențială nu are atribuții de coordonare a parchetelor sau a structurilor de poliție judiciară.

Comunicatul ne asigură, cu o candoare stupefiantă, că rolul Cotroceniului este doar „observator și de sprijin, acționând ca portavoce a sistemului judiciar”.
Numai că „portavocea” aceasta:

  • convoacă reuniunile,
  • stabilește agenda,
  • emite comunicatele,
  • definește public discursul.

Adică exact ce face, în orice structură, un coordonator de facto.

Întrebarea nu este dacă Nicușor Dan are sau nu reputație de integritate – sursa textului inițial însuși recunoaște că intenția poate fi nobilă. Întrebarea este alta, brutal de simplă:
prin ce mecanism juridic Administrația Prezidențială își aroga rolul de organizator al viitoarei infrastructuri algoritmice a urmăririi penale?

Statul de drept nu funcționează pe „stați liniștiți, e un om serios”. Funcționează pe separația puterilor și pe limite clare ale fiecăruia. Azi, parteneriat pentru modernizare; mâine, precedent pentru amestecul informal al Cotroceniului în zona operativă a urmăririi penale.

Asta ar avea nevoie de o dezbatere publică serioasă, nu de o casetă de presă cu ton de broșură promoțională.

Unde ar arăta „modern” o adevărată modernizare?

Pamfletul poate mușca, dar argumentul rămâne: modernizarea digitală a justiției este necesară. România are nevoie disperată de debirocratizare, interoperabilitate, sisteme inteligente. Dar:

evaluarea de impact asupra drepturilor fundamentale (FRIA) trebuie făcută înainte de implementare, cu ANSPDCP și organizații independente pentru drepturile civile la masă;
Baroul și reprezentanții apărării trebuie să fie parte a grupului de lucru, nu decor adus după ce algoritmii sunt gata;
– trebuie un mecanism clar de contestare judiciară a probelor obținute sau filtrate cu sprijin AI, la dispoziția inculpatului și a avocatului său;
– arhitectura de date trebuie să conțină separare strictă pe mandate și proceduri solide de ștergere a datelor persoanelor nevinovate;
– este nevoie de modificări explicite în Codul de Procedură Penală pentru a transpune obligațiile AI Act în domeniul penal, nu de formule vagi cu „respectăm legislația europeană”.

Altfel spus: nu dai unui stat cu probleme cronice de abuzuri în zona penală o sabie inteligentă, sperând că o va folosi ca bețișor pentru deschis scrisori.

Entuziasm algoritmic, tăcere constituțională

Ceea ce irită, dincolo de detalii tehnice, este nota de extaz cu care Administrația Prezidențială – sursa oficială a întregului concept Just.AI Forum – prezintă algoritmizarea urmăririi penale ca pe o inevitabilitate luminoasă.

Sistemul judiciar are, în mod real, probleme grave:
– supraîncărcare,
– lentoare,
– birocrație paralizantă.

Dar răspunsul nu poate fi: „mai multă putere de anchetă, mai puține întrebări”.
Un stat de drept sănătos nu pornește de la „cum eficientizăm mecanismul de acuzare?”, ci de la „cum protejăm persoana de eventualele abuzuri ale acuzării, mai ales când îi dăm jucării noi, puternice și opace?”

Administrația Prezidențială a ales să deschidă conversația despre eficiență.
Conversația cu adevărat necesară este, însă, despre limite.

Până când aceasta nu are loc – cu toți actorii la masă, nu doar cu vânătorii – Just.AI Forum nu arată ca o modernizare, ci ca un experiment de urmărire penală algoritmică făcut pe cetățean, cu manualul de drepturi fundamentale folosit pe post de suport pentru laptop.  (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Sindicatul Selfie” și miracolul înmulțirii banilor prin Facebook: Cum se „negociază” salariile cu aparatul foto în mână

Publicat

pe

De

În timp ce polițistul de penitenciare se luptă cu supraaglomerarea, lipsa de personal și stresul de a nu ști dacă luna viitoare îi mai ajung banii de facturi, unii lideri sindicali par să fi descoperit „Piatra Filozofală” a drepturilor salariale: fotografia de grup. Conform unei dezvăluiri tăioase făcute de portalul Politia Penitenciare, cei de la SNPP au lansat o nouă campanie de marketing sindical bazată pe iluzionism politic, încercând să vândă membrilor o gogoașă digitală pe post de victorie financiară.

Calendarul care dă cu rest: Când confunzi marțea confederațiilor cu vinerea „pomanagiilor” de imagine

Logica pare să fie cel mai mare dușman al „flăcăilor senepepei”. Potrivit graficului oficial de la Ministerul Muncii, ziua de marți, 26 mai 2026, a fost rezervată exclusiv confederațiilor reprezentative. Sursa citată menționează clar că FSANP a fost prezentă la discuții prin CNS Cartel ALFA, singura entitate cu drept legal de negociere la acel nivel. În schimb, federațiile – inclusiv „luptătorii de album foto” de la SNPP (Publisind) – sunt programate abia vineri.

Așadar, să te lauzi marți pe Facebook că ai „negociat” de mama focului, când tu nici măcar nu erai pe lista de invitați, denotă un tupeu care ar face invidios orice vânzător de mașini „fără accident” din târg. Să minți în era tehnologiei e ca și cum ai încerca să ascunzi un elefant după un degetar: te prinde lumea cu „cioara vopsită” înainte să apuci să dai Share.

Negocierea „fantomă”: Coeficienți invizibili și sporuri de imagine

Întrebarea care plutește deasupra sistemului ca un nor de praf este simplă: ce ați negociat, de fapt, domnilor de la SNPP? În afară de setările de luminozitate ale camerei foto, ce articol din lege s-a modificat la „intervenția” voastră? Unde este coeficientul ăla salvator sau amendamentul care să facă dreptate oamenilor din teren?

Membrii de sindicat sunt invitați să creadă că o poză făcută pe un hol sau într-o sală de ședințe valorează cât o mărire salarială. Este o formă de „prostit poporul cu televizorul”, adaptată la varianta cu Facebook, unde „lupta sindicală” se măsoară în numărul de like-uri primite de la oameni care încă mai speră că cineva chiar îi reprezintă.

Singurătatea „liderilor” la malul mării: Conferința unde n-a venit nici măcar umbra conducerii ANP

Lipsa de credibilitate a SNPP nu se vede doar în graficele de la Minister, ci și în atitudinea partenerilor instituționali. La recenta lor „cumetrie” organizată la Constanța, a bătut vântul mai tare prin sală decât prin buzunarele polițiștilor. Faptul că niciun reprezentant din conducerea centrală a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) n-a considerat oportun să apară spune totul despre „greutatea” acestei organizații.

Probabil s-au felicitat singuri, s-au aplaudat reciproc și s-au pozat din toate unghiurile, în timp ce problemele reale – lipsa de personal și haosul legislativ – au fost lăsate la ușa hotelului. E greu să pretinzi că ești vocea sistemului când propria ta conducere te ignoră cu grație.

Războiul de gherilă vs. Războiul de postări: Cine stinge lumina în Poliția Penitenciară?

Contrastul este de-a dreptul revoltător. În timp ce FSANP pare să fi declanșat un război pe toate fronturile – presă, televiziune, partide politice și presiune constantă pe decidenți – SNPP pare concentrată pe un singur inamic: FSANP. Este tactica clasică a celui care nu face nimic: aruncă cu noroi în cel care muncește, sperând că restul lumii nu va observa incompetența proprie.

Polițiștii de penitenciare nu mai au nevoie de „povești nemuritoare” și poze de grup. Au nevoie de rezultate, nu de marketing sindical cu „poze răsuflate”. Timpul „mincinoșilor de serviciu” a expirat, iar oamenii din sistem încep să vadă diferența dintre o negociere reală, purtată cu argumente și legea pe masă, și un „selfie” penibil făcut pe furiș la ușa unui minister. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

Fabrică de permise, moșie de pile: IPJ Prahova și SRPCIV, tandemul care bagă în gard și BMW-uri, și legea. IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (II)

După prima filă a dezvăluirilor  (aici) care le-a stat pe stomac șefilor din IPJ Prahova, urmează fila a doua –...

Exclusivo oră ago

Just.AI sau Just.AIUREA? Cum a reinventat Administrația Prezidențială urmărirea penală la kilogram algoritmic

Fanfara digitală: „Modernizăm Justiția”, dar cu cine, pentru cine? În 25 mai 2026, Administrația Prezidențială a ieșit la rampă cu...

Exclusivo oră ago

„Sindicatul Selfie” și miracolul înmulțirii banilor prin Facebook: Cum se „negociază” salariile cu aparatul foto în mână

În timp ce polițistul de penitenciare se luptă cu supraaglomerarea, lipsa de personal și stresul de a nu ști dacă...

Exclusivo oră ago

Magie la Interne: Cum să devii „Eunuc Administrativ” sau Polițistul cu degetul pe trăgaciul… imaginar

Ministerul Afacerilor Interne a reușit imposibilul: a inventat „polițistul cuantic”. Acesta este, în același timp, și funcționar public înarmat (conform...

Exclusivo oră ago

Festinul Zeilor de la Palat și „meniul zilei” pentru gardieni: Praf, pulbere și promisiuni

În timp ce clasa politică din România se pregătește de o nouă rundă de „sacrificiu personal” – adică umflarea portofelelor...

Exclusivo zi ago

Antigrindina – mafia iodurii de argint: 21 de ani de „plouă cu bani”, Nu cu apă

Antigrindina – de la „protecție pentru agricultori” la experiment pe tăcute De peste două decenii, România a fost transformată, cu...

Exclusivo zi ago

Cum s-a dat politica externă cu subsemnatul la Washington, cu 565.000 $ pe lună

Cotroceni – Diplomă de smecherie pe bani publici – Diplomație pe bază de POS La 25 mai 2026, Administrația Prezidențială...

Exclusivo zi ago

Doar 9%”: Cum a transformat chestorul Georgian Drăgan o minciună statistică în adevăr oficial la televiziune

Conferința de presă de la care a plecat „știrea liniștitoare” Pe 22 mai 2026, în fața camerelor și a unei...

Exclusivo zi ago

Poliția imputerniciților eterni: Concursul-fantomă, sindicatele „răzvrătite” și comunicatul care se auto-incriminează

Direcția de Ordine Publică – „mamutul” României condus cu prelungitorul Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de...

Exclusiv2 zile ago

288.000 ha la dosar, 10.000 pe câmp: antigrindina dintre APIA și Codul penal

288.000 de hectare pe hârtie, 10.000 pe câmp: epopeea antigrindină de 147 de milioane de euro Cum au încăput păduri,...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (I)

Inspectoratul împuterniciților pe viață: 13 ani fără concurs, cu aceiași băieți în rocadă Dacă te uiți la IPJ Prahova, ai...

Exclusiv2 zile ago

Spitalul de stat în dungi: Cum a ajuns medicina din pușcării să fie tratată cu… scârbă oficială

Penitenciare cu bolnavi, dar fără doctori: ministerul se uită pe pereți De ani buni, penitenciarele din zona Prahovei urlă după...

Exclusiv2 zile ago

„Embrionul securist din M.A.I.” și omul de paie: cum își inventează Drăgan dușmani ca să pară erou în conferință

Armata „indignaților” sare pentru Recorder. Sindicaliștii? „Colateral” Emil Pașcuț, de la Sindicatul Diamantul, povestește cum a stat „cu răbdare de...

Exclusiv3 zile ago

Republica rachetei fără lege: Cum trage „mafia norilor” (Antigrindina) cu explozibili în cer, pe banii proștilor, fără studii, fără acorduri și fără rușine/Document

Statul-tragaci: tragem cu rachete, nu și cu legea În România anului 2026, sistemul național antigrindină funcționează ca un poligon de...

Exclusiv3 zile ago

Bumerangul prostiei la IPJ Prahova: Cum un BMW făcut praf a deschis „Cutia Pandorei” și a demascat rețeaua „milițienilor-analfabeți”

Ploieștiul nu mai este doar orașul aurului negru, ci a devenit, sub atenta supraveghere a „eminențelor cenușii” din IPJ Prahova,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv