Featured
Principalele motive pentru care plătim o energie mai scumpă sunt schimbările climatice, pandemia şi războiul din Ucraina
Preşedintele Centrului Român al Energiei spune că tranziţia la energie regenarabilă va dura, iar până când aceasta va deveni eficientă din punct de vedere al costurilor, va trebui să scoatem mai mulţi bani din buzunar pentru facturi.
Corneliu Bodea avertizează că această trecere la energie regenerabilă va depinde de gradul de acceptare al populaţiei, deoarece presupune costuri sociale, iar măsurile de tranziţie trebuie să ţină cont de acest aspect.
Preşedintele Centrului Român al Energiei mai spune că România are încă resurse energetice proprii semnificative, dar subliniază că ele trebuie puse dispoziţia partenerilor din Europa şi atrage atenţia că independenţa energetică este un obiectiv greşit în contextul actual, fiind mai degrabă vorba despre securitatea energetică a ţării.
Redăm principalele declaraţii ale preşedintelui Centrului Român al Energiei, Corneliu Bodea, sâmbătă seara, la emisiunea InSecuritate, de la Aleph News:
Corneliu Bodea: Cu siguranţă exista o criză a energiei de dinainte şi aş califica această criză pe trei paliere. Unul este al luptei împotriva schimbărilor climatice. Noi aveam o luptă pe care România a început deja să o resimtă înainte de apariţia pandemiei şi a războiului, o luptă de a identifica surse de producere a energiei care să fie prietenoase cu mediul, dar, aşa cum toată lumea constată, din păcate, simţim pe propria piele, schimbările climatice sunt o realitate şi ne afectează pe noi toţi şi economia mondială. De aceea principalul motiv care a alimentat creşterea preţurilor, în general global, dar preponderent pe România, a fost acela al alinierii la obiectivele de luptă împotriva schimbărilor climatice.
„Nu există o soluţie miraculoasă şi trebuie să fim pregătiţi de perturbări economice”
Corneliu Bodea: Al doilea palier este cel al pandemiei. Pandemia a contribuit substanţial la această criză, la exacerbarea creşterii preţurilor la energie prin aceea că a introdus o scădere nepregătită a consumului în perioadele de reducere a activităţii economice lucru ce a generat o problemă în ceea ce înseamnă alinierea între producţie şi consum. Desigur că aceste lucruri au acţionat diferit. Diferit în ceea ce înseamnă energia eletrică, petrolul sau gazul. Dar dacă vorbim de energie în general, pe de o parte, oprirea bruscă, nepregătită a consumului sau încetinirea consumului, pe de altă parte revenirea neaşteptat de rapidă la nivelurile de consum anterior, unii chiar au prevăzut-o, dar majoritatea au fost circumspecţi, a făcut ca, într-un anume moment, cererea de energie să-şi revină mult mai repede decât a putut să urmeze producţia. Motiv care a dus la această creştere în perioada de sfârşit a anului 2021, lucru care era anterior războiului din Ucraina.
Corneliu Bodea: Desigur că, pe lângă cele două paliere a intervenit al treilea, şi anume agresiunea militară a Rusiei împotriva Ucrainei, un război care are o componentă energetică extrem de complexă. (…) Cu siguranţă nu există o soluţie miraculoasă la aceste probleme şi trebuie să fim pregătiţi de perturbări în general economice, în particular, în energie şi în perioada următoare.
Corneliu Bodea: Lupta împotriva schimbărilor climatice are la bază identificarea unor surse noi de energie, îndepărtarea de resursele şi combustibilii fosili. Motiv pentru care, chiar dacă aceste surse se vor dovedi într-un final mai puţin costisitoare, mai eficiente, decât utilizarea combustibililor fosili, în această etapă în care noi trebuie să investim extrem de mult, să facem această tranziţie de la energia bazată pe combustibili fosili la energie regenerabilă, pentru a acoperi volumul de investiţii în această tranziţie este nevoie să plătim o energie mai scumpă. (…) Asta va însemna că va trebui să trăim cu o energie mai scumpă, cel puţin o perioadă bună de timp, eu estimez că cel puţin 15 ani de acum încolo, până la un moment în care vom găsi un alt echilibru. Noi, printr-o obişnuinţă care nu s-a dovedit a fi neapărat bună pentru noi, am învăţat să consumăm energie poate într-un mod ineficient, să consumăm energie fără să avem grijă de economisirea acesteia.
“Rusia a avut o strategie în care dependenţa de rutele de transport aflate pe teritoriul Ucrainei era extrem de mare”
Corneliu Bodea: Mare parte din conflictele armate din lume şi chiar confruntările care nu ajung în forma asta au legătură în general cu resursele şi în mod special cu resursele energetice. Tocmai de aceea criza pe care o traversăm acum are implicaţii extrem de profunde pentru că economia noastră este bazată esenţial pe utilizarea într-un anumit mod a energiei. Rusia a avut o strategie în care dependenţa de rutele de transport aflate pe teritoriul Ucrainei era extrem de mare. Practic, peste 60-70% din exportul Rusiei depindea de trasee care traversau Ucraina. Tocmai de aceea, pentru Rusia era extrem de important să deţină controlul politic în Ucraina. În momentul în care Rusia a început să piardă acest control sau a prevăzut că în viitor urmează să piardă acest control a început să-şi creeze rute alternative. Şi aici vorbim de două rute majore Nordstream 1 şi 2, două conducte care legau direct Germania, care era unul dintre cei mai mari consumatori de gaz şi ruta prin Marea Neagră către Turcia, Turkstream.
Corneliu Bodea: Poate ceea ce UE nu a estimat corect sau dacă a făcut-o nu e evident ce a făcut pentru a preîntâmpina această situaţie a fost momentul în care Rusia a început să-şi crească capacitatea de export şi de interconectare cu China. Prin două conducte care, azi, una traversează prin estul Mongoliei, cealaltă prin vestul Mongoliei, alimentează cu gaz China. Aceasta creează o alternativă Rusiei. Această alternativă face posibil ca Rusia să-şi permită economic să reducă cantitatea de gaze. Pe măsură ce timpul trece, Rusia îşi diversifică exportul către alte zone decât UE şi devine din ce în ce mai periculos fenomenul de reducere a exporturilor către UE, ceea ce pune UE… trebuie să fim sinceri, cu toate declaraţiile politice optimiste, într-un moment extrem de delicat şi estimarea mea este că nu poate să facă faţă econmic şi social la o întrerupere totală a importului de gaz. Dar să nu uităm că nu este vorba numai despre gaz, ci despre petrol şi
„România este avantajată în comparaţie cu alte state din regiune”
Corneliu Bodea: România este avantajată în comparaţie cu alte state din regiune, din restul UE prin faptul că deţinem încă resurse semnificative. Desigur că aceste resurse trebuie să le punem la dispoziţia partenerilor din Europa şi nu numai, şi aici va trebui pe de o parte să ne asumăm angajamentele luate şi să avem grijă de interesul naţional. (…) Este un obiectiv greşit independenţa energetică în contextul în care ne aflăm astăzi. Am observat declaraţiile din ultimul timp al unor oficiali români legat de acest obiectiv de independenţă energetică şi eu cred că este probabil prost explicat pentru că mă îndoiesc că aceasta este ceea ce vor să transmită de fapt. România se află în UE şi a semnat angajamente ferme din multe puncte de vedere. Ideea conform căreia noi am fi independenţi energetic presupune faptul că noi am produce energie suficientă, cel puţin cât să consumăm noi, în interiorul României. Realitatea economică din UE nu sprijină astfel de obiective deoarece ideea este aceea de a fi dependenţi energetic şi aş spune că obiectivul ar trebuie să fie acela al securităţii energetice mai degrabă decât al independenţei deoarece independenţa ar însemn că noi am reţine pentru consumul României resursele energetice fără să avem respect pentru piaţa liberă.
Corneliu Bodea: Este greşit să avem această abordare, să considerăm că resursele noastre sunt naţionale şi am putea să introducem reguli ca acestea să nu potă fi pusă în niciun fel într-un circuit economic. Ar fi contraproducţiv şi riscant în acelaşi timp pentru că am putea ca la anumite categorii de resurse să fim mai scumpi decât alţii ceea ce ar fi o lipsă de eficienţă economică a României, pe de o parte. Pe de altă parte, noi nu vom putea să ne atingem obiectivele asumate de ţinte de energie regenerabilă, de eficienţă energetică fără a beneficia de investiţii care au legătură cu bani europeni alocaţi de UE prin PNRR sau prin alte programe sau cu bani privaţi care vin din investiţii străine.
Corneliu Bodea: Ceea ce este discutabil în acest moment sunt exact regulile pieţei pentru că, în mod normal, nu ar trebui să abordăm astfel de teme pentru că ar fi un răspuns extrem de simplu: există o piaţă liberă, cerere şi ofertă. Desigur că atunci când vorbim de energie, mai ales de energie electrică, există nişte restricţii cu caracter tehnic care fac ca piaţa liberă să funcţioneze discutabil sau cu limite. Este şi motivul pentru care se vorbeşte atât de mult despre cât de potrivit este modelul de piaţă pentru întreaga UE pentru mai multe lucruri, inclusiv lupta împotriva schimbărilor climatice. Dar, altfel vorbind, piaţa liberă rezolvă aceste probleme.
Corneliu Bodea: Noi ne aflăm însă într-o situaţie de criză. Desigur că într-o astfel de situaţie de criză, în care unul dintre principalii furnizori de resursă energetică poate întrerupe furnizarea acesteia, atunci trebuie să ne gândim la situaţii care depăşesc regulile pieţei. Tocmai de aceea la nivelul UE este organizat un task force care are ca obiectiv reducerea dependenţei de importurile energetice din Federaţia Rusă, iar pe termen scurt, de a se asigura că toate statele membre ale UE, dar nu numai, pentru că interconectarea energetică depăşeşte graniţa UE, vor avea sificiente resurse pentru a face faţă iernii care urmează.
„Schimbările climatice sunt în acest moment principalul risc la existenţa omenirii”
Corneliu Bodea: Este bine să luptăm împotriva schimbărilor climatice. Schimbările climatice sunt în acest moment principalul risc la existenţa omenirii pe de o parte, pe de altă parte cred că scăderea dependenţei de Federaţia Rusă este un obiectiv corect pe termen mediu şi lung. Sunt convins că, pe de o parte inventivitatea, creativitatea şi tehnologia vestică să spunem, pentru că este vorba aici atât de cea vest europeană, central europeană, cât şi de cea nord europeană, vor găsi resursele financiare şi tehnologice pentru a face, probabil în următorii 10 -15 ani, acest pas decisiv.
Corneliu Bodea: Va fi o tranziţie în primul rând dureroasă şi, dacă e să găsesc o piedică majoră, aceea este gradul de acceptare al populaţiei pentru că toată această tranziţie va costa. Asta va însemna că resursele utilizate nu vor fi neapărat ieftine şi trebuie să ne asigurăm că facem această tranziţie într-un ritm care este acceptabil la nivelul populaţiei pentru că altminteri eu, personal, consider că acesta este obiectivul, nici măcar ascuns al agresiunii lui Putin: stimularea neliniştii sociale, a unor evenimente care poate să destabilizeze ţările democratice şi, de ce nu, chiar să aducă la putere partide extremiste, partide care ar putea să schimbe această orientare politică care merge departe de Federaţia Rusă.
Corneliu Bodea: Şi, această oportunitate, extrem de importantă de a instala reactoare modulare, reactoare mici, există deja o locaţie aleasă, la Doiceşti, este o idee bună. Desigur există puţină controversă în legătură cu cât de încercată sau dovedită este această tehnologie. Eu am încredere, de altfel, aceste reactoare sunt în uz comercial, nu sunt o noutate. Ele sunt utilizate în regim militar de mulţi ani, e o tehnologie bună, stabilă, care ar putea să-i mai ia din zâmbet lui Putin, precum şi tranziţia în general spre energia regenerabilă o să-i anuleze din optimism.
„Mersul spre energie regenerabilă va fi grăbit, nu încetinit”
Corneliu Bodea: Zâmbetul lui Putin va trece repede pentru că, deşi UE, pentru situaţii de urgenţă, pe termen scurt, s-a întors într-adevăr la a utiliza combustibili fosili, mersul spre energie regenerabilă va fi grăbit, nu încetinit. În consecinţă, este o problemă de un an, doi, poate de trei, în care va trebui, probabil, să creştem puţin dependenţa de combustibilii fosili, nu să o scădem, dar această direcţie este, după părerea mea, fără întoarcere.
Corneliu Bodea: Sunt două lucruri pe care le pot face oamenii şi companiile. În primul rând şi cel mai important este să devină eficienţi, să reducă consumul, să economisească, să devină eficienţi energetic. O pot face pur şi simplu având grijă să închizi luminile în casă, să reduci temperatura iarna, să nu porneşti atât de des aerul condiţionat, să utilizezi aparatura electrică din casă într-un mod eficient. Deci, este pe de o parte un obiectiv personal, pe care ar trebui să-l aibă fiecare pentru a-şi reduce expunerea faţă de costurile crescânde ale energiei, pe de altă parte, este un obiectiv general la care ar trebui toată lumea să adere, acela de a reduce dependenţa de importurile ruseşti sau reducerea cererii de energie. În al doilea rând, pot instala surse de generare de energie, pe programele finanţate de stat sau, pur şi simplu, prin investiţie proprie, pentru a deveni prosumator, adică un consumator care şi produce energie.
“Pe termen scurt preţurile nu au motive să scadă, şi anul viitor rămâne mari”
Corneliu Bodea: În acest moment, practic toată România, atât la gaz, cât şi la energie electrică, cu excepţia marilor consumatori, preţurile sunt plafonate şi sprijinite de stat. Această schemă de suport este extrem de generoasă, eu o calific ca fiind cea mai generoasă din UE în acest moment şi am dubii că statul va putea, pe termen mediu măcar, inclusiv anul viitor să suporte acest nivel. De aceea este previzibil că, încet, încet, statul va reduce acest suport, şi de aceea economia în general, companiile, dar şi persoanele fizice vor fi expuse la preţuri din ce în ce mai mari. În acest moment preţurile sunt plafonate, dar cu preţul unui suport din partea bugetului statului pe care eu îl estimez la peste 50 de miliarde lei în cursul unui an, poate chiar 60 de miliarde de lei. Ceea ce înseamnă o sumă enormă.
Corneliu Bodea: În consecinţă, trebuie să ne aşteptăm, pe de o parte, la faptul că pe termen scurt preţurile acestea nu au motive să scadă, şi-atunci anul viitor preţurile la energie vor rămâne mari, poate chiar mai mari dacă acest conflict energetic cu Federaţia Rusă se va înrăutăţi, reducând în continuare livrările, şi suportul statului, pe măsură ce va trece timpul va scădea. În consecinţă, populaţia, dar şi companiile vor fi expuse la preţuri din ce în ce mai mari (…) Nu ne vom întoarce la ceea ce a fost anterior pandemiei. (…) Aş prefera ca armatele lumii să dispară, omenirea să nu aibă nevoie de armate, asta ar fi idealul. Cred că pentru a trece la un transport independent de combustibilii fosili avem nevoie de circa 20 de ani şi sunt sigur că acest lucru se va întâmpla în acest interval. (Gabriela Antoniu).
Sursă foto: Mediafax
Contract de 32,5 milioane de lei pentru modernizarea infrastructurii
La Drajna urmează să fie construit un nou pod peste râul Teleajen, pe Drumul Județean 102B, la 91 de ani de la inaugurarea actualei construcții. Contractul pentru realizarea investiției va fi semnat joi de președintele Consiliului Județean Prahova, Virgil Nanu.
Potrivit informațiilor transmise de Consiliul Județean Prahova, valoarea proiectului este estimată la 32,5 milioane de lei. Lucrările vizează edificarea unui pod cu o lungime de aproximativ 163 de metri, prevăzut cu două trotuare și cu o platformă rutieră de 7,80 metri lățime.
Legătură strategică între Prahova și Buzău
Noul pod va fi amplasat pe un traseu rutier important, care asigură legătura dintre DN1A și DN10, în direcția județului Buzău. Autoritățile susțin că investiția va contribui la fluidizarea traficului și la creșterea siguranței pentru șoferi și pietoni.
Proiectul este considerat unul major pentru infrastructura rutieră din zona Drajna, unde actuala construcție nu mai corespunde cerințelor de trafic și de siguranță ale prezentului.
Podul vechi va fi păstrat pentru pietoni
Actualul pod peste Teleajen a fost construit în anul 1935. După finalizarea noii construcții, acesta nu va fi demolat, ci va intra într-un proces de reabilitare și conservare.
Conform informațiilor prezentate de Consiliul Județean Prahova, podul istoric va fi destinat ulterior circulației pietonale, urmând să rămână un reper al infrastructurii locale și după deschiderea noului obiectiv rutier.
Featured
Consultanță gratis, ca la supermarket: ia și fugi! De ce Sindicatul Diamantul nu mai dă dreptate la kilogram
„Nu sunt membru, dar am o problemă…” – sportul național al tastaturii curajoase
Aproape zilnic, Sindicatul Diamantul se lovește de același refren lacrimogen: „Nu sunt membru de sindicat, dar am o problemă și aș vrea punctul dumneavoastră de vedere.”
Răspunsul politicos există. Doar că politicos nu mai înseamnă și „gratuit, nelimitat și pe loc”. A venit vremea să fie spus apăsat: nu e rea-voință, nu e aroganță, nu e orgoliu de sindicat. E simplu: așa funcționează lumea reală, nu lumea în care consultanța juridică e ca aerul – invizibilă și, aparent, fără costuri.
Sindicatul nu e birou de informații, nici ONG de dat sfaturi „din milă”
Mulți colegi își imaginează sindicatul ca pe un fel de ghișeu non-stop de „păreri juridice gratuite” sau ca pe un ONG cu suflet mare, plătit cu like-uri și mulțumiri în privat. Greșit.
Un sindicat este o asociere de oameni care își pun banii și forța la comun ca să obțină ceva ce, individual, n-ar obține în veci: procese câștigate, ordine declasificate, excepții de neconstituționalitate admise, transparență, reguli schimbate.
Imaginea corectă e asta: plătești un abonament lunar mic, nu pentru că ai azi o problemă, ci pentru ca, în ziua în care îți crapă cerul în cap, să existe deja o structură juridică pregătită să te apere. Nu cumperi „răspuns la e-mail”, cumperi faptul că există cineva, la zi, pe domeniul tău.
Diferența față de abonamentele obișnuite e brutal de simplă: aici nu ești client. Ești parte din organizație. Banii tăi nu devin profitul cuiva, ci intră într-un fond comun. Din fondul ăsta sunt apărați și alți colegi – poate mai norocoși ca tine azi, poate mai ghinioniști mâine.
Când un polițist câștigă un proces prin intermediul Sindicatului Diamantul, nu l-a câștigat pentru că a trimis un e-mail emoționant. L-a câștigat pentru că alte câteva mii de polițiști au plătit lună de lună, ani de zile, ca acea mașinărie juridică să existe. Asta nu e poezie, se numește mecanism financiar al solidarității. Nu sună la fel de romantic, dar funcționează.
Cât costă, de fapt, un „punct de vedere”? Spoiler: nu o cafea
Mulți nu știu. Așa că merită să punem cifrele pe masă, cu sursa clară: Uniunea Națională a Barourilor din România, ghidul orientativ al onorariilor minimale, actualizat ultima dată în iunie 2026. Sunt sumele sub care Uniunea recomandă avocaților să NU coboare. Nu „prețul pieței”, ci linia roșie de jos.
Câteva exemple, așa, ca să nu mai pară „e doar o părere, ce mare lucru”:
- Consultație juridică și redactare de acte: 360 lei pe oră, dar nu mai puțin de 710 lei.
- O simplă notificare sau adresă: 360 lei pe oră, dar nu mai puțin de 550 lei.
- Acțiune în contencios administrativ: 3.550 lei.
- Contestație privind raportul de serviciu: 3.550 lei.
- Litigiu privind pensia: 2.490 lei.
Cu alte cuvinte, o consultație de o oră NU costă 360 de lei, ci 710 lei, pentru că se aplică pragul minim, nu visul frumos al clientului. Tariful orar începe să conteze abia de la două ore în sus.
Și, atenție, toate sumele de mai sus sunt minimale, nu „tariful generos al avocatului bun la suflet”. Ghidul le numește clar: „onorarii minimale”. În realitate, un avocat cu experiență serioasă în contencios administrativ cere, de regulă, MAI mult. Iar ghidul însuși explică: pentru clienți persoane juridice onorariile se pot dubla, iar în apel sau recurs se pot majora din nou cu până la 100%.
Dacă faci un calcul cinstit pentru un dosar de drepturi salariale dus până la instanța supremă, doar la minim ajungi undeva între 7.000 și 15.000 de lei. Pentru un singur dosar. Pentru un singur om.
Sindicatul Diamantul are sute de dosare pe rol în același timp, la curțile de apel din toată țara. Când ceri „doar un punct de vedere”, întreabă-te sincer cât din sistemul ăsta crezi că se ține în viață cu „mulțumesc frumos, sunteți de aur”.
Cine plătește orchestra: nu statul, nu Europa, nu sponsorul invizibil
Banii vin de unde trebuie să vină: din cotizația membrilor. Atât. Fără bani de la stat, fără sponsori, fără proiecte europene. Niciun Moș Crăciun instituțional care să subvenționeze „părerile gratis” pentru toată lumea.
Din cotizația asta se plătesc:
- onorariile de avocat
- taxele de timbru
- expertizele contabile
- copiile de pe dosare
- deplasările la instanțe din alte județe
- corespondența
- platforma
- sediul
- personalul și contabilitatea
Un dosar de declasificare a unui ordin secret NU se scrie într-o după-amiază plictisită. Vorbim de luni de muncă, memorii, recursuri, uneori excepții de neconstituționalitate.
Un litigiu pe transparență – pentru obținerea de informații – durează doi-trei ani.
O sesizare la Curtea Constituțională înseamnă sute de ore de documentare.
Litigiile pe drepturi de muncă sunt un labirint, din cauza metodologiei secrete.
Toate astea costă. Iar nota de plată o achită membrii – nu comentatorii de pe margine, nu cei care „n-au fost niciodată membri, dar au o problemă urgentă”.
Ce nu poți cumpăra la kilogram: cunoașterea sistemului opac
Aici încep lucrurile care nu încap într-o factură și nici într-un „răspuns scurt pe Messenger”.
Statutul juridic al polițistului nu e un domeniu de drept obișnuit, transparent, civilizat. E un domeniu opac. Multe dintre normele care decid cariera, salariul, pensia și răspunderea polițistului NU sunt în Monitorul Oficial.
În schimb, se găsesc:
- ordine interne nepublicate
- regulamente ținute la sertar
- acte clasificate fără vreun motiv real
- aplicații de calcul salarial cu algoritmi pe care polițistul, beneficiar „fericit”, nu i-a văzut niciodată
Un avocat poate fi foarte bun, riguros, cu ani buni de contencios administrativ. Și tot pornește cu un handicap masiv într-un proces al unui polițist: nu poate ataca ceea ce nu poate vedea. Nu e vina lui. Sistemul a fost construit exact ca să NU fie cunoscut din afară.
Dovada? Vine săptămânal:
Foarte mulți dintre cei care scriu Sindicatului Diamantul au DEJA avocat plătit, cu dosar pe rol. Și tot cer lămuriri sindicatului. Mai mult, scriu chiar avocații, direct: întreabă cum funcționează o procedură internă, ce înseamnă un anumit ordin, cum se citește o anumită anexă la statul de plată.
Nu pentru că n-ar ști drept. Ci pentru că domeniul ăsta are propria lui întunecime, un hățiș care NU se străbate cu „pregătire generală”. Cere:
- ani de specializare pe exact această felie
- obsesie pentru detaliu
- memorie instituțională
Iar aici intră în scenă Sindicatul Diamantul și omul lui-cheie: Emil Păscuț – considerat cel mai bun jurist pe nișa asta, cu o activitate juridică de specialitate de 20 de ani. Asta nu se înlocuiește peste noapte, nici cu bune intenții, nici cu un onorariu ocazional. E o infrastructură de cunoaștere construită cu răbdare și bani de cotizație.
Sindicatul nu e un birou de avocatură clasic. E memoria vie a acestui sistem întunecat.
Ani de dat cu capul în zidul ministerului: ce a însemnat, concret
Ani la rând, Sindicatul Diamantul a:
- cerut, contestat și dat în judecată ministerul pentru publicarea sau declasificarea unor acte ținute la secret fără motiv
- obținut excepții de neconstituționalitate admise pe ideea simplă, dar revoluționară, că un act normativ nesecret nepublicat NU produce efecte juridice
- reconstituit, bucată cu bucată, mecanisme de calcul salarial pe care nimeni nu voia să le explice
Fiecare astfel de dosar a lăsat în urmă ceva esențial: cunoaștere. Iar cunoașterea asta trebuie întreținută permanent, pentru că normele se schimbă lună de lună, adesea chiar ca reacție la ce a câștigat sindicatul în instanță.
Asta nu se cumpără „la oră” și nu se „rezolvă” într-o consultație de 40 de minute. Se construiește în ani și se hrănește lunar din cotizația membrilor.
Când un membru vine cu o problemă, el nu primește doar un jurist care citește legea. Primește acces la douăzeci de ani de hărți ale unui teren pe care toți ceilalți bâjbâie pe întuneric.
Resursa principală a unui sindicat real nu sunt banii, ci știința: cunoașterea acumulată, ținută în viață și actualizată de câțiva oameni în beneficiul tuturor membrilor. Banii nu sunt scop. Banii sunt combustibilul infrastructurii care:
- obține această cunoaștere prin procese
- o actualizează pe măsură ce normele se schimbă
- o pune la dispoziție membrilor prin analize, consultanță și apărare efectivă când e nevoie
Sindicate de carton, sindicate de Facebook și sindicate de oameni
Sub eticheta „sindicat” încap de toate:
- Sindicate-fantomă
Au ștampilă, cont, denumire și cam atât. Nu deranjează pe nimeni, nu mișcă nimic. N-au pierdut niciodată un proces pentru simplul motiv că n-au deschis niciodată unul. - Sindicate-tabloid
Trăiesc din reacții pe rețele sociale: like-uri, share-uri, indignare instant. Publică orice, cât mai repede, fără să se întrebe ce se întâmplă cu omul din interior care le-a dat informația. Acesta rămâne descoperit, dar bannerul e frumos, iar comentariile curg. Vizibilitatea e a organizației, consecințele sunt ale sursei. - Sindicate-ego
Sunt, în fapt, nevoia personală de validare a unui singur om. Un coleg vrea să conteze, să aibă o funcție, o audiență, o „tribună” – și își face sindicat. Organizația nu apără pe nimeni, e doar oglinda fondatorului. - Sindicate-tampon pentru conducere
Construcții comode, previzibile, create nu ca să obțină ceva pentru oameni, ci ca să existe un partener „ușor de gestionat” pentru șefi. Semnează ce trebuie, când trebuie, nu deranjează niciodată la moment nepotrivit. Un sindicat care n-a supărat niciodată conducerea nu e cuminte. E inutil. - Sindicate care apără efectiv oameni
Organisme profesionale în sensul serios al cuvântului:- produc știință juridică
- documentează
- explică
- consiliază
- merg în instanță până la capăt, chiar când costă bani, timp și capital de imagine, chiar când pierd
Sindicatul Diamantul a ales de la început ultima variantă: lentă, scumpă, puțin spectaculoasă. Singura care lasă ceva real în urmă.
De ce contează dacă ești sau nu membru: nu e „fiță”, e matematică și lege
Nu e vorba de orgoliu. Sunt două aspecte clare: unul juridic, unul de bun-simț.
- Juridic:
Asistența și reprezentarea se acordă membrilor, în condițiile statutului.
Consultanța juridică individualizată, contra cost, pentru terți, este activitate rezervată prin lege avocaților.
Sindicatul nu este și nu se poate transforma într-un cabinet de avocatură travestit. - Bun-simț:
Un coleg care plătește cotizația de opt ani și un coleg care intră în sindicat fix în ziua în care a primit raportul de cercetare disciplinară NU pot fi tratați la fel. Ar fi o bătaie de joc față de primul.
Dacă toți ar fi „egali” în acest mod, în doi ani n-ar mai exista niciun sindicat funcțional. De ce ar plăti cineva ani de zile pentru ceva ce se oferă gratis tuturor, oricând, oricum?
De aceea statutul Sindicatului Diamantul prevede clar: asistența juridică nu acoperă situațiile născute înainte de dobândirea calității de membru. Nu e răutate, nu e formalism rece. E singurul mod prin care sistemul de solidaritate rămâne în picioare.
Modelul „ideal” pentru profitor ar arăta așa:
- nu cotizezi niciodată
- te înscrii în ziua în care ți se taie un spor sau primești cercetarea disciplinară
- obții reprezentare
- apoi te retragi liniștit
Este echivalentul juridic al asigurării RCA încheiate după ce ai făcut accidentul. Nicio asigurare nu funcționează așa. Niciun sindicat nu poate funcționa așa.
Cine se afiliază astăzi e acoperit de astăzi înainte. Pentru problemele de ieri, varianta corectă este avocatul, pe cheltuială proprie.
Ce face Sindicatul Diamantul gratuit pentru toți – inclusiv pentru cei care „n-au fost niciodată membri”
Tot ce se publică pe pagina sindicatului și pe sprd.ro este:
- public
- gratuit
- accesibil tuturor: membri, nemembri, pensionari, cadre militare, trecători
Aici intră:
- analize
- hotărâri judecătorești
- explicații pe texte de lege
- semnalări de nelegalități
- informații despre drepturi salariale și de pensie
Dar adevărata forță nu se vede doar în articole. Se vede în efecte:
- Un proces câștigat pentru un singur om schimbă regula pentru toți.
Instanța stabilește o interpretare a legii. Următorul coleg în aceeași situație nu mai pornește de la zero, ci de la o soluție deja pronunțată. Așa se construiește jurisprudența: dosar cu dosar. - Când o nelegalitate e scoasă la lumină, urmează – mai repede sau mai târziu – și reparația.
De obicei fără recunoașterea greșelii, uneori după ani. Se modifică un ordin, se abandonează discret o practică, „dintr-o dată” o plată începe să se facă. Nimeni nu explică de ce, dar efectul există. - Există și efectul de prevenire:
O instituție care știe că actele ei sunt analizate, contestate și duse în instanță se poartă altfel decât una convinsă că nu verifică nimeni nimic.
Paradoxal, unele procese pierdute public aduc mai multă disciplină administrativă decât cele câștigate.
Excepțiile de neconstituționalitate – când cade legea pentru toată lumea, nu doar pentru membri
Cea mai departe ajung excepțiile de neconstituționalitate.
Când Curtea Constituțională admite o excepție, textul de lege cade pentru toți, nu doar pentru cel care a ridicat-o.
Sindicatul Diamantul a obținut patru astfel de excepții admise, trei redactate în sindicat și una câștigată printr-un avocat:
- Decizia CCR nr. 392/2014
- Au căzut: art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și art. 62 alin. (3) din Legea 360/2002.
- Este decizia „cap de serie”, care a stabilit că procedura disciplinară a polițistului trebuie reglementată prin lege, nu prin acte administrative interne.
- Decizia CCR nr. 258/2017
- A căzut sintagma: „precum şi în situaţii temeinic justificate, menţionate în actele administrative emise în acest scop” din art. 22 alin. (8) teza întâi din Legea 360/2002.
- Cu ea s-a dus și posibilitatea ca un șef să pună un polițist la dispoziția unității după criterii „temeinic justificate” doar în mintea lui.
- Decizia CCR nr. 833/2020
- A căzut art. 58¹ din Legea 360/2002.
- Decizia CCR nr. 88/2023
- A căzut sintagma „nu este cercetat disciplinar” din art. 27⁴⁵ lit. b).
Nu există alt sindicat în România care să fi obținut atâtea excepții de neconstituționalitate cu un asemenea impact asupra polițiștilor.
Fiecare dintre textele dispărute a dispărut din legislație pentru TOȚI polițiștii, nu doar pentru membrii Sindicatului Diamantul.
La fel se întâmplă cu un ordin declasificat: devine public pentru toți.
La fel cu un spor recunoscut în instanță: ajunge, în timp, în statele de plată ale tuturor.
Când cel mai bun jurist îți explică gratis, dar nu-ți datorează viața juridică
Mulți colegi știu deja că Emil Păscuț oferă frecvent explicații publice, de mare valoare juridică. De ele beneficiază gratuit:
- polițiști activi
- pensionari
- cadre militare
- oameni fără nicio legătură cu Sindicatul Diamantul
Nu se cere nimic în schimb. Nu se ține socoteala. E o alegere personală și profesională, nu o obligație a sindicatului. Și nu, nu înlocuiește calitatea de membru.
O lămurire publică NU este același lucru cu un dosar construit, apărat, susținut în instanță până la capăt.
Dosarele acelea – alea de care se bucură toată lumea când sunt câștigate – au fost plătite de cineva. De membri.
„Eu n-am beneficiat niciodată de sindicat” – mitul spectatorului inocent
Replica asta se aude periodic. Uneori de la membri. Alteori de la oameni care n-au fost niciodată membri și comentează cu curaj de pe margine. De cele mai multe ori, e falsă. Beneficiul nu a avut doar forma unui dosar cu numele lor pe copertă.
Când nu ai nevoie de sindicat ca apărător, el funcționează ca o publicație de specialitate pe cea mai îngustă nișă posibilă: statutul juridic al polițistului.
Cine altcineva scrie despre asta?
Presa generalistă? Nu. Nu din rea-credință, ci pentru că n-are public pentru subiecte fără sânge și scandal.
Ziarele vând:
- emoție
- senzațional
- cătușe
- „polițist corupt”
Nu vând:
- „indemnizație de concediu calculată greșit patru ani”
- „majorare care nu e spor și ce înseamnă asta”
- „ce se întâmplă cu pensia ta după plafonare”
- „cum dovedești în instanță caracterul clasificat al unui document”
Despre cum se aplică art. 37 din O.G. 38/2003, despre diferențele între sistemele de salarizare din MAI, MApN și ANP, despre tehnicalitățile obscure care îți mănâncă ani de muncă și bani din salariu – nu scrie nimeni. N-are cine și n-are pentru cine.
Sindicatul Diamantul scrie. De ani de zile, săptămână de săptămână:
- analize
- hotărâri comentate
- explicații pe legi
- comparații între sisteme
Ca să punem cifrele în context:
- un abonament la HotNews Premium costă 35 de lei pe lună. Merită banii, dar nu va scrie niciodată o linie despre cum ți se calculează ție salariul.
- cotizația la Sindicatul Diamantul e 32 de lei pe lună, fixă, indiferent de grad, funcție sau salariu.
Pentru MAI PUȚIN decât un abonament la un ziar generalist, primești:
- o publicație scrisă exclusiv pe domeniul tău
- de oameni care cunosc sistemul din interior
- plus apărare juridică atunci când ai nevoie
Un coleg care a citit un singur articol și a înțeles că are dreptul la o recalculare, sau a aflat la timp că urmează un termen crucial, a beneficiat deja de sindicat. Doar că n-a semnat nimic pentru asta.
Cotizația pe care speri să n-o folosești niciodată: exact ca asigurarea auto
Un coleg care a cotizat opt ani și n-a avut niciodată un dosar NU a pierdut banii.
Este, de fapt, scenariul ideal: să plătești ani și ani fără să ajungi vreodată în situația să ai nevoie de avocat, contestație, proces.
E exact ca la polița de asigurare auto:
- o plătești în fiecare an
- nu-ți dorești niciodată să „beneficiezi” de ea
- te bucuri nu când o folosești, ci că există și că îți permite să mergi liniștit
Nimeni nu-și dorește:
- să fie cercetat disciplinar
- să i se taie un spor
- să i se refuze o mutare
- să fie mutat din funcție peste noapte
- să stea în fața unei comisii care a decis deja înainte să intre el pe ușă
Și totuși, toate astea se întâmplă, lunar, unor colegi care erau siguri că „lor nu li se poate întâmpla așa ceva”.
Cotizația nu cumpără un proces. Cumpără certitudinea că, în ziua în care se întâmplă ceva, nu ești singur și nu începi de la zero, bâjbâind în întuneric.
Iar cei care n-au avut NICIODATĂ nevoie de sindicat sunt exact cei care au făcut posibil ca ceilalți să aibă UNDE veni.
Concluzia usturătoare: sindicatul nu trăiește din simpatie, ci din cotizație
Dacă ai o problemă și ești membru, scrie Sindicatului Diamantul. Este dreptul tău, este obligația lor să răspundă și să te apere.
Dacă ai o problemă și NU ești membru, ai două variante oneste:
- Te afiliezi și intri în sistemul de solidaritate, cu drepturi și obligații.
- Te adresezi unui avocat și plătești onorariul pieței, știind că el, oricât de bun ar fi, pornește de cele mai multe ori fără acces la partea nescrisă și nepublicată a regimului tău juridic.
Ce NU merge – și aici tonul devine ferm, chiar dacă rămâne civilizat – este a treia variantă:
- să te aștepți ca munca plătită de alții să-ți fie pusă la dispoziție gratis, la cerere
- iar după ce trece furtuna, să dispari ca și cum n-ai existat vreodată
Un sindicat nu se ține din „aprecieri” și simpatie la comentarii. Se ține din cotizație.
Iar cotizația nu cumpără un „serviciu la nevoie”, ci ține în viață singura resursă care contează cu adevărat: știința despre statutul polițistului – o știință pe care nimeni altcineva nu are nici interesul, nici răbdarea, nici curajul să o producă sistematic, în instanțe, în folosul tuturor. (Cerasela N.).
Anchete
Cererea de pensionare a unei procuroare de la Tecuci, amânată de Secția pentru procurori a CSM
Alina Topală nu a respectat termenul de notificare de 90 de zile
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a amânat, marți, 8 septembrie 2026, analizarea cererii de eliberare din funcție prin pensionare formulată de procuroarea Alina Topală, de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci, potrivit publicației Lumea Justiției.
Motivul amânării îl reprezintă nerespectarea termenului legal de notificare. Conform art. 218 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, solicitarea trebuie transmisă CSM cu cel puțin 90 de zile înainte de data la care magistratul dorește să înceteze activitatea prin pensionare.
CSM: Cererea poate fi analizată după împlinirea termenului legal
În minuta ședinței, Secția pentru procurori a CSM a precizat că analiza cererii formulate de Alina Topală a fost amânată până la împlinirea termenului de 90 de zile prevăzut de lege.
Decizia a fost adoptată în unanimitate.
Prevederea legală stabilește că magistratul care intenționează să solicite eliberarea din funcție prin pensionare trebuie să notifice în scris președintele instanței, conducătorul parchetului sau al instituției și, după caz, CSM. Totodată, conducerea unității trebuie să ia măsuri pentru finalizarea lucrărilor aflate în curs până la data eliberării din funcție.
O singură pensionare aprobată în ședința din 8 septembrie
În aceeași ședință, Secția pentru procurori a aprobat înaintarea către președintele României a propunerii de eliberare din funcție prin pensionare a Elisabetei-Cristina Irimia.
Aceasta este delegată în funcția de prim-procuror adjunct la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București și are gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pensionarea ar urma să producă efecte începând cu 1 octombrie 2026. Și această hotărâre a fost adoptată în unanimitate. (Irinel I.).
STATUL PE PERSOANĂ FIZICĂ – Sufrageria de Securitate Națională S.A.
Cum și-au tras Bolojan și Abrudean Zonă de Securitate Clasa I „la cheie”, pe încredere și fără acte Când credeai...
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
„Grădinița de Cadre din IPJ Prahova” nu mai e doar o metaforă. Este un manual de proastă guvernare, ediție ilustrată,...
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
Există popoare care construiesc rachete. Altele, care ridică zgârie-nori. România a reușit performanța unică de a bloca securitatea națională într-un...
Argint în nori, aur la Electromecanica, plumb în buget. Fermierii întreabă, Mafia Antigrindină se ascunde după gardul de beton
Asociația fermierilor din Prahova trimite o adresă‑dosar către AASNACP și lovește direct în inima combinațiilor cu puncte de lansare, contracte...
Veteranii de dinainte de 2017 – sponsorii oficiali ai bugetului prin CASS
Cum să-i prostești pe rezerviști în trei pași simpli: tai, declari neconstituțional, apoi tai din altă parte – Când ‘plafonarea’...
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră
Dacă te uiți la conferințele de presă ale MAI, ai zice că Poliția Rutieră trăiește deja în viitor: „digitalizare”, „aplicații...
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
Există cazuri în care abuzul este atât de grosolan încât nu mai poate fi mascat nici cu munți de hârtii...
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
Incisiv de Prahova continuă serialul „Grădinița de Cadre din IPJ Prahova”. După episoadele în care am arătat cum „Inspectoratul de...
De la „J’Accuse…!” la „Noi n-am văzut nimic”: Afacerea Dreyfus, manualul secret al MAI-ului românesc
Un evreu alsacian, o scrisoare dubioasă și o justiție oarbă „la comandă” În 1894, Franța își dădea examenul de morală...
IGPR, instituția cu două oglinzi: una pentru hârtie, alta pentru instanță
Cazul semnalat de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” arată o performanță administrativă rară: aceeași instituție reușește să susțină, în documente...
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
De la strategie națională la șmecherie organizată Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a fost vândut românilor drept „motor...
Harta dragostei penale din Brașov: cum se fură cu sentiment și se delapidează cu sufletul la gură
În județul Brașov, după toate aparențele și după cum susțin sursele și reclamațiile, nu mai vorbim doar de afaceri dubioase,...
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
În orașul în care autobuzele abia se târăsc, iar datoriile sar în aer, la TCE Ploiești nu curge motorină. Curge...
Ministrul Darău, lovit în față cu propriul proiect – Când Ministerul Justiției îți spune, politicos-juridic: „Așa ceva nu se face nici măcar într-un guvern demis”
Ministrul Ambrozie-Irineu Darău a vrut să reorganizeze MEDAT. Ministerul Justiției i-a răspuns, în esență: „Reorganizează-ți întâi temeiurile legale, apoi mai...
„Lanțul de aur al incompatibilității”: cum a legat MAI polițistul de caloriferul birocrației până la ONU și Frontex
Un nou “cadou” marca MAI pentru polițiștii care au îndrăznit să gândească singuri și să muncească în lumea civilizată: de...
-
Exclusivacum 3 zile
„IPJ Prahova – Grădinița de Cadre”, episodul 57: „Subcomisar-șef” de analfabetism funcțional la comanda IPJ Prahova
-
Exclusivacum 4 zile
MEDAT, TRANSFORMAT ÎN „MINISTERUL ȘMENULUI NAȚIONAL” – Cum a ajuns strategia de stat pe mâna unui trio cu dosar, ORNISS la ghici și Constituția făcută sul
-
Exclusivacum o zi
„IPJ Prahova – Grădinița de cadre care-și mănâncă propriile grade” – Episodul 58: Cum a dispărut, peste noapte, „subcomisarul-șef” din Băicoi
-
Exclusivacum 4 zile
TCE Ploiești – Feuda lui Nae, cu organigramă în chiloți și bețivi la butoane
-
Exclusivacum 2 zile
Cum se prăjește dreptatea între DNA Ploiești, executorii „de casă” și culoarele serviciilor – De la microferma procurorului Lefter la justiția cu epoleți în dosarul Ivanof
-
Exclusivacum o zi
Bâlbâiala de stat cu ștampilă «Strict Secret». Cum a jucat România telefonul fără fir pe securitatea națională
-
Featuredacum o ziCând sindicatul tace și muncește: de ce au apărut ‘misterios’ cursurile de cercetare disciplinară în MAI
-
Exclusivacum 2 zile
„Poliția Rutieră 4.0” – tableta la șosea, pixul în epoca de piatră