Publicația americană Newsweek dezvăluie informațiile obținute la capătul unei investigații jurnalistice care a durat mai bine de doi ani despre programul secret al Pentagonului de ”reducere a identității”,

Este vorba de 60.000 de agenți infiltraţi în companii şi firme de consultanţă private, unele de referinţă, ce depăşeşte de zece ori numărul celor ce aparțin CIA,  care are misiuni atât sub acoperire atât civilă, cât şi militară.

Aceste persoane – civili, soldaţi şi contractori, îşi desfăşoară munca sub identităţi false sub perdeaua unei operaţiuni migăloase şi sofisticate de acoperire.

Raportul Newsweek a fost rezultatul unei investigaţii de doi ani în care jurnaliştii au examinat CV-uri, anunţuri de locuri de muncă,documente obţinute conform legislaţiei privind dreptul la informare, interviuri cu participanţi şi decidenţi în materie de apărare.

Ancheta a scos la iveală aspecte ale unui program secret al armatei SUA a cărui amploare este necunoscută şi care indică existența unei organizații ce pare să ocolească legislaţia SUA, convenţiile de la Geneva, principiile de conduită militară şi posibilitatea de a fi tras la răspundere.

Programul Pentagonului de reducere a identităţii este administrat de aproximativ 130 de companii private şi zeci de organizaţii guvernamentale obscure se ocupă de contracte şi supravegherea operaţiunilor. Aceste companii primesc contracte în valoare de 900 de milioane de dolari anual pentru a fabrica documente, deghizare şi dispozitive de spionaj.

În ce constă gruparea clandestină Peste jumătate din trupele secrete sunt angajate în operaţiuni speciale contrateroriste în zone de conflict, din Pakistan până în vestul Africii, dar şi în spatele liniilor inamice din zone fierbinţi precum Coreea de Nord şi Iran.

Al doilea efectiv ca număr este format din specialişti de informaţii – colectori, agenţi de contrainformaţii şi chiar lingvişti – operând simultan sub diverse grade de acoperire, dezvăluie Newsweek.

Cel mai recent grup al acestor forţe secrete, în continuă creştere, este format din operatori în  războiului cibernetic, inclusiv agenţi de colectare – ei îşi creează identităţi false online şi folosesc tehnici de ştergere a prezenţei lor și au ca sarcina identificarea unor ţinte valoroase, colectarea ”informaţiilor accesibile public” şi campanii de influenţă pe reţele sociale.

Cei mai mulţi dintre ei lucrează pentru agenţia de securitate naţională (NSA). În ultimii cinci ani însă, s-au creat celule pentru operaţiuni pe web care se ocupă atât cu colectarea de informaţii, cât şi cu protecţia operaţiunilor.

Un motiv al nevoii de operare sub identităţi false este faptul că datele personale sunt disponibile larg pe internet sau sunt vulnerabile în fața unor hackeri de peste graniţe.

În epoca digitală, agenţiilor de informaţii străine le este mai la îndemână să demaşte identitatea reală a spionilor americani.

Astfel acest program al Pentagonului nu este doar o operaţiune contrateroristă centrală, ci şi o implicare în competiţia de putere cu Rusia şi China, în războiul din ”aria gri”,un spaţiu intermediar între pace şi conflict.

”Totul este problematic – de la statutul Convenţiilor de la Geneva – în eventualitatea că un soldat operând sub identitate falsă e capturat de inamic – la supravegherea din partea Congresului. Mulţi nici măcar nu sunt la curent cu termenul, cu atât mai puţin ce denotă el”m spune, pentru Newsweek, un fost ofiţer senior în rezervă.

Jonathan Darby și viața lui secretă Jonathan Darby operează sub un nume fals şi conduce o maşină cu plăcuţe de înmatriculare false al cărei proprietar nu poate fi identificat.

Darby este militar în rezervă, a lucrat 20 de ani în contrainformaţii cu misiuni în Africa, unde a operat ca om de afaceri expat. Acum lucrează pentru un contractor din Maryland în cadrul programului de reducere a identităţii.

Programul său începe la 10 dimineaţa când merge la poştă. Principala lui sarcină este transmiterea ”mecanismelor” de reducţie şi anume paşapoarte, permise de conducere şi alte documente-pe care le înregistrează în două baze de date: una aferentă călătoriilor peste hotare şi o alta numită ”sistemul de management al achiziţiilor de acoperire” prin care sunt modificate baze de date.

Unitatea lui Darby colaborează cu birouri ale Securităţii Interne şi Departamentului de Stat pentru înregistrarea unor ”mecanisme” autentice sub nume false.

”Legenda” unei identităţi false constă în crearea unei existenţe false ce necesită documentarea unor locuri de naştere, adrese de reşedinţă, email şi conturi pe reţele sociale – totul încât să dea o impresie de autenticitate.

Principiile de reducţie a identităţii sunt riguroase şi înseamnă credibilitate, compatibilitate, realism, susţinere, veridicitate şi complianţa cu sisteme de securitate şi verificare a identităţii la punctele de trecere a frontierei şi nu numai.

Printre sarcinile acestor funcţionari clandestini se numără şi menţinerea aspectelor vieţii reale ale operatorilor – facturi, taxe şi relaţiile cu băncile.

Dar partea de documentare şi planificare operaţională este una din multiplele sarcini ale întregii operaţiuni. Alte organizaţii se ocupă de aşa-numitele Programe de Acces Special (PAS), prin care sunt asigurate călătoriile în siguranţă şi eventual evitarea identificării biometrice – acesta este aspectul cel mai secret şi bine păzit al reducţiei de identitate.

Este vorba de o serie de programe cu nume precum Hurricane Fan, Island Hopper şi Peanut Chocolate, administrate de o serie de organizaţii secrete între care Defense Programs Support Activity şi Personnel Resources Development Office.

Agenţia de Informaţii de Apărare declară că termenul este unul din domeniul artei şi el s-ar putea referi la ”măsuri de securitate operaţională pentru o varietate de activităţi şi operaţiuni”. Pentagonul a comentat în mod similar precizând că ”nu este un termen oficial”.

Un fost oficial senior de informaţii, care a condus o agenţie de securitate a explicat că programul există la intersecţia între acoperit şi sub acoperire – primul termen e definit în legislaţie, necesită aprobare prezidenţială şi aparţine serviciului naţional clandestin al CIA, în timp ce al doilea priveşte misiuni ale operatorilor din forţele de aplicare a legii.

Armata nu efectuează operaţii acoperite, iar soldaţii nu luptă sub acoperire, exceptând cazurile când există detaşări la CIA sau unităţile de operaţiuni speciale operează ca CIA sau împreună cu agenţi CIA.

Apoi, există anchetatorii guvernamentali – din armată, FBI, securitate internă sau oficiali de stat – care, deşi nu sunt sub acoperire ca atare beneficiază de statut de persoane cu identitate redusă mai ales când se implică în verificări ale unor cetăţeni de origine arabă, sud-asiatică şi africană care aplică pentru acces de securitate.

Spionii trec prin întâmplări amuzante

În 2013, Ryan Fogle, angajat ambasadei americane din Moscova, era prins de ruşi cu o perucă blondă prost aşezată şi având asupra sa mai multe perechi de ochelari de soare, un compas, o lanternă, un cuţit militar şi un telefon mobil antic. CIA a deplâns în acel moment starea jalnică a meseriei de spion.

În 2019, un alt caz a făcut înconjurul media: un ofiţer american de informaţii, Kevin Patrick Mallory, a fost prins că spionează pentru China. Deghizările lui erau la fel de nerereuşite cu peruci şi mustăţi false, o recuzită demnă mai degrabă de costumaţiile de Halloween.

Totuşi nu sunt motive de amuzament, spune un fost inginer la CIA, care acum lucrează pentru un contractor din domeniul apărării ce produce deghizări sofisticate pentru operaţiile de diminuare a identităţii.

Acel model vechi de Nokia era un dispozitiv de comunicare, iar în cazul lui Mallory un telefon Samsung cu care l-au dotat serviciile chineze de informaţii era un dispozitiv atât de avansat că FBI nu a fost capabil să identifice o partiţie ascunsă, despre care au aflat doar după ce l-au interograt pe  spion.

Mallory mai avea asupra sa și o recuzită neobişnuită – flacoane cu sânge fals al căror scop nu a vrut să-l dezvăluie.

Alte dispozitive cruciale sunt cele de comunicaţii, transmisie şi recepţie, care au evoluat şi pot fi ascunse în diverse obiecte banale.

Connolly vorbeşte de textile capabile să scape detecţiei cu infraroşii, motociclete electrice silenţioase ce se pot deplasa pe teren accidentat şi adevărate reţele electrice ascunse în haine tradiţionale largi sud-asiatice.

Cum ar putea scăpa cineva de identificarea după amprente sau de recunoașterea facială?  Doar 1% din operatori sunt cei care au nevoie de ocolirea sistemelor de verificare a identităţii, ceilalţi schimbându-şi identitatea doar după ce au trecut frontiera.

Sunt misiuni din cele mai sensibile în ţări precum Pakistan şi Yemen, implicând colectare detaliată de informaţii sau monitorizare a dispozitivelor inamice, care necesită autorizare directă de la ministrul Apărării.

Un program capabil să evite sistemele de identificare biometrică a fost indicat în masiva scurgere de informaţii  Wikileaks, într-o secţiune dedicată dispozitivelor CIA, şi anume ExpressLane ce permite infiltrarea în sistemele de supraveghere şi biometrice.

”Imaginaţi- vă că un agent trebuie să treacă de controlul paşapoartelor. NSA sau CIA are sarcina să corupă/schimbe bazele de date în acea zi. Şi apoi să o restabilească. Nu e ceva imposibil”, spune un expert IT care lucrează pentru Wikileaks.

O altă sursă a indicat o companie operând într-o zonă rurală din Carolina de Nord care instruieşte operatorii cum să ascundă dispozitivele de comunicare şi oferă tehnici de deghizare sofisticate, inclusiv de modificare a trăsăturilor feţei şi a amprentelor cu mâini de silicon.

În prezent, gadget-uri precum dispozitive de fitness pot transmite date despre locaţiile unor operaţiuni sensibile în care sunt angajaţi militarii americani.

Populare sunt și kiturile de ADN ale companiilor care oferă analize despre strămoşii îndepărtaţi din diverse colţuri ale lumii.

Ele au fost obiectul unor note interne transmise de Pentagon militarilor în 2019: ”Expunerea unor informaţii genetice sensibile către terţe părţi aduce riscuri personale şi operaţionale”.

”Suntem abia în zorii lumii transparente. Câştigăm acest război chiar şi pe latura cibernetică în pofida faptului că natura secretă a activităţii noastre face ca mass media să-i prezinte pe ruşi ca giganţi de doi metri”, mai spune ofiţerul în rezervă. (Monica Nistor).