Featured
Un scenariu asemanator este pus la punct si in ceea ce priveste India, care urmeaza Rusiei…
Ne uitam cu totii cum se deruleaza evenimentele din Ucraina. Si ramanem consternati, cand constatam ca una este realitatea, si alta ne prezinta televiziunile noastre aservite. Daca era adevarat ceea ce ne-au prezentat, pana acum, la cate pierderi au suferit rusii, armata lor trebuia sa mai aiba doar cateva sute de militari, fara avioane, tancuri, nave etc.
O armata cu asemenea pierderi nu mai are capacitatea de a cuceri noi zone, noi orase, trebuie sa se retraga, sau sa ridice steagul alb. Dar nu este asa! Trupele ruse inainteaza continuu, ocupand noi pozitii pe teritoriul Ucrainei, atacand orase importante. Si cucerindu-le. Cum este posibil? Ne-au spus adevarul televiziunile noastre, sau ne-au mintit? Voi ce credeti? Eu cred ca ne-au manipulat, ne-au mintit cu nerusinare, si o fac in continuare. DE CE RUSIA, SI DE CE RAZBOIUL DIN UCRAINA? Eu am sa va prezint doar cateva elemente, concluziile le trageti singuri. Nu am sa repet ceea ce am scris in postarile anterioare, despre faptul ca adevaratul conflict nu este intre Rusia si Ucraina, ci intre SUA si Rusia, intre SUA, Rusia si China.
Si eu, ca si majoritatea dintre voi, mi-am pus intrebarea fireasca: de ce Putin a decis sa desfasoare actiuni militare in Ucraina? Ca sa raspund la aceasta intrebare am inceput sa ma documentez, sa vad informatiile mai vechi, vizibile, sau mai putin vizibile, sa analizez evolutia situatiei internationale din ultimele trei decenii, sa constat tendintele la nivel mondial si sa intuiesc jocul marilor puteri, dar si ale marilor companii si centrelor mari financiare, pentru promovarea propriilor interese. Nu mai este un secret pentru nimeni ca deciziile importante nu le iau politicienii, alesi si asa, in marea lor majoritate, ilegal, prin manipularea votului, prin fraudarea grosolana a alegerilor, ci bogatii lumii, care ii pun in functii pe politicieni si ii dau jos, dupa bunul plac. Dar si politicienii au interesele lor, la fel si diversele grupari din care fac parte, marile puteri fiind caracterizate de conglomerate de asemenea interese.
Am mai constatat ca in ultimii ani am asistat la o rapida translatare a centrului de putere din Atlantic in Pacific, unde China joaca rolul cel mai important, devenind cea mai mare putere economica a lumii, si la ritmul in care se inarmeaza cu tehnica de ultima generatie, care include masiv inteligenta artificiala, poate sa devina si cea mai mare putere militara a Globului. Actualul imperiu al Unchiului Sam, SUA, care a cunoscut o fulminanta ascensiune pe arena internationala, dupa caderea comunismului si dizolvarea blocului militar comunist, ajungand la apogeul sau, dominand in mod singular lumea, promovandu-si, in permanenta, interesele prin intermediul razboaielor, aducand foarte multa suferinta popoarelor atacate (vezi: Irak; Afganistan; Libia; Iugoslavia etc!), vaduvindu-le de obiective economice strategice si resurse, supunandu-le la un real genocid, si-au vazut pusa in pericol pozitia de lider mondial si au realizat cu surprindere ca o iau la vale, prabusindu-se uneori, si in anumite domenii, tot asa de repede cum au urcat.
Marii magnati americani, si nu numai ei, care au folosit din plin institutiile SUA, inclusiv fortele militare, pentru promovarea propriilor interese, au intrat in panica cand au vazut cat de afectate le sunt acestea si au decis sa treaca la ofensiva. Inca din anii 1992-1995, aveau informatii cu privire la directia in care se indreapta China si au decis sa elaboreze un program de stopare a acestei directii. In anul 1994 am lecturat un raport intocmit de Institutul de Inalte Studii Strategice de la Londra, iar autorii lui prognozau, avand in vedere dezvoltarea economiei chineze, ca pana la finalul anilor 2018-2020, China va deveni cea mai puternica tara d.p.d.v. economic. Atunci, am privit cu retinere si neincredere afirmatiile lor, dar ulterior mi-am dat seama ca au dreptate, amintindu-mi si faptul ca anterior, in anul 1992, pe timpul vizitei oficiale in China, un politician chinez foarte important ne-a spus ca este pentru prima oara in istoria tarii sale, dar si a omenirii, cand un guvern isi propune sa stopeze cresterea economica, sa nu creeze dezechilibre in plan departamental (aveau cresteri anuale in unele zone ale economiei si de 40%).
Ce puteau face titanii americani intr-o asemenea situatie, decat sa treaca la ofensiva? Asa au si facut. Si-au dat seama ca daca China reuseste sa beneficieze de resursele imense de materii prime si energie rusesti, dar si de cele din Orientul Mijlociu, atunci este foarte greu de stavilit. Situatia nu era deloc roz nici in Europa, nici in Rusia, si nici in Orientul Mijlociu. In Europa, nu toate lucrurile le erau favorabile, atat in zona economica, cat si in cea militara. Si-au dat seama ca nu pot controla acest tip de procese, total defavorabile lor, decat prin cel putin doua tipuri de structuri: militare si financiare.
Trebuia sa subjuge economic, iar la nevoie si militar statele europene, fidelizandu-le, facandu-le dependente de ei si asigurandu-si noi parteneri in confruntarile viitoare. Si-au indreptat deopotriva atentia spre Europa, dar si spre Federatia Rusa pe care au dorit sa o falimenteze si sa o dezmembeze, sprijinind tendintele centrifuge ale structurilor componente ale acesteia, in felul acesta fiindu-le mai facil sa puna mana pe resursele colosale pe care le detine, dar sa poata controla si arsenalul nuclear al acesteia, astfel creand-si un avantaj major in viitoarea confruntare cu China. Nu le-a iesit jocul asa cum doreau, rusii opunand o rezistenta cu mult peste asteptarile americanilor, si renascand din propria cenusa, precum Pasarea Phoenix. S-au vazut obligati sa ramana doar cu participarea la privatizarea unor obiective economice importante rusesti, unele dintre ele, chiar strategice.
In ceea ce priveste Europa, peste foarte multe state, de pe batranul continent, au trimis asasinii economici (FMI, BANCA MONDIALA etc), care le-au adus in pragul falimentului, prin impunerea unor programe in defavoarea acestora (daca nu credeti, aratati-mi doar un singur program de redresare impus de FMI, care sa fi fost eficient, sa fi redresat economia tarii tinta!), in final obligandu-le sa privatizeze cele mai importante obiective economice si resursele, la preturi derizorii, si facandu-le dependente de ei.
In acelasi timp au declansat procesul de extindere spre Est a NATO, organizatie care nu are decat rolul de a promova interesele americane in diverse zone. Au facut mai multe etape de aducere in organizatie de noi membri, extinzandu-se pana in vecinatatea Rusiei si infiintand noi baze militare in tarile europene pe care le-au ocupat si care le-au devenit vasale. Toti vorbesc de provocarile Rusiei, dar nimeni nu vorbeste de provocarile SUA. Nu am vazut baze militare rusesti in apropierea granitelor SUA, dar am vazut multe baze americane dispuse in zone apropiate Rusiei, unde au adus armament si tehnica militara de ultima generatie.
Desi in prima etapa, americanii au dat gres cu planul lor de divizare a Federatiei Ruse si de control asupra resurselor acesteia, ei nu au renuntat definitiv la el, l-au regandit, l-au conceput mai eficient si au inceput sa il implementeze. Un obstacol major in realizarea planului il constituia Ucraina, care avea o conducere favorabila regimului de la Kremlin, si pe care Unchiul Sam nu o putea controla, mai mult Rusia avand posibilitatea sa o foloseasca, la nevoie, in interesul sau.
Asa stand lucrurile, in cooperare cu unii parteneri europeni au trecut la actiune, pregatind si deruland atacul asupra Ucrainei, organizand „Maidanul” in uma caruia au alungat conducerea legala a Ucrainei si aducand la putere persoane favorabile lor. Dupa stabilizarea noii situatii si-au subordonat total politicienii corupti, devastand avutia nationala a Ucrainei, si preluind controlul total asupra acesteia. Prima etapa a planului derulandu-se perfect, au hotarat sa treaca la cea de-a doua etapa si anume: pregatirea Ucrainei pentru folosirea ei impotriva Federatiei Ruse. Au adus in Ucraina o armata de consilieri, ai lor si ai satelitilor lor, au adus armament si tehnica militara, pentru instruirea militarilor ucraineni si au inceput pregatirea in vederea crearii unor baze militare pe teritoriul ucrainean, in totala contradictie cu ceea ce stabilisera cu rusii in 1991 si anume ca nu vor extinde capabilitatile militare in zona tarilor foste membre ale Tratatului de la Varsovia, dar mai ales ale fostei Uniuni Sovietice. Unul din obiectivele americanilor era acela de a prelua controlul asupra Crimeei, zona cu importanta strategica colosala.
Nu sunt un simpatizant al lui Putin, in sensul in care multi ma vor acuza, apreciez, ce-i drept, cultura rusa, cu o contributie semnificativa la cultura universala, dar imi pun intrebarea ce as fi facut eu daca eram in locul lui. Stateam cu bratele incrucisate si asteptam ca americanii sa vina peste noi? Cu siguranta, nu. As fi facut la fel. Intentiile americanilor sunt foarte clare, si orb daca esti, tot iti dai seama de ele. De fapt ce a urmat actiunii militare ruse in Ucraina, determinata 100% de demersurile americane, confirma, fara tagada, ca asa au stat lucrurile. Sanctiunile gandite de americani impotriva Federatiei Ruse si promovate de echipa de la Bruxelles, echipa profund corupta si aflata sub cizma Unchiului Sam, aducand si Europa sub aceeasi cizma, controlata total de magnatii americani, ne demonstreaza, inca o data ca obiectivele SUA, au fost cele intuite de noi.
Ce este mai grav, este faptul ca tradatorii de la Bruxelles pun populatia continentului nostru intr-o situatie de neimaginat, saracind-o si vaduvind-o de resursele necesare. Desi au vazut bine ca sanctiunile indreptate impotriva Rusiei ne falimenteaza, continua pe aceeasi linie fara nicio ezitare, sau remuscare. Din cauza acestor masuri aberante, Europa va fi cea care va plati cel mai scump, antrenandu-ne intr-o criza multipla nemaintalnita, caracterizata prin saracie, criza alimentara, si de alte bunuri necesare unui trai decent, de energie si de resurse.
Obiectivul american de a contola teritoriile rusesti si resursele acestora ramane in actualitate, ca de altfel si planul de diminuare criminala a populatiei acesteia. De aceea SUA a infiintat atatea laboratoare de cercetare in domeniul biologic cu aplicatie in cel militar, cele mai importante dintre acestea fiind plasate langa granita cu Federatia Rusa. Nu este nimic exagerat in ceea ce va prezint, dimpotriva lucrurile sunt mult mai grave! Daca nu credeti, va rog sa lecturati ceea ce au declarat si declara inca unii lideri europeni, cel mai recent fiind fostul lider polonez Lech Walesa, sigur trompeta americana si anume: „revoltă a popoarelor anexate de către Rusia” și afirma că populația acestei țări să fie redusă la „mai puţin de 50 de milioane de locuitori!”
De aceea Putin a afirmat ca va folosi arsenalul nuclear, daca existenta Federatiei Ruse va fi pusa in pericol. Avea informatiile necesare si ce intentionau SUA si oculta mondiala. Stia inclusiv ca americanii doresc sa controleze acest arsenal nuclear rusesc. Ce este dureros este faptul ca noi, toti cetatenii Europei, dar si ai Intregii planete, vom suporta consecintele unei asemenea politici demente.
Europa, dar si intreaga lume, se vor confrunta cu o criza profunda, in toate domeniile, criza care va genera conflicte de toate tipurile, inclusiv mari manifestatii violente ale maselor, ale populatiei. Romania este o tara vasala, si conducerea ei politica actioneaza fara discernamant, sau cu rea intentie, facand jocul americanilor in detrimentul poporului roman. Americanii ne-au determinat sa fim ostili Rusiei si sa rupem relatiile economice cu China, total pagubos pentru noi, in timp ce ei fac afaceri de sute si mii de miliarde cu chinezii. De ce permitem acest lucru? De ce nu luam exemplu de la vecinii nostri unguri, care au relatii normale atat cu Federatia Rusa, cat si cu China?
Daca asa stau lucrurile in ceea ce priveste Rusia, ele nu sunt deloc mai putin complicate in raport cu China, pe care SUA incearca sa o blocheze prin orice mijloace, inclusiv gandind sanctiuni motivate de cauze puerile, legate de democratie. Care democratie? Cea americana, care a apus de mult timp?… Nu vor reusi sa o stopeze! Procesul de erodare a puterii americane este sigur si ireversibil! China va fi cea care va domina lumea in deceniile urmatoare, chiar daca va fi un alt mod de dominatie si nu neaparat unul pe care sa ni-l dorim, sau nu. Conducerea politica de la Bucuresti sa se trezeasca, sa vada care sunt tendintele pe plan mondial si sa ia masuri ca Romania sa nu fie exclusa…
La inceputul analizei am facut referire si la obiectivele SUA in Orientul Mijlociu. Nu am sa dezvolt acum acest subiect. Am sa mentionez doar faptul ca a distrus popoare, sperante si idealuri doar pentru a le fura resursele, pentru a le lua avutia nationala si a pune stavila tendintelor Chinei de a-si manifesta prezenta in zonele respective, dar si acest lucru a esuat. Nu am pretentia ca am abordat toate elementele acestei situatii, le puteti completa voi in cadrul comentariilor,. Nici nu vreau sa va impun niste concluzii, le puteti trage singuri, venind chiar cu argumente pro si contra! Pentru mine este clar „DE CE RUSIA?”, dar si DE CE CHINA? Sper sa fie si pentru voi! Un scenariu asemanator este pus la punct si in ceea ce priveste India, care urmeaza Rusiei… Dumnezeu sa va pazeasca si sa va apere!
Dumitru Iliescu
Exclusiv
Furtuna transatlantică a cenzurii: Cum a ajuns România cârpa de șters a Congresului SUA și a Comisiei Europene
România, primul cobai electoral aruncat sub roțile algoritmilor
În decembrie 2024, România a intrat în istoria politică mondială nu printr-o reformă curajoasă și nici printr-un lider vizionar, ci printr-un spectacol grotesc: Curtea Constituțională a anulat integral primul tur al alegerilor prezidențiale. Motivul oficial: TikTok s-a transformat, potrivit autorităților, în armă de manipulare hibridă în favoarea candidatului suveranist Călin Georgescu.
Nu mitinguri fraudate, nu saci de voturi dispăruți, nu buletine tipărite în garaj. Nu. Algoritmi, boți și „actori ostili externi”.
Democrația românească nu ar fi căzut la urne, ci în feed-ul de TikTok.
Documentele declasificate de Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) și rapoartele SRI, SIE, STS au completat tabloul oficial: mecanismele de moderare ale TikTok au eșuat în a marca și trata corect conținutul electoral, permițând o amplificare artificială, disproporționată, a unui singur candidat în raport cu restul.
Întrebarea care arde însă dincolo de comunicate și rapoarte este simplă:
Când aperi democrația și când, de fapt, o confisți în numele „securității naționale” și al „integrității procesului electoral”?
Bruxelles-ul moralist: „Vă protejăm de voi înșivă, prin algoritmi curați”
Versiunea oficială de la București și Bruxelles este bine împachetată: România ar fi fost victima unei operațiuni hibride, iar statul – ghidat de lumina regulamentelor europene și a Actului privind Serviciile Digitale (DSA) – ar fi intervenit eroic.
Pe limbaj de pamflet, rețeta arată așa:
– algoritmul devine noul bau-bau;
– DSA devine noua bâtă de „igienizare a discursului”;
– iar cetățeanul este considerat prea slab pentru a discerne singur, deci trebuie „protejat” prin ștergeri, limitări, etichetări și, la nevoie, prin anularea votului.
Așa se naște doctrina de „democrație defensivă”: dacă nu iese cine trebuie, înseamnă că au greșit algoritmii, nu partidele.
Washington-ul nervos: Congresul descoperă „exportul de cenzură” made in UE
Ceea ce părea o criză internă românească a devenit, peste ocean, probă într-un dosar mult mai mare. Sub conducerea lui Jim Jordan (R-OH), președintele Comisiei Judiciare a Camerei Reprezentanților, Congresul SUA a început să scormonească în culisele relației dintre Comisia Europeană și giganții tech.
Din scrisorile oficiale și citațiile transmise către TikTok, Meta și celelalte mari platforme online (a se vedea corespondența publicată de Comisia Judiciară a Camerei Reprezentanților), reiese, potrivit lui Jordan, că:
- companiile de tehnologie au pus la dispoziția Congresului mii de documente interne și comunicări cu Comisia Europeană și cu statele membre ale UE;
- aceste documente indică, în viziunea Comisiei Judiciare, amploarea unei campanii globale de cenzură orchestrate de Bruxelles;
- UE ar fi constrâns platformele să elimine discurs legal, să-și rescrie politicile de moderare la nivel global și să impună restricții de exprimare nu doar pentru europeni, ci și pentru utilizatorii americani;
- în loc să-și revizuiască abordarea, Comisia Europeană ar părea că își dublează eforturile de cenzură, încercând în același timp să le ascundă de public;
- până în prezent, Comisia Europeană nu a reușit să formuleze, în percepția anchetatorilor din Congres, o respingere convingătoare a dovezilor prezentate.
În acest decor, România devine cazul-șoc:
țară membră UE, alegeri anulate, rețea socială chineză, „actori ostili externi” – o combinație perfectă pentru a arăta cum se îmbină cenzura politică, geopolitica și ingineria algoritmică.
Mesajele care se autodistrug: „transparența” UE intră pe Signal și dispare
În martie 2026, ancheta Congresului SUA a făcut un salt exploziv. Au fost emise citații oficiale (subpoenas) către TikTok, Meta, Alphabet, Microsoft, OpenAI, xAI și alți giganți, după ce a apărut numele lui Prabhat Agarwal, șeful echipei de aplicare a DSA în cadrul Comisiei Europene.
Potrivit documentelor invocate public de Comisia Judiciară, Agarwal le-ar fi sugerat colegilor să folosească aplicații de mesagerie criptată cu funcții de auto-ștergere (precum Signal) atunci când se comunică dispoziții sensibile către reprezentanții platformelor online și către responsabili de la nivel național din statele membre.
Concluziile provizorii formulate de Comisia Judiciară a Congresului SUA:
- Obstrucționarea anchetei: oficiali europeni ar fi încercat să-și șteargă urmele, făcând dificilă reconstituirea presiunilor puse pe companiile tech;
- Cenzura extrateritorială: prin amenințarea cu amenzi până la 6% din cifra de afaceri globală, DSA devine, din perspectiva Congresului, o ghilotină financiară care împinge platformele să limiteze discursul politic inclusiv pentru utilizatorii americani, ocolind Primul Amendament.
Pe scurt: reglementăm în numele „transparenței”, dar vorbim pe canale care își șterg singure memoria. Iar România este primul loc unde efectele acestui dans opac se văd direct în urne.
România, prinsă la mijloc între două dogme care nu se suportă
Dincolo de jargonul juridic, conflictul este de fapt unul între două dogme politice ireconciliabile:
- Dogma Bruxelles-ului: „Democrația trebuie apărată, dacă e nevoie, chiar de deciziile propriilor cetățeni, cu ajutorul experților, al regulatorilor și al algoritmilor controlați.”
- Dogma Washington-ului (aripa Jordan): „Libertatea de exprimare este aproape absolută; cine controlează moderarea și penalizează discursul face cenzură politică, nu protecție democratică.”
Cazul alegerilor din România este transformat în afiș de campanie pentru ambele tabere:
- Pentru Comisia Europeană și autoritățile de la București, România devine demonstrația practică a faptului că, fără intervenție fermă, algoritmii și campaniile obscure pot deturna votul.
- Pentru Congresul SUA, România este proba vie că, sub pretextul „combaterii dezinformării”, un aparat birocratic poate legitima anularea votului popular atunci când rezultatul nu convine.
Utilizatorul român, captiv într-o bulă filtrată, cu buletin și buletin de vot
Pentru România, efectele se simt pe trei niveluri majore:
- Credibilitate instituțională: Rapoartele serviciilor secrete și decizia Curții Constituționale se află sub lupa unei investigații externe. Dacă ancheta Congresului SUA va sugera că deciziile de moderare ale TikTok au fost influențate sau deturnate de canale neoficiale ale unor oficiali europeni, legitimitatea anulării alegerilor riscă să se prăbușească, transformând „apărarea democrației” în abuz transnațional de putere.
- Subordonare tehnologică: Platformele sociale aplică deja setări și filtre speciale pentru spațiul european. Utilizatorul român riscă să trăiască într-o bulă informațională puternic filtrată, în care ceea ce nu trece de grila reglementatorilor nu mai apare în feed – nu pentru că nu există, ci pentru că a fost etichetat ca „risc”, „dezinformare”, „conținut problematic”.
- Precedent electoral periculos: Reluarea alegerilor deschide o cutie a Pandorei. De acum înainte, de fiecare dată când un candidat „neconvenabil” obține o victorie organică prin canale alternative, narațiunea „interferenței algoritmice” poate fi scoasă din sertar pentru a cere invalidarea rezultatului.
Cine stăpânește algoritmul, stăpânește democrația
Anularea alegerilor din România nu este un accident izolat, ci primul mare seism produs de coliziunea dintre:
- legile statelor naționale,
- regulamentele Uniunii Europene,
- algoritmii platformelor globale,
- și ambițiile politice de la Washington și Bruxelles.
În timp ce Bruxelles-ul invocă „securitatea națională” și „integritatea alegerilor”, Washington-ul acuză apariția unui aparat global de cenzură. La mijloc rămâne cetățeanul român – primul alegător dintr-o democrație declarată matură căruia i s-a spus, practic:
„Votul tău e valabil… până când algoritmii și birocrații decid că nu mai este.”
Cenzura nu mai poartă uniformă, nu mai închide tipografii și nu mai confiscă ziare de pe tarabe. Cenzura de azi vine cu logo de platformă, interfață prietenoasă, politici de „siguranță”, mesaje criptate care se auto-șterg și, la final, cu puterea de a reseta urnele.
2026-03-16-jdj-to-meta-zuckerberg-re-preservation 2026-03-16-jdj-to-tiktok-custodian-of-records-re-preservation
Tabel sintetic: Războiul narativelor pe spinarea României
| Aspect | Bruxelles și București – „Democrație defensivă” | Congresul SUA (Jim Jordan & co.) – „Libertate vs. cenzură” |
|---|---|---|
| Interpretarea cazului România | Protecție a securității naționale și a integrității alegerilor | Exemplu de abuz de reglementare și anulare a votului sub pretext digital |
| Rolul DSA | Cadru legitim de transparență și responsabilizare a platformelor | Pârghie de șantaj financiar și export de cenzură la nivel global |
| Rolul TikTok și al platformelor | Vinovate de încălcarea normelor electorale și de amplificare nejustă a unui candidat | Victime ale presiunii politice a UE, forțate să limiteze discurs legal |
| Algoritmii | Vector de dezinformare și risc de securitate ce trebuie controlați | Pretext comod pentru intervenții politice și control asupra opoziției |
| Anularea alegerilor | Măsură „excepțională, dar necesară” pentru a salva democrația | Semn de capturare a procesului electoral de către birocrați și regulatorii UE |
| Poziția României | Stat „protejat” în războiul informațional | Cobai într-un experiment de cenzură transnațională |
| Mesaj către cetățean | „Te apărăm de manipulare, ai încredere în instituții și în reguli stricte” | „Ți-au anulat votul în numele unei corectitudini algoritmice foarte discutabile” |
(Cristina T.).
Exclusiv
O nouă rușine în siguranța muncii: polițiști trimiși la lucru în condiții toxice, instituția se ascunde după „cercetare prealabilă”
Când arestul devine risc profesional: „Diamantul” sună alarma la IPJ Sibiu
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” a ajuns să facă ceea ce instituția ar fi trebuit să facă din oficiu: să sesizeze încălcarea normelor de securitate și sănătate în muncă la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu.
Acolo unde, pe hârtie, ar trebui să existe „condiții optime de lucru pentru personalul MAI”, în realitate polițiștii își desfășoară activitatea zilnic într-un mediu care le pune în pericol sănătatea și siguranța. Nu vorbim despre mofturi, ci despre un amestec de neglijență, indiferență și dispreț față de cei care duc, efectiv, greul muncii de zi cu zi.
O adresă și un dosar: așa arată „grija” sistemului față de propriii oameni

Demersul sindicatului nu a putut fi îngropat sub preș. Prin adresa nr. 915163/2026, Direcția Control Intern a Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR) comunică faptul că, în urma sesizărilor formulate de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul”, conducerea IPJ Sibiu a dispus declanșarea cercetării prealabile privind respectarea obligațiilor legale la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă.
Tradus din birocrată în română: după ce polițiștii au tras semnalul de alarmă prin sindicat, IPJ Sibiu s-a văzut obligat să mimeze, deocamdată, trezirea. S-a descoperit, brusc, că poate ar trebui verificat dacă nu cumva normele de securitate și sănătate în muncă sunt călcate în picioare chiar acolo unde polițiștii își riscă sănătatea.
Condițiile de muncă ale polițistului nu sunt moft: dar sistemul le tratează ca pe o glumă proastă
„Diamantul” repetă răspicat un adevăr care, în mod normal, ar trebui să fie banal: condițiile de muncă ale polițistului nu sunt un moft, ci o obligație a instituției.
Realitatea însă arată altfel:
– polițistul e bun la intervenții, la reținerea infractorilor, la asumat riscuri;
– dar când vine vorba de aer respirabil, spații sigure, igienă și respectarea normelor de securitate și sănătate în muncă, brusc totul devine „vedem”, „analizăm”, „cercetăm prealabil”.
Acolo unde condițiile sunt încălcate, sindicatul este obligat să facă ceea ce ar trebui să fie reflex instituțional: să sesizeze, să insiste și să urmărească până la capăt. Fără presiunea sindicatelor, multe „centre de reținere” ar rămâne, liniștite, centre de risc maxim pentru propriii polițiști.
Vocea din teren versus zidul de beton din birouri: cine chiar apără polițistul?
Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul” își exprimă deschis recunoștința față de colegii care au semnalat situațiile de la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă al IPJ Sibiu. Ei sunt cei care văd zilnic realitatea: infiltrații, igrasie, instalații precare, spații improprii, norme de securitate și sănătate în muncă tratate ca niște recomandări opționale.
„Sunteți vocea din teren, iar noi vă suntem scutul” – transmite sindicatul. O frază care sună frumos, dar care, din păcate, spune și altceva: fără vocea din teren și fără „scutul” sindical, instituția i-ar lăsa pe polițiști exact unde sunt acum – între pereți care crapă și rapoarte care mint.
Scut sindical, armură de hârtie instituțională: cât valorează o viață de polițist într-un centru de arest?
Faptul că a fost nevoie de sesizarea Sindicatului Polițiștilor din România „Diamantul” și de o adresă oficială a Direcției Control Intern, cu număr de înregistrare și formulări seci, arată cât de puțin contează, în practică, sănătatea și siguranța polițistului.
Instituția funcționează după principiul:
– până nu există sesizare, „nu știm”;
– până nu există scandal, „nu e problemă”;
– până nu se cer hârtii, „merge și-așa”.
Iar când, în sfârșit, se mișcă ceva, totul începe cu „cercetare prealabilă”, nu cu „remediere imediată”.
Până când normele de securitate și sănătate în muncă vor fi aplicate pentru polițiști cu aceeași strictețe cu care sunt aplicate legea și regulamentele pentru cetățeni, rămâne valabilă formula amar de exactă a „Diamantului”:
polițiștii sunt vocea din teren, sindicatul le este scutul.
Instituția, în schimb, prea des rămâne doar un zid rece, pe care se lipește o adresă cu număr și semnătură. (Cristina T.).
Exclusiv
O frână de mână trasă la Palatul Victoria: instanța transformă „marea reformă a salarizării” în spectacol cu martori asistenți
Consultarea publică „la mișto” este oprită cu acte în regulă
Consultarea publică pe Legea salarizării a fost suspendată de instanță, dezvăluie Sindicatul Europol. În mai puțin de patru zile de la momentul în care ministrul interimar al muncii a aruncat în „transparență decizională” proiectul noii Legi a salarizării – la solicitarea Președintelui României, ca să se bifeze frumos și la capitolul „implicarea Cotrocenilor” – Guvernul a ajuns în postura penibilă de a fi redus la rangul de „martor asistent” în propriul circ legislativ.
Executivul, care se visa mare reformator al sistemului bugetar, a ajuns să privească de pe tușă cum instanța îi scoate siguranțele de la panoul de comandă chiar pe tema de care se lăuda mai tare: „noua Lege a salarizării”.
Curtea de apel București trage cablul din priză: consultarea este suspendată oficial
Totul a pornit de la o acțiune în instanță introdusă de Federația Sanitar, care a decis să nu mai înghită „consultarea publică” făcută în stil „repede, prost și pe tăcute”. Ca urmare a acestei acțiuni, Curtea de apel București a emis o ordonanță președințială prin care:
- suspendă procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice;
- stabilește că măsura produce efecte până la soluționarea cauzei pe fond.
Cu alte cuvinte, tot mecanismul de consultare publică, așa cum a fost el șmecherește pus în mișcare de Guvern, a fost pus pe pauză, cu ștampilă de instanță. Nu s-a mai mers pe clasicul „lasă, că merge și-așa”, ci pe „stop, vedem întâi dacă e legal ce încercați să vindeți drept reformă”.
Guvernul primește lecția de bază: nu reformezi bugetarii călcând legea în picioare
În funcție de modul în care va fi soluționată cauza pe fond, Guvernul României riscă să primească, negru pe alb, un mesaj pe care nici cel mai talentat consilier de imagine nu-l poate parfuma:
- nu poți pretinde că reformezi sistemul bugetar ignorând legea;
- nu poți mima consultarea publică bifând niște proceduri formale;
- nu poți impune decizii cu impact asupra a sute de mii de angajați din sectorul public fără un dialog real.
După cum subliniază Sindicatul Europol, orice reformă serioasă trebuie:
- construită transparent;
- făcută cu respectarea cadrului legal;
- bazată pe un dialog real cu organizațiile sindicale, nu pe simulări administrative și consultări de fațadă, puse pe site cât să treacă de ochiul neavizat.
Spectacolul de „democrație de carton”, în care Guvernul întreabă de formă și decide de fapt, a ajuns în fața instanței, iar instanța a decis să dea cu decorul de pereți până se lămurește dacă piesa respectă sau nu legea.
„Marea reformă” parcată la dosar: întregul traseu al legii este în aer
Ca efect direct al ordonanței președințiale emise de Curtea de apel București, întregul parcurs de adoptare a noii Legi a salarizării este suspendat. Proiectul care trebuia să regleze salariile personalului plătit din fonduri publice a fost trimis, elegant, la colț, să aștepte.
Decizia nu este definitivă:
- hotărârea Curții de apel București poate fi atacată cu recurs;
- termenul pentru recurs este de 5 zile de la comunicare.
Până una-alta, Guvernul nu mai poate continua, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, procedura de consultare publică pe care a încercat să o ruleze pe modul „formal, rapid și, dacă se poate, pe șest”.
De la „reformă istorică” la „martor asistent”: anatomia unei aroganțe birocratice
Situația de azi, așa cum reiese din informațiile făcute publice de Sindicatul Europol și din acțiunea Federației Sanitar, arată un Executiv care a încercat să:
- dea impresia că ascultă societatea, dar să evite dialogul real cu sindicatele;
- treacă pe repede înainte o lege cu impact uriaș asupra a sute de mii de bugetari;
- se ascundă în spatele formulei „transparență decizională”, fără să respecte spiritul ei: participarea efectivă a celor afectați.
Rezultatul: Guvernul se vede obligat să asiste, ca un figurant cu obligație de prezență, la derularea unui proces care îi verifică tocmai corectitudinea „consultării” cu care se lăuda. Din mare jucător, a devenit spectator de categorie „martor asistent”.
Justiția decide, sindicatele veghează, Guvernul așteaptă cu pixul în aer
Parcursul procesului va fi urmărit pas cu pas de organizațiile sindicale – Federația Sanitar, care a inițiat acțiunea, și Sindicatul Europol, care a dezvăluit public blocajul. Acestea anunță că vor informa în dinamică privind finalitatea cauzei, mai ales în condițiile în care decizia Curții de apel București poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Până la o soluție pe fond și până la eventuala judecare a recursului, Legea salarizării stă cu frâna trasă, iar Guvernul are o ocazie rară: să priceapă că „reforma” făcută prin mimă, prin șmecherii de calendar și prin consultări de fațadă nu trece testul unei instanțe care chiar citește legea. (Cerasela N.).
-
Exclusivacum 3 zileDe la etilotest la plug: „Instructorul de etică” de la Blejoi trece pe tractor cu remorcă penală -Grădinița de cadre a IPJ Prahova– sezonul XXIX
-
Exclusivacum 5 zileIPJ Prahova S.R.L., sezonul XXVIII: laptopuri la amanet, telefoane evaporate și nași la butoane
-
Exclusivacum 5 zileCum să dai afară de două ori același polițist și tot să pierzi: Saga Cănărău vs. MAI – manual de prostie disciplinară
-
Exclusivacum 4 zileNoua lege a salarizării sau cum se reformează pe hârtie portofelul polițistului, la comanda calculatorului de la Ministerul Muncii
-
Exclusivacum 4 zileImaginile care au făcut diferența dintre „Nu am fost eu” și „Da, recunosc!”: un tractorist fuge, o cameră de bord îl prinde, poliția face restul
-
Exclusivacum 3 zileMAI, vânător de „scrisori obraznice”: cum a ajuns Aparatul Central să scotocească prin petițiile polițiștilor
-
Exclusivacum 2 zile„Onoare pe datorie, soldă la promoție”: cum îți plătește Statul sângele cu stegulețe și citate motivaționale
-
Exclusivacum 20 de oreHipodromul cu iz penal: cum se dopează caii și se diluează regulamentul, sub ochii unei comisii de decor



