Prahova fierbe, iar sistemul judiciar pare să danseze după o partitură proprie, ignorând strigătele de disperare ale miilor de păgubiți. După ani de investigații, un rechizitoriu sonor (conform Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și investigațiilor Incisiv de Prahova) și speranța unei dreptăți tardive, mega-țeapa imobiliară „White Tower & City Gate” continuă să sfideze bunul simț. Dosarul 429/42/2025/a1, ajuns la Curtea de Apel Ploiești în mai 2025, zace de șapte termene în Camera Preliminară, transformând art. 343 CPP într-o glumă proastă (aici).

Dar, în timp ce legea numără pașii, actorii principali ai acestei farse își reiau viața de lux, etalând o sfidare demnă de analele insolvenței morale.

„Il Capo” și bolizii neprihăniți: De la vamă la cazinou, cu BMW-ul în dotare!

Acum doi ani, în ianuarie 2024, Vama Albița era martora unei scene demne de un film de acțiune: avocatul Vlad Nichita, supranumit de Incisiv de Prahova „Il Capo” și considerat „creierul” din spatele escrocheriei, era „împachetat” dintr-un bolid de lux, în timp ce încerca să se evapore în Republica Moldova.

Așteptat „cu brațele deschise” de organele de urmărire penală ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, părea că se încheiase un capitol. Dar, surpriză! După arestul preventiv și ulterior cel la domiciliu, „Il Capo” a redevenit un pasăre a cerului, liber să-și reia „mici plăceri”.

Și ce plăceri! Cazinouri, întâlniri selecte cu „importante persoane din peisajul autohton” ploiestean, etalarea unor costume de lux (a se vedea imaginile circulante), toate acestea conturând un personaj care a „uitat” complet de zilele petrecute la Câmpina. De parcă „ce a fost greu a trecut”, „Il Capo” a lăsat frâiele libere, acumulând nu doar kilograme, ci și dosare penale impresionante, atât la Ploiești, cât și la București. Întrebarea retorică – „de unde atâta banet?” pentru avocați „cu ștaif” și vacanțe de lux la soare, în timp ce procesul stagnează – rămâne fără un răspuns „oficial”, dar este strigată de la fiecare colț de stradă de către cei jefuiți.

Ca o declarație de „libertate” și epatare în mondenul ploiestean, „Il Capo” și-a achiziționat un BMW electric nou-nouț (pozele sunt grăitoare!), probabil înmatriculat pe numele „nimănui” sau al „oricui”, doar nu pe al domniei sale, ca să nu cumva să „riște” vreun sechestru asigurator. Și pentru că un „ex-soț” respectabil are grijă de „jumătatea” sa, o altă mașină de lux, un BMW X3 (imaginile confirmă), a fost procurată pentru fosta soție, Elena Nichita, administratoarea Fasty Tasty SRL, companie de sub patrimoniul căreia, culmea tupeului, s-au mai și vândut apartamente „scăpate” de sechestrul asigurător.

Marionete, paravane și magnatul cu reduceri: Comedia unei fraude sclipitoare

În spatele „Il Capo” se învârte un carusel de personaje, fiecare cu rolul său bine stabilit în „piesa de teatru” a tunului imobiliar. Marioara Lupu, administratora „scriptică” a PFA Lupu Marioara Domnica, este descrisă ca un „paravan” pentru binomul Lupu-Nichita. Mihai Lupu, dezvoltatorul imobiliar „de facto”, pare să fi tras sforile în culise.

Și nu putem uita de Tache Alexandra Cristina, concubina lui Mihai Lupu, o „marionetă” care a jucat un rol principal și care a „vândut” acțiuni la Romana Milex, primite „moka” de la Marioara Lupu, pentru suma fabuloasă de… 100 de lei! Cui? Nimănui altuia decât lui Daniel Ștefănescu, „potent om de afaceri” și „magnatul” grupului, administrator la Gersim Imobiliare și partener în Gersim Development. O reducere de preț ce ar face invidios orice Black Friday! Această inginerie financiară, cu tranzacții demne de cascadorii râsului, subliniază modul în care patrimoniul a fost plimbat, iar păgubiții lăsați cu ochii în soare.

Oază de lux vs. pustiu urban: Blestemul City Gate

În timp ce „Il Capo” și anturajul său își permit vacanțe exotice și bolizi de sute de mii de euro, „City Gate”, cartierul rezidențial care trebuia să fie o „poartă” modernă a orașului, s-a transformat într-o veritabilă „stână fără stăpân” (a se vedea imaginile recente). Un rai al hoților și al ocupărilor abuzive, o zonă unde niciun criteriu legal nu mai este respectat, și care nu mai interesează pe nimeni, nici măcar pe actualii proprietari.

Disprețul față de acei „mulți oameni care s-au sacrificat lucrând în diferite colțuri ale lumii, departe de familiile lor, strângând băierile pungii pentru a-și achiziționa un apartament mai frumos”, este palpabil. „Il Capo” este descris ca un „rapace fără scrupule”, care „nu are DUMNEZEU” – o referință dură la accidentul mortal din 2016, în care a fost implicat. Un personaj pentru care empatia este o limbă străină, iar „soluționarea situației din City Gate” este o prioritate mai mică decât următoarea partidă de cazinou.

Justiția cu ochelari de cal, organele cu telescop: Speranța din umbră?

Articolul 343 CPP este aruncat în derizoriu: cele 60 de zile maxime pentru Camera Preliminară au devenit un termen elastic, iar judecătoarea Irina Nicoleta Comardici, cu tot respectul pentru cei 19 ani de experiență, pare „ușor depășită” de avalanșa de „excepții și măsuri” invocate de avocații apărării. Păgubiții, exasperați, cer celeritate, fixarea unui calendar strâns și sancționarea abuzului de drept procedural, temându-se că „timpul va rezolva tot”, așa cum s-a mai întâmplat în trecut cu alte dosare „sensibile”.

Însă, iată și o rază de speranță, menționată chiar de sursele noastre: chiar dacă „fumul” procedural sufocă sălile de judecată, iar prescripția ticăie, gruparea a fost ținută sub „observație totală”. Nu doar de Incisiv de Prahova, ci și de „alte instituții ale statului român”.

Aparent, „ne-am călcat pe bombeuri cu filajele” – semn că „justiția, pardon, organele de cercetare penală și serviciile de informații românești” sunt hotărâte să-și facă datoria până la capăt.

Pamflet, dar cu ceasul pe masă:

Justiția nu e stand-up, e cronometru. Și, deși sala rămâne ocupată de numere cu excepții, publicul – adică oamenii păgubiți – iese din nou jefuit: de timp, de încredere, de șansa la reparație. Dacă „poligonul” trage la țintă în hârtie, sperăm că legea va răspunde în fapt, înainte ca „Il Capo” să-și cumpere următorul bolid și Prahova să devină cu adevărat capitala prescripțiilor.

Vom reveni. (Cristina T.).

Într-o epocă în care România ar trebui să-și fortifice granițele și instituțiile, nu să le dinamiteze din interior, Guvernul Bolojan reușește performanța uluitoare de a transforma securitatea națională într-o glumă proastă. Nu inamicul extern ne destabilizează, ci bisturiul administrativ mânuit cu o incompetență suverană direct din Palatul Victoria! Dezastrul din Ministerul Afacerilor Interne (2024-2026), reflectat apocaliptic la Jandarmeria Română, este, conform Sindicatului Diamantul, cronica unei prăbușiri programate!

„Reformă” sau execuție sumară? Vremuri noi, aceeași mizerie!

Instalarea Guvernului Ilie Bolojan în iunie 2025 nu a adus o nouă eră, ci o nouă execuție: a drepturilor personalului militar! O „reformă” înțeleasă ca o abordare contabilă rece, gheață pe inima unui sistem ce sângera deja, care a ignorat complet factorul uman și specificul privațiunilor militare. Iar la ciolan? Aceiași „reprezentanți ai vechii mizerii”! De la ministrul Predoiu al unei guvernări (PSD-PNL) care ne-a adus în criză, am trecut… la ministrul Predoiu al unei guvernări (PSD-PNL+USR et alii) care ne promite reforma! Un ciclu perpetuu al mediocrității, cu aceleași fețe reciclate, ca într-o farsă tragică.

Retorica politică a „eficientizării” și a „echității sociale” este o perdea de fum grosolană. Realitatea din teren? Mii de rapoarte de pensionare depuse în grabă, demisii ale tinerilor dezamăgiți și unități de jandarmerie care funcționează cu mai bine de o treime din efective lipsă! Analizând documente oficiale și modificările legislative toxice, se demonstrează o cauzalitate directă între presiunile Executivului și exodul masiv de personal din 2024-2026. Nu e o fluctuație, e o „depopulare” în toată regula, orchestrată, fie din incompetență crasă, fie din rea-voință, transformând militarii în țapi ispășitori pentru deficitul bugetar. Cifrele? Un verdict implacabil!

Premierul-măcelar și „pensionarul-tap ispășitor”: Cine plătește oala spartă?

Pentru a înțelege amploarea dezastrului, trebuie să demontăm mecanismul politic diabolic ce l-a generat. Exodul din Jandarmerie nu a avut loc în vid, ci a fost reacția rațională a unui corp profesional hărțuit sistematic. Jandarmii, ca și pompierii, sunt militari: nu pot protesta, nu pot face grevă, nu pot nici măcar să se uite urât la comandant! Singura lor soluție? Să plece!

Ilie Bolojan a venit la București cu aura unui „reformator dur”. Dar „bisturiul administrativ” i s-a înmuiat rapid în cangrena administrației locale, așa că a găsit o altă victimă: o categorie socială care „nu manifestă, nu critică, ci se execută (scrâșnind din dinți, ce-i drept)”. A decis să intre cu cizmele în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională (SAOPSN), uitând că predictibilitatea legii fusese deja ciopârțită acum doi ani prin modificarea condițiilor de pensionare.

Încă din primele luni, discursul premierului s-a transformat într-o obsesie bolnăvicioasă pentru „sustenabilitatea sistemului de pensii”, aruncând anatema asupra „pensionarilor la 48 de ani”. O generalizare stupidă, repetată obsesiv în platourile TV, care a amestecat toți „specialii” (magistrați, polițiști, militari) într-o retorică ostilă. Domnul Bolojan a declarat explicit: „Nu mai putem să susținem pensionari la 48, 50, 52 de ani. Trebuie ridicată vârsta de pensionare peste tot, inclusiv la Ministerul de Interne sau la cel al Apărării”. Această poziție, exprimată fără nuanțe și fără măsuri compensatorii pentru uzura fizică accelerată, a fost percepută în sistem ca o declarație de război. Și războiul a început!

„Blitzkrieg” legislativ: Decembrie 2025, fuga din Jandarmerie!

Tensiunea latentă s-a transformat în panică generalizată în toamna anului 2025, când intențiile politice au luat forma unor proiecte de acte normative. Guvernul Bolojan a atacat pe trei fronturi statutul militarilor:

1. Accelerarea creșterii vârstei de pensionare la 65 de ani: Ignorând specificul muncii de jandarm – intervenții în forță, expunere la violență, condiții meteo extreme – Executivul a forțat alinierea vârstei de pensionare a militarilor cu cea a civililor. Mesajul? „Dacă nu plecați acum, veți rămâne captivi într-un sistem care vă va ține în stradă până la baston!”
2. Interzicerea cumulului pensiei cu salariul: Proiectul de lege care prevedea că beneficiarii de pensii militare pot rămâne angajați la stat doar dacă renunță la 85% din cuantumul pensiei a fost o lovitură directă pentru specialiști. O măsură punitivă, forțând o alegere imposibilă și determinând mulți profesioniști să părăsească definitiv sectorul public.
3. Înghețarea și neindexarea pensiilor (Ordonanța “Trenuleț”): Lovitura de grație a venit în decembrie 2025. În timp ce inflația (estimată la 10%) roadea veniturile românilor, Guvernul a decis să indexeze pensiile civile, dar să excludă pensiile militare! O discriminare flagrantă care a confirmat suspiciunile: militarii erau sacrificați deliberat pentru a „salva” aparențele deficitului bugetar.

Dialog social? Nu la MAI! PNL, noua autocrație română!

Paradoxal, dialogul social la Ministerul Afacerilor Interne a devenit o comedie a formalităților sub „păstorirea” miniștrilor Partidului Național Liberal. Prezența sindicatelor nu este nici măcar consultativă! „Liberalii” înțeleg democrația în felul lor: o autocrație ce miroase a „vechiul regim”, dar mult mai iscusit mascată decât o pot face pesediștii. „Reforma lui Bolojan” este unilaterală, domnul inginer știe tot și din toate, nu are nevoie de păreri – mai ales de la cei direct afectați – ci doar de trepăduși care aprobă docil orice imbecilitate „reformistă”.

Nu e de mirare că luna decembrie 2025 apare în grafice ca un „vârf seismic”. A fost marea evadare! Nu o cauză naturală, ci răspunsul direct, calculat și disperat al personalului militar la iminența intrării în vigoare a măsurilor ostile de la 1 ianuarie 2026. Panica a fost configurată în cifre.

Jandarmeria, găurită de cifrele dezastrului: Hemoragia incompetenței!

Datele statistice sunt o palmă peste obrazul Guvernului:

• DGJMB (București): A pierdut 105 cadre militare doar în decembrie 2025! O creștere de 156% față de 2024! O hemoragie subită care a lăsat descoperite dispozitive esențiale de ordine publică în Capitală.
• IJJ Prahova: 31 de jandarmi în rezervă în decembrie 2025, o creștere de 72% într-o unitate deja deficitară!
• IJJ Timiș: Poarta de vest a țării, părăsită! Numărul pensionărilor s-a triplat!
• IJJ Mehedinți: De la 4 la 16 pensionări în decembrie 2025! O creștere de 300%! Într-o structură mică, asta înseamnă desființarea unei subunități întregi!

Această „reformă Bolojan” a acționat ca un catalizator al plecărilor. Oamenii au înțeles că fereastra de oportunitate pentru a ieși la pensie în condiții previzibile se închide. Au ales certitudinea legii în vigoare în detrimentul promisiunilor politice.

Nu doar numărul plecărilor este îngrijorător, ci și calitatea! Cei plecați erau subofițeri și ofițeri cu peste 20-25 de ani vechime, comandanți de grupe, specialiști în intervenție, oameni care dețineau „memoria instituțională”. Plecarea lor simultană a creat un vid de competență pe care noii angajați, despre care vom vorbi, nu-l pot umple peste noapte!

Harta vulnerabilității naționale: O Românie „in cârje”!

Nicio zonă a țării nu a fost cruțată de această măcelărire instituțională:

• Regiunea București-Ilfov: Centrul de comandă, decimat! Deficite de 19.67% la DGJMB (un jandarm din cinci lipsește din stradă!) și 32.12% la Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei (BSIJ)! 8 luptători de elită au demisionat din BSIJ în 2025! Sistemul a devenit toxic, chiar și pentru elite!
• Regiunea Sud-Muntenia și Oltenia: Prăbușirea Sudului! Deficite de 29.15% în Prahova, 400% creștere a pensionărilor în Olt, Argeș, Dâmbovița… „Robinetele” plecărilor au fost deschise la maxim de insecuritatea legislativă!
• Regiunea Sud-Est: Litoralul și Dunărea, vulnerabile! Constanța, județul strategic, are un deficit de 29%! Aproape o treime din posturi neocupate! Un risc major de securitate! Brăila se stinge matematic, cu 24 de plecări și doar 5 angajări.
• Regiunea Moldova: Flancul Estic, slăbit! Cu războiul la graniță, Guvernul Bolojan reușește să slăbească și mai mult estul! Bacău, Vaslui, Neamț, Vrancea, cu deficite îngrijorătoare.
• Transilvania și Banat: Exodul către privat! Timiș, cu un deficit exploziv de 29.11%, riscă să rămână fără jandarmi! Cluj și Brașov, cu deficite colosale de peste 27%! Aici, lipsa de atractivitate a MAI în fața pieței forței de muncă, accentuată de Guvernul Bolojan, este vizibilă!

„Ușa rotativă” defectă: Jandarmi de carton, cu sursa externă!

Guvernul Bolojan se apără invocând numărul de posturi scoase la concurs. O iluzie! Sistemul funcționează ca o „ușă rotativă” defectă: cei care intră nu pot compensa pierderea celor care ies! Majoritatea „angajărilor” sunt încadrări directe din sursă externă. Numeric, acești „neocivili” sau „jandarmi de carton” acoperă găurile, dar operațional sunt nepregătiți! Un jandarm încadrat direct are nevoie de ani de pregătire și experiență pentru a ajunge la nivelul unui subofițer pensionat după 25 de ani!

Înlocuirea profesioniștilor cu „civili în uniformă” peste noapte duce la o deprofesionalizare a Jandarmeriei. Acești noi angajați sunt aruncați în misiuni complexe fără automatismele și reziliența psihică necesare, ceea ce crește riscul de abuzuri sau de eșec al misiunilor. Iar demisiile tinerilor? Un semnal de alarmă roșu aprins! Când 8 oameni pleacă din propria inițiativă dintr-o unitate de elită precum BSIJ, înseamnă că sistemul a devenit toxic! Tinerii, văzând cum sunt tratați seniorii, aleg să-și construiască o carieră în privat, înainte să fie prinși în capcana „reformei”.

Minciuna „pensiilor speciale”: Cum au păcălit o tară intreagă!

Una dintre cele mai toxice narațiuni promovate de Guvernul Bolojan a fost echivalarea pensiilor militare cu „pensiile speciale”. O confuzie voită, o minciună gogonată care a servit drept justificare morală pentru măsuri punitive!

Adevărul crud despre pensiile militare: Spre deosebire de pensiile magistraților, care pot depăși salariul activ, pensiile militare sunt plafonate la venitul net! Mai mult, militarii plătesc contribuții și impozit! Refuzul Guvernului de a indexa aceste pensii cu rata inflației în 2025 a fost o măsură cinică de austeritate pe spatele unei categorii socio-profesionale care nu are dreptul la grevă!

Dubla Măsură, marca PNL! În timp ce Guvernul pregătea ordonanțe pentru a tăia 85% din pensia celor care se reangajează la stat, excepțiile pentru „clientela politică” au rămas intacte! Această dublă măsură a alimentat frustrarea în cazărmi: jandarmii au simțit că rigoarea bugetară se aplică doar lor, nu și celor care le decid soarta!

Nota de plată a unei Guvernări eșuate: Ilie Bolojan, arhitectul dezastrului!

Analiza exhaustivă a datelor din perioada 2024-2026 conduce la o singură, tristă concluzie: Guvernul Ilie Bolojan este direct responsabil pentru destabilizarea profundă a Jandarmeriei Române și a întregului sistem de ordine publică!

Politica de „reformă cu barosul”, bazată pe amenințări legislative, tăieri de drepturi și dispreț față de statutul militar, a provocat un exod fără precedent. Vârful de pensionări din decembrie 2025 nu a fost un accident, ci un vot de blam dat de mii de profesioniști conducerii politice a țării.

Consecințele sunt grave și pe termen lung, iar România va plăti scump pentru această incompetență:

• Vulnerabilitate operativă: Cu deficite de aproape 30% în județe cheie (Timiș, Constanța, Prahova) și în Capitală, capacitatea de reacție la crize majore este compromisă. Jandarmeria e o țintă ușoară!
• Deprofesionalizare: Înlocuirea veteranilor cu personal încadrat direct scade standardele de performanță. Vom avea jandarmi „de umplutură”, nu de intervenție!
• Costuri ascunse: Statul va cheltui sume imense pentru a recruta și forma noi jandarmi, mult mai mult decât ar fi costat menținerea în activitate a celor experimentați prin măsuri corecte de retenție. O risipă crasă!

România intră în 2026 cu un sistem de ordine publică „în cârje”. Responsabilitatea morală și politică pentru această situație îi aparține premierului Ilie Bolojan și echipei sale, care au demonstrat că nu înțeleg diferența dintre un tabel Excel și o structură militară. Siguranța cetățeanului a fost sacrificată pe altarul unui populism fiscal de cea mai joasă speță, o rușine națională! Acest dezastru este denunțat fără menajamente de Sindicatul Diamantul, prin vocea lui Vitalie Josanu! (Cristina T.).

Într-o Românie unde incompetența administrativă pare a fi sport național, Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) se distinge printr-o performanță de-a dreptul olimpică la categoria „amatorism cronic”. Ultimele dezvăluiri, direct din inima sistemului, arată că, în loc de decizii asumate, ne-am pricopsit cu „fițuici” stângace, demne de o lucrare de clasa a treia!

Fițuici de gușter, nu decizii de stat: Cronica unei incompetențe anunțate

Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) a tras un semnal de alarmă care ar trebui să răsune până în cele mai înalte birouri ale statului. Concluzia lor este devastatoare: ANP e campioană la bâlbâială, iar „documentele” produse sunt jalnice. Cel mai recent monument al incompetenței, procesul-verbal al întâlnirii cu organizațiile sindicale din 15 ianuarie 2026, nu este altceva decât un „cearșaf amorțit de declarații”. Un ghiveci de opinii, promisiuni sforăitoare și intenții vagi, lipsit total de structură, de responsabilități clare și, mai ales, de termene. Nu o fiță, ci o fițuică – o maculatură de lucru, nu un act oficial emanat de o instituție centrală a statului!

Cum de trec asemenea „imbecilități” de avizul conducerii ANP? O întrebare legitimă care ne bântuie. Ori standardele profesionale au fost aruncate la gunoi cu bună știință, ori deprofesionalizarea a atins cote alarmante, ducând ANP într-o stare de comă irecuperabilă. Să fie oare atât de greu să citești un document înainte de a-l trimite, ca să nu te faci de râs public? Se pare că da.

ANP, instituția care trăiește cu capul în nori… și cu problemele în aer!

Problemele sistemului penitenciar sunt, de ani buni, la fel de perene ca bradul de Crăciun: deficit uriaș de personal, mutări făcute pe sub masă, grupuri de lucru opace ca mintea unui director cu viziune încețoșată, proceduri inexistente sau, mai rău, contradictorii, aparatul central suprasolicitat până la epuizare și o viziune pe salarizare și resurse umane la fel de clară ca o zi de iarnă cu ceață densă.

Toate aceste teme, ridicate cu obstinație de sindicate, apar în documentul-fantomă al ANP. Doar că nu sunt delimitate, nu sunt tratate cu seriozitate și, evident, nu sunt închise cu decizii. Ele plutesc într-un limbaj lemnos și infinit de vag: „vom analiza”, „vom discuta ulterior”, „se va constitui un grup de lucru”, „vom reveni”. Adică, pe românește: „vă amânăm, vă ducem cu zăhărelul, iar voi, sindicatele, rămâneți cu buzele umflate!” ANP nu e doar în pom, ci pomul e în aer, legat de un fir de ață gata să se rupă!

Maratonul absurdului la ANP: Când ședințele devin sport extrem de inutilitate

Nu există în acest proces-verbal o secțiune clară de decizii. Nu știm cine răspunde pentru ce, nu există responsabili, nu se poate face un control ulterior. Documentul e ca un roman fără cap și fără coadă. Problema? Analiza? Soluția? Responsabilul? Termenul? Toate aceste elemente esențiale lipsesc cu desăvârșire!

Ne întâlnim, pur și simplu, degeaba! Este imposibil de urmărit cine, ce și când a rezolvat. Asta, desigur, dacă s-a rezolvat ceva vreodată. Un simulacru grotesc de dialog social, unde timpul sindicaliștilor este irosit fără milă, pentru a produce o hârtie fără valoare!

Șefii ANP: Mai mult statui la masă, mai puțin creier în cap?

De ce această lipsă flagrantă de rigoare? Pentru că nu e un accident, ci o stare de fapt cronică, spun sindicatele. ANP a fost semnalată, i s-au promis rezolvări, dar a ținut minte „de azi până ieri”. Conducerea ANP pare prinsă într-o logică a incompetenței accelerate care, spre ghinionul tuturor, devine permanentă.

Ah, da, și să nu uităm că aceste consilii și întâlniri tind să devină scene pentru „trâmbițari”, adică pentru cei care își etalează prezența, nu și competența. Ne-am dori, ca orice cetățean cu bun-simț, oameni serioși în conducerea ANP. Dar se pare că aceștia „încă nu s-au obișnuit cu scaunele” și confundă funcția cu simpla prezență la masă!

Domnule Burcu, doamnă Morar!

Dacă, în calitate de director general și director general adjunct, nu sunteți în stare să o instruiți pe secretară cum să întocmească un amărât de proces-verbal, atunci poate că e timpul să vă luați de mână și să mergeți acasă! Funcțiile motrice de a lua mapele și a le plimba între birouri nu necesită diplome, ci doar o minimă… instruire. Iar dacă nici măcar atât nu se poate, atunci chiar că e grav!

ANP: Vise umede cu seriozitate? Mai întâi, învățați să scrieți (și să decideți)!

Dacă ANP își dorește, vreodată, să fie percepută ca o instituție serioasă și nu ca un soi de club de amatori cu pretenții de decizie, trebuie să înceapă cu ABC-ul: documente clare, decizii explicite, responsabilitate individuală și, mai ales, respect pentru cele patru ore prețioase irosite în fiecare ședință cu sindicatele.

Altfel, fiecare proces-verbal viitor va rămâne doar o nouă dovadă că acest sistem toxic vorbește mult, scrie prost, gândește puțin și, în final, decide mult, mult prea puțin! O pată de cerneală pe obrazul unei instituții care ar trebui să inspire ordine și rigoare, nu râsul amar al incompetenței! (Cerasela N.).