Mai mult de 1,5 milioane de persoane din „ținta” de 19 milioane au rămas complet nerecenzați. În București situația este cea mai ridicolă pentru INS și primării – peste 450 de mii de persoane (30% din populația de 1,8 milioane*) nu s-au recenzat.

Ca să îi iasă măsurătorile prognozate, INS va apela acum la „date agregate”, adică la informații care sunt deja în sistem – la evidența populației, la cadastru și la registrele agricole, la serviciile de informații, la autoritatea electorală, la bănci etc. Să vedem cum se vor respecta dispozițiile legale relative la protecția datelor cu caracter personal (GDPR) – probabil că nu se vor respecta și vor ieși scandaluri administrative și judiciare. Ceea ce, pentru un răutăcios justițiar ar trebuie să fie un motiv de entuziasm. Numai că, în acest demers eșuat s-au cheltuit deja 80 de milioane de euro, din bani publici.

Sarcastic, mai mult de două milioane de inși care s-au „autorecenzat” au fost anunțați că au greșit operațiunea digitală (mă întreb dacă au luat-o toți, de la capăt, cu recenzarea față în față sau, dimpotrivă, au omis să o facă și au fost supuși riscului de amendă), câteva mii de oameni au fost amendați și câteva milioane au fost amenințați cu amenda (că nu prea avea frici populația), mii de inși au fost ținuți ore întregi la cozi, la „centrele de recenzare” (cam la fel cum unii au stat la cozi la vakseenare sau la testare în parcarea mall-ului). În plus, urmează o avalanșă de procese, care vor mai alimenta un picuț rolul instanțelor, care este, desigur, foarte aerisit.

O chestiunea extrem de gravă, nerezolvată de acest recensământ eșuat, este cea a numărului real al populației și al votanților. Suntem 19 milioane, din care 14-15 milioane de cetățeni cu drept de vot? Rămânem pe calculele anterioare, utilizate de STS pentru a „corecta” rezultatul votului? Avocatul Poporului spunea, într-un raport din 2021, că sunt nu mai puțin de trei rânduri de astfel de cifre – unul, la INS, al doilea, la MAI, al treilea, la AEP. De aici și paradoxul de a avea o populație de 19 milioane și un număr aproape egal de alegători, deși copiii până la 18 ani (minim 3-4 milioane de persoane) nu au drept de vot. Dar, mă rog, poate nu mă pricep eu la aritmetica ermetic-electorală.

Bun, câteva precizări, pentru a evita întrebări repetitive:

(i) după expirarea ultimului termen al recensământului nu se mai pot aplica legal amenzi pentru refuzul recenzării;

(ii) cei amendați deja pot face plângere la judecătoria de domiciliu, în termen de 15 zile, care este suspensivă de executare; motivația principală este caracterul neconstituțional al OUG nr.19/2020 (chestie pe care am explicat-o de mai multe ori aici), precum și neîncadrarea, concretă, în ipoteza „refuzului” de recenzare (de exemplu, nu ai fost acasă, nu ai deschis ușa, nu locuiești în imobilul vizitat de recenzor, nu te poți deplasa, întrucât ești în străinătate), precum și pentru foarte multe chestiuni de greșeli formale ale recenzorului ori ale organului care aplică amenda;

(iii) mai ales cei care s-au „autorecenzat” pot acționa pe oricine și orice instituție în justiție sau pot reclama la autoritatea națională pentru protecția datelor cu caracter personal pentru culegerea ilegală sau pentru prelucrarea greșită/ilegitimă a acelor date; sunt foarte mulți astfel de potențiali petenți/reclamanți care m-au contactat pentru demersuri administrative/judiciare în acest sens, întrucât consideră că foarte multe întrebări din formular erau ne-la-locul-lor sau pentru că și-ai văzut online aceste dare, imediat ce le-au completat; responsabilitatea, inclusiv patrimonială, e foarte mare – pot fi date amenzi sau despăgubiri de milioane de euro;

(iv) cei interesați pot ataca în justiție procedura sau formularul în sine de recenzare; unele întrebări au fost ridicole, altele indecente (de ex., „ești persoană aflată în întreținerea altei persoane, care nu îți este rudă”; „ce boli ai avut în noiembrie 2021″; „ce ai făacut/cu ce te-ai tratat în perioada pandemiei” etc.);

(v) nu am fost recenzat, nici online, nici pe calea normală, prin vizita acasă a recenzorului; pur și simplu, nu m-a căutat nimeni, iar la cozi la recenzare cu mici și bere nu aveam intenția să mă așez, oricum.

Așa fiind, este cazul ca vinovații de eșec să plătească – nu numai cu funcția, ci și cu averea.

Gheorghe Piperea

*această cifră „oficială” este cu mult sub cea reală, care depășește 3,5 milioane