Connect with us

Featured

ADEVĂRURILE INCOMODE SPUSE DE ORBAN LA TUȘNAD

Publicat

acum 4 ani

pe

(Preluare Inpolitics):

De sîmbătă încoace, presa și politicienii combat pe larg ideile exprimate la Tușnad de premierul Viktor Orban, fără a se încurca de un amănunt minor, anume faptul că ei nu prea știu exact ce a spus liderul de la Budapesta. Discursul live a fost însoțit de o traducere tot live, a la Irina Nistor, iar o traducere rezonabilă nu există nici măcar la UDMR. Practic, comentariile s-au bazat pe cîteva idei preluate din zbor, la loc de cinste fiind ceva cu rasele umane, plus niște mesaje antiromânești, care de fapt nu au existat. În loc să ia foc aiurea, politicienii români ar fi trebuit, poate să caute discursul integral și să-l analizeze cu creionul în mînă. Pentru că Orban, prin a cărui gura au grăit foarte probabil și Moscova și Berlinul, a spus lucruri tulburătoare și foarte greu de combătut. Lucruri pe care nu le veți auzi vreodată din gura vreunui politician român, ai noștri fiind prea atenți să confirme mai-marii lumii încă înainte ca aceia să deschidă gura.

 La Tușnad, Viktor Orbán a spus lucruri grele și foarte grele. Cu atît mai interesante cu cît, după cum remarca foarte bine politologul Radu Carp pe Contributors.ro, cu o zi înainte de discursul de la Băile Tuşnad, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, i-a transmis omologului ungar Peter Szijjarto disponibilitatea lui Putin de a discuta doar cu SUA despre încetarea războiului şi doar după o eventuală nouă majoritate în Congres a republicanilor. Ceea ce ar explica și anumite mesaje ale lui Orban care, luna viitoare, va participa la o foarte importantă reuniune a republicanilor în perspectiva alegerilor din noiembrie.

Ceea ce conturează ipoteza că Orban nu numai că nu bate cîmpii, dar ar putea fi un jolly-joker extrem de important în ecuația războiului din Ucraina.

Să prezentăm, în consecință, cele mai importante mesaje ale lui Orban, conform textului integral postat pe siteul cristoiublog.ro:

– De când ne-am întâlnit ultima oară, lumea s-a schimbat foarte mult. În 2019 am fost participanţii unei tabere deosebit de optimiste şi încrezătoare, însă deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei.

– Deci, am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indestructibili. Voi aminti aici trei asemenea zdruncinări. Anterior am crezut că trăim într-un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul. Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc.

– Ceea ce este uluitor când priveşti lumea este că în lumina datelor care ne sunt prezentate, lumea pare un loc din ce în ce mai bun. În timp ce noi simţim contrariul. Speranţa de viaţă a ajuns la 70 de ani, în Europa este de 80 de ani. În ultimii 30 de ani mortalitatea infantilă a scăzut cu o treime. Gradul de subnutriţie în lume, care în anii 1950 era în jur de 50%, azi este de 15%, rata celor care trăiesc în sărăcie, care în 1950 era de 70% în lume, în 2020 a scăzut la 15%, procentul acelora care ştiu să scrie a ajuns la 90%, numărul orelor de lucru pe săptămână, care în 1950 era de 52 de ore, azi este de 40 de ore, iar numărul orelor libere a crescut de la 30 de ore la 40 de ore. Şi aş putea continua. Atmosfera generală este, totuşi, că lumea este un loc tot mai rău.Tonalitatea ştirilor este tot mai sumbră şi există un fel de aşteptare a sfârşitului lumii, care este în creştere.

– Întrebarea e dacă este posibil ca milioanele de oameni să înţeleagă greşit ce se întâmplă cu ei. Interpretarea mea a acestui fenomen este aceea că o parte din indispoziţia noastră se datorează sentimentului occidental al vieţii. Ceea ce provine din faptul că forţa, performanţa, prestigiul şi capacitatea de acţiune a civilizaţiei occidentale este în scădere, la care occidentalii nativi dau din mână, spunând că nu este aşa, deoarece şi Spengler a scris că Occidentul este în declin şi încă este aici, iar pe copiii noştri nu îi trimitem la facultate în Est, ci în Vest. În acest sens nu există o mare problemă. Dar realitatea este că atunci când în urmă cu 100 de ani s-a vorbit despre declinul Occidentului, atunci s-a vorbit despre un regres spiritual şi demografic. Însă ceea ce vedem azi este regresul lumii occidentale din punct de vedere material şi al puterii.

– Este important să înţelegem că şi celelalte civilizaţii s-au modernizat. Vedem că civilizaţiile rivale au preluat tehnologia occidentală şi au asimilat şi sistemul financiar occidental, dar nu au preluat şi valorile occidentale, ba mai mult, nici prin cap nu le trece să le preia. În pofida acestui fapt, Occidentul vrea să îşi răspândească propriile sale valori, ceea ce este resimţit drept umilitor de ceilalţi, iar noi înţelegem acest lucru, respectiv şi noi simţim la fel.

– Amintesc aici aventura ministrului de externe, Péter Szijjártó, care a avut loc în jurul lui 2019, în timpul administraţiei americane anterioare, când un reprezentant al Guvernului american care a efectuat o vizită aici a împins o foaie, într-un mod neglijent, şi a spus doar atât – că la aceste puncte trebuie modificată Constituţia Ungariei şi atunci vom fi din nou prieteni.

– Aşadar, noi înţelegem această rezistenţă care porneşte din celelalte părţi ale lumii faţă de răspândirea şi exportul valorilor occidentale. Ba mai mult, bănuiala mea este că celelalte părţi ale lumii şi-au dat seama că tocmai de aceea trebuie să se modernizeze, deoarece numai astfel se pot opune exportului valorilor occidentale, străine pentru ele. Cel mai dureros, în acestă pierdere materială şi a puterii, este că noi, adică Occidentul, am pierdut controlul asupra resurselor energetice. În 1990, 90% din petrol, gaze naturale şi cărbune erau deţinute de Statele Unite şi Europa. Acest procent a scăzut la 85% în 1995, iar azi situaţia este următoarea: SUA şi Europa împreună deţin în total 35%, SUA deţine sub control 25%, iar noi, europenii, 10%, ruşii 20%, iar Orientul Mijlociu 30%. Situaţia este similară şi în cazul materiilor prime.

– La începutul anilor ’90, SUA, Marea Britanie şi Germania deţineau majoritatea materiilor prime necesare industriei moderne. După al Doilea Război Mondial au intrat în calcul şi sovieticii, iar azi vedem că aceste materii prime sunt deţinute de Australia, Brazilia şi China, dar la modul în care 50% din resursele Africii sunt importate de China.

– Dar nici viitorul nu arată prea bine, deoarece materiile prime necesare industriei moderne erau stăpânite în mare parte de SUA şi Uniunea Sovietică, iar acum chinezii produc de cinci ori mai mult decât americanii şi de 60 de ori mai mult decât Rusia. Aceasta însemnă că Occidentul pierde bătălia pentru materii prime. Dacă vrem să înţelegem situaţia Occidentului în lume, trebuie să pornim de la faptul că majoritatea resurselor lumii se află în afara civilizaţiei occidentale. Situaţia Europei este de două ori mai dificilă.

– Cauza este că SUA au strategia pe care o au. 2013 este un an pe care nimeni nu l-a remarcat şi nu l-a reţinut. A fost anul în care americanii au introdus noile tehnologii în extracţia de materii prime, printre care metoda fracturării şi au anunţat o nouă doctrină privind politica de securitate. Această nouă tehnologie înseamnă o poziţie mai puternică în ceea ce priveşte promovarea şi atingerea obiectivelor noastre în domeniul securităţii internaţionale. Cu alte cuvinte, americanii nu au ascuns faptul că vor utiliza energia ca armă de politică externă. Faptul că îi acuză pe alţii de acest lucru nu trebuie să ne inducă în eroare. De aici rezultă că americanii utilizeză o politică de sancţiuni mai curajoasă – asta se vede în lumina războiului ruso-ucrainean – şi îşi stimulează aliaţii, printre care şi pe noi, să achiziţioneze energie provenită din SUA.

– Acest lucru funcţionează, deoarece americanii ştiu să îşi impună voinţa, ei nu depind de resursele energetice ale altora, sunt capabili să exercite presiune, deoarece dispun de reţeaua financiară necesară politicii de sancţiuni şi sunt capabili să exercite presiuni „prieteneşti”, cu alte cuvinte, îi pot convinge pe aliaţi să cumpere de la ei. La început, această politică nu a fost atât de puternică. Când preşedintele Trump a vizitat Polonia, el a vorbit doar despre „gaze gratis”, dar acum, în 2022, această strategie a fost completată prin politica sancţiunilor. Aşa stăm acum şi nu m-ar mira dacă în acest cerc ar fi incluse uraniul şi energia atomică. Europa a încercat să apere axa Germania – Rusia, adică să aducem energie şi din Rusia. Acum, poliţia internaţională tocmai distruge această axă. După toate acestea, am dat un nou răspuns, prin conducerea Germaniei: să trecem la surse de energie regenerabile, dar deocamdată asta nu funcţionează, deoarece tehnologia este scumpă.

– Şi energia produsă astfel este scumpă. Mai mult de atât, trecerea la această tehnologie nouă nu merge de la sine, ci numai impusă de sus, iar presiunea vine din partea Comisiei de la Bruxelles, chiar dacă aceasta încalcă grav interesele unor state membre ale UE. Deschid o paranteză, ca să vorbesc şi despre valorile europene. Un exemplu este decizia privind reducerea cu 15% a consumului de gaze. Nu văd cum poate fi impusă. Dacă în cazul unor ţări membre această reducere nu va fi suficientă, atunci gazele vor fi luate de le cei care le au.

– Comisia Europeană nu spune Germaniei să nu oprească cele două-trei centrale nucleare care mai funcţionează şi care produc energie electrică ieftină, ci lasă Germania să le închidă singură şi vor lua gaze de la noi, cei care am reuşit să înmagazinăm. În concluzie, doresc să spun că sentimentele negative din ţările occidentale provin din faptul că energia şi materiile prime nu se mai află în mâinile Occidentului. Ce se află în mâinile acestuia sunt puterea militară şi capitalul. Întrebarea este: ce ne facem cu acestea în actualele condiţii?

– Zilele trecute, în Ungaria a apărut o carte excelentă, scrisă în 1973, în Franţa, „Tabăra sfinţilor”, pe care vă recomand să o citiţi dacă doriţi să înţelegeţi procesele sufleteşti care stau în spatele neputinţei occidentalilor. Migraţia a împărţit Europa în două. Una din jumătăţi este o lume în care trăiesc europeni şi oameni din afara Europei. Aceste ţări nu mai sunt naţiuni. Aceste sunt conglomerate de popoare. Acestea nu mai sunt Occidentul, ci post-Occidentul. În jurul anului 2050 se va întâmpla, conform legilor matematicii, cotitura demografică definitivă, iar ponderea ne-europenilor în marile oraşe va fi de peste 50%. Şi mai suntem noi, cealată jumătate, Europa Centrală, cealaltă parte a Occidentului. Pot să spun că aici, în Europa Centrală, este Occidentul, iar dincolo a rămas doar post-Occidentul. Între cele două se duce o bătălie.

– Noi am venit cu o propunere de toleranţă, să fim lăsaţi în pace, fiecare să decidă cu cine doreşte să trăiască, dar ne-au refuzat şi duc o bătălie împotriva Europei Centrale, în scopul de a ne face la fel ca ei. Acum se pomeneşte mai puţin despre migraţie, dar credeţi-mă că nimic nu s-a schimbat. Bruxellesul, împreună cu trupele lui Soros, doreşte să ne oblige să îi primim pe imigranţi. Ne-au dat şi în judecată pentru sistemul de apărare a frontierei şi chiar am fost condamnaţi.

– Aceşti oameni bravi din Occident, din post-Occident, nu pot accepta că au pierdut. Noi nu dorim să le amintim acest lucru în fiecare zi, ci doar să le spunem să nu ne oblige să avem o soartă pe care noi o considerăm o fatalitate pentru o naţiune. Totodată, avem de-a face cu „o şmecherie” ideologică. Stânga ultranaţionalistă afirmă că în Europa trăiesc popoare multirasiale. Afirmaţia este o minciună de ordin istoric şi semantic. Desigur, există lumea în care popoarele europene se amestecă cu popoarele care vin din afara Europei. Aceasta este o lume amestecată rasial. Şi suntem noi, unde s-au amestecat popoare din interiorul Europei, oameni care circulă, muncesc şi se mută dintr-un loc în altul. În Bazinul Carpatic nu suntem o combinaţie de rase, ci o combinaţie de popoare care trăiesc la ele acasă. Şi, când avem noroc, aceste popoare se amestecă într-un „sos hungaro-panonic” şi creează o cultură europeană specifică. Pentru asta am luptat mereu.

– Suntem dispuşi să ne amestecăm între noi, dar nu dorim să devenim o rasă amestecată. De aceea am luptat la Belgrad, de aceea i-am oprit pe turci la porţile Vienei şi de aceea, la vremea respectivă, francezii i-au oprit pe arabi. Civilizaţia islamică care se mişcă spre Europa şi-a dat sema că drumul prin Ungaria nu este tocmai potrivit. Va veni timpul când va trebui să ne apărăm nu numai la Sud, ci şi dinspre Vest, când va trebui să îi primim pe creştinii care se vor refugia de acolo şi să îi oprim pe aceia pe care nu vom dori să îi lăsăm să intre în Ungaria.

– Schengen, ne-Schengen, va trebui să ne protejăm graniţa vestică. Dar aceasta nu este sarcina noastră, ci a copiilor noştri. Stimat auditoriu: demografie, migraţie, urmează al treilea strat: ideologia „gender”. Noi o numim legea protecţiei copilului. Şi în acest caz am fost trimişi în judecată. Aştepăm sentinţa. Singurul lucru pe care l-am obţinut, mai ales mulţumită doamnei ministru Judit Varga, este să disjungem disputa pe tema gender de disputele privind fondurile europene. Poziţia noastră, un fel de propunere pentru toleranţă, este: noi nu le spunem cum să trăiască, ci doar le cerem să accepte că la noi tatăl este bărbat, mama este femeie, iar copiii noştri să fie lăsaţi în pace, iar acest lucru să fie acceptat şi în rândul „armatei” lui George Soros. Este important să se înţeleagă că în Ungaria, în această parte a Europei, această chestiune nu este una ideologică, ci cea mai importantă problemă a vieţii.

– Să nu ne lăsăm păcăliţi, viitorul nostru depinde de cum vom şti să ne apărăm. În primul rând prin determinare, iar în al doilea rând vom căuta aliaţi. Un exemplu este cooperarea în cadrul grupului Vișegrad 4. Importanţa Grupului de la Visegrád este că am reuşit să „defilăm” împreună în aceste chestiuni. Dar nu este întâmplător că post-occidentalii au făcut tot posibilul să destrame V4. Pe de asupra, a venit războiul, care a zdruncinat cooperarea între Polonia şi Ungaria, axul principal al V4. Interesele Poloniei şi Ungariei în privinţa războiului sunt aceleaşi. Şi ei doresc ca ruşii să nu vină mai aproape. Doresc păstrarea suveranităţii Ucrainei, ca în Ucraina să fie democraţie. Ambele ţări doresc aceste lucruri, totuşi războiul pune în dificultate relaţiile cu prietenii noştri. Diferenţa este că noi considerăm acest război un conflict între două popoare slave, la care noi nu dorim să participăm, iar polonezii se simt parte în acest război, De aceea trebuie să salvăm tot ce se poate din relaţiile ungaro-poloneze pentru vremurile de după război.

– Mai sunt prieteni noştri slovacii şi cehii, dar acolo s-au schimbat guvernele şi se pune în avantaj lumea post-occidentală. Cehia şi Slovacia nu îşi asumă un conflict cu Bruxelles-ul şi adună puncte. Este ca şi cum ţi-ai priponi caii într-un grajd în flăcări. Le doresc succes.

– A patra chestiune este cea a războiului. Orice război poate fi privit din mai multe puncte de vedere. Dar, principalul punct de vedere este că mamele îşi plâng copiii, iar copiii îşi pierd părinţii. Această abordare trebuie să fie deasupra tuturor lucrurilor, chiar şi în politică. Pentru Guvernul Ungariei, aceasta înseamnă că principala obligaţie este ca părinţii maghiari şi copiii maghiari să nu ajungă într-o astfel de situaţie. Menţionez că există ţări care ne critică că nu suntem suficient de apropiaţi faţă de ucraineni. Însă, aceste ţări sunt departe şi acordă cel mult sprijin financiar sau în armament, dar maghiarii sunt singurii care mor alături de ucraineni în acest război. Potrivi datele pe care le deţinem, în acest război au murit 86 de maghiari, iar cei care ne critică nu au pierdut nicio picătură de sânge. De aceea, ca ţară vecină, Ungaria are dreptul să spună că pacea este singura soluţie, este singura soluţie pentru salvarea vieţii oamenilor şi antidotul pentru inflaţie şi pentru criza economică.

– Cum ne vom poziţiona pe viitor faţă de acest război? Ne vom menține opinia că nu este războiul nostru. Ungaria este membră a NATO si pornim de la ideea că NATO este mult mai puternică decât Rusia. Niciodată Rusia nu va ataca NATO. Afirmaţia că ruşii nu se vor opri în Ucraina este o propagandă de înţeles, dar slabă, a ucrainienilor. Îi înţeleg, pentru că scopul lor este să ne atragă în acest război, să atragă cât mai multe ţări, dar afirmaţia nu are nicio bază reală. Totodată, fiind membri ai NATO, dar nu dorim să intrăm în război, am ajuns într-o situaţie delicată. Chiar dacă NATO şi UE au decis să nu devină părţi beligerante, au decis să livreze armament şi au impus sanţiuni severe, astfel că au devenit de facto, nu de jure, părţi în acest conflict. Suntem în situaţia periculoasă de a îi ajuta pe ucraineni fără ca puterea de le Moscova să considere că NATO şi EU au intrat în război. Astfel UE şi NATO şi-au asumat riscuri uriaşe. Dacă mai aveţi răbdare, aş dori să spun cum va fi acest război şi care sunt cauzele acestuia, de ce Rusia a atacat Ucraina, amintind că dacă cineva înţelege un lucru, atunci este un pas pentru a îl accepta. chiar dacă a înţelege nu înseamnă a accepta.

– Ruşii au formulat o cerere de securitate foarte clară, pe care au trimis-o în scris americanilor şi Alianţei Nord-Atlantice, lucru rar întâlnit în diplomaţie. Au solicitat ca Ucraina să nu devină niciodată membră a NATO, au solicitat ca NATO să garanteze acest lucu şi au cerut ca pe teritoriul Ucrainei să nu fie amplasate arme care să atingă teritoriul Rusiei. Occidentul a respins această propunere, nici măcar nu a vrut să discute pe această temă. Ocidentalii au afirmat că NATO este o structură deschisă, oricine poate solicita să adere, iar noi vom decide pe cine primim şi pe cine nu. Acest refuz a avut drept consecinţă faptul că ruşii doresc să obţină pe calea armelor garanţiile de securitate pe care anterior doreau să le obţină pe calea negocierilor. Dacă am fi fost mai norocoşi, iar preşedintele SUA ar fi fost Donald Trump, iar cancelarul Germaniei, Angela Merkel, nu pleca, atunci acest război nu ar fi izbucnit niciodată. Dar, nu am avut noroc, astfel încât ne aflăm în acest război.

– Strategia occidentului se bazează pe patru piloni. Primul este că Ucraina, nu singură, ci cu instructori anglo-saxoni şi cu armament NATO, poate câştiga războiul cu Rusia. A doua strategie este că sancțiunile vor slăbi Rusia şi va destabiliza conducerea de la Moscova. Al treilea pilon este bazat pe faptul că vom fi în stare să gestionăm efectele sancţiunile economice, cu alte cuvinte pe ruşi îi va durea mai tare decât pe noi. Al patrulea element este că toată lumea va fi de partea noastră, deoarece noi avem dreptate. Ca urmare a acestei strategii „de excepţie” situaţia este ca şi cum ne-am afla într-o maşină care a făcut pană de cauciuc la toate cele patru roţi. Este evident că aşa nu putem câştiga războiul. Ucrainenii nu vor câştiga niciodată războiul împotriva Rusiei cu ofiţeri instructori mericani şi cu armamet american. Pur și simplu pentru că ruşii au o superioritate asimetrică.

– O a doua constatare este că sancţiunile nu vor destabiliza Moscova. În al treilea rând, Europa se află într-o criză economică, dar şi politică. Guvernele se prăbuşesc precum în jocul de domino. De la începutul războiului, au căzut guvernele Marii Britanii, Italiei, Bulgariei şi Estoniei, şi încă suntem departe de toamnă. Efectele creşterii uriaşe a preţurilor se vor vedea abia de acum încolo. În ultimul rând, restul lumii nu este cu noi, chiar şi în mod declarativ.

– Capacitatea americanilor de a identifica imperiul răului şi de a solicita lumii să se alinieze de partea binelui istoric – asta pe noi ne deranjează puţin, pentru că şi comuniştii spuneau la fel – nu mai există. Lumea nu se mai aliniază în mod demonstrativ. China, India, Brazilia, Africa de Sud, lumea arabă şi mare parte a Africii nu sunt dispuse să se implice în război, şi nu pentru că dreptatea nu este de partea Occidentului, ci pentru că au propriile probleme pe care doresc să le învingă.

– Dacă vorbim despre război, atunci există o singură întrebare importantă: Şto delati? (Ce să facem, în rusă – n.r.). Armata Ungariei nu pare una mare, comparati cu altele. PIB-ul Ungariei comparativ cu cel al SUA sau al marilor ţări europene este modest. Se poate ca noi să vedem bine situaţia, să avem idei excelente în ce priveşte războiul, să avem clarviziune cu privire la strategie, dar în privinţa războiului toate aceste contează prea puţin, deoarece războiul este un joc al celor puternici. Decisiv este cuvântul aceluia care este mai puternic. Ungaria nu are de ce să îşi facă iluzii că vom putea inflenţa evenimentele războiului şi strategia Occidentului, prin sfaturi bune. Cu toate acestea, consider drept o chestiune de onoare şi morală că trebuie să ne spunem punctul de vedere şi să îi convingem pe occidentali să eleboreze o strategie nouă. Dacă avem pană, atunci trebuie să schimbăm roata. În centrul acestei strategii nu trebuie să se afle câştigarea războiului, ci tratativele de pace şi o propunere bună privind pacea. Acum treaba Uniunii Europene nu este să se poziţioneze de partea ruşilor sau a ucrainenilor, ci să se interpună între Rusia şi Ucraina. Aceasta ar trebui să fie esenţa unei noi strategii.

– Ce se va întâmpla? Ruşii vorbesc pe o limbă veche, de parcă am auzi vocile din trecut. Când îl ascult pe domnul Lavrov parcă aş auzi ceva de acum trei zeci de ani. Asta nu înseamnă că ceea ce spun nu are sens. Are sens şi merită luat în serios. Acum două zile, un oficial rus a spus că vor înainta în Ucraina până când vor ajunge într-un punct de unde armele pe care le deţin ucraininenii nu vor mai putea lovi ţinte de pe teritoriul Rusiei. Astfel, cu cât NATO va livra ucrainienilor arme mai moderne, cu atât mai mult ruşii vor împinge mai departe linia frontului, pentru că interesul lor este să nu poată fi loviţi de pe teritoriul Ucrainei. Ne place sau nu, ceea facem acum este să prelungim războiul.

– Totodată, trebuie să ne împăcăm cu ideea că tratative de pace ruso-ucrainene nu vor avea loc. Cine se aşteaptă la aşa ceva, aşteaptă degeaba. Ca urmare a faptului că Rusia doreşte garanţii de securitate, războiul va putea fi încheiat numai prin negocieri între ruşi şi americani. Pînă când nu vor avea loc aceste negocieri, nu va exista nici pace. Din păcate, noi europenii ne-am irosit şansele de a influenţa situaţia. Le-am irosit după 2014, când a fost semnat Acordul de la Minsk, din care i-am exclus pe americani şi am preferat garanţii franco-germane. Acest acord ar fi trebuit implementat, dar din păcate, noi, europenii, mai exact cei care ne-au reprezentat, germanii şi francezii, nu l-au putut impune. Acum, ruşii nu mai vor să discute cu noi, ci cu acela care îi poate obliga pe ucraineni să respecte ce s-a convenit. Europa este, din nou după cel de-al Doilea Război Mondial, în situaţia în care decizia aparţine Americii şi Rusiei.

– Demografie, migraţie, gender, război. A cincea mare provocare o reprezintă energia şi economia. Sunt chestiuni complicate. Întrebarea este cine are de profitat de pe urma războiului. Răspunsul este că acela care are resurse energetice proprii. Au de câştigat ruşii. Am calculat greşit în momentul în care am crezut că, dacă nu vom achiziţiona energie din Rusia, atunci ruşii vor avea încasări mai mici. Calculele au fost greşite, deoarece încasările depind nu numai de cantitatea vândută, ci şi de preţul mărfii. Acum situaţia este că ruşii vând mai puţină energie, dar au încasări mai mari. Importulrile Uniunii Europene au scăzut cu 23%, dar încasările Gazprom au crescut de două ori în ultima perioadă.

– Au avut de câştigat chinezii. China era dependentă de ţările arabe, de unde achiziţiona din acea zonă toţi agenţii energetici. Acum, de cînd noi nu mai luăm de la ruşi, respectiva cantitate s-a îndreptat către China, care nu mai este dependentă din punct de vedere energetic.

– Şi desigur, au de câştigat marile companii americane. Conform datelor pe care la deţin, profitul EXXON a crescut de două ori în 2022, al companiei Chevron, de patru ori, al ConconoPhillips, de şase ori. Ştim cine are de câştigat, dar cine pierde? Are de pierdut Uniunea Europeană deoarece deficitul în ceea ce priveşte energia a crescut de trei ori, iar acum aceste este de minus 189 de miliarde de euro.

– Grecii antici au susţinut că lumea se compune din două stări: sunt momente când lumea este în ordine, şi se numeşte Cosmos, şi sunt momente când nu este în ordine şi se numeşte Haos. Azi economia europeană se îndreaptă spre această ultimă direcţie. Dilema cu care noi, maghiarii, trebuie să ne confruntăm este că trebuie să găsim cheia de decriptare, care sună astfel: există o recesiune globală, dar trebuie găsită o excepţie pe plan local. Pentru următorii doi ani am stabilit drept obiectiv ca Ungaria să fie o excepţie locală în timpul unei crize globale. Este un scop ambiţios. Ceea ce înseamnă că în zadar am dori după alegeri ca noi să avem o viziune despre următorii patru ani, acest lucru este imposibil, deoarece aceşti patru ani se compun din doi ori doi ani. În primii doi ani, 2022-2024, vor avea loc alegeri prezidenţiale în America, şi atunci se va dechide posibilitatea în mod serios – după părerea mea – pentru stabilirea păcii, după care urmează perioada de doi ani între 2024 – 2026. Este nevoie de un proiect pentru primii doi ani, respectiv altul pentru ultimii doi ani. Se poate face din Ungaria o excepţie locală? Se poate. Cuvântul cheie sună astfel: a rămâne în afară.

– Trebuie să încheiem un nou acord cu Uniunea Europeană. Negocierile financiare sunt în prezent în derulare. Vom ajunge la un consens. Trebuie să încheiem un nou acord cu ruşii. Ungaria trebuie să încheie un nou acord cu chinezii, precum şi cu SUA – cu republicanii va fi mai uşor probabil , decât cu democraţii. Dacă vom reuşi să rezolvăm toate acestea, vom putea ajunge la un acord cu toată lumea, conform intereselor noastre naţionale, atunci ne putem reveni în 2024 pe vechiul teren de creştere şi de dezvoltare.

– La final trebuie să vă spun, să nu uităm că în realitate depunem eforturi pentru anul 2030. Acum am vorbit despre multe lucruri. Guvernarea ungară ne aminteşte de artiştii chinezi care dintr-o dată aruncă 20 de farfurii în aer şi niciuna nu are voie să se spargă. Aproximativ acestea sunt sarcinile noastre, dar între timp nu trebuie pierdut din vedere, în timpul aruncării farfuriilor, că în gândirea noastră cel mai important este linia orizontului, care este în jurul anului 2030. Potrivit analizelor noastre, până la aceea dată se vor acumula şi înmulţi problemele lumii occidentale. Va fi o criză serioasă în Statele Unite. Mai devreme v-am recomandat autorul francez. Recomand tuturor cartea unui analist american, Friedman, carte care a fost editată şi în limba maghiară, şi se numeşte „Calmul dinainte furtunii”, în care autorul prezintă provocările cu care va trebui să se confrunte SUA, care va atinge apogeul acestor provocări în jurul anului 2030. Undeva în acest interval de timp vor apăra toate problemele zonei euro, a căror esenţă va fi aceea că strategiile de dezvoltare ale Sudului şi Nordului se vor deosebi unul de altul, ceea ce înseamnă că Sudul este plin de datorii şi va trebui să-l finanţeze Nordul, ceea ce va crea o tensiune care, după un timp – dacă cei din Sud nu se vor reforma după modelul Nordului -, nu va fi sustenabilă şi nu manifestă disponibiltate pentru schimbarea culturii, de aceea datoriile de stat ale tărilor din Nord se află la un nivel de 150-180 de procente. Şi tot în jurul anului 2030 vor fi în cadrul UE noi raporturi de forţă, deoarece cei din Europa Centrală, care sunt trataţi aşa cum sunt, noi, central-europenii, în jurul acestei date vom deveni contribuabili net.

– Cehii sunt foarte aproape de această situaţie. Dacă polonezii se vor dezvolta în ritmul actual şi ei vor ajunge repede aici în jurul anului 2030, şi vom şi noi acolo în jurul acestei date. Aceasta înseamnă că vor exista noi raporturi de forţă. Cine plăteşte, comandă muzica. Toate acestea vor schimba şi raporturile noastre, vor fi create noi situaţii şi pentru noi în cadrul Uniunii Europene. Dragi prieteni, în jurul anului 2030 trebuie să fim într-o formă superioară, atunci este nevoie de forţă de natură: diplomatică, militară, spirituală şi economică.

– Tocmai acum suntem preocupaţi de marea dezvoltare în domeniul industriei militare şi a armatei, diversificăm sursele noastre de energie, (ceea ce vrea UE nu este diversificare). Diversificare înseamnă că nu eşti aservit, deoarece poţi să te aprovizionezi cu energie din diferite locuri. Ceea ce fac ei, este echivalent cu sancţiuni şi scopul este ca să nu te aprovizionezi cu energie de undeva. Aceasta este cu totul altă povestă. Noi nu vrem ca să fie interzis să procurăm energie din Rusia, noi vrem să împiedicăm ca noi să avem voie de obţinem energie doar din Rusia.

– A cincea şansă a noastră este utilizarea tehnologiei, dacă suntem destui de rapizi putem câştiga mereu din schimbarea tehnologiei, un exemplu bun în acest sens sunt şi maşinile electrice. În Ungaria efectuăm mari investiţii pentrtu producerea acumulatoarelor şi noi vom fi foarte repede cel de-al treilea mare producător de acumulatoare din lume – în valoare absolută, nu în procente – şi al cincelea cel mai mare exportator din lume. Există, aşadar, aceste nişe unde putem intra.

– A şasea şansă a noastră este afluxul de capital străin, capitalul vine atât din Est, cât şi din Vest, în 2019 şi în 2020 cele mai multe investiţii au fost aduse de Coreea de Sud, în 2020 de China, iar în acest an tot Coreea de Sud, în timp ce avansează şi investiţiile germanilor. Ieri au anunţat construirea noii fabrici de maşini Mercedes, ceea ce este o investiţie de un miliard de euro. Suntem o ţară de tranzit şi vrem să rămânem o economie de tranzit, iar în acest sens trebuie să menţionez că dacă lumea va deveni din nou un bloc şi va fi divizată în două părţi, Est şi Vest, atunci, noi nu vom fi un punct de întâlnire, o ţară de tranzit, un loc de trecere, care va îngloba avantajele Estului şi Vestului, ci vom fi marginea, periferia a ceva. Şi atunci nu vom fi o Ungarie prosperă, ci o garnizoană prăfuită, avansată, de tip Jenő Rejtő. De aceea noi trebuie să fim împotriva creării a oricărui bloc, numai aşa vor aduce beneficii ţara de tranzit şi economia de tranzit.

Cam acestea au fost principalele idei din discursul premierului ungar. Un discurs care poate fi comentat, analizat, combătut, dar în niciun caz nu poate fi ridiculizat, cum s-a încercat la noi, nici ignorat. Și căruia nu i se poate răspunde cu istericale politice, mai ales unele suspectate a veni de la politicieni care nici măcar nu cunosc respectivul discurs.

Viktor Orban a spus adevăruri incomode printr-un discurs adresat în egală măsură maghiarilor, europenilor și chiar cetățenilor întregii lumi, un discurs de excepție pe care superficialii s-au grăbit să le pulverizeze nefiind clar în numele căror principii.
Închideți ochii și încercați să vi-l imaginați pe Klaus Iohannis, pe Nicolae Ciucă ori pe Marcel Ciolacu susținînd un asemenea discurs. Sau, mai bine renunțați din start, ar fi un exercițiu imposibil, ori cel mult amuzant.

Precizări: Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal. Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
Publicația IncisivdePrahova.ro pune la dispoziția persoanelor interesate DREPTUL la REPLICA prin intermediul următorului email:
incisiv.national@gmail.com
.....
Articole pe aceiasi tema:

Exclusiv

CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)

Publicat

acum 55 de minute

pe

octombrie 22, 2026

De

INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE!
SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM AU DISPĂRUT 65.000 DE BUNURI DE RETUR DE 10 MILIOANE EURO!

În timp ce primari, șefi de ADI, foști ofițeri SRI, prefecți … și alte excelențe umflau sala de ședințe cu promisiuni despre “management integrat al deșeurilor”, Incisiv de Prahova a spart, în exclusivitate, povestea celor 65.000 de bunuri de retur, de 10 milioane de euro, dispărute ca șobolanii la aprinderea luminii. Am fost singurii care am arătat cu degetul spre hoția din spatele salubrității, către Bin Go Solutions/Rosal/UWS, către ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova, către primarul Mihai Polițeanu și gașca de generali civili ce păzesc tomberonul.
Acum, Curtea de Conturi a României vine, cu ștampilă, număr de pagină și limbaj birocratic, să confirme, punct cu punct, investigațiile ziarului nostru de investigații. Și nu oricum: cu termen, cu dosar la Tribunal, cu prejudiciu în domeniul public. Cine a râs de noi atunci, râde acum cu Curtea de Conturi în brațe.

ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE INCISIV DE PRAHOVA, ÎNCĂ O CONFIRMARE OFICIALĂ!
EXCLUSIVITATEA NOASTRĂ, RIDICATĂ LA RANG DE ACT DE AUDIT (aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici),(aici) ,   etc….

În timp ce ziarul nostru de investigații devoala, cu probe și nerv, fapte ilegale și cutremurătoare, instituțiile statului român – de la APM Prahova-ul lui Diaconu, la IPJ Prahova și parchetele care trebuiau să se autosesizeze – au jucat un rușinos „șah la cetățean” și un penibil „joc de glezne” pe bani publici, lăsându-ne să ne întrebăm nu dacă, ci cât, cine și ce a încasat pentru această complicitate la jefuirea locuitorilor din Prahova… iar noi promitem că, în edițiile viitoare, vom pune nume și sume pe acest „Bingo penal”.

Nu e prima dată când ne lovim de zidul ipocriților, de primari blegiți strategic și de instituții cu somn adânc.
De 2–3 ani, Incisiv de Prahova scrie, aproape obsedant, despre:

  • bunurile de retur ale operatorului de salubritate;
  • investițiile plătite de cetățeni prin tarife, care trebuiau să revină gratuit în domeniul public la încetarea contractului;
  • incompetența sau complicitatea ADI – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor Prahova;
  • tăcerea suspectă a primarului Mihai Polițeanu;
  • jocurile obscure din jurul licitațiilor, cu legi abrogate folosite ca să se joace de‑a procedurile;
  • fostul ofițer SRI lipit de operatorul de salubritate, într‑un amestec de ghenă și servicii “patriotice”.

Ni s‑a spus că exagerăm. Ni s‑a spus că “nu avem toate datele”. Ni s‑a spus că facem circ.
Ei bine, Curtea de Conturi vine, scoate lupa, bagă documentele noastre în priza de audit și spune, practic:
“Exact așa cum a scris Incisiv de Prahova.”

CONTRACTUL 1792/E13023/13.09.2016 – SFÂNT PENTRU BANII PUBLICI, PROFANAT DE “PARTENERI”

În centrul scandalului se află contractul nr. 1792/E13023/13.09.2016 – delegarea colectării, transportului și transferului deșeurilor municipale în zona 2 Boldești Scăeni și zona 6 Valea Doftanei.

Incisiv de Prahova a scris, înaintea tuturor, că:

  • acest contract conține un program de investiții clar, asumat de operator;
  • investițiile astfel realizate devin, la final:
    • bunuri de retur,
    • libere de sarcini,
    • transferate gratuit către Asociația Delegatară (ADI),
    • și, ulterior, în domeniul public al UAT‑urilor.

Curtea de Conturi confirmă oficial:

  • bunurile de retur nu au fost predate;
  • ADI nu a urmărit și nu a forțat realizarea programului de investiții;
  • nu există proceduri eficiente de monitorizare a acestor obligații contractuale.

În timp ce noi strigam “hoție de 10 milioane de euro”, ADI stătea cu mâinile în buzunar, fluierând a nevinovăție.
Acum, aceeași nepăsare are nume oficial: neconformitate majoră.

BLOC DE FOC:

65.000 DE BUNURI DE RETUR, 10 MILIOANE DE EURO – EXCLUSIVITATEA INCISIV DE PRAHOVA, VERIFICATĂ DE LEXEXPERT ȘI BIFATĂ DE CURTEA DE CONTURI

Când am publicat în exclusivitate informația despre inventarierea Lexexpert:

  • aprox. 65.000 de bunuri,
  • valoare estimată: ~10 milioane euro,
  • autogunoiere, pubele, containere, echipamente, tot ce mișcă în sistemul de salubritate,
  • toate plătite de contribuabili, prin tarife și taxe,

mulți dintre cei vizați au ridicat din umeri, cu acel zâmbet grețos: “hai, dom’le, nu fiți isterici, e doar un raport tehnic”.

Astăzi:

  • Curtea de Conturi ia exact acest univers al bunurilor de retur și îl așază în centrul raportului de audit;
  • confirmă: bunurile trebuiau preluate în domeniul public;
  • constată: nu au fost preluate;
  • formulează:

    “Neintegrarea în domeniul public al unităților administrativ‑teritoriale a bunurilor din investiții (de retur) prevăzute în sarcina Delegatului…”

Aceasta este traducerea academică a ceea ce am scris noi în exclusivitate:
“S‑au furat bunurile de retur ale ploieștenilor și prahovenilor, cu complicitatea instituțiilor.”

INVESTIȚII SUPLIMENTARE ÎN ANUL 8 – MAI BANI, ACELEAȘI GUNOAIE, ACEEAȘI HOȚIE

Incisiv de Prahova a arătat, iarăși în exclusivitate, cum:

  • în ANUL 8 de contract (2024),
  • operatorul a invocat investiții suplimentare în echipamente și autogunoiere pentru deșeuri biodegradabile,
  • pentru a justifica tarife mărite, în baza Ordinului ANRSC 640/2022.

Adică, pe românește:

“Mai dă, dragă contribuabilule, niște bani, că îți aducem mașini noi, frumoase, pe care, la final, ți le lăsăm ție, că sunt bunuri de retur.”

Curtea de Conturi vine și spune:

  • aceste investiții suplimentare trebuie tratate ca bunuri de retur;
  • ele au stat la baza fundamentării tarifelor;
  • la încetarea contractului, trebuie integrate în domeniul public.

Nu doar că am avut dreptate, dar suntem singurii care am explicat, detaliat, cum:

  • banii populației au fost folosiți pentru a cumpăra bunuri,
  • bunuri care la final trebuiau să devină ale orașului,
  • și care, prin “magia” incompetenței și complicității, riscă să rămână la gunoi sau la operator!
  • PENALITĂȚILE DE 10% ȘI 25% – BANII CARE TREBUIAU SĂ CURGĂ ÎNAPOI LA CETĂȚENI ȘI AU FOST ARUNCAȚI LA GUNOI

Noi am tot întrebat:

“Unde sunt penalitățile pentru nerealizarea investițiilor? Cine a calculat? Cine a încasat? Cine răspunde?”

Contractul spune clar:

  • întârzieri de până la un an = penalitate de 10% din valoarea investiției;
  • întârzieri mai mari = 25% din valoarea investiției;
  • aceste sume trebuiau să meargă în Fondul de întreținere, înlocuire și dezvoltare (FIID).

Ce îți spuneam noi în articole?
Că nimeni n‑a mișcat un deget serios pentru aceste penalități.
Ce spune acum Curtea de Conturi?

  • ADI nu a urmărit aplicarea penalităților contractuale;
  • ADI nu a instituit proceduri de control și monitorizare eficiente;
  • există un prejudiciu potențial enorm: bunuri + penalități = bani serioși, pierduți pentru comunități.

Când un ziar de investigații scrie asta, e “pamflet”.
Când Curtea de Conturi confirmă, devine probă în dosar.

DOSARUL 4822/105/2024 – BILETUL DE INTRARE DE LA “BINGO PENAL” ÎN JUSTIȚIE

Când noi am scris că trebuie dată în judecată combinația operator–ADI–complicități, ni s‑a spus că “instanța nu e circ de presă”.

Astăzi, Curtea de Conturi notează calm:

  • există pe rolul Tribunalului Prahova dosarul nr. 4822/105/2024;
  • obiectiv: obligarea operatorului să transfere bunurile de retur, cu titlu gratuit, libere de sarcini, așa cum prevede contractul.

Și mai spune ceva, enorm:

Recomandare: “menținerea acțiunii și valorificarea drepturilor pe cale judiciară.”

Adică:

“Stați pe dosar ca pe aur, nu-l retrageți, nu-l cosmetizați, nu-l transformați în ședință de terapie cu operatorul. Mergeți până la capăt!”

Ceea ce Incisiv de Prahova a cerut, în exclusivitate, de la prima dezvăluire, devine acum ordin scris pentru ADI și pentru toată gașca responsabilă.

31.07.2026 – DATA LA CARE EXPIRĂ NU DOAR CONTRACTUL, CI ȘI ALIBIURILE

Noi am avertizat:

“Dacă nu se mișcă rapid cineva, bunurile de retur vor deveni praf de arhivă și rugina altora.”

Curtea de Conturi pune negru pe alb:

  • termen de implementare a recomandărilor: 31.07.2026.

Până atunci, ADI și restul lumii “responsabile” trebuie:

  • să clarifice regimul bunurilor de retur;
  • să ducă la capăt litigiile,
  • să aplice și să recupereze penalitățile;
  • să integreze bunurile în domeniul public al UAT‑urilor.

Dacă nu, tot ce a scris Incisiv de Prahova, confirmat acum de Curtea de Conturi, devine:

  • material pentru procurori,
  • și argument de fier pentru cetățeni să întrebe:

    “Cine plătește pentru hoția asta cu acte în regulă?”

MIHAI POLIȚEANU, PRIMARUL “PÂINE, CIRC ȘI GUNOI” – ÎNCĂ O INVESTIGAȚIE CARE ÎL PRINDE CU SACII ÎN STRADĂ

N‑am uitat de Mihai Polițeanu, starul administrației ploieștene, mare fan de:

  • comunicate pompieristice,
  • poze cu șantiere,
  • și tăceri criminale când vine vorba de bunurile de retur și salubritate.

Incisiv de Prahova a fost singurul ziar care:

  • a legat numele lui Polițeanu de:
    • haosul gunoiului,
    • licitațiile ratate,
    • influența fostului ofițer SRI lipit de operator,
    • dezastrul de la ADI Deșeuri;
  • i-a cerut public să explice:
    • de ce nu urlă pentru recuperarea bunurilor de retur;
    • de ce nu forțează ADI să aplice penalitățile;
    • de ce preferă spectacolul ieftin în loc de bătălia grea a patrimoniului public.

Acum, când Curtea de Conturi confirmă până la virgulă ce scriem noi, primarul are două opțiuni:

PH (1)

  1. Să rămână în istorie ca primarul care a dormit pe 10 milioane de euro în bunuri de retur.
  2. Sau să înțeleagă că fiecare zi de tăcere îl împinge mai aproape de zona penalului, acolo unde “incisivii” devin martori, nu doar jurnaliști.

FOȘTUL SRI, LICITAȚII PE LEGI ABROGATE, ADI DEȘEURI, PREFECTURA – DISTRIBUȚIA COMPLETĂ A UNUI FILM PENAL CONFIRMAT DE CURTEA DE CONTURI

Incisiv de Prahova a scris, singur împotriva tuturor, despre:

  • Ciobanu Daniel, fost ofițer SRI, conectat la operatorul de salubritate – un caz școală de “servicii la gunoi”;
  • Prefectura Prahova, cu acțiunea împotriva HCL 52/2025, prin care se anula ilegal contractul cu Brantner‑Roeco, deschizând larg ușa pentru haosul total al gunoaielor;
  • ADI Deșeuri, transformată din paznic al interesului public în secretara docilă a operatorului.

Curtea de Conturi nu dă nume proprii, dar face mai mult:

  • descrie mecanismul;
  • constată neintegrarea bunurilor de retur în domeniul public;
  • subliniază lipsa de monitorizare și control;
  • legitimează, ca instituție supremă de audit, ceea ce noi am pus cap la cap, piesă cu piesă, în anchetele noastre.

Când am scris toate astea, eram “singurii nebuni din sat”.
Acum, satul află că nebunii aveau dreptate, iar cei “normali” au girat, prin acțiune sau tăcere, un jaf organizat.

INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A SPUS TOTUL, DE LA ÎNCEPUT. ACUM, CURTEA DE CONTURI PUNE ȘTAMPILA.

Să fie foarte clar:

  • Noi am descoperit povestea bunurilor de retur.
  • Noi am publicat, în exclusivitate, detaliile raportului Lexexpert.
  • Noi am scris, în premieră, despre cele 65.000 de bunuri de 10 milioane de euro.
  • Noi am arătat spre Mihai Polițeanu, ADI Deșeuri, fostul SRI,Prefectură.
  • Noi am explicat penalitățile contractuale și FIID.
  • Noi am strigat că trebuie dosar la Tribunal.

Toate acestea, ANI LA RÂND, când:

  • televiziunile tăceau,
  • “analiștii” își vedeau de contractele cu primăria,
  • politicienii își făceau poze la rampă în fața sacilor de gunoi.

Astăzi, Curtea de Conturi:

  • preia subiectele noastre;
  • le traduce în limbaj tehnic;
  • le transformă în constatări oficiale, cu:
    • dosar,
    • termen‑limită,
    • recomandări obligatorii.

CONCLUZIE CU GHIOAGĂ:

CÂND PRESA FACE INVESTIGAȚIE ADEVĂRATĂ, CURTEA DE CONTURI NU MAI ARE ÎNCOTRO DECÂT SĂ CONFIRME

Acesta investigatie nu este doar un exercițiu de ironie.
Este actul de constatare publică că:

  • Incisiv de Prahova, ziarul nostru de investigații, a fost din nou înaintea tuturor;
  • că exclusivitățile noastre nu sunt povești de mahala, ci schelete din dulapul administrației locale și județene, scoase afară cu documente;
  • că adevărata presă de investigație nu așteaptă comunicate sterile, ci sapă, luminează, țipă, ține subiectul în viață până când:
    • Curtea de Conturi ajunge,
    • justiția e obligată să se miște,
    • iar cei care au tăcut rămân goi în fața opiniei publice.

Cei care ne‑au acuzat că exagerăm, că suntem prea duri, prea incisivi, au acum ocazia să mai citească o dată raportul Curții de Conturi, cu pixul în mână, și apoi să‑și ceară scuze.
Nu nouă. Cetățenilor.

Noi ne facem, în continuare, treaba:
să spunem adevărul, în exclusivitate, înaintea tuturor – chiar și înaintea Curții de Conturi. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații

Publicat

acum 56 de minute

pe

octombrie 22, 2026

De

Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură

Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul în care pozele, live-urile și „reformele” de pe Facebook nu mai ajută la nimic. Nu mai vorbim despre promisiuni politice, ci despre un lucru simplu, scris negru pe alb: executarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Pe 14 octombrie 2026, Curtea de Apel Ploiești a pus capac recursului formulat de U.A.T. Municipiul Ploiești și de primarul municipiului împotriva sentinței favorabile fostului arhitect-șef, Veronica Raduna.

Potrivit soluției publice de pe portalul instanțelor, Judecătorii:

  • admit excepția nulității recursului;
  • anulează recursul pentru neîncadrarea în motivele legale de recurs;
  • obligă U.A.T. Municipiul Ploiești la plata a 5.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă;
  • consemnează că soluția este „Definitivă”, pronunțată la 14.10.2026.

Tradus pentru contribuabili: administrația locală nu doar că a pierdut procesul, dar nici măcar nu a reușit să formuleze un recurs valid. Sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026 rămâne în picioare și devine linie obligatorie de urmat pentru Primărie. Bonus: 5.000 de lei din banii orașului, cheltuieli de judecată, pentru performanța de a te împiedica în propriul recurs.

Este genul de „eficiență” pentru care plătești integral fără să fi comandat serviciul. Un abonament „full options” la gafe juridice, facturat direct bugetului public.

Raduna trebuie repusă în drepturi. Nu blocată la coada de „reorganizare”

Prin anularea recursului, a rămas definitivă sentința Tribunalului Prahova din 31 iulie 2026, care prevede, fără loc de interpretare creativă:

  • anularea raportului de evaluare a performanțelor profesionale ale Veronicăi Raduna;
  • anularea dispoziției de eliberare din funcția publică de conducere de arhitect-șef;
  • reintegrarea în funcția de arhitect-șef deținută anterior sau, dacă aceasta nu mai există, într-o funcție publică echivalentă;
  • plata tuturor drepturilor salariale aferente perioadei în care nu și-a exercitat funcția, actualizate și recalculate;
  • recunoașterea perioadei dintre concediere și reintegrare ca vechime în muncă, în specialitate și în grad profesional.

Aici se termină libertatea administrației de a inventa „scenarii de lucru”, „opțiuni strategice” sau „reorganizări profunde”. O hotărâre definitivă nu e program politic, e ordin de executat.

Primăria trebuie să spună clar, nu prin șoapte pe holuri, ci prin acte:

  • ce documente a emis pentru reintegrarea Veronicăi Raduna;
  • cum asigură revenirea efectivă în funcție (nu doar „pe hârtie”);
  • ce măsuri a luat pentru plata drepturilor salariale restante, actualizate și recalculate, așa cum a dispus instanța.

Nu contează cine plânge după birou, cine se supără că își pierde scaunul, cine trebuie „recompensat” cu o altă poziție caldă. Executarea unei sentințe nu este joc de societate, este obligație legală. Orice tergiversare sau „invenție de proceduri” în jurul acestei hotărâri definitive devine, la rândul ei, un subiect de control și, eventual, de anchetă.

De la arhitect-șef la „arhitectura intereselor”: era Pandele Roxana

În timp ce Veronica Raduna își căuta dreptatea prin tribunale, Primăria Ploiești se obișnuise cu altă „configurație urbanistică”: ascensiunea actualului arhitect-șef, Pandele Roxana.

Potrivit informațiilor și notelor interne aflate în posesia ziarului de investigații Incisiv de Prahova, în perioada în care Raduna era în „era” funcției:

  • au fost formulate mai multe plângeri penale pe numele Pandelei Roxana de către diverși constructori, nemulțumiți de „manevrele” de la Urbanism;
  • numele ei este legat de firma ARBY PROIECT, în care ar figura – conform acestor surse – ca asociată prin intermediari;
  • „controalele” de la Urbanism ar fi fost descrise ca având un traseu familiar: dacă vrei „intrare în legalitate”, treci mai întâi pe la firma „noastră”.

Asupra acestor suspiciuni și acuzatii se pot pronunța doar organele de anchetă și instanțele de judecată. Însă, coroborate cu documentele analizate, ele sugerează tabloul unei direcții publice capturate de interese private, în care funcția de arhitect-șef pare mai apropiată de un portofoliu de business decât de o misiune administrativă.

Urbanism cu dedicație: ieși din ilegalitate, dar treci pe la ARBY

În mijlocul acestei „reorganizări de firmă”, ARBY PROIECT nu apare ca un jucător oarecare, ci ca un nod prin care trec contracte, proiecte și nume „de casă”.

Un e-mail trimis de arh. Cosmin Duna (document prezentat în spațiul public) descrie foarte plastic această coregrafie. În mesaj se arată că, „în urma reorganizării firmei ARBY PROIECT”, trebuie cesionate două contracte privind PUZ-urile Traian și Upetrom către S.C. PLANNING CITIES S.R.L.

Detalii relevante din mail:

  • ARBY PROIECT cesionează contractele, dar „pe partea de proiectare” aceiași oameni rămân la butoane: „Pe partea de proiectare tot eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor, deoarece o să fim în continuare proiectanți de specialitate.”
  • beneficiarilor li se cere explicit: „Așadar vă rog să semnați cele două contracte de cesiune și să ni le trimiteți înapoi.”
  • se menționează că „dosarul pentru Traian este aproape gata”, urmând verificarea taxelor, care vor fi comunicate ulterior, printr-un alt e-mail.

Semnătura electronică încheie protocolar: „Cu stimă, arh. Cosmin Duna, tel. 07…”.

Satiric vorbind, „reorganizarea” pare mai degrabă un joc de „scoate firma, bagă firma, dar păstrează oamenii”. Contractele se plimbă între ARBY PROIECT și PLANNING CITIES S.R.L., dar proiectanții rămân aceeași: Cosmin Duna și Mirela Crăciun.

Mirela Crăciun – „omul bun la toate”: de la PUZ-uri la directorat

Numele Mirela Crăciun nu apare doar în mailul cu PUZ-urile Traian și Upetrom. Conform informațiilor obținute de redacție, aceasta ar fi fost „omul de încredere” al arhitectei-șef Pandele Roxana, împinsă către un post cald în interiorul administrației: director general adjunct în Primărie.

Concursul, însă, s-a transformat – potrivit surselor – într-un scurtmetraj tragicomic:

  • candidata nu reușește să promoveze examenul;
  • „nota” obținută este descrisă de sursele care au relatat episodul drept o „notă de toată frumusețea rușinii”.

Pe de o parte, avem un nume implicat, alături de arh. Cosmin Duna, în proiectarea unor PUZ-uri (după cum reiese din e-mailul în care apare formula „eu și Mirela Crăciun o să ne ocupăm până la finalizarea PUZ-urilor”). Pe de altă parte, aceeași persoană este împinsă către un post de conducere în Primărie, dar cade la proba de competență.

Imaginea rezultată: cine nu intră pe ușa examenului încearcă pe geamul influenței.

Când arhitectul devine acționar: ARBY PROIECT și combinațiile de la Urbanism

Potrivit notelor și informațiilor obținute de Incisiv de Prahova, Pandele Roxana ar fi asociată în firma ARBY PROIECT „prin interpuși”, alături de un „personaj cu funcție mare de răspundere” din Primăria Ploiești.

Schema descrisă de surse, pusă în registru de pamflet, arată așa:

  1. Primăria, prin arhitectul-șef, „vede” problemele de legalitate ale unor construcții.
  2. Urmează controale, presiuni, blocaje administrative.
  3. Soluția miraculoasă către „intrarea în legalitate” ar trece, informal, prin firma ARBY PROIECT, unde apar oamenii „de casă” din zona de proiectare.
  4. Aceeași rețea de nume migrează între firme private (ARBY PROIECT, PLANNING CITIES S.R.L.) și tentative de funcții de conducere în Primărie.

Dacă aceste suspiciuni se confirmă, prin anchete și hotărâri ale instituțiilor statului, nu mai vorbim doar de un conflict de interese, ci de un manual de capturare a unei direcții publice de către o structură privată.

Până atunci, însă, rămânem la nivelul investigațiilor de presă, al documentelor și al relatărilor de surse, care trebuie analizate de organele de cercetare penală. Pamfletul nu ține loc de dosar penal, dar poate descrie caricatural mecanismul.

Când se clatină scaunul în Primărie, ministerul devine „escape room”

În acest decor urbanistic, intră în scenă și componenta politică.

Potrivit informațiilor obținute de ziarul de investigații Incisiv de Prahova, Pandele Roxana este o USR-istă convinsă, la fel ca primarul „independent” Mihai Polițeanu, care, de facto, se sprijină pe aceeași zonă de influență și este descris de surse ca jucând „jocurile penale pe linie de urbanism” în tandem cu aceasta.

Sursele indică faptul că:

  • Pandele Roxana ar fi încercat, prin intermediul partidului USR, să îi „ia locul” lui Marius Albișor la Inspectoratul de Stat în Construcții (ISC);
  • în ultimele zile, aceasta ar fi făcut „audiență” la ministerul de resort, în speranța unui transfer acolo, pentru a nu-și pierde sinecurile și avantajele acumulate la Urbanismul Ploiești;
  • problema este că atât ea, cât și primarul Polițeanu „s-au trezit târziu”: partidul care îi sprijinea nu mai este la guvernare, fiind „azvârlit ca o măsea stricată” din Executiv, după acuzele de rău făcut României și populației.

În acest context, mișcarea percepută de surse ca o „manevră subterană” a tandemului Polițeanu–Pandele ar avea două obiective:

  • să își păstreze privilegiile și controlul asupra Urbanismului din Ploiești, descris în anchete ca „ilegal” și orientat către firme de casă;
  • să evite punerea în aplicare plenară și rapidă a hotărârii instanței de repunere în drepturi a Veronicăi Raduna, arhitectul de drept al municipiului.

Sursele Incisiv de Prahova subliniază că Pandele Roxana este vizată de „atâtea plângeri și dosare penale” încât tupeul de a negocia simultan poziții în minister, de a se ține strâns de scaunul de la Urbanism și de a face jocurile imobiliare în municipiu pare greu de digerat chiar și într-o administrație obișnuită cu scandalul.

De la birou cu familia Costea, la condus orașul „după bunul plac”

Aceleași surse ridică o întrebare legitimă: cum se face că o funcționară care, la începutul activității, își desfășura munca într-un birou alături de familia Costea (soț și soție) ajunge, ani mai târziu, să conducă, practic, urbanismul unui întreg oraș „după bunul plac”, cu organele de cercetare penală aparent adormite?

Relatările indică și un amestec bizar de viață privată și funcție publică: Pandele Roxana și dl. Costea ar fi fost văzuți în public, la teatru, îmbrățișându-se și sărutându-se, detalii care, deși țin de sfera personală, alimentează percepția că rețeaua de influență la Urbanism este mai degrabă una de tip „trib personal” decât de profesionalism administrativ.

Concluzia satirică formulată de surse este tăioasă: „așa e USR-ul, în general, ca partid, și acesta este un trio benefic pentru toate părțile – în afară de constructori și antreprenori, pe care îi jecmănește, sub privirile impasibile ale autorităților”.

Urbanism politic: USR pleacă, PSD revine, scamele rămân?

Schimbarea contextului politic este și ea parte a tabloului. Sursele citate își exprimă speranța că, odată cu revenirea PSD la guvernare, aceste „scame” care afectează viața publică, antreprenoriatul și instituțiile statului vor fi îndepărtate.

Mesajul este clar, în cheie de pamflet:

  • dacă organele de cercetare penală rămân „impasibile” și „au orbul găinii”,
  • dacă ministerele devin simple „escape room-uri” pentru funcționari în dificultate,
  • dacă direcțiile de urbanism continuă să fie percepute ca SRL-uri cu ștampilă publică,

atunci schimbarea de la guvernare nu va fi decât o rotire de sigle pe ușă, nu o curățare a mecanismelor.

Epilog: Primăria – SRL cu ștampilă sau instituție publică?

Revenirea Veronicăi Raduna în drepturi, consfințită de Curtea de Apel Ploiești, coroborată cu documentele privind ARBY PROIECT, cesiunile către PLANNING CITIES S.R.L., numele Mirela Crăciun și arh. Cosmin Duna, precum și relatările despre tandemul Pandele Roxana – Mihai Polițeanu și combinațiile politice din jurul USR, ridică aceeași întrebare incomodă:

A avut Ploieștiul o Direcție de Urbanism sau un hub de contracte, interese și combinații, camuflat sub denumirea de „serviciu public”?

Curtea de Apel Ploiești și-a făcut partea: a restabilit poziția unui funcționar îndepărtat abuziv și a sancționat juridic recursul stângaci al Primăriei.
Rămâne ca:

  • instituțiile de control,
  • procurorii,
  • dar și opinia publică

să decidă dacă ceea ce s-a întâmplat la Urbanismul Ploieștiului sub „era Pandele” și protecția politică aferentă reprezintă doar un eșec de management sau un sistem bine uns de interese private și complicități politice.

Până atunci, concluzia de pamflet rămâne valabilă, cu o notă actualizată:

Primăria Ploiești a proiectat un abuz, l-a turnat în beton, iar Curtea de Apel a venit cu buldozerul legal.
Restul – ARBY, PUZ-uri, cesiuni, „oameni de încredere”, examene picate, plângeri penale, audiențe la minister, USR scos de la guvernare și speranța că PSD va curăța „scamele” – sunt doar anexe la arhitectura dezmatului.

Vom reveni. (Cristina T.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă

Publicat

acum 56 de minute

pe

octombrie 22, 2026

De

Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar

În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu și drepturile tale.
Comisarul-șef Vitalie Josanu, președintele S.P.R. „Diamantul”, a aflat pe pielea lui cum arată „statul de drept” când șefii decid că e mai comod să te execute pe întuneric.

Omul a fost destituit din Poliție pe 19 februarie 2025. Motivul? Două articole pe site-ul sindicatului și o emisiune TV. Adică exact ce scrie în Constituție că ai voie: libertate de exprimare.
Instrumentul? O notă „strict secretă” a D.G.P.I., din 26 iunie 2024, pe care el n-a văzut-o niciodată. Nici nu prea avea cum – când ți se bagă ștampila de „strict secret” peste cap, tu rămâi, ca fraierul, doar cu efectele.

S.P.R. „Diamantul” a luat dosarul la puricat și ce a ieșit de acolo arată așa:
secret peste competență, proceduri „nesecrete”, dar interzise polițiștilor, cereri de declasificare îngropate, comisii de declasificare difuze ca Yeti. Și peste toate, o mare lecție: când sistemul se teme de sindicat, apasă butonul „strict secret”.

„Strict secret”, marca: cine nu are voie, pune!

Legea e clară chiar și pentru cine nu vrea să o citească:

  • Secretele de stat au trei niveluri: „strict secret de importanță deosebită”, „strict secret” și „secret”.
  • Cine poate pune „strict secret”? Demnitari – membri ai Guvernului, directori de servicii naționale de informații, funcționari cu rang de secretar de stat.
  • Un director general simplu poate pune, cel mult, „secret”. Maxim.

D.G.P.I. – căreia legea îi dă rolul de „poliție a secretelor” în MAI – s-a gândit că e păcat de atâta imaginație birocratică și a zis: de ce să respectăm limita „secret”, când putem să ne dăm mari cu „strict secret”?

Nota D.G.P.I. nr. 001834860 din 26 iunie 2024:

  • poartă nivelul „strict secret”;
  • numărul ei începe regulamentar cu „00”, exact ca în standarde, să știe toată lumea ce deosebit de importanți se cred unii;
  • D.G.P.I. a recunoscut în scris: e „Secret de Stat, nivel Strict Secret”.

Problema? D.G.P.I. nu e nici S.R.I., nici S.I.E., nici S.P.P., nici recunoscută ca serviciu național de informații. Conducerea ei n-are rang de secretar de stat.
Cu alte cuvinte: nivelul ăsta de secret nu aveau dreptul nici măcar să-l viseze din birou, dar l-au pus pe hârtie, cu tupeu instituțional.

Ironia maximă?
Instituția care „veghează la protecția informațiilor clasificate” a pus, cu mânuța ei, un nivel de secret pe care legea nu-i lasă să-l atribuie. Poliția secretelor a călcat singură pe becul… secret.

Standardele spun limpede: dacă nivelul de secret a fost pus de cineva neîmputernicit prin lege, informația se declasifică. Punct. D.G.P.I. a și citat articolul ăsta în alt proces, ca să ne explice doct că „doar în cazurile prevăzute de lege” se poate declasifica.
Exact în unul dintre acele cazuri se află nota lor.

Dar când secretul îți ține loc de argument, legea devine doar o broșură decorativă, bună de citat selectiv, nu de respectat.

 Autorizația care nu te lasă să vezi ce te condamnă

Când Josanu a cerut declasificarea actelor din dosarul său, i s-a răspuns cu o nonșalanță recepționistă:

„Cererea nu e utilă cauzei, întrucât dumneavoastră dețineți autorizație de acces la informații clasificate.”

Traducere:
– De ce să declasificăm, dom’le, că oricum ai acces?

Numai că, un pic mai devreme, aceeași structură de securitate a admis negru pe alb:

  • autorizația lui Josanu era doar pentru nivelul „secret de serviciu”, nu pentru secrete de stat.

Adică:

  • putea vedea actele „secret de serviciu” (Nota-raport a Direcției Control Intern),
  • dar nu avea voie să vadă Nota D.G.P.I., care fusese aruncată direct sus, la „strict secret”.

Și totuși, această notă strict secretă, inaccesibilă lui, era cea care îl băga în malaxorul disciplinar. Adică te judecăm după un act pe care nu-l vezi, nu-l cunoști și nu ai voie să-l contești. Varianta disciplinară a „ghici ghicitoarea mea”.

Când încă era polițist și avea nevoie de acte pentru apărare – secret.
Abia după ce a fost destituit și s-a dus în instanță, brusc, unele documente au devenit declasificabile: să aibă și cetățeanul ceva de citit, că doar nu mai e polițist, nu? Declasificare post-mortem profesional, pentru decor.

Declasificarea, comisia-fantomă și șeful-orchestră

Procedura internă de declasificare a I.G.P.R. (PS-IGPR-SS-16 din 20 septembrie 2022) spune frumos, de manual:

  • în 10 zile de la primirea cererii, șeful unității desemnează o comisie de cel puțin 3 membri;
  • se fac „argumente concrete”, se scrie proces-verbal;
  • dacă se menține secretul, se dă un răspuns motivat solicitantului;
  • informațiile devin „perimate” și nu mai pot rămâne secrete dacă subiectul a apărut deja în presă sau la TV.

Exact cazul lui Josanu:
Două articole publice + o emisiune TV = subiect cunoscut, digerat, comentat. Planul de verificare era despre ce știa deja toată lumea. Secretul era bun doar pentru o singură „periculoasă” persoană: omul cercetat.

Realitatea din dosar:

  • zeci de cereri de declasificare de la Josanu, colegi, S.P.R. „Diamantul”, FSANP, EUROPOL;
  • în loc de comisie: tăcere administrativă și „nu se justifică interesul altor persoane”;
  • cereri tratate ca simple petiții, de parcă oamenii cereau asfalt la uliță, nu acces la acte într-o procedură disciplinară.

Procedura spune că orice persoană fizică sau juridică poate cere declasificarea, fără să justifice un „interes special”.
I.P.J. Neamț, însă, a decis că nu „se justifică interesul altor persoane” – pentru că, nu-i așa, e foarte deranjant ca sindicatele și societatea civilă să întrebe: „Ce ascundeți acolo, mai exact?”.

Prima comisie apare abia după ce totul e gata:
– polițistul destituit,
– procedura încheiată,
– omul în instanță.

Comisia de declasificare, varianta românească: privighetoarea care cântă doar la parastasul drepturilor tale.

Regulile „NESECRET” pe care polițiștii nu au voie să le citească

Cireașa pe tort: procedurile interne depuse la Curtea de Apel Iași pe 19 octombrie:

  • poartă mențiunea „NESECRET”;
  • dar sunt „proprietatea I.G.P.R.” și se folosesc doar cu aprobarea unui șef.

Adică, legal, nu sunt clasificate. Practic, sunt ținute ca și cum ar fi secrete de stat.
Rezultatul? Polițiștii sunt obligați să respecte niște reguli pe care nu au voie să le vadă. Un fel de joc: „ghicește procedura, că altfel te sancționăm”.

Josanu a invocat în fața instanței singura procedură de declasificare pe care o cunoștea – cea din 2009 –, pentru că nimeni nu i-a spus că a fost înlocuită în 2022. E greu să fii „polițist model” când manualul de utilizare a propriilor tale drepturi e la „strict acces pentru inițiați”.

Ce înseamnă pentru orice polițist: azi e Josanu, mâine ești tu

Cazul Vitalie Josanu nu e un accident, ci un avertisment scris cu ștampilă roșie:

  1. Nivel de secret pus peste competență
    – Dacă D.G.P.I. poate să-și acorde, din pix, drepturi pe care legea nu i le dă, orice polițist devine un potențial dosar „strict secret” peste noapte.
  2. Reguli „nesecrete”, ținute departe de cei obligați să le respecte
    – Cum să te aperi corect, dacă nu știi după ce regulă te calcă?
  3. Cererile de declasificare care nu ajung niciodată la comisia prevăzută de procedură
    – Când comisia există doar în procedură, nu și în realitate, secretul nu mai apără statul, ci doar cariera unora.

Finalul e simplu și crud:
Un polițist a fost destituit pe baza unor acte pe care nu le-a văzut, după reguli pe care nu a putut să le citească, în timp ce instituțiile își acoperă propriile abuzuri sub umbrela „strict secret”.

Concluzie – Ce cere S.P.R. „Diamantul”: lumina aprinsă în beciul „strict secret”

S.P.R. „Diamantul” nu cere minuni, ci lucruri care, într-un stat normal, ar fi de bun-simț:

  • publicarea procedurilor interne ale I.G.P.R. care privesc drepturile polițiștilor și cererile cetățenilor;
  • ca orice polițist cercetat disciplinar să primească materialul de sesizare, așa cum chiar procedurile I.G.P.R. prevăd;
  • ca cererile de declasificare să ajungă la comisiile prevăzute de procedură, în termenele scrise, nu la „coșul de gunoi institituțional”;
  • ca cei care au pus Notei D.G.P.I. nivelul „strict secret” să explice, public și concret, în baza cărei împuterniciri legale au făcut-o.

Nu cerem favoruri. Cerem doar ca legea să fie aplicată și când nu convine șefilor.
Cazul Josanu arată ce se întâmplă când sindicatul își face treaba, iar instituțiile preferă întunericul: secretul devine scutul perfect pentru abuz.

S.P.R. „Diamantul” își asumă să spună răspicat:
Nu poți construi autoritatea Poliției pe dosare ascunse polițiștilor și pe proceduri ținute la sertar.
Dacă „strict secret” ajunge să fie paravanul abuzului, atunci singurul lucru care trebuie să rămână „strict secret” e cât de departe mai suportă oamenii așa ceva. (Cristina T.).

N.R. – Pamflet inspirat din cazul comisarului-șef Vitalie Josanu și dezvăluirile S.P.R. „Diamantul”

Citeste in continuare

Aveți un PONT?

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România. Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național? Garantăm confidențialitatea! Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503 Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com Departament Investigații - Secția Anticorupție

Știri calde

Exclusiv55 de minute ago

CURTEA DE CONTURI CONFIRMĂ: BINGO–ROSAL (“BINGO PENAL”) A JEFUIT CETĂȚENII DIN PRAHOVA! INCISIV DE PRAHOVA – SINGURUL ZIAR CARE A DEZVĂLUIT, ÎN EXCLUSIVITATE, FURTUL CELOR 65.000 DE BUNURI DE RETUR! (DOCUMENTE)

INCISIV DE PRAHOVA LOVESTE DIN NOU: CURTEA DE CONTURI NE DA DREPTATE! SINGURUL ZIAR CARE A ARĂTAT, ÎN EXCLUSIVITATE, CUM...
Exclusiv56 de minute ago

Arhitectura dezmatului (II). Urbanism cu scaunul în valiză: Raduna are hotărâre definitivă, Pandele și Polițeanu au de dat explicații

Primăria a proiectat îndepărtarea. Instanța i-a prăbușit construcția pe procedură Cronica unui abuz administrativ la Ploiești a ajuns în punctul...
Exclusiv56 de minute ago

Strict secret: cum își ascund șefii M.A.I. abuzurile sub ștampilă

Polițistul care n-a avut voie să-și vadă propriul dosar În România anului 2026, ai voie să aperi legea, dar nu...
Exclusiv56 de minute ago

Camere, tăcere și confidențialitate la kilogram: cum își filmează MAI polițiștii, iar ANSPDCP se uită în altă parte

În aproape patru ani, Ministerul Afacerilor Interne și inspectoratele din subordine au transformat camerele de supraveghere în instrument de control...
Exclusivo zi ago

M.A.I. – „Strict secret”: cum îți pierzi uniforma cu o notă pe care n-ai voie s-o vezi, dar trebuie s-o respecți

În România, poți fi dat afară din Poliție pentru ce-ai spus la televizor și pe site-ul sindicatului, în timp ce...
Exclusivo zi ago

I.P.J. Prahova – „Boala Alzheimer” în uniformă (Episodul 6). Burlan Marius-Daniel – ecoul care minte în loc să clarifice

I.P.J. Prahova – Memoria de serviciu: funcționează numai în interesul echipajului Episodul 6. Burlan Marius-Daniel – ecoul cu antet și...
Exclusivo zi ago

Protejat: I.P.J. Prahova, „filiala” Băicoi (III): Cum se spală imaginea, se bat oameni și se servesc combinații în oraș

Nu există niciun rezumat deoarece acesta este un articol protejat.
Exclusivo zi ago

Cursanți pe banii lor, șefi pe banii statului. Cum a inventat M.A.I. „alocarea anterioară” ca să nu-și trimită polițiștii acasă, dar să-i trimită sigur în instanță

Bilet doar dus: spre curs, nu și spre casă Cine a spus că drumul spre „perfecționare profesională” e greu, n-a...
Exclusivo zi ago

I.P.J. Prahova – „Doamna Treabă Mare” își caută turnătorii: SRPCIV Prahova, de la permise la normă la vânătoare de „dușmani ai poporului”

Vânătoare de „șopârle”: după scandal, nu se caută vinovații, ci sursele ziarului Ca urmare a articolului de investigație publicat de...
Exclusivo zi ago

Concediu pe hard mode: polițistul la șanț, sporul la sertar, iar IPJ-ul la bătut câmpii

Curtea de Apel Târgu Mureș: „IPJ Bihor, luați loc, nota 4. Refaceți indemnizațiile!” Curtea de Apel Târgu Mureș a dat...
Exclusiv3 zile ago

Dosarul Antigrindină – Partea a XV‑a – Cum a devenit hârtia scut balistic pentru iodură. Minciunile oficiale ale „Mafiei Antigrindină”, sub protecția Gărzii de Mediu și a APM Prahova. Documente!

Investigație proprie realizată în exclusivitate de ziarul de investigații Incisiv de Prahova. În România, iodura de argint nu cade doar...
Exclusiv3 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 5). Dumitrache & Stanciu – corul „așa zice șefu’, așa declar și eu

După ce i-am trecut prin bisturiu pe: Picior Florin-Alexandru – agentul-spray prins de propriul body-cam, Mataiche Marian – Rambo de...
Exclusiv3 zile ago

IPJ Prahova, „filiala” Băicoi (II). Comandanta care urlă la victime: Elena-Laura Bulei, șefa Poliției Băicoi cu gura mai mare decât legea

Grădinița de cadre – ediția Baicoi: bătaie, botezuri și băi de „apă vie” la Poliția lui Pinochio & prietenii (aici)...
Exclusiv3 zile ago

I.P.J. Prahova? MITREA, „DOAMNA TREABA MARE”, LA COMANDĂ: CUM SE FABRICĂ HAOSUL LA SRPCIV PRAHOVA

SRPCIV Prahova, structură care ar trebui să fie un pilon al siguranței rutiere, funcționează, potrivit relatărilor interne și investigatiilor Incisiv...
Exclusiv4 zile ago

I.P.J. Prahova – „Boala alzheimer” în uniformă (Episodul 4). Achim Petronel – șeful care ține lacătul pe ușa legii

După ce i-am așezat pe masa de disecție pe: agentul-spray Picior Florin-Alexandru (Episodul 2), „Rambo” de serviciu Mataiche Marian (Episodul...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Taxi Heathrow London

Depozit Otel Bucuresti

Top Articole Incisiv