Când cerul face ce n‑au făcut miniștrii: doi ani fără rachete, doi ani cu adevărul în câmp

Două lucruri nu pot fi mituite: timpul și cerul.
Timpul a trecut, iar cerul – lăsat, în sfârșit, două sezoane la rând fără rachete, ioduri și „optimizatori de precipitații” – a depus declarație sub jurământ, în lanurile din Prahova.

După ce în 2024–2025 statul a pus pe pauză, de voie‑de nevoie, experimentul antigrindină în Prahova, iar în 2025 întreg Sistem Național Antigrindină și de Creștere a Precipitațiilor (SNACP) a intrat în șomaj tehnic, cu zero rachete trase și aproape 100 de milioane de lei tocați pe pază și conservare (confirmă Corpul de Control al prim‑ministrului – CCPM), s‑a întâmplat blasfemia supremă pentru birocrați:

• a plouat fără aprobare,
• a rodit fără „servicii active în atmosferă”,
• iar cifrele oficiale au început să dea cu minus propagandei.

În timp ce AASNACP păzea cu sfințenie infrastructura care nu făcea nimic, câmpurile au început să vorbească în singurul limbaj pe care nu‑l pricepe „mafia antigrindină”: producția la hectar.

Direcția Agricolă Prahova a pus pe masă cifrele pentru anul 2025 – anul fără rachete:

• grâul – cea mai bună producție din perioada 2014–2025;
• rapița – cea mai bună producție din aceeași serie;
• orzul și legumele de câmp – valori foarte ridicate;
• floarea‑soarelui – în jurul mediei multianuale.

Nimeni serios nu spune că simpla oprire a rachetelor a adus recolta. Dar un lucru este matematic: lozinca „fără sistem moare agricultura” s‑a înecat în propriile cifre oficiale.

Curtea de Conturi, Corpul de Control, Comisia de Mediu & Incisiv de Prahova: de la „pamfletari” la probatoriul oficial

Ce scria Incisiv de Prahova ani la rând în articole și pamflete a ajuns, cu ștampilă, în rapoarte de stat:

Curtea de Conturi a României:

• Programul SNACP 2010–2024: realizat doar ~39%, plătit ca și cum ar fi 100%;
• niciuna dintre cele 2 unități de creștere a precipitațiilor nu a fost realizată;
• cele 6 unități de combatere a căderilor de grindină funcționale – neomologate;
• hectarele „protejate” au fost desenate mai mult în Excel decât pe câmp;
• eficiență „estimativă”, nu demonstrată;
• recomandări de audit ignorate sistematic.

Comisia pentru Mediu a Senatului:

• recunoaște lipsa studiilor științifice reale;
• constată controversa serioasă privind impactul asupra mediului și asupra regimului de precipitații;
• cere suspendarea și reglementarea sistemului de la zero.

Administrația Națională de Meteorologie (ANM):

• clarifică rolul său: dă prognoza, nu „ține de sfoară norii chimici” ai AASNACP.

Fermierii din Prahova & Incisiv de Prahova:

• strigă, de ani de zile: „nu mai trageți în nori peste capul nostru, fără studii, fără transparență, fără răspundere!”.

Toate aceste „voci” disparate, odată puse cap la cap, au devenit dosar. Iar acum, conform comunicatului publicat la 04.08.2026 de Forumul Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (Forumul APPR), tabloul este complet: nu mai vorbim doar de pamflet, ci de un caz ștampilat din toate direcțiile.

Sistem național sau SRL cu un singur client? Raportul Corpului de Control spune pe șleau

Sinteza raportului de control al CCPM la AASNACP – indicată explicit de Forumul APPR ca „sursă oficială” (disponibilă pe control.gov.ro) – confirmă, pe rând, toate suspiciunile:

• Programul 2010–2024: grad de realizare ~39%;
• niciuna dintre cele 2 unități de creștere a precipitațiilor nu a fost realizată;
• omologarea celor 6 unități de combatere funcționale nu a fost finalizată;
• după 2024 nu a mai fost aprobat niciun program subsecvent.

În 2025:

• zero intervenții active în atmosferă;
• dar cheltuieli totale de 94,167 milioane lei, dintre care
  • 80,937 milioane lei doar pentru conservarea și paza infrastructurii.

În plus:

• licențele și operatorii au fost selectați în afara unui cadru competitiv;
• în perioada 2022–2024, serviciile de operare și cercetare au fost atribuite prin negociere cu un singur operator pentru fiecare unitate;
• criteriile din normele de aplicare au limitat accesul operatorilor străini, deși legea îl permite.

Tradus pe limba satului: „sistem național” cu concurență zero, licitații cu un singur câștigător, rachete neomologate și bani publici garantați.

Știința, la sertar. Norii – expertul independent obligatoriu

Raportul CCPM, citat de Forumul APPR, mai lovește într‑un punct cheie:

• nu au fost contractate servicii de evaluare a impactului asupra mediului și asupra regimului de precipitații;
• în perioada 2022–2025, AASNACP nu a achiziționat servicii independente de monitorizare a activității unităților de combatere a grindinei;
• consiliile consultative nu s‑au întrunit anual, cum ar fi trebuit;
• nu s‑a clarificat cauzalitatea incidentelor produse la lansarea rachetelor;
• o parte dintre rachete au expirat din cauza nerespectării obligațiilor contractuale, generând cheltuieli suplimentare.

Pe românește: nimeni nu a verificat serios dacă „tunurile de nori” chiar fac bine, dar toată lumea a încasat bani pentru a le ține aprinse – sau măcar păzite – până expiră.

Forumul APPR, în comunicatul său, pune diagnosticul fără menajamente:

„Sistemul nu trebuie repornit și nu trebuie să primească noi alocări în forma actuală, în absența unor evaluări independente și publice care să demonstreze eficiența, siguranța și oportunitatea sa economică.”

Și mai clar:

Forumul APPR nu contestă nevoia reală și urgentă de protejare a culturilor împotriva grindinei,
dar contestă reluarea automată a unui sistem care:

• nu și‑a demonstrat eficiența prin evaluări independente;
• nu are studiu public de impact;
• nu oferă garanții privind gestionarea responsabilă a banului public.

Asta, după ani în care fermierii ce se opuneau tragerilor erau făcuți „anti‑știință”, „isterici” sau „manipulați”.

Tánczos Barna între două republici: Racheta și Cerul Liber

Viceprim‑ministrul Tánczos Barna, ministru interimar al Agriculturii, a apărat luni la rând, în platourile TV, aceeași placă:

• „nu avem studii, deci trebuie repornit sistemul ca să le facem”;
• „nu e corect ca Prahova să decidă pentru Călărași”;
• „fermierii se tem de progres”.

În spatele camerelor, însă, se adunau la dosar:

• Comisia pentru Mediu a Senatului – care recunoștea lipsa studiilor, contestarea sistemului și nevoia de suspendare;
• Curtea de Conturi – care arăta cum s‑au cheltuit banii, cum s‑a călcat legea și cum nu s‑a demonstrat eficiența;
• Corpul de Control – care certifica lipsa studiilor de mediu, lipsa monitorizării independente și licitațiile cu un singur câștigător.

Peste toate, norii au făcut ce nu mai apucaseră să facă de ani de zile: să plouă fără să ceară voie.

În fața acestei grămezi de adevăr, Tánczos Barna s‑a trezit, pentru prima dată, nu între „da” și „nu”, ci între zgomot și liniște.
A ales – fie din calcul politic, fie strâns cu ușa de realitate – liniștea:

• nu a repornit sistemul în Prahova;
• nu a semnat hotărârea de Guvern care să trimită din nou rachetele peste câmpurile prahovene;
• a lăsat cerul două sezoane să vorbească fără portavoce chimică.

Scrisoarea fermierilor din Prahova: „Nu vă mulțumim pentru rachete, ci pentru pauză”

În acest context, s‑a născut scrisoarea fermierilor prahoveni, adresată direct lui Tánczos Barna și semnată de Adrian Mocanu, președintele Asociației Producătorilor Agricoli de Cereale și Plante Tehnice Prahova – document publicat și analizat de Incisiv de Prahova.

Nu este o odă de curte. Este un act de constatare morală:

• scris de oameni care au cerut explicit oprirea tragerilor până la studii independente;
• care au fost făcuți „anti‑știință” și „isterici”;
• și care au văzut, cu ochii lor, cum arată câmpul cu sistemul oprit și cum arăta cu sistemul activ.

Fermierii îi spun, negru pe alb, vicepremierului:

• există hotărâri care schimbă bugete și guverne – și rareori hotărâri care schimbă cerul;
• decizia (sau indecizia) de a nu reporni sistemul în Prahova a însemnat, în fapt, a lăsa cerul să fie liber;
• norii „nu citesc hotărâri, nu urmăresc sondaje, nu se tem de conferințe de presă. Ei cunosc doar limbajul vechi al libertății”;
• lăsați în pace, norii „și‑au reluat meseria de dinaintea ministerelor, licitațiilor, procedurilor și contractelor. Au început să plouă. Nu peste rapoarte. Nu peste statistici. Ci peste rădăcini.”

Scrisoarea notează ceea ce birocrația refuză să accepte:

„Numai oamenii slabi se prefac că știu totul.
Numai oamenii puternici acceptă că adevărul trebuie verificat.”

„Îndoiala, atunci când vine din grijă, este una dintre cele mai curate forme ale curajului.”

„Uneori cea mai bună intervenție asupra naturii este respectul.”

Și, poate cel mai dur pasaj pentru orice decident care se crede proprietar de cer:

„O lege poate fi abrogată. Un guvern poate fi schimbat. Un ordin poate fi retras.
Dar o ploaie căzută la timpul ei rămâne pentru totdeauna în bobul de grâu pe care îl va mânca un copil peste câteva luni.”

Forumul APPR intră în scenă: „Stop finanțării unei infrastructuri neverificate”

Dacă până ieri „anti‑sistem” erau doar fermierii din Prahova și Incisiv de Prahova, astăzi li se alătură oficial Forumul APPR – una dintre cele mai importante structuri profesionale federative din agricultura românească, membră CEPM și Farm Europe (conform propriului profil de pe pagina 3 a comunicatului).

În comunicatul de presă din 04.08.2026, Forumul APPR:

1. ia act de sinteza verificărilor CCPM la AASNACP;
2. constată deficiențe majore în:
   • implementarea programului;
   • utilizarea fondurilor publice;
   • concurența în selectarea operatorilor;
   • evaluarea impactului asupra mediului;
   • monitorizarea independentă a eficienței intervențiilor active;
3. spune clar că nu vorbim de simple „întârzieri administrative”, ci de un sistem care:
   • nu are mecanisme minime de evaluare transparentă și independentă;
   • nu poate demonstra impactul asupra mediului;
   • nu poate dovedi utilizarea responsabilă a banului public.

Și trage concluzia fără echivoc:

„Protejarea culturilor împotriva grindinei este o necesitate reală și urgentă.
Tocmai de aceea, sistemul nu trebuie repornit și nu trebuie să primească noi alocări în forma actuală, în absența unor evaluări independente și publice…”

Ce cere Forumul APPR Guvernului și MADR: „Stop la buton, porniți creierul”

Comunicat_presa_FAPPR_antigrindina_260804_113159 (1)

Forumul APPR formulează, în clar, un set de solicitări către Guvern și Ministerul Agriculturii (MADR), toate bazate pe raportul CCPM:

• Suspendarea oricărei decizii de reluare a intervențiilor active și a oricăror noi investiții în configurația actuală, până la finalizarea evaluărilor independente;
• Publicarea integrală și transparentă a concluziilor, recomandărilor și măsurilor dispuse în urma controlului, precum și modul în care instituțiile competente le aplică;
• Realizarea unui studiu independent de impact asupra mediului și regimului de precipitații;
• Evaluarea verificabilă a eficienței sistemului și a raportului cost‑beneficiu;
• Clarificarea răspunderii administrative și contractuale pentru:
  • procedurile necompetitive;
  • incidentele neinvestigate;
  • rachetele expirate;
  • cheltuielile suplimentare suportate de AASNACP;
• Analiză comparativă a alternativelor:
  • sisteme de avertizare timpurie;
  • extinderea asigurărilor agricole;
  • sprijin pentru măsuri directe de protecție a culturilor;
  • cu prioritate pentru soluțiile a căror eficiență poate fi demonstrată;
• Consultarea reală a fermierilor, prin funcționarea efectivă a consiliilor consultative și includerea organizațiilor reprezentative în deciziile privind viitorul politicilor antigrindină.

Pe scurt: Forumul APPR cere exact ceea ce fermierii din Prahova strigă de ani de zile, iar Incisiv de Prahova scrie în pamflete – doar că o face în vocabular tehnic și instituțional.

De la „laboratorul de sat românesc” la „administrator vremelnic”

Satul românesc a fost tratat, ani la rând, ca un laborator low‑cost pentru:

• „tehnologii noi” împinse cu H.G.;
• rachete și generatoare terestre;
• substanțe dispersate în nori;
• promisiuni de „hectare protejate”.

Fermierii prahoveni au refuzat să mai fie cobai.
Au scris, au semnat, au vorbit cu:

• Incisiv de Prahova;
• Curtea de Conturi;
• Comisia pentru Mediu a Senatului;
• Corpul de Control al prim‑ministrului.

În scrisoarea lor către Tánczos Barna notează sentința care ar trebui lipită pe fiecare ușă de birou din MADR și AASNACP:

„Civilizația începe cu adevărat în clipa în care omul încetează să creadă că este proprietarul lumii și acceptă că este doar administratorul ei vremelnic.”

Este lecția de bază pentru:

• orice ministru care se crede proprietar de nori;
• orice director care consideră că un bilanț de mediu din 2007 ține loc de studiu până în 2040;
• orice operator care crede că o licență dată fără concurență e mai tare decât o secetă.

Concluzie dură: când pamfletul, Forumul APPR și pământul spun același lucru

De la început, Incisiv de Prahova i‑a numit pe fermieri așa cum sunt:

Fermierii: eroii tragici ai gliei, finanțatori ai adevărului.

Ei sunt cei care:

• au plătit, din impozite, rachetele, infrastructura „păzită” și studiile necomandate;
• au suportat, direct în câmp, efectele deciziilor luate din birouri cu aer condiționat;
• au avut curajul să spună „STOP” când întreaga propagandă urla „MERGEȚI ÎNAINTE”.

Astăzi, după:

• rapoartele Curții de Conturi;
• concluziile Corpului de Control al prim‑ministrului (confirmate și asumate, ca bază de analiză, de Forumul APPR);
• poziția Comisiei pentru Mediu a Senatului;
• răspunsurile oficiale AASNACP și ANM;
• doi ani de cer lăsat să plouă și să tacă fără rachete;
• declarația limpede a Forumului APPR că sistemul nu poate fi reluat în forma actuală,

fermierii prahoveni își permit gestul rar de a mulțumi, în scris, unui vicepremier – nu pentru că i‑ar uita trecutul, ci pentru că, în ziua în care putea apăsa din nou pe butonul Republicii Rachetei, a ales (sau a fost obligat) să mai lase Republica Cerului Liber să trăiască doi ani.

Pe limba satului, verdictul rămâne același:

„Mulțumim că de data asta n‑ați mai experimentat pe noi.
Restul – legea, banii, răspunderea – le discutăm cu Curtea de Conturi, cu Corpul de Control, cu Forumul APPR și cu Instanțele.
Cerul, în schimb, și‑a dat deja verdictul: a plouat.”

Iar peste toată această poveste cu rachete expirate, licitații fără concurență și studii inexistente, rămâne un rezumat crud, pe care niciun comunicat nu‑l mai poate șterge:

Restul e doar argint în nori, plumb în minciuni și o tăcere tot mai greu de apărat în instituțiile prinse, de data asta, nu doar cu rachetele în cer, ci și cu legea călcată în picioare.

Interimat etern, competență terminală

Garda de Mediu Prahova a ajuns o instituție care trăiește din improvizații, interimate și telefonul „șefului de șef”. Conducerea se schimbă ca ștergătoarele la mașină: stânga-dreapta, înainte-înapoi, fără să curețe nimic, doar să întindă mizeria.

După episodul penibil cu „doamna de la achiziții”, ajunsă șefă de mediu fără să fi văzut în viața ei un teren plin de noxe, ci doar contracte pline de clauze, s-a revenit intempestiv la „clasicii în viață”: Dana Tudorache.
Schema, dezvăluită anterior de Incisiv de Prahova, arăta așa:
– șefa veche (Tudorache) e schimbată, fără explicații clare;
– e adusă o nouă șefă, produs pur-sânge al birourilor de achiziții;
– noua șefă calcă rău pe bec la București și ajunge în Comisia de Disciplină;
– în grabă, se reinstalează aceeași Tudorache, ca roata de rezervă uitată în portbagaj.

Instituția pare prinsă în „pielea goală”: zero stabilitate, zero criterii transparente, zero responsabilitate pentru cei care fac numirile. Un circ administrativ pe banii contribuabililor, pe sănătatea oamenilor și pe plămânii unui județ sufocat de poluare.

„Doamna de la butoane”: Tudorache, campioană la sesizări uitate și controale „la plezneală”

Revenită pe tronul verde al Gărzii de Mediu Prahova, Dana Tudorache nu strălucește nici prin viteză, nici prin fermitate. Din contră.
Sesizările importante se adună, trec termenele legale, iar cetățenii primesc, în cel mai bun caz, tăcere sau răspunsuri vagi. Reclamările privind poluarea, mirosul pestilențial, depășirile de noxe? Stau liniștite în sertare, până trece „valul” de indignare.

Controalele se fac „la comandă”, nu la nevoie. Unde nu convine, se opresc. Unde trebuie „acoperiți” unii, se închid ochii. Surse locale arată că, înainte să iasă echipele pe teren, se trece întâi pe la „sfătuirea” cu Diaconu, șeful de la Direcția Județeană de Mediu Prahova (DJM-PH). Nu se mișcă un comisar fără binecuvântarea dublă: Diaconu – Tudorache.

Lukoil, aer „curat” pe hârtie, cancer pe plămâni. Senzorii… verzi, oamenii… vineți

Cazul Lukoil este exemplul suprem al ipocriziei instituționale.

Publicația PH Online dezvăluia, la data de 25 mai 2026, sub titlul „Aer curat în Ploiești după închiderea rafinăriei Lukoil. Toți senzorii sunt «pe verde»! Garda de Mediu măsluia măsurătorile când funcționa rafinăria?”, o realitate care ar trebui să cutremure nu doar Ploieștiul, ci întreaga conducere a Gărzii de Mediu:

– Oprirea activității la rafinăria Lukoil a dus la o scădere imediată a poluării în Ploiești și în localitățile învecinate, Bucov și Berceni.
– Pentru prima dată după mult timp, măsurătorile calității aerului indică doar valori normale, marcate cu verde.
– În perioada de funcționare a rafinăriei, hărțile de monitorizare indicau frecvent alerte maxime (roșu), iar cetățenii reclamau aer toxic și un mediu periculos pentru sănătate.
– Deși senzorii arătau poluare masivă, rapoartele oficiale veneau „coafate”: după sesizări, Garda de Mediu spunea că „nu s-au înregistrat depășiri”, că totul se desfășoară „în limite legale”.

Coincidența letală: imediat ce se închide rafinăria, indicatorii trec brusc pe verde. Nu mai sunt depășiri, nu mai sunt vârfuri toxice, nu mai sunt roșii apocaliptice pe hărți. Subit, aerul „devine respirabil”.

PH Online notează că acest salt brusc spre „aer curat” exact în momentul opririi instalațiilor este dovada clară că măsurătorile erau cel puțin profund viciate, iar rafinăria, protejată de interese politice și economice.
Iar în spatele acestor „minuni statistice” stau, inevitabil, structurile Gărzii de Mediu – cu comandanți și comisari care semnează, avizează și mușamalizează.

Lukoil închis, aer curat. Lukoil deschis, Garda de Mediu „oarbă”

Faptul că poluarea severă a dispărut din Ploiești, Berceni și Bucov odată cu închiderea Lukoil, în timp ce în perioada de funcționare senzorii semnalau depășiri mari de substanțe cancerigene, dar rapoartele oficiale negau problemele, pune Garda de Mediu Prahova într-o lumină sinistră.

Cetățenii au aflat, după ani de suspiciuni, cine îi îmbolnăvea, de fapt. Garda de Mediu rămâne însă cu întrebarea la care nu vrea să răspundă: cine a măsluit, cine a închis ochii, cine a protejat?

Și, mai grav, de ce? În folosul cui?

„Rudenii verzi”: protejații Lukoil și rețeaua de pile

Ca tabloul să fie complet, în continuare există o afinitate suspectă pentru zona Lukoil. La societățile considerate „protejate” gravitează „nepoți, veri, verișoare” ai actualei conduceri, plantați strategic pe poziții de responsabil de mediu, după cum indică surse locale.

Acest sistem de rudenii în jurul companiilor grele de pe piață arată mai degrabă a feudă decât a stat de drept: nu contează competența, ci legătura de sânge și firul de telefon.
Iar când istoria recentă arată că Lukoil nu primea amenzi reale pentru depășiri, deși aerul îți topea plămânii, întrebarea este simplă: cine apăra, de fapt, mediul? Garda sau rafinăria?

Vătaful suprem: Diaconu, două instituții în buzunar, Tudorache la buton

În Prahova, șeful neoficial peste mediu nu e „legea”, ci Vătaful de la DJM-PH. Diaconu controlează, în fapt, două instituții esențiale: Direcția Județeană de Mediu și Comisariatul Județean al Gărzii de Mediu Prahova.

Comisariatul este condus de nimeni alta decât Dana Tudorache, fost șef de cabinet al lui Diaconu pe vremea când acesta era comisar general al Gărzii Naționale de Mediu (GNM). Adică o relație veche, de sistem, nu o „coincidență administrativă”.

În fiecare dimineață, după cum descriu surse interne, ordinea de zi nu se naște în sediul Gărzii, ci vine „de sus”:
– Directorul DJM-PH trasează temele;
– După indicații, Dana Tudorache „împrăștie” comisarii pe teren;
– Controlul nu e aleatoriu, nici obiectiv: se merge preferențial, pe anumite societăți, în timp ce altele rămân sub clopot de protecție.

Cu alte cuvinte, Direcția și Garda nu sunt două instituții independente, ci un singur mecanism cu un singur centru de comandă. Iar când același om controlează și norma, și verificarea normei, rezultatul este previzibil: companiile „de casă” respiră ușurate, cetățenii respiră ce mai rămâne.

Bodycam-uri, drone și… somn: tehnologie de decor, zero voință

Doamna ministru se laudă zgomotos că a dotat comisariatele Gărzii de Mediu cu bodycam-uri, drone, echipamente de monitorizare performante. Imagini moderne, cu comisari digitalizați, gata să filmeze și să măsoare orice moleculă de poluant.

În realitate, la Prahova, tehnologia stă mai mult în dulap decât pe teren.
Bodycam-urile nu filmează abuzurile, dronele nu survolează „sfinții protejați”, echipamentele nu tulbură liniștea marilor poluatori.
Investiția există pe hârtie și în comunicate. Pe teren, tot „ochiul închis” și „pixul obedient” fac agenda.

Colaborare zero cu primăriile. Singurul partener: telefonul „de sus”

Administrarea locală, primăriile, comunitățile – toate ar trebui să fie parteneri de bază pentru Garda de Mediu, mai ales într-un județ sufocat de industrie, trafic și gropi de gunoi.

În practică, colaborarea cu administrația locală lipsește cu desăvârșire.
Nu există campanii reale comune, nu există strategii coerente, nu există front comun împotriva poluării.
Există, în schimb, un alt parteneriat, mult mai eficient: cel dintre Diaconu și Tudorache, alimentat de ordinul de zi dat dimineața și de împărțirea „preferențială” a controalelor.

Mașina statului, taxi de navetă: comisarul-șef, privilegiu pe patru roți

În timp ce legea interzice clar folosirea în interes personal a mijloacelor de transport ale instituției, la Garda de Mediu Prahova practica este inversă.
Conform informațiilor din interior, comisarul-șef Dana Tudorache folosește zilnic mașina instituției pentru navetă, ca și cum ar fi taxi personal cu plinul făcut de contribuabil.

În timp ce mașina duce și aduce conducerea, poluarea duce și aduce boli, iar cetățenii merg la muncă pe banii lor, comisarul-șef merge la muncă pe banii tuturor, sub umbrela „misiunii de serviciu”.
Un lux mic, dar grăitor, într-o instituție care ar trebui să fie exemplu, nu model de „merge și așa”.

Concluzie: Garda de Mediu Prahova, între pamflet și dosar penal

Din afară, tabloul Gărzii de Mediu Prahova, așa cum reiese din dezvăluirile Incisiv de Prahova și PH Online, arată mai degrabă a pamflet prost scris decât a administrație responsabilă:

– Interimate făcute „la plezneală”, fără transparență.
– Comisari-șefi care depășesc termene la sesizări și aleg controalele „după față, nu după faptă”.
– Un vătaf (Diaconu) care controlează și Direcția, și Garda.
– Afinități suspecte față de Lukoil și societăți „protejate” prin nepoți, veri și verișoare.
– Tehnologie modernă (bodycam, drone) ținută la „decor”, nu la treabă.
– Mașinile de serviciu transformate în navete personale.

În timp ce aerul din Ploiești s-a curățat brusc după închiderea rafinăriei, aerul din jurul Gărzii de Mediu Prahova rămâne irespirabil: îmbibat de complicități, frică, obediență și dispreț față de cetățean.

Adevărata poluare nu mai este doar în aer și apă. E în modul în care sunt numiți și menținuți în funcție cei care ar trebui să le apere. Iar cât timp Tudorache, Diaconu & Co. își coordonează „ordinea de zi”, pamfletul acesta riscă să fie, din păcate, nu doar satiră, ci cronica exactă a unui mediu de… batjocură. (Cristina T.).