Doi absolvenți ai Colegiului Național Militar Tudor Vladimirescu din Craiova împărtășesc aceeași pasiune – robotica. Din mâinile lor a ieșit Iu, un roboțel pus pe câștigat premii.

Colegiile naționale militare sunt un fel de pliculețe de cafea 3 în 1, dar parcă nu conțin atât de mult zahăr, ci pasiune, determinare și creativitate.

Pe lângă partea de învățământ (unde instituțiile militare excelează, conform rezultatelor anuale de la examenul maturității), cele mai multe din activitățile extrașcolare sunt puse la dispoziția elevilor în același loc – în curtea unității, gratis.

Dacă ai un copil pasionat de sport, nu trebuie să îl înscrii la un club sportiv și să îl duci la antrenamente după ore, nu trebuie să plătești meditator pentru olimpiade sau să îl duci la cluburi private dacă este pasionat de știință.

În incinta colegiului, elevii au la dispoziție săli de sport/forță/fitness, sprijin din partea cadrelor didactice care apreciază și încurajează performanța și cluburi de dans, poezie sau robotică. Despre acesta din urmă am vorbit pe larg cu doi absolvenți ai Colegiului Național Militar Tudor Vladimirescu.

Eleva plutonier Daiana Christine-Ionela Perț tocmai a absolvit clasa a XII-a, la CNM Tudor Vladimirescu: Dintotdeauna m-am considerat o persoană punctuală, ordonată. Când am auzit despre acest liceu, cu bune și rele, m-am gândit că o să mă descurc și mi-ar plăcea.

Pasionată de IT, a participat la Olimpiada de Tehnologie a Informației, unde, anul acesta, a ocupat locul al II-lea la etapa pe județ, iar trei ani din cei patru de liceu, a făcut parte din clubul de robotică.

Ne ajută în dezvoltare. E foarte multă practică, învățăm lucruri noi, mergem la competiții, ne facem prieteni, iar cel mai important este că învățăm cum să lucrăm în echipă.

Un alt coleg, la fel de pasionat de robotică, este elevul sergent Luca Ionescu. Am ales sistemul militar din întâmplare. Am primit niște pliante cu oferta de școlarizare a învățământului liceal militar. Acasă, am lăsat pliantul pe masă fără să le spun nimic alor mei.

A venit tata la mine după ceva timp și m-a întrebat dacă vreau să încerc și i-am răspuns, convins, că da, povestește Luca. Este primul din familie care intră în contact cu sistemul militar. Tatăl lui a reușit să evite stagiul obligatoriu. El a fugit de armata, iar eu am fugit direct în ea, spune, râzând.

 În plus, toți membrii familiei mele au votat la referendum să se scoată armata obligatorie, deoarece nu au vrut să fiu obligat să merg și totuși aici sunt. Beneficiul suprem adus de liceul militar a fost maturizarea treptată, de care spune că avea nevoie, fiind un copil năzdrăvan.

Faptul că am plecat de acasă de la o vârstă destul de fragedă m-a făcut să am grijă de modul cum îmi organizez timpul de învățat, hainele, le spăl și le calc, și, bineînțeles, cum să îmi gestionez banii. În plus, legăturile pe care le-am creat cu colegii sunt pe viață.

Singurul minus pe care îl are cariera militară este că nu poți să fii alături de familie în unele momente importante. Pasiunea pentru tehnologie s-a născut în el de mic. Se uita la emisiuni pe Discovery sau pe National Geographic, cât era ziua de lungă.

Aflam tot felul de lucruri interesante și mereu mă întrebam dacă voi ajunge și eu să fac parte dintr-o echipă care creează miracole inginerești.

Așa am ajuns și în echipa de robotică, unde un grup de oameni a reușit să creeze o mică minune, pe Iu (din engleză, you). Ne-am numit robotul tu fiindcă fiecare am muncit la el și am vrut să ne reprezinte pe toți.

Elevii din acest club participă la diverse competiții, cea mai importantă fiind organizată de fundația Nație Prin Educație – FIRST Tech Challenge Romania (FTC). Este o competiție de robotică cu tradiție în SUA, care presupune proiectarea, construirea și programarea unui robot.

Pentru fiecare ediție, construim un roboțel cu care participăm la meciuri, povestește Daiana. Anul trecut, elevii craioveni au obținut Premiul Motivate. Se bazează pe lucrul în echipă – cum se comportă pe parcursul competiției, cum se susțin între ei, cum îi susțin pe ceilalți concurenți.

Am luat locul al III-lea, ne-am calificat la naționale, dar n-am mai putut participa pentru că a venit pandemia, adaugă eleva.

Sunt 15 în echipă, iar compo-nența se schimbă de la an la an. În clasa a XII-a nu mai pot participa, din cauza puținului timp care le rămâne, însă Daiana a continuat și în ultimul an de liceu. Nu se formase încă o echipă închegată și eu am rămas liderul până au găsit înlocuitor.

De pregătirea lor se ocupă profesoara de informatică Alexandra Marcu, directorul adjunct Zamfirică Petrescu și profesorul de fizică Nicolae Dragomir. Luca a intrat în clubul de robotică tot în clasa a X-a. I-a surâs ideea de a face parte dintr-un club care se bazează pe tehnologie și inovație.

Echipa era foarte unită și primitoare. Eu mă ocupam de proiectare și desing 3D, însă îi ajutam pe colegii mei cu sfaturi, idei, chiar să pun mâna la căratul robotului și al standului.

Pentru competiție, alocă destul de mult timp – trei, patru ore pe zi, la finalul cursurilor. Sunt multe de pus la punct. Fiecare știe ce are de făcut, sunt împărțiți pe departamente – departament de marketing și mass-media, echipa de construcție, echipa de proiectare 3D și fotograful echipei.

  Eu fac parte din departamentul de construcție, spune Daiana. Punctul nostru forte este că suntem uniți și rezistăm bine sub presiune. Niciodată nu am avut momente în care să ne certăm când am dat de greu la competiții (defecțiuni, erori).

Totul este contratimp, meciurile sunt programate, problemele trebuie rezolvate sub presiune. Asta stârnește altercații în echipe. Dar noi reușim să ne detașăm și să rezolvăm problema. Minusul principal al echipei ar fi că mereu trebuie să ne schimbăm componența.

Unii pleacă, alții vin, avem copii de la fiecare an de studiu și simt, uneori, că o luăm în fiecare an de la capăt. Una dintre cele mai frumoase amintiri păstrate de Luca este de la etapa zonală, unde au reușit să și câștige premiul al III-lea.

Am reușit să facem senzație cu galeria care a susținut atât echipa noastră, cât și echipele aliate, spune elevul.

Cei doi s-au descurcat foarte bine la BAC. Daiana se pregătește să dea admiterea la Academia Forțelor Aeriene, control trafic aerian, iar colegul său  își va continua cariera la Academia Tehnică Militară. Mereu am fost pasionat de inginerie și tehnologie, spune Luca. (Alina Crisan).