Connect with us

Featured

ORBAN A SPULBERAT REGIMUL BIDEN PE PĂMÎNT AMERICAN. ȘI A PRIMIT OVAȚII!

Publicat

pe

(Preluare Inpolitics):

Viktor Orban la Dallas și un discurs primit cu aplauze furtunoase la conferința conservatorilor (Conservative Political Action Conference CPAC) din Texas. În care liderul ungur a punctat cîteva dintre cele mai mari probleme al Europei și Americii, începînd cu încurajarea migrației necontrolate pînă la distrugerea familiei tradiționale, ori impunerea de taxe fiscale împovărătoare pentru cetățeni. Un discurs împănat cu referiri la cultura americană, de la familia Ewing la Chuck Norris și Clint Eastwood, dar și cu citate din papi. Și, nu în ultimul rînd, un discurs cu poante excelente. Într-un cuvînt, ceva ce nu veți auzi vreodată din gurile plate și acre ale politicienilor români, care au umor, dar numai involuntar.

La Dallas, în fața lui Donald Trump și a conservatorilor americani, Orban a fost primit ca un erou și ascultat cu răsuflarea tăiată, discursul său fiind des întrerupt de aplauze frenetice. Nu a primit, ce-i drept, nicio șapcă la final. Indirect, Orban a administrat de peste ocean o lovitură năprasnică și liderilor de la București, care, de la Klaus Iohannis la premierul Ciucă s-au repezit să-i înfiereze discursul și să ceară socoteală UDMR, în calitate de fan al lui Orban. S-au cerut discuții în coaliția de guvernămînt și poziții oficiale.
Un creier înfierbîntat precum deputatul PNL Alexandru Muraru a cerut chiar izolarea lui Orban, nefiind clar ce înseamnă asta. Și totuși, la Tușnad, Orban nu a vorbit despre România ori despre politicienii români. La Dallas, însă, el a criticat vehement Casa Albă, Partidul Democrat și politicile lor. A lăudat America, dar a și criticat America, de pe pămînt american. Ba chiar i-a dat și lecții. Pînă acum, nu a cerut nimeni izolarea, expulzarea, arestarea, împușcarea lui sau cine mai știe ce. Semn că America încă e țara libertății și nu a securității, precum România.
Dincolo de asta, poți fi de acord sau nu cu ideile lui Orban, parțial sau total, dar măcar el are idei și le susține cu tărie. Niciun lider român nu are idei, doar aprobări devotate ale tuturor ideilor impuse de Burxelles și Washington.

În problema imigrației, Orban respectă voința de 98% dintre unguri care au votat împotriva acesteia, la referendumul din 2016. În România, regimul Iohannis legiferează în justiție prin OUG-uri împotriva referendumul de el convocat. Comentariile sunt de prisos.

Vă prezentăm discursul integral al lui Orban, în traducerea lui Paul Hitter pentru aplicația Verdict a Danei Budeanu. Vă asigurăm că merită studiat:

”Mulțumesc tuturor!

Este minunat să fiu cu voi! Este fantastic să mă aflu aici, în Texas, statul Lone Star din mărețele State Unite ale Americii. Dacă nu mă înșel, Lone Star State înseamnă că independența, libertatea și suveranitatea sunt cele mai dragi valori în această parte a Americii. Dacă acest lucru este adevărat – și trebuie să fie adevărat, dacă mă uit în jur – atunci avem ceva în comun, chiar dacă Ungaria se află la peste 5000 de mile de Dallas. Țara mea, Ungaria, este statul Lone Star din Europa.

Principala diferență între țările noastre este că, din păcate, compania petrolieră Ewing nu plătește impozit pe profit la Budapesta.

Dar independența, libertatea și suveranitatea sunt pentru ce noi, ungurii, am luptat în ultimii 500 de ani. Am luptat pentru creștinism în Evul Mediu și în Evul Mediu modern. Și am luptat pentru democrația creștină în secolul XX și continuăm să luptăm până în prezent. Suntem o națiune de 15 milioane de locuitori, în inima Europei, cu o limbă unică.

Papa Francisc mi-a spus odată că maghiara este limba oficială în Rai, pentru că durează o eternitate să o înveți. Este doar o ușoară exagerare.

Probabil că ceea ce v-am spus mai sus este suficient să știți despre Ungaria. În ceea ce mă privește, ar trebui să știți că sunt un luptător pentru libertate de modă veche. Sunt, de asemenea, cel mai longeviv prim-ministru în funcție din Europa, singurul lider politic anti-migrație de pe continentul nostru, tată a 5 copii și bunic a 5 nepoți. Un lider al unei țări care se află zi de zi sub asediul liberalilor progresiști. Sunt multe lucruri la care un luptător pentru libertate din Europa Centrală, anticomunist, de modă veche, crescut sub regimul comunist, nu a îndrăznit niciodată să viseze. Unul dintre acestea este să țină un discurs la CPAC aici, în Statele Unite. În Țara Libertății, unde Spiritul Libertății strălucește mai puternic decât în orice alt loc de pe Pământ. Astăzi, acest vis a devenit realitate! Și niciodată nu voi putea fi suficient de recunoscător. Așadar, vreau să le mulțumesc organizatorilor pentru că m-au invitat, în special lui Matt Schlapp, și vă mulțumesc tuturor pentru că m-ați primit.

Cei mai distinși conservatori din Statele Unite au dorit să vorbesc la conferința lor. Mă întrebam în ultimele două sau trei săptămâni ce vreți să auziți de la mine? Vin dintr-o țară milenară, cu o istorie bogată, dar să fim sinceri: Ungaria este departe de a fi o Superputere globală. Statele Unite sunt o Superputere Globală. Liderii dumneavoastră ar trebui să țină un discurs de deschidere la conferințele noastre din Ungaria. Dar cred că ați reușit să derutați multă lume invitându-mă pe mine. De exemplu, presa de stânga.

Pot deja să văd titlurile de mâine: „Omul forte al extremei drepte europene, rasist și antisemit, calul troian al lui Putin, ține un discurs la o conferință conservatoare”. Dar nu vreau să le dau nicio idee.

Ei știu cel mai bine cum să scrie Fake News. În schimb, vă voi spune adevărul: în Ungaria am introdus o politică de toleranță zero în ceea ce privește rasismul și antisemitismul, așa că a ne acuza este fake news, iar cei care fac aceste afirmații sunt pur și simplu niște idioți. Ei sunt corporația industrială Fake News Corporation.

Probabil că și ONG-urile progresiste sunt la fel de confuze. Ele sunt deja ocupate cu așa-numitele „lucrări de cercetare” pentru a-i informa pe americani despre cum am distrus democrația maghiară. Conform cercetărilor lor, am reușit să distrug democrația maghiară în 2011. Și apoi, spun ei, am ruinat-o din nou în 2012. Și apoi în 2013, și în 2014, și în 2015. Și așa mai departe. În fiecare an și în fiecare an! Dar cum am reușit să distrug ceva ce era deja ruinat? Pentru a răspunde la această întrebare trebuie să fii un liberal turbat.

În cele din urmă, prin invitația mea ați surprins și elita Partidului Democrat. Vreau să fie clar: noi respectăm guvernul Statelor Unite. Suntem oaspeți aici și trebuie să ne comportăm decent și cu actuala administrație. Dar există și o altă față a monedei, pe care nu o pot ignora. Administrația dumneavoastră a supus Europa și în special Bruxelles-ul la presiuni ideologice. Acest lucru nu este bun pentru noi. Este rău.

Administrația Obama a încercat să ne forțeze să schimbăm legea fundamentală a Ungariei și să eliminăm din ea valorile creștine și naționale. Ați înțeles?

Principala putere a lumii libere a vrut să ne forțeze să ne schimbăm constituția în conformitate cu un concept liberal globalist. Ce ciudat! Acest lucru ne-a luat prin surprindere și ne-a provocat multă durere. Dar am rezistat cu succes acestei încercări. De atunci, nu mai suntem favoriții democraților americani.

Aceștia nu au vrut ca eu să fiu aici și au depus toate eforturile pentru a crea o prăpastie între noi. Ei mă urăsc și mă calomniază pe mine și țara mea, așa cum vă urăsc și vă calomniază pe dumneavoastră și America pe care o reprezentați. Știm cu toții cum funcționează acest lucru. Liberalii progresiști nu au vrut ca eu să fiu aici pentru că știau ce vă voi spune. Pentru că eu sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne unim forțele. Pentru că noi, ungurii, știm cum să-i învingem pe dușmanii libertății pe câmpul de luptă politic.

Dragi prieteni,

Noi, maghiarii, am învins comunismul, care ne-a fost impus de trupele și armele sovietice. A durat ceva timp. Am început lupta noastră în 1956 și am învins în 1990. Dar am reușit. Părinții noștri au tras primul foc de armă, iar noi, fiii lor, am câștigat războiul. Știm pentru ce trebuie să-i mulțumim lui Ronald Reagan. Dar comuniștii sunt greu de învins. S-au ridicat din propria cenușă, s-au unit cu liberalii și s-au întors în toată lumea, mai puternici ca niciodată.

Dacă cineva are îndoieli că liberalii progresiști și comuniștii sunt același lucru, întrebați-ne pe noi, ungurii. Am luptat împotriva amândurora și vă pot spune: sunt la fel.

Așadar, a trebuit să-i învingem din nou. Și din 2010, continuăm să câștigăm, să câștigăm și să câștigăm. Ultima dată cu sprijinul lui Donald Trump, pentru care suntem recunoscători. Atât de multe victorii, încât ne scărpinăm în cap. Știți, a câștiga a devenit obiceiul nostru zilnic. Dar cunoaștem vechea zicală: golurile marcate ieri nu câștigă meciurile de azi. Am fost membru al parlamentului timp de 32 de ani, petrecând 16 ani în opoziție și 16 ani ca prim-ministru.

Am învățat că „Un laș nu câștigă niciodată, iar un învingător nu renunță niciodată”. Acesta este secretul victoriilor noastre. Trebuie să rămâi alături de țara ta în vremuri bune și în vremuri grele.

Dragi prieteni,

Sunt aici pentru a vă spune că ar trebui să ne împărtășim experiențele. Sunt aici pentru a vă spune că valorile noastre: națiunea, rădăcinile creștine și familia pot avea succes pe câmpul de luptă politic. Chiar și în zilele noastre, când viața politică este guvernată de hegemonia liberală.

Sunt aici pentru a vă spune cum am reușit să facem ca aceste valori să aibă succes și să devină mainstream în Ungaria! Poate că povestea noastră vă poate ajuta să păstrați America Mare!

Așadar, iată povestea noastră. Cheia poveștii noastre de succes este că, atunci când luptăm, dăm cel puțin 100 %. Spunem adevărul și reprezentăm adevărul, chiar dacă jumătate din lume ne atacă pentru asta. Nu poți câștiga cu jumătate de inimă. Fie dai tot ce ai mai bun și câștigi, fie joci în siguranță și pierzi.

Așadar, în primul rând: trebuie să avem încredere în învățăturile noastre iudeo-creștine. Acestea ne ajută să decidem ce acțiuni sunt corecte și ce acțiuni sunt greșite. Dacă credeți în Dumnezeu, credeți, de asemenea, că noi, oamenii, am fost creați după chipul lui Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să fim suficient de curajoși pentru a aborda chiar și cele mai sensibile întrebări: migrația, politica de gen și ciocnirea civilizațiilor. Nu vă faceți griji: un politician creștin nu poate fi rasist. Așadar, nu trebuie să ezităm niciodată să ne provocăm puternic adversarii pe aceste teme. Fiți siguri: Valorile creștine ne protejează să nu mergem prea departe. În plus, știm că la sfârșitul vieții noastre va veni momentul în care toate acțiunile noastre vor fi judecate. Așa că nu poți face totul. Avem limite.

Așa cum spunea Clint Eastwood: „Un om trebuie să-și cunoască limitele”. Din păcate, stânga din politică nu cunoaște nicio limită.

Și, prieteni, se întâmplă că progresiștii de astăzi încearcă să separe din nou civilizația occidentală de rădăcinile sale creștine. Ei trec o linie care nu ar trebui să fie trecută niciodată. Dacă separați civilizația occidentală de moștenirea sa iudeo-creștină, se întâmplă cele mai rele lucruri din istorie.

Să fim sinceri: cele mai rele lucruri din istoria modernă au fost săvârșite de oameni care urau creștinismul. Nu vă fie teamă să vă numiți dușmanii pe nume. Poți să joci la sigur, dar ei nu vor arăta niciodată milă.

Luați în considerare, de exemplu, pe George Soros, așa cum îl numiți aici. În Ungaria, noi îi spunem: Gyuri bácsi, ceea ce înseamnă unchiul Georgie. Cel mai bogat și unul dintre cei mai talentați maghiari de pe Pământ! Doar un sfat: Aveți grijă cu maghiarii talentați!

Îl cunosc foarte bine pe George Soros. El este adversarul meu. El nu crede în nimic din ceea ce credem noi. Și are o armată la dispoziția sa: bani, ONG-uri, universități, institute de cercetare și jumătate din birocrația de la Bruxelles. Se folosește de această armată pentru a-și impune voința asupra adversarilor săi, categorie în care ne aflăm și noi, maghiarii. El crede că valorile care ne sunt dragi tuturor au dus la ororile secolului XX. Dar cazul este exact invers. Valorile noastre ne salvează de la repetarea greșelilor istoriei.

Ororile nazismului și ale comunismului au avut loc pentru că unele state occidentale din Europa continentală și-au abandonat valorile creștine. Iar progresiștii de astăzi plănuiesc să facă același lucru.

Ei vor să renunțe la valorile occidentale și să creeze o lume nouă, o lume post-occidentală. Cine îi va opri dacă nu o facem noi?

Dragi prieteni,

Am învățat, de asemenea, că, pentru a câștiga, nu este suficient să știi pentru ce lupți. Trebuie, de asemenea, să știi cum ar trebui să lupți. Răspunsul meu este: Jucați după propriile reguli! Dar cum faceți asta? Este la fel de simplu cum pare. Trebuie să joci pentru a câștiga. „Nu poți să te aștepți la victorie și să plănuiești înfrângerea”. Trebuie să crezi că ești mai bun decât sunt adversarii tăi de stânga-liberali. Și să nu-ți pese de ce spun liberalii! Ei spun întotdeauna că veți pierde. Ei spun că nu se poate face acest lucru.

Trebuie doar să le demonstrezi că se înșeală. Dar există un lucru pe care l-am învățat. Nu putem lupta cu succes prin mijloace liberale pentru că adversarii noștri folosesc instituții, concepte și limbaj liberale pentru a-și masca planurile marxiste și hegemoniste.

Prietenii mei, politica nu este suficientă – acest război este un război cultural. Trebuie să ne revitalizăm bisericile, familiile, universitățile și instituțiile noastre comunitare.

Ungaria este o națiune veche, mândră, dar de mărimea lui David, care stă singură împotriva Goliatului globalist Woke. Invităm la solidaritatea conservatorilor americani. Ei sunt în atac total, așa că avem nevoie de o apărare totală. Trebuie să fiți curajoși. Dacă simțiți frică, aveți o treabă de făcut. Singurul lucru pe care noi, maghiarii, vi-l putem arăta este cum să ripostăm după propriile noastre reguli. Permiteți-mi să vă dau câteva exemple.

În ceea ce privește migrația, doamnelor și domnilor, noi am fost primii din Europa care am spus nu migrației ilegale și am oprit invazia de migranți ilegali. Credem că oprirea imigrației ilegale este necesară pentru a ne proteja națiunea. Noi, în Ungaria, am decis să întrebăm oamenii dacă doresc sau nu migrația ilegală. Am organizat un referendum. Poporul maghiar a decis că nu dorește migrația. Deci nu vor să joace după regulile progresiștilor. Ei au respins afirmația falsă că migranții nu pot fi opriți și ne-au forțat pe noi, liderii, să acționăm. Și am oprit migrația ilegală. Am construit efectiv acel zid! Și a oprit migrația ilegală. Așa cum a spus Tucker Carlson, atunci când ne-a vizitat: „Nu este un zid de înaltă tehnologie, ci păzit de oameni care își iubesc țara”. Iar sistemul de protecție a frontierelor funcționează!

În timpul marii crize a migrației din 2015, 400 de mii de migranți ilegali au venit la granițele noastre. Este de aproape trei ori mai mult decât a avut Genghis Khan când a invadat Europa.

După ce am construit zidul, am reușit să reducem migrația ilegală la zero. Anul acesta, am suferit deja 160 de mii de încercări de trecere ilegală a frontierei. 160 de mii de tentative de trecere ilegală a frontierei. Așadar, noi, la granițele ungare, prindem fiecare migrant ilegal și îl escortăm înapoi de cealaltă parte a graniței. Regula este simplă: puteți solicita azil la ambasadele noastre, dar dacă încercați să veniți ilegal în Ungaria, nu veți reuși niciodată! Chiar dacă suntem presați nu doar de Sud, ci și de către capetele de ou ale Uniunii Europene. Da, acesta este cazul, prieteni! Ei vor să renunțăm la politica noastră de migrație zero, pentru că și ei știu că aceasta este bătălia decisivă și finală a viitorului. Dar viitorul este cel mai important lucru pe care îl putem oferi copiilor și nepoților noștri. Așadar, în Ungaria nu ne vom preda niciodată!

Dragi prieteni,

Să trecem la politica familiei, care este inima politicii noastre. Progresiștii pretind peste tot în lume că familiile nu trebuie protejate. În Europa, ei spun că nu există familie, pentru că dragostea este dragoste și familia este familie. Dacă nu poți defini familia, nimic nu este o familie. Și ei spun că familiile occidentale sunt locurile unde începe opresiunea așa-numitului patriarhat. Dar în cazul politicii familiale, în Ungaria am jucat din nou după propriile reguli.

Știm că familia este locul în care se transferă valorile părinților către următoarea generație. Dacă familiile tradiționale dispar, nu există nimic care să poată salva Occidentul de la scufundare.

Prin urmare, anul trecut, în Ungaria am cheltuit peste 6 % din PIB pentru politica familială. Toate subvențiile sunt deja disponibile pentru familiile care urmează concepției. Familiile beneficiază automat de scutiri de impozite, statul preia împrumuturile studențești după al treilea copil. Femeile sunt scutite de plata impozitului pe venitul personal pe viață după nașterea celui de-al patrulea copil. Și ne luptăm pentru a extinde aceeași politică de impozitare zero pentru mamele cu trei copii.

Așadar, dacă nu sunteți căsătoriți încă, ar trebui să vă găsiți imediat o soție maghiară!

În ultimii 10 ani, doamnelor și domnilor, numărul căsătoriilor s-a dublat, iar numărul de avorturi s-a înjumătățit în Ungaria. Nu este un început rău.

Dragi prieteni,

În Ungaria a trebuit să construim nu doar un zid fizic la granițele noastre și un zid financiar în jurul familiilor noastre, ci și un zid legal în jurul copiilor noștri pentru a-i proteja de ideologia de gen care îi vizează. Să fim clari. Ei cred că părinții ar trebui să urmeze modul progresist de a fi părinți. Dacă aceștia refuză să facă acest lucru, ar trebui să fie forțați de stat. Noi, maghiarii, cunoaștem acest vechi truc comunist și îl respingem! Poporul maghiar a respins din nou la referendum programele de orientare sexuală în școli fără acordul părinților. Niciodată în lunga istorie a Ungariei nu a mai existat un referendum în care o majoritate atât de mare de oameni să spună „nu” la teoriilor gender sau la orice altceva!

În prezent, Constituția maghiară protejează familiile și copiii. Permiteți-mi să citez câteva fraze din Legea noastră fundamentală. Constituția noastră spune: „Familia și națiunea constituie cadrul principal al conviețuirii noastre.” „Instituțiile statului maghiar sunt obligate să protejeze cultura creștină a Ungariei.” „Ungaria trebuie să protejeze instituția căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie.” „Legăturile familiale se bazează pe căsătorie sau pe relația dintre părinți și copii.” În concluzie: mama este femeie, tatăl este bărbat și lăsați-ne copiii în pace. Punct și de la capăt! Sfârșitul discuției!

Dragi prieteni,

Un alt factor al succesului nostru este faptul că guvernul meu este devotat Legii și Ordinii fără compromisuri.

Am decis că nu avem nevoie de mai multe genuri; avem nevoie de mai mulți pădurari. Mai puțini travestiți și mai mulți Chuck Norris.

Noi credem că nu există libertate fără ordine. Dacă nu există ordine, apare haosul. În Ungaria, agențiile de aplicare a legii nu sunt dușmanii oamenilor. Ele sunt gardienii libertății. Prin urmare, legea nu ar trebui să protejeze infractorii, ci să protejeze victimele și pe cei care apără legea. Poliția ar trebui să fie bine respectată. Așadar, Ungaria este cea mai sigură țară din Europa. De fapt, Budapesta se numără printre puținele capitale europene în care te poți plimba în siguranță chiar și pe timp de noapte. În Ungaria veți auzi doar: „mai multe fonduri pentru poliție!”

Și, în final, câteva remarci privind fiscalitatea, dragi prieteni,

Progresiștii vor întotdeauna banii voștri: le plac taxele mai mari. Noi credem că oamenii ar trebui să aibă banii în propriile mâini.

În acest scop, am introdus un impozit forfetar pe venitul personal, care este în prezent de 15%. În doar 10 ani, am redus impozitul cu 10%, ceea ce a reprezentat cea mai mare reducere de taxe din Europa. Avem cel mai mic impozit pe profit din Europa, care este de 9%. Cu acest impozit pe profit redus, anul trecut am avut o rată a investițiilor de 27%, care a fost printre cele mai bune din Europa. Recent, am fost din nou sub tirul criticilor când ne-am opus inițiativei privind impozitul minim global. Toate țările europene au capitulat. Ungaria este ultimul om în picioare.
Dar imperiul ripostează întotdeauna.

Actuala administrație americană a decis să rezilieze tratatul fiscal dintre Ungaria și Statele Unite. Care a fost, probabil, cel mai bun acord fiscal negociat vreodată. A fost bun pentru investitorii americani. În Ungaria activează 1.700 de companii americane. Cred că a fost, într-adevăr, răzbunarea stângii. Pentru că Trezoreria americană a uitat cumva că are un tratat foarte asemănător cu Rusia. Dar nu și cu Ungaria. Ciudat, nu-i așa?

Doamnelor și domnilor,

În sfârșit, trebuie să vorbim despre război. Ucraina este vecinul nostru. Suntem pe deplin solidari cu ei.

Atacul Rusiei împotriva Ucrainei a forțat aproape 1 milion de refugiați să se refugieze în Ungaria până în prezent. În prezent, mai mult de 10 mii de refugiați în fiecare zi. Majoritatea acestor refugiați se aventurează mai departe în Europa, dar un milion de oameni care intră într-o țară de 10 milioane este mult.

În opinia mea, strategia liderilor globaliști escaladează și prelungește războiul și scade șansele de pace. Fără discuții americano-ruse, nu va exista niciodată pace în Ucraina. Tot mai mulți oameni vor muri și vor suferi, iar economiile noastre vor ajunge în pragul colapsului. Nu vă pot spune ce să faceți; este decizia dumneavoastră suverană.

Vă pot spune însă un lucru: doar liderii puternici sunt capabili să facă pace. Noi, cei din vecinătatea Ucrainei, avem nevoie disperată de lideri puternici, care sunt capabili să negocieze un acord de pace. Mayday, mayday! Vă rugăm să ne ajutați! Avem nevoie de o Americă puternică, cu un lider puternic.

Dragi prieteni,

Cred că v-am provocat destul de mult. Așa că, înainte ca Matt Schlapp să-mi ia microfonul, haideți să ajungem la o concluzie. Lumea are mai multe națiuni mari, dar niciuna cu puterea și influența Statelor Unite. La bine și la rău, lumea se uită la voi pentru viitor. Iar viitorul Occidentului este pus sub semnul întrebării. Noi, cei din Occident, nu ne-am mai confruntat cu o criză ca aceasta de mult timp. Războaiele ideologice ale secolului XX – împotriva puterilor totalitare ale Germaniei naziste și ale Uniunii Sovietice – au fost teribile, dar Occidentul democratic s-a mobilizat și le-a învins pe amândouă. Acum, Occidentul se află în război cu el însuși.

Am văzut ce viitor are de oferit clasa conducătoare globalistă. Dar noi avem în minte un viitor diferit. Globaliștii pot merge cu toții în Iad; eu am venit în Texas!

Așadar, trebuie să ne asumăm lupta. Victoria nu va fi găsită niciodată luând calea celei mai mici rezistențe. Trebuie să luăm înapoi instituțiile de la Washington și de la Bruxelles. Trebuie să ne găsim prieteni și aliați unii în alții. Trebuie să ne coordonăm mișcarea trupelor noastre, pentru că ne confruntăm cu aceeași provocare. Anul acesta aveți alegeri la jumătatea mandatului. Apoi alegeri prezidențiale și legislative în 2024. Și vom avea alegeri în Parlamentul European în același an. Aceste două locații vor defini cele două fronturi în bătălia care se duce pentru civilizația occidentală. Astăzi nu deținem niciunul dintre ele. Cu toate acestea, avem nevoie de ambele. Avem doi ani la dispoziție pentru a ne pregăti. Trebuie să vă spun că nu va fi ușor.

Dar nu vă fie teamă; credeți doar în învățătura Sfântului Ioan Paul, papa polonez: „Nu există dușman pe care Hristos nu l-a învins deja”. Așa că haideți să mergem și să o facem!

Dumnezeu să binecuvânteze Texasul! Dumnezeu să binecuvânteze prietenia noastră! Mult noroc și la revedere!”.

Exclusiv

Fabrică de permise, moșie de pile: IPJ Prahova și SRPCIV, tandemul care bagă în gard și BMW-uri, și legea. IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (II)

Publicat

pe

De

După prima filă a dezvăluirilor  (aici) care le-a stat pe stomac șefilor din IPJ Prahova, urmează fila a doua – și mai groasă, și mai sufocantă pentru cei care cred că instituțiile statului sunt proprietate personală.

De data asta, povestea pleacă tot de la BMW-ul oficial făcut praf și de la adresa stupefiantă prin care IPJ Prahova a cerut, negru pe alb, ca ziarul Incisiv de Prahova să-și predea sursele. Documentul, publicat de redacție și asumat oficial, arată negru pe alb ce nu mai are nevoie de traducere: în loc să caute adevărul, „gardienii legii” caută gura care a vorbit.

În această filă nu intrăm încă în culisele procurorilor – nici în „bătrânul de serviciu” care ar semna, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, dosare „croite la comandă” pentru a potcovi subalternii incomozi ai conducerii IPJ, nici în dosarul CAR-ului IPJ Prahova, ținut la sertar de o procuroare despre care sursele o descriu drept corectă, dar presată și intimidată. Acel capitol va veni.

Acum, rămânem la două scene care se leagă perfect: BMW-ul făcut praf și mocirla de la SRPCIV Prahova.

BMW-ul bușit și „campionul la permise luate”: cum se „vânează” alcoolemii mici

Despre agentul Irimia Laurențiu, cel care a condus BMW-ul MAI 59944 până l-a transformat în epavă, Incisiv de Prahova a scris deja: încadrat din sursă externă, fost muncitor la CFR, promovat pe relații, apropiat de șefi, șofer de inspector-șef, apoi vedetă la Biroul Rutier Ploiești, cu acces la una dintre puținele autospeciale moderne.

În această a doua filă apar și alte „bârfe” grele, transmise către presă de oameni din sistem, care – tocmai pentru că nu pot fi, deocamdată, probate – trebuie citate ca atare: ca suspiciuni, nu ca sentințe.

Potrivit acestor relatări, Irimia ar fi devenit „campion la permise reținute” pe baza alcoolemiilor mici. Schema relatată de surse, pe scurt:

  • oprea mai ales șoferi în vârstă;
  • mergea la portbagaj să ia etilotestul;
  • înainte de a pune mustucul sigilat, și-ar fi atins degetele de o substanță cu spirt;
  • atingerea mustucului de deget ar fi fost suficientă pentru ca aparatul să „vadă” urme de alcool, deși în sânge nu apărea nimic relevant.

Repetăm: nimeni nu a pus pe masă, până acum, probe concrete, totul vine pe filiera „așa se vorbește”, „așa am auzit”. Ce este însă cert – și Incisiv de Prahova a documentat – este că Irimia a acumulat numeroase permise la alcoolemii mici, devenind „eroi statistic” al rutierului ploieștean.

Că e doar noroc, că „prea îi nimerea pe bețivi”, că e el însuși amator de pahare – cum mai spun gurile din interior – sau că poate exista o problemă de integritate în modul de testare, asta e treaba anchetatorilor, nu a zvonului. Presa face ce trebuie: trage semnalul de alarmă și pune reflectorul exact acolo unde instituțiile refuză să se uite.

Între timp, BMW-ul este fier vechi, iar cei doi agenți implicați în accident – descriși de colegi drept „păcălici” – au ajuns până acolo încât, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova, au depus plângere penală la „procurorul bătrân”, suspectând un șef de-al lor că ar fi „scurs” informații către presă.

Nu-i interesează cum au condus, nu-i interesează ce reguli au încălcat. Îi interesează doar cine a vorbit. Reflex clasic de sistem putred.

„Țara pilelor unite”: de la IPJ la SRPCIV, aceeași filozofie – familia întâi, legea la urmă

Dacă cineva credea că abuzurile și conflictul de interese se opresc la IPJ, episodul de față arată că ele continuă la fel de voios și la SRPCIV Prahova – serviciul de permise și înmatriculări, adică tocmai locul unde siguranța rutieră începe (teoretic) cu examenul corect.

Până la 16 ianuarie 2026, șefa SRPCIV Prahova a fost comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana. Fostul ei soț a fost șef la RAR Prahova – un detaliu care arată, încă o dată, cum se întâlnesc, în același cerc, instituțiile care ar trebui să verifice și să se verifice una pe alta.

În momentul în care Râmneanțu s-a pensionat, toată lumea din interior se aștepta ca funcția să fie preluată de cel considerat cel mai competent ofițer de acolo, comisar-șef Ionescu Adrian. Așa ar fi fost logic într-un sistem meritocratic.

Numai că, potrivit dezvăluirilor Incisiv de Prahova și relatărilor din interior, logica a fost înlocuită iarăși de telefonul „potrivit”: pe fir ar fi intrat subprefectul Soare Marius, care ar fi susținut numirea comisarului-șef Mitrea Nicoleta – fostă agentă încadrată din sursă externă, trecută la ofițeri prin concurs la Mureș, apoi reîntoarsă la Prahova.

Oficial, totul e impecabil. Neoficial, „gurile rele” spun că actuala șefă SRPCIV ar comite numeroase greșeli gramaticale în documente, și că „sprijinul” politic ar fi cântărit mai greu decât profesionalismul.

„Familia înainte de toate”: surori, cumnate, foști soți și examene de permis

Serialul nepotismului de la SRPCIV Prahova continuă cu detalii care, puse cap la cap, conturează un tablou toxic:

  • Fosta șefă, comisar-șef Râmneanțu Ana Roxana, o avea în subordine directă pe sora sa, Rotaru Alice – secretară la SRPCIV Prahova și, în același timp, președinte Europol Prahova.
    – Conform informațiilor citate de Incisiv de Prahova, în 2024, sora-șefă i-ar fi acordat surorii-secretare grad înainte de termen;
    – în 2025, aceeași soră ar fi „prins” și salariu de merit.
    Întrebarea de bun-simț: pentru ce merit? Răspunsul pe care îl vede orice om: pentru „meritul” de a fi soră.
  • Actuala șefă, comisar-șef Mitrea Nicoleta, intră și ea în zona conflictelor de interese:
    – are un cumnat, instructor auto Iorga, ale cărui loturi de elevi ajung să fie examinați fix de subalternii ei;
    – orice candidat care știe că „e de la cumnatul șefei” pleacă deja cu un avantaj psihologic, dacă nu și mai mult.
  • În 2024, la SRPCIV ar fi existat un singur salariu de merit. Ghici cine l-a luat? Tot Mitrea Nicoleta. Potrivit relatărilor din interior, „s-a propus singură”.

Când ești șefă, împuternicită, proaspăt impusă cu susținere politică, și te propui pe tine la salariu de merit, în timp ce oamenii de la ghișeu trag de dosare și suportă înjurăturile unui public exasperat, asta nu mai e doar imoralitate. E aroganță instituționalizată.

Permise la normă, nu la competență: „să nu-i pice din parcare, că nu dă bine la Capitală”

Șirul acuzațiilor venite din interiorul SRPCIV și relatate de Incisiv de Prahova este lung și grav:

  • Examinatorilor li s-ar cere insistent „să nu mai pice candidații din start”, adică să fie indulgenți cu greșeli grave, inclusiv neacordare de prioritate. „Nu îi picați cum pleacă din parcare” – acesta ar fi, spun polițiștii, mesajul venit de sus.
  • Mitrea Nicoleta ar programa la traseu, constant, 14–15 candidați per examinator pe zi – volum la care evaluarea corectă devine imposibilă. Scopul? Să se vadă, la București, că la Prahova „se lucrează ca la APACA”: mult, la normă, cifre umflate, raportări care dau bine la centru.
  • În paralel, șefa ar exagera cu audiențele în timpul programului și după, primind „pe sărite” tot felul de persoane, care ajung să sară rândul în detrimentul celor programați legal online. Rezultatul se vede în viața reală: termene de aproape două luni pentru o simplă înmatriculare, în timp ce „cine trebuie” intră direct pe ușa din spate.

Dacă toate aceste relatări se confirmă, nu mai vorbim doar de haos administrativ, ci de subminarea directă a siguranței rutiere: oameni care ar trebui picați iau permisul, oameni care au respectat regulile sunt amânați, iar în trafic vom împărți șoseaua cu șoferi „trecuți” de examinator doar pentru că așa a cerut șefa.

„Sindicatul de familie” și foștii soți cu dosare la Judecătorie

Povestea nu se oprește aici.

Rotaru Alice, secretara de la SRPCIV și președinte Europol Prahova, este fosta soție a deja „celebrului” comisar Dulea Rozin – nume care apare și el în dezvăluirile Incisiv de Prahova.

Acum aproximativ un an, Rotaru l-ar fi reclamat penal pe Dulea pentru amenințare, după un episod în care acesta ar fi venit beat la locuința ei din Boldești și s-ar fi comportat, citez din limbajul folosit de sursele din interior, „ca o maimuță”.

Portalul Judecătoriei Ploiești este plin de plângeri și chemări în judecată reciproce – el împotriva ei, ea împotriva lui. Aceștia sunt oamenii care, în față, se bat cu pumnul în piept de „apărători ai legii”, lideri sindicali, cadre de conducere.

Combinat cu faptul că Rotaru Alice a primit grad și salariu de merit de la sora-șefă, tabloul devine grotesc: sindicatul care ar trebui să apere polițiștii simpli se confundă, în Prahova, cu o mică dinastie de familie, cu războaie interne, scandaluri conjugale și interese personale.

Actul care spune tot: IPJ Prahova, oficial, împotriva surselor jurnalistice

Deasupra tuturor acestor povești plutește, ca o dovadă oficială, adresa IPJ Prahova către Incisiv de Prahova – document în care inspectoratul cere, textual, indicarea „persoanelor de la care au fost obținute informațiile” din articolul despre BMW-ul făcut praf.

Nu vor transparență, nu vor anchetă internă serioasă, nu vor recunoașterea greșelilor. Vor capete: să afle cine a vorbit, cine a dat, cine a îndrăznit să expună sistemul.

Exact ceea ce CEDO a condamnat de nenumărate ori: tentativa de a forța presa să-și trădeze sursele, cu efect de intimidare, cu mesajul clar transmis către polițiștii cinstiți: „Dacă mai deschizi gura, te găsim”.

În timp ce Legea 504/2002, Constituția României și art. 10 CEDO garantează protecția surselor jurnalistice, IPJ Prahova semnează, cu ștampilă și antet, un act care arată cât respect are pentru statul de drept: zero.

Epilog provizoriu: BMW-ul e fier vechi, dar serialul abia se încinge

Fila a doua a acestui serial de investigații – documentat și publicat de Incisiv de Prahova – arată că problema nu este doar un BMW distrus și un rutier transformat în circ, ci un ecosistem:

  • un IPJ condus de ani de zile prin împuterniciți, cu oameni promovați pe relații și obediență, nu pe merit;
  • un Birou Rutier unde „campionii” la permise luate sunt învăluiți în suspiciuni;
  • un SRPCIV în care surori își premiază surori, cumnate dau tonul examenelor, iar politicul impune șefi „de paie”;
  • un sindicat local amestecat în războaie personale și favoruri;
  • și, peste toate, o conducere care preferă să scrie adrese de intimidare presei, în loc să scrie rapoarte oneste către cetățeni.

„Mai mă leși?” – expresia devenită deja marcă a dezvăluirilor Incisiv de Prahova – se potrivește perfect acestui episod.

Nu, nu ne lăsăm.
Fila 1 a zguduit IPJ-ul. Fila 2 arată că putregaiul se întinde și la SRPCIV.

Urmează filele despre procurori, despre dosarele ținute la sertar, despre CAR-ul IPJ Prahova și despre toți cei care cred că pot folosi penalul pe post de bâtă împotriva subalternilor și a presei.

Serialul continuă. Iar pentru cei care au transformat I.P.J. Prahova în moșie personală, fiecare nouă filă va fi tot mai greu de înghițit. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Just.AI sau Just.AIUREA? Cum a reinventat Administrația Prezidențială urmărirea penală la kilogram algoritmic

Publicat

pe

De

Fanfara digitală: „Modernizăm Justiția”, dar cu cine, pentru cine?

În 25 mai 2026, Administrația Prezidențială a ieșit la rampă cu tamburul mare: a lansat „Parteneriatul pentru modernizarea sistemului judiciar”, având în centru platforma Just.AI Forum.
Prima ședință, din 21 mai 2026, a fost găzduită de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și i-a adunat, disciplinat, pe toți marii vânători ai statului: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Tema: cum băgăm inteligența artificială în urmărirea penală, ca să nu mai obosească oamenii cu cititul dosarelor.

Comunicatul Administrației Prezidențiale ne vinde povestea clasică: sistemul e sufocat, oamenii sunt puțini, dosarele multe, tehnologia e soluția, iar Just.AI Forum vine ca un aspirator magic de hârtii. Sună frumos, european, digital și eficient.

Numai că, citit cu atenție, textul acesta de PR de la Cotroceni e mai aproape de un prospect de medicament cu efecte adverse „necunoscute, dar grave” decât de o strategie de stat. Nu pentru că inteligența artificială în justiție ar fi, în sine, o idee proastă. Ci pentru că, așa cum este prezentată chiar de Administrația Prezidențială, ea înseamnă un lucru foarte simplu:
drepturile fundamentale ale celui acuzat sunt puse la subsol, la „alte mențiuni”, iar eficiența instituțională devine zeu unic și gelos.

Cine e la masă? Toți vânătorii. Cine lipsește? Vânatul.

Comunicatul prezidențial are un merit: este sincer prin omisiunile lui.
La masă sunt așezați, frumos, toți deținătorii de cătușe: DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF, PÎCCJ. Ministerul Public e citat cu extaz instituțional. Administrația Prezidențială își asumă rolul de „portavoce a sistemului judiciar”.

Dar lipsește cineva. Nu un detaliu, ci chiar cealaltă jumătate a oricărui proces penal:
– instanțele de judecată,
– inculpatul, suspectul, persoana cercetată,
– avocații, Baroul, Uniunea Națională a Barourilor, organizațiile pentru drepturi civile, Avocatul Poporului, orice formă de control independent al drepturilor fundamentale.

Cu alte cuvinte, s-a organizat un banchet al puterii penale fără ca „obiectul” puterii – cetățeanul pus sub urmărire – să fie măcar pomenit. Vânătorii au decis, între ei, ce arme noi își mai cumpără. Vânatul nu a fost invitat să-și dea cu părerea despre calibrul muniției.

Aceasta nu e o scăpare. Este o paradigmă:
modernizarea este gândită exclusiv din perspectiva puterii de anchetă, nu a dreptului care ar trebui să limiteze acea putere.

„Procurorul decide, nu mașina!” – slogan bun, problemă falsă

În comunicat, Administrația Prezidențială – sursa oficială a acestei narațiuni – se apără preventiv: ni se spune că „Inteligența Artificială va funcționa exclusiv ca un instrument de sprijin tehnic, decizia judiciară finală rămânând apanajul procurorului.”

Sună liniștitor. Până când îți amintești că nu trăim într-un manual de educație civică, ci într-o lume în care psihologia decizională și literatura juridică europeană au un nume foarte clar pentru situația asta:
„automation bias” – tendința decidentului uman de a crede că, dacă mașina a zis ceva, probabil are dreptate.

Aceeași Administrație Prezidențială recunoaște, în comunicat, riscul de „dependență cognitivă”. Știe despre el. Îl numește. Și apoi… nu propune niciun mecanism instituțional concret pentru a-l limita.
E ca și cum ai scrie pe ușa parchetului: „Atenție, pardoseală alunecoasă!” și apoi ai turna ulei.

Procurorul care vede un scor de risc ridicat generat de un algoritm nu pornește ancheta „liber și suveran”. Pornește deja cu un „adevăr probabil” servit de calculator: mașina a confirmat suspiciunea, restul e formalitate.
Decizia e a lui, dar direcția cognitivă e deja setată. Pamfletar vorbind: omul semnează, mașina gândește, statul aplaudă.

AI în patru felii: de la „ajutor inofensiv” la bombă juridică

Comunicatul prezidențial listează patru domenii în care AI va fi folosită în urmărirea penală:

  1. automatizarea activităților repetitive,
  2. analiza documentară,
  3. managementul probelor,
  4. transcrierea automată a declarațiilor.

Arată tehnic. Sună neutru. În realitate:

1. Analiza documentară și managementul probelor
Un algoritm decide ce intră și ce iese din câmpul vizual al anchetatorului. Selectează, ierarhizează, „curăță” zgomotul. Într-o lume reală, nu există AI perfectă, ci modele opace, comerciale, greu de auditat.
Dacă apărarea nu poate verifica logica de selecție, nu poate contesta modul în care o probă a ajuns sau nu în dosar.
Asta nu e doar un detaliu tehnic: este un atac direct la dreptul la un proces echitabil și la egalitatea armelor, consacrate de articolul 6 CEDO. Nu o spun pamfletarii, o spune jurisprudența europeană.

2. Transcrierea automată a declarațiilor
Pare cel mai „inofensiv” domeniu. Nu este. Niciun sistem de speech-to-text nu are acuratețe 100%. Cu atât mai puțin în fața accentelor regionale, dialectelor, ironiei, ambiguităților.
Dar procesul-verbal rezultat devine probă oficială. Întrebarea simplă, pe care comunicatul nu o atinge nici cu vârful tastaturii:
– cine răspunde juridic pentru greșeala algoritmului?
– cine verifică, cine semnează și cine răspunde când un „nu” dispare sau un „poate” devine „da”?

3. Automatizarea „muncilor repetitive”
În limbaj de PR, e „debirocratizare”. În practică, poate însemna:
– corelarea bazelor de date,
– identificarea de tipare comportamentale,
– profilarea persoanelor.

Iar aici intrăm direct în câmpul minat al AI Act (Regulamentul UE 2024/1689), sursă europeană expres citată în comunicat doar ca scut retoric:
– profilarea predictivă a comportamentelor infracționale exclusiv pe baza profilării este interzisă explicit de AI Act (în vigoare, la acest capitol, din 2 februarie 2025).
Adică: nu e voie să „ghicești” infractori din profiluri, chiar dacă pui după aceea un procuror să semneze.

Comunicatul de la Cotroceni spune „vom fi conformi cu AI Act”. Dar nu spune nimic despre: – sistem de management al riscurilor (Art. 9),
– guvernanța datelor (Art. 10),
– supraveghere umană efectivă (Art. 14),
– evaluare de impact asupra drepturilor fundamentale – FRIA (Art. 27).

FRIA nu apare nicăieri în comunicat. Nici vreo intenție de a o face. Nici numele vreunei autorități competente de supraveghere. ANSPDCP – autoritatea națională în materie de date personale în aplicarea legii – lipsește complet din peisaj.

Pe scurt: AI Act e invocat ca decor, nu ca obligație.

„Coșul digital comun”: când toate datele penale ajung într-un singur butoi

Comunicatul Administrației Prezidențiale mai aruncă o formulă care ar trebui să înghețe sângele oricărui jurist:
viitoarele soluții tehnice „vor fi compatibile și comune pentru toate structurile implicate în activitatea de urmărire penală”.

Tradus: o infrastructură digitală unificată între DNA, DIICOT, IGPR, DGA, IGPF. Un „coș digital comun”, după chiar expresia din document.

Din perspectiva Directivei (UE) 2016/680, adică legea europeană specială pentru date prelucrate în scopuri penale, întrebările sunt elementare, dar mortale pentru liniștea instituțională:

  • Cine este operatorul de date?
  • Cum se previne accesul încrucișat abuziv între structuri cu mandate diferite?
  • Ce se întâmplă cu datele persoanelor față de care urmărirea penală a încetat sau au fost achitate?
  • Cine garantează ștergerea lor efectivă?

Datele din dosarele penale sunt probabil cele mai sensibile date personale ale unui individ. A le arunca într-un „coș comun” fără o arhitectură juridică și tehnică clară înseamnă:
nu modernizare, ci o vulnerabilitate structurală monumentală.

Cotroceniul, noul sediu operativ al urmăririi penale?

Și acum, partea cea mai bizară, deși prezentată de Administrația Prezidențială ca perfect normală: ce caută, constituțional, Președintele României în centrul coordonării unui grup de lucru operațional al organelor de urmărire penală?

Constituția spune limpede: Ministerul Public se află sub autoritatea Ministerului Justiției, cu independență operațională. Administrația Prezidențială nu are atribuții de coordonare a parchetelor sau a structurilor de poliție judiciară.

Comunicatul ne asigură, cu o candoare stupefiantă, că rolul Cotroceniului este doar „observator și de sprijin, acționând ca portavoce a sistemului judiciar”.
Numai că „portavocea” aceasta:

  • convoacă reuniunile,
  • stabilește agenda,
  • emite comunicatele,
  • definește public discursul.

Adică exact ce face, în orice structură, un coordonator de facto.

Întrebarea nu este dacă Nicușor Dan are sau nu reputație de integritate – sursa textului inițial însuși recunoaște că intenția poate fi nobilă. Întrebarea este alta, brutal de simplă:
prin ce mecanism juridic Administrația Prezidențială își aroga rolul de organizator al viitoarei infrastructuri algoritmice a urmăririi penale?

Statul de drept nu funcționează pe „stați liniștiți, e un om serios”. Funcționează pe separația puterilor și pe limite clare ale fiecăruia. Azi, parteneriat pentru modernizare; mâine, precedent pentru amestecul informal al Cotroceniului în zona operativă a urmăririi penale.

Asta ar avea nevoie de o dezbatere publică serioasă, nu de o casetă de presă cu ton de broșură promoțională.

Unde ar arăta „modern” o adevărată modernizare?

Pamfletul poate mușca, dar argumentul rămâne: modernizarea digitală a justiției este necesară. România are nevoie disperată de debirocratizare, interoperabilitate, sisteme inteligente. Dar:

evaluarea de impact asupra drepturilor fundamentale (FRIA) trebuie făcută înainte de implementare, cu ANSPDCP și organizații independente pentru drepturile civile la masă;
Baroul și reprezentanții apărării trebuie să fie parte a grupului de lucru, nu decor adus după ce algoritmii sunt gata;
– trebuie un mecanism clar de contestare judiciară a probelor obținute sau filtrate cu sprijin AI, la dispoziția inculpatului și a avocatului său;
– arhitectura de date trebuie să conțină separare strictă pe mandate și proceduri solide de ștergere a datelor persoanelor nevinovate;
– este nevoie de modificări explicite în Codul de Procedură Penală pentru a transpune obligațiile AI Act în domeniul penal, nu de formule vagi cu „respectăm legislația europeană”.

Altfel spus: nu dai unui stat cu probleme cronice de abuzuri în zona penală o sabie inteligentă, sperând că o va folosi ca bețișor pentru deschis scrisori.

Entuziasm algoritmic, tăcere constituțională

Ceea ce irită, dincolo de detalii tehnice, este nota de extaz cu care Administrația Prezidențială – sursa oficială a întregului concept Just.AI Forum – prezintă algoritmizarea urmăririi penale ca pe o inevitabilitate luminoasă.

Sistemul judiciar are, în mod real, probleme grave:
– supraîncărcare,
– lentoare,
– birocrație paralizantă.

Dar răspunsul nu poate fi: „mai multă putere de anchetă, mai puține întrebări”.
Un stat de drept sănătos nu pornește de la „cum eficientizăm mecanismul de acuzare?”, ci de la „cum protejăm persoana de eventualele abuzuri ale acuzării, mai ales când îi dăm jucării noi, puternice și opace?”

Administrația Prezidențială a ales să deschidă conversația despre eficiență.
Conversația cu adevărat necesară este, însă, despre limite.

Până când aceasta nu are loc – cu toți actorii la masă, nu doar cu vânătorii – Just.AI Forum nu arată ca o modernizare, ci ca un experiment de urmărire penală algoritmică făcut pe cetățean, cu manualul de drepturi fundamentale folosit pe post de suport pentru laptop.  (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

„Sindicatul Selfie” și miracolul înmulțirii banilor prin Facebook: Cum se „negociază” salariile cu aparatul foto în mână

Publicat

pe

De

În timp ce polițistul de penitenciare se luptă cu supraaglomerarea, lipsa de personal și stresul de a nu ști dacă luna viitoare îi mai ajung banii de facturi, unii lideri sindicali par să fi descoperit „Piatra Filozofală” a drepturilor salariale: fotografia de grup. Conform unei dezvăluiri tăioase făcute de portalul Politia Penitenciare, cei de la SNPP au lansat o nouă campanie de marketing sindical bazată pe iluzionism politic, încercând să vândă membrilor o gogoașă digitală pe post de victorie financiară.

Calendarul care dă cu rest: Când confunzi marțea confederațiilor cu vinerea „pomanagiilor” de imagine

Logica pare să fie cel mai mare dușman al „flăcăilor senepepei”. Potrivit graficului oficial de la Ministerul Muncii, ziua de marți, 26 mai 2026, a fost rezervată exclusiv confederațiilor reprezentative. Sursa citată menționează clar că FSANP a fost prezentă la discuții prin CNS Cartel ALFA, singura entitate cu drept legal de negociere la acel nivel. În schimb, federațiile – inclusiv „luptătorii de album foto” de la SNPP (Publisind) – sunt programate abia vineri.

Așadar, să te lauzi marți pe Facebook că ai „negociat” de mama focului, când tu nici măcar nu erai pe lista de invitați, denotă un tupeu care ar face invidios orice vânzător de mașini „fără accident” din târg. Să minți în era tehnologiei e ca și cum ai încerca să ascunzi un elefant după un degetar: te prinde lumea cu „cioara vopsită” înainte să apuci să dai Share.

Negocierea „fantomă”: Coeficienți invizibili și sporuri de imagine

Întrebarea care plutește deasupra sistemului ca un nor de praf este simplă: ce ați negociat, de fapt, domnilor de la SNPP? În afară de setările de luminozitate ale camerei foto, ce articol din lege s-a modificat la „intervenția” voastră? Unde este coeficientul ăla salvator sau amendamentul care să facă dreptate oamenilor din teren?

Membrii de sindicat sunt invitați să creadă că o poză făcută pe un hol sau într-o sală de ședințe valorează cât o mărire salarială. Este o formă de „prostit poporul cu televizorul”, adaptată la varianta cu Facebook, unde „lupta sindicală” se măsoară în numărul de like-uri primite de la oameni care încă mai speră că cineva chiar îi reprezintă.

Singurătatea „liderilor” la malul mării: Conferința unde n-a venit nici măcar umbra conducerii ANP

Lipsa de credibilitate a SNPP nu se vede doar în graficele de la Minister, ci și în atitudinea partenerilor instituționali. La recenta lor „cumetrie” organizată la Constanța, a bătut vântul mai tare prin sală decât prin buzunarele polițiștilor. Faptul că niciun reprezentant din conducerea centrală a Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) n-a considerat oportun să apară spune totul despre „greutatea” acestei organizații.

Probabil s-au felicitat singuri, s-au aplaudat reciproc și s-au pozat din toate unghiurile, în timp ce problemele reale – lipsa de personal și haosul legislativ – au fost lăsate la ușa hotelului. E greu să pretinzi că ești vocea sistemului când propria ta conducere te ignoră cu grație.

Războiul de gherilă vs. Războiul de postări: Cine stinge lumina în Poliția Penitenciară?

Contrastul este de-a dreptul revoltător. În timp ce FSANP pare să fi declanșat un război pe toate fronturile – presă, televiziune, partide politice și presiune constantă pe decidenți – SNPP pare concentrată pe un singur inamic: FSANP. Este tactica clasică a celui care nu face nimic: aruncă cu noroi în cel care muncește, sperând că restul lumii nu va observa incompetența proprie.

Polițiștii de penitenciare nu mai au nevoie de „povești nemuritoare” și poze de grup. Au nevoie de rezultate, nu de marketing sindical cu „poze răsuflate”. Timpul „mincinoșilor de serviciu” a expirat, iar oamenii din sistem încep să vadă diferența dintre o negociere reală, purtată cu argumente și legea pe masă, și un „selfie” penibil făcut pe furiș la ușa unui minister. Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusivo oră ago

Fabrică de permise, moșie de pile: IPJ Prahova și SRPCIV, tandemul care bagă în gard și BMW-uri, și legea. IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (II)

După prima filă a dezvăluirilor  (aici) care le-a stat pe stomac șefilor din IPJ Prahova, urmează fila a doua –...

Exclusivo oră ago

Just.AI sau Just.AIUREA? Cum a reinventat Administrația Prezidențială urmărirea penală la kilogram algoritmic

Fanfara digitală: „Modernizăm Justiția”, dar cu cine, pentru cine? În 25 mai 2026, Administrația Prezidențială a ieșit la rampă cu...

Exclusivo oră ago

„Sindicatul Selfie” și miracolul înmulțirii banilor prin Facebook: Cum se „negociază” salariile cu aparatul foto în mână

În timp ce polițistul de penitenciare se luptă cu supraaglomerarea, lipsa de personal și stresul de a nu ști dacă...

Exclusivo oră ago

Magie la Interne: Cum să devii „Eunuc Administrativ” sau Polițistul cu degetul pe trăgaciul… imaginar

Ministerul Afacerilor Interne a reușit imposibilul: a inventat „polițistul cuantic”. Acesta este, în același timp, și funcționar public înarmat (conform...

Exclusivo oră ago

Festinul Zeilor de la Palat și „meniul zilei” pentru gardieni: Praf, pulbere și promisiuni

În timp ce clasa politică din România se pregătește de o nouă rundă de „sacrificiu personal” – adică umflarea portofelelor...

Exclusivo zi ago

Antigrindina – mafia iodurii de argint: 21 de ani de „plouă cu bani”, Nu cu apă

Antigrindina – de la „protecție pentru agricultori” la experiment pe tăcute De peste două decenii, România a fost transformată, cu...

Exclusivo zi ago

Cum s-a dat politica externă cu subsemnatul la Washington, cu 565.000 $ pe lună

Cotroceni – Diplomă de smecherie pe bani publici – Diplomație pe bază de POS La 25 mai 2026, Administrația Prezidențială...

Exclusivo zi ago

Doar 9%”: Cum a transformat chestorul Georgian Drăgan o minciună statistică în adevăr oficial la televiziune

Conferința de presă de la care a plecat „știrea liniștitoare” Pe 22 mai 2026, în fața camerelor și a unei...

Exclusivo zi ago

Poliția imputerniciților eterni: Concursul-fantomă, sindicatele „răzvrătite” și comunicatul care se auto-incriminează

Direcția de Ordine Publică – „mamutul” României condus cu prelungitorul Direcția de Ordine Publică este cea mai mare structură de...

Exclusiv2 zile ago

288.000 ha la dosar, 10.000 pe câmp: antigrindina dintre APIA și Codul penal

288.000 de hectare pe hârtie, 10.000 pe câmp: epopeea antigrindină de 147 de milioane de euro Cum au încăput păduri,...

Exclusiv2 zile ago

IPJ Prahova – Inspectoratul împuterniciților analfabeți: de la BMW-ul făcut praf la „grădinița de cadre” a lui Despescu (I)

Inspectoratul împuterniciților pe viață: 13 ani fără concurs, cu aceiași băieți în rocadă Dacă te uiți la IPJ Prahova, ai...

Exclusiv2 zile ago

Spitalul de stat în dungi: Cum a ajuns medicina din pușcării să fie tratată cu… scârbă oficială

Penitenciare cu bolnavi, dar fără doctori: ministerul se uită pe pereți De ani buni, penitenciarele din zona Prahovei urlă după...

Exclusiv2 zile ago

„Embrionul securist din M.A.I.” și omul de paie: cum își inventează Drăgan dușmani ca să pară erou în conferință

Armata „indignaților” sare pentru Recorder. Sindicaliștii? „Colateral” Emil Pașcuț, de la Sindicatul Diamantul, povestește cum a stat „cu răbdare de...

Exclusiv3 zile ago

Republica rachetei fără lege: Cum trage „mafia norilor” (Antigrindina) cu explozibili în cer, pe banii proștilor, fără studii, fără acorduri și fără rușine/Document

Statul-tragaci: tragem cu rachete, nu și cu legea În România anului 2026, sistemul național antigrindină funcționează ca un poligon de...

Exclusiv3 zile ago

Bumerangul prostiei la IPJ Prahova: Cum un BMW făcut praf a deschis „Cutia Pandorei” și a demascat rețeaua „milițienilor-analfabeți”

Ploieștiul nu mai este doar orașul aurului negru, ci a devenit, sub atenta supraveghere a „eminențelor cenușii” din IPJ Prahova,...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Top Articole Incisiv