Exclusiv
Niște orgolii pe care IGPR a știut să le exploateze dintotdeauna
Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina, precizeaza sursa sus mentionata.
De câteva zile circulă printre polițiști un mesaj triumfalist, generat – după câte se vede – de ”cea mai mare structură sindicală reprezentativă”, din care constatăm că mai marii IGPR sunt supărați rău pe SPR Diamantul, al treilea sindicat ca număr de membri! În chip firesc, această atitudine constituie un indiciu clar asupra seriozității întregului demers și a intenției reale a IGPR-ului pentru reformare. Observăm că la dezbateri au fost invitate nu doar federații sindicale reprezentative, ci si structuri minuscule sau în derivă de câțiva ani, care la proteste abia mai găseau oameni, în afara celui înghesuit să pună mâna pe bannerul cu ”sindicatele unite”!
În lipsa vreunor explicații – oricum înzorzonații din IGPR nu sunt obișnuiți cu transparența – nu ne rămâne decât să vedem în acest arbitrariu, predilecția colaborării cu ”sindicatele prietenoase”, cele care nu critică, nu observă, închid ochii și semnează ”ca primarul”. Avem deja precedentul Acordului colectiv de muncă. Ca să devenim ”agreați”, trebuie să ne transformăm în nevertebrate, preferabil moluște după modelul CNP, preluând de la ei cele mai sofisticate tehnici în materie de lingușeală. Unii se conformează, dar noi preferăm să ne păstrăm verticalitatea, indiferent dacă le suntem pe plac ori nu!
Așadar, să observăm ce ne zice minunatul mesaj:
”Astazi, între orele 09.00-12.00 a avut loc o ședință de dialog social între IGPR și sindicatele din IGPR.
Din partea IGPR au participat insp general cu cei doi adjuncți, șeful DMRU.
Din partea sindicatelor au participat SNPPC, sidepol, smart lex, europol, prolex, plus CNP.
Subiecte abordate:
– sporul de risc și solicitare neuropsihică.
IGPR doreste acordarea diferențiată a acestui spor. Având în vedere complexitatea muncii igpr ar vrea un procent mai mare la BCCO, BOS, cu scaderea sa la SIC, SICE, SOP, apoi structuri de politie judiciara la politii municipale, politii orasenesti, politie Rurala. Poziția noastră este majorarea în mod similar a acestui spor pentru toți beneficiarii, în sensul dublării sale ( de la 5 la 10% și de la 10 la 20%)”.
Ce vedem aici, este că – dincolo de voința IGPR – reprezentanții sindicali participanți (câți dintre ei mai sunt polițiști operativi activi) deși au preluat din zbor o mai veche problemă, pe care am tot tocat-o noi de ceva vreme, nu prea i-au înțeles dedesubturile. În chip firesc, indiferent de cele două variante – IGPR vs ”reprezentativi” plus (sau implicit) nevertebrate -, polițiștii din structurile SIC, SICE, SOP cei din structurile de poliție judiciară din urban și rural se pot considera VÂNDUȚI. Și asta pentru că un par în cap sau ”solicitare neuropsihică” poți dobândi și dintr-un dosar de amenințare, nu e musai să fie gruparea infracțională organizată. Nebuni, tembeli, teribiliști găsești pe toate palierele. De ce ar trebui să ia un procent mai mic polițistul de la SIC față de cel de la BOS sau BCCO, câtă vreme greul a stat adesea pe umerii judiciaristului, cum poți ignora presiunile la care este supus un polițist de la economic dinspre ”cetățenii plătitori de taxe și impozite” la cravată, cu relații și potență financiar-politică? De ce ar trebui să fie discriminați colegii de la SOP, de la subunități, care ajung adesea primii la fața locului, susțin munca tuturor și țin piept unei diversități extraordinare de spețe și fapte?
Cităm în continuare:
”– modul de acordare a salariilor de excelență. Au fost aduse critici din partea tuturor sindicatelor legat de lipsa de transparenta a majorității ordonatorilor de credite. Vă propun să solicităm schimbarea procentelor de alocare a indicatorilor din algoritmul de acum ( 30% neoperative, 70% operativi și apoi 40% manageri, 60% funcții executie), în procente calculate la nivelul fiecărui ordonator de credit. Adică dacă la IPJ X avem 1000 angajați, din care 100 sunt sefi profesionali, procentul alocat șefilor sa fie de 10%. Dacă din cei 1000 angajați, 200 sunt neoperativi, procentul alocat sa fie de 20%. Și tot așa.
SNPPC a solicitat și după o scurtă consultare, domnul insp general a admis ca fiecare IPJ să acorde pe viitor un astfel de indicator cel puțin unui personal contractual din procentul slicat neoperativilor.”
Subiectul ”excelențelor” este ”felia” noastră, fiind cei mai înverșunați critici. Dacă unele sindicate s-au luat după noi după ce au văzut că e o ”pâine de mâncat” și într-un târziu au mai zis și ei câte ceva, noi am pus în circuit public Note de fundamentare, cu probe concrete. Ei povesteau ”amintiri din copilărie” în timp ce noi am avut demersuri în instanțe, ne-am ales cu plângeri penale și cercetări disciplinare. De aici putem spune că am dobândit o întreagă experiență legat de aceste ”Oscaruri” și am înțeles cel mai bine cum funcționează jucăria.
Că ceilalți încă au rămas visători în chestiune, o dovedește cât de ușor au intrat în jocul procentelor. Înainte de toate dacă ție îți spune Ordinul că trebuie să dai maxim 30% neoperativilor, asta nu înseamnă că aceștia primesc fix 30%, ci pot primi și 5% sau doar un singur ”indicator”.
Dar nu aici este problema!
Înainte de toate, acest spor pentru lucrări de excepție sau misiuni cu risc deosebit trebuie redefinit în esența lui, adaptat titlului și să fie alocat STRICT pentru lucrări de excepție (adică acțiuni ce exced fișei postului) sau misiuni cu risc deosebit (un risc pentru care trebuie introduse criterii clare de estimare).
În altă ordine de idei, acest ”spor pentru excelență” au devenit un soi de ”pomana șefului”, ce se dă de două ori pe an, prima în ajunul Ignatului (pe vechi) și altul pe la început de vacanță. Oricând, pentru orice lucrător – în condițiile crizei de personal – vei găsi cuvinte destule să dea ”greutate calificabilă” unei Note de fundamentare. Altfel spus, e un joc de babaroase la care participă doar câțiva favoriți din jurul șefului. Ei sudează ori se rânduiesc în defavoarea tuturor celorlalți.
Este drept că într-un serviciu, compararea muncii a doi polițiști va lăsa mereu loc subiectivului pentru că obiectiv nu poți compara munca unui polițist care introduce un infractor în arest, cu altul care întocmește două referate într-o zi sau cu aceea a unui coleg ce își consumă o zi în teren pentru o ridicare de auto ori monitorizare pe monumente, din simplu motiv că fiecare își îndeplinește atribuțiile. El asta trebuie să facă!
Prin urmare, dacă excelența nu e de fapt excelență, ci tradiționala ”pomana șefului”, atunci să-l cheme cumva un spor de ”fidelizare”… să zicem. În fine, întregul concept și substanță ale acestui spor trebuie redefinite.
Câtă vreme, aportul SPR Diamantul nu a fost considerat util, lăsăm această provocare la îndemâna celor ”îndreptățiți”, dar ne rezervăm dreptul de a urmări cu interes și a vă dezvălui calitatea ”prestației” celor ce s-au înghesuit să ne reprezinte… chiar și pe noi!
”– Dispoziția legata de bodycam (se lucreaza la modificari și am solicitat grup de lucru pe acest subiect);
– Dispoziția 123/2012 ( am solicitat grup de lucru cu DOP).”
Comunicatul nu ne lămurește ce au în vedere și deci, nici noi nu putem despărți aici firul în patru.
”– dialogul social
IGPRA și-a însușit vina pentru lipsa de dialog social de pana acum și a propus ședințe lunare. Nu știm care au fost resorturile care au declanșat aceasta reacție, dar este f posibil ca războiul din Ucraina, presiunea din partea populației pe preturile la combustibil, dar și nemulțumirile și presiunile sindicatelor, sa fi determinat aceasta schimbare.
Sperăm că aceste ședințe să se și organizeze așa cum s-a stabilit!”
Ne amuză să-i vedem cum invocă lipsa ”dialogului social”, pe care am criticat-o DOAR noi (SPR Diamantul) în timpul protestelor și observăm că IGPR-istii au simțit pălmuța peste obraz dar s-a supărat ca o fată mare tocmai pe cel care a certat-o și i-a chemat tocmai pe cei care nici măcar nu au înțeles despre ce este vorba! S-au uitat săracii nedumeriți că s-au trezit cu un subiect în brațe și ei ”usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase”. Și cum se obișnuiește acum, atunci când ai o problemă pe care nu o poți gestiona, e sigur ceva legat de Ucraina!
Bine, nici IGPR-ul nu a dat dovadă că e dispus chiar să se dea la brazdă și invitații au fost aleși cu grijă, tocmai din aceste motive.
„ Având în vedere subiectele abordate, rog să veniți aici sau în privat cu propuneri legate de poziția pe care o vom adopta în legătură cu :
1. sporul de risc și solicitare neuropsihică
2. modificări la Disp IGPR 60/2022 (folosire bodycam)
3. modificări la Dispozitia 123/2012
4. noi reguli de acordare a salariului de excelență.
Vă mulțumesc anticipat!altminteri nu înțelegem criteriile”
Probabil, ultimul cuvânt trebuia să fie ”criticile” și nu ”criteriile” dar observăm debusolarea lor. Se vede că reprezentanții noștri au mers acolo cam descoperiți si strigă după ajutor. Altfel nu s-ar putea citi disperarea din ultima frază. Adică, ”hai contribuiți, dați-ne voi” aceasta fiind și scuza pentru prestația execrabilă care se anunță.
Și totul pentru niște orgolii pe care IGPR a știut să le exploateze dintotdeauna, mai puncteaza VITALIE JOSANU de la sindicatul Diamantul. (Cerasela N.).
În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață albă, există o rețetă standard pentru „domesticirea” spiritelor libere. Sindicatul Diamantul a scos la lumină această doctrină de o mizerie rară: dacă ținta nu poate fi recrutată ideologic, se încearcă cumpărarea ei; dacă nu are preț, se trece la compromiterea prin dosare penale; iar dacă nici cătușele nu funcționează, se activează faza „Kompromat” – distrugerea reputațională.
Când vezi că mașinăria se oprește la ultima etapă, e semn clar că liderii vizați, precum cei de la Diamantul, sunt făcuți dintr-un material pe care rugina sistemului nu îl poate coroda.
SECRETUL LUI POLICHINELE ȘI „SPIONAJUL” PE FLUTURAȘUL DE SALARIU
Ultima tentativă de a „agăța” liderii sindicali într-un dosar penal pare desprinsă din schițele lui Caragiale, dacă n-ar fi vorba de resursele statului irosite pe vendete personale. IPJ Neamț a încercat o manevră de un ridicol absolut: transformarea unui ordin privind salarizarea (Ordinul M.A.I. S/84/2024) într-un fel de cod nuclear, doar pentru că cineva a trântit pe el ștampila „secret de serviciu”.
Logica „sistemului” este pe cât de simplă, pe atât de toxică: ascundem drepturile bănești sub preșul clasificării, iar dacă un lider de sindicat îndrăznește să spună adevărul polițiștilor despre banii lor, îi trimitem procurorul la ușă pentru „divulgare de informații secrete”.
DUȘUL RECE AL PROCURORULUI: CÂND LEGEA BATE RĂZBUNAREA
Conform documentelor oficiale emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, această tentativă de intimidare s-a fâsâit spectaculos. În Ordonanța de clasare semnată de procurorul Lucian Dieac, „specialiștii” în sesizări din oficiu au primit o lecție elementară de drept.
Procurorul a constatat negru pe alb că, pentru a exista o infracțiune, nu este suficient să te joci cu ștampila pe documente destinate salarizării. Trebuie ca acea divulgare să afecteze real interesele instituției. Or, publicarea adevărului despre cum sunt plătiți oamenii nu poate dăuna decât orgoliilor unor șefi, nu siguranței naționale. Rezultatul? Clasare pe linie: „fapta nu este prevăzută de legea penală”.
KOMPROMATUL – ULTIMA REDUTĂ A DISPERĂRII
Dacă s-a ajuns la faza în care se scot de la naftalină „sesizările din oficiu” și se tergiversează dosare de transport (unde Vitalie J. este „burușit” de probe favorabile, inclusiv de la MAI), e clar că etapele de recrutare și cumpărare au eșuat lamentabil.
Sindicatul Diamantul a demonstrat că, atunci când nu poți fi controlat, devii o „țintă”. Dar când ținta are în spate legea și documente de clasare care confirmă abuzul, „vânătorii” de sindicate nu fac altceva decât să își semneze propria condamnare la penibil. Statul plătește cheltuielile judiciare, iar „sistemul” rămâne cu buza umflată și cu imaginea șifonată, întrebându-se de ce nu mai funcționează vechile metode de dresaj. Vom reveni. (Cristina T.).
Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la Sindicatul Sidepol (și Europol, în spiritul solidarității de breaslă). În timp ce statul le promite marea cu sarea, realitatea din teren îi așteaptă cu un dosar cu șină și o uniformă care, cel mai probabil, va transpira la unison cu drepturile lor încălcate.
„Marșul” spre glorie: De la elev la sclavul legii
Conform datelor furnizate de Sidepol, absolvenții sunt anunțați că devin „polițiști în activitate”. Sună onorant, nu? În traducere liberă, din clipa în care semnezi actul administrativ, devii proprietatea statului, cu „toate drepturile și obligațiile”. Problema e că, în MAI, obligațiile vin cu viteză de girofar, în timp ce drepturile circulă cu trotineta electrică descărcată. Ești funcționar public „cu statut special” – unde „special” înseamnă de obicei că vei munci sâmbăta, duminica și de Crăciun, în timp ce restul lumii mănâncă sarmale.
Salariul: O iluzie optică între sporuri și firimituri
Articolul ne spune că vei primi „salariu de funcție” și „indemnizații pentru muncă suplimentară”. Sună a bogăție, dar oricine a citit celebra OUG 26/2024 știe că, după ce se trag toate taxele, rămâi cu suficient cât să nu mori de foame pe drumul spre secție. Sporurile sunt ca unicornii: toată lumea a auzit de ele, dar puțini le văd integral în portofel fără să se lupte cu un munte de birocrație.
Visul imobiliar: Chiria care te ține „în lesă”
Dacă nu ți se dă locuință de serviciu (adică aproape niciodată), statul îți dă bani de chirie. Sau, mai nou, îți transformă chiria în rată la bancă. O mișcare genială prin care ești legat de sistem pentru următorii 30 de ani mai strâns decât cătușele de infractor. Ești liber să pleci din sistem, dar numai dacă îți iei și banca în spate.
Uniforma de paradă și ochelarii de „cal”
Deși legea zice că echipamentul se asigură gratuit, știm cu toții că prima dotare e adesea o loterie a mărimilor unde ori îți joacă pantalonii pe tine, ori te strânge vestonul de parcă ești în corset. Iar faza cu „decontul pentru ochelari de vedere”? Un deliciu! Probabil e singurul mod în care Ministerul se asigură că polițiștii pot vedea măcar pe unde li se scurg restul drepturilor prin degetele șefilor.
Protecția juridică: Scutul de hârtie
Sidepol ne promite „protecție juridică” pentru faptele săvârșite în timpul serviciului. E bine de știut, mai ales că, în realitate, când un polițist e târât prin tribunale pentru că și-a făcut treaba, Ministerul tinde să sufere de amnezie subită. Noroc cu sindicatul, care mai ridică vocea, că altfel avocatul din oficiu ar fi singurul „scut” între agent și celula pe care ar trebui să o păzească.
Sindicatul: Ultima redută înainte de „ghilotina” administrativă
În final, Sidepol avertizează că orice limitare a drepturilor prin „dispoziții interne” este nelegală. Este, de fapt, recunoașterea tacită a faptului că în sediile poliției, „legea” e deseori dictată de dispoziția matinală a șefului de inspectorat. Mesajul e clar: dacă nu vrei să fii „călcat în picioare” înainte să înveți unde e butonul de la stație, mai bine te înscrii în sindicat. Altfel, rămâi singur în fața unui sistem care mănâncă absolvenți pe pâine, la micul dejun. (Cerasela N.).
Sursa: Informații sintetizate din comunicările Sindicatului Sidepol privind drepturile absolvenților școlilor de agenți de poliție.
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP), într-o unitate de detenție din România ar fi fost semnalate practici care depășesc cu mult rigorile managementului ferm și intră în zona abuzului de putere.(aici)
Conform acestor surse, un director de penitenciar ar fi recurs la mutări succesive ale subalternilor dintr-o funcție în alta, aparent fără legătură directă cu interesul serviciului, ceea ce ar fi fost resimțit de personal ca formă de umilire și presiune, nu ca măsură administrativă justificată. În relatarea respectivă, conducătorul instituției este descris ca având un comportament care, în percepția unor angajați, se apropie de tiparul „hărțuirii” dintr-o poziție de autoritate.
Redacția Incisiv de Prahova, analizând aceste informații și coroborându-le cu propriile date obținute din interiorul sistemului, a identificat indicii care par să trimită către conducerea Penitenciarului de Maximă Siguranță Mărgineni și, în mod special, către directorul acestei unități, Aldea Marian, despre care unele surse susțin că ar beneficia de sprijin la nivel central.
Climat tensionat și comparații cu alte „mandate controversate”
Conform informațiilor intrate în posesia redacției, în interiorul penitenciarului Mărgineni s-ar contura un climat tensionat, marcat de acuzații privind un stil de conducere contestat și de abuzuri reclamate de personal. Situația este comparată de unele surse interne cu perioada de la Penitenciarul Jilava, din timpul unui mandat considerat controversat, în care s-ar fi vorbit despre presiuni exercitate inclusiv asupra membrilor de sindicat.
Nu vorbim, la acest moment, despre concluzii oficiale, ci despre percepții și relatări ale unor angajați care descriu o atmosferă „apăsătoare”, în care semnalarea problemelor ar fi urmată, în unele cazuri, de consecințe rapide și resimțite ca punitiv-administrative.
Evadarea din august 2025: un episod grav, multe întrebări, puține răspunsuri publice
Un episod care ridică semne majore de întrebare este incidentul grav din august 2025, când, potrivit surselor, un deținut ar fi reușit să părăsească incinta penitenciarului de maximă siguranță. Vorbim despre un tip de eveniment considerat, de regulă, extrem de serios în orice sistem de detenție, cu atât mai mult într-o unitate care se revendică a fi „de maximă siguranță”.
Până în prezent, nu există în spațiul public o prezentare detaliată și transparentă a concluziilor oficiale legate de acest incident, ceea ce alimentează, în mediul intern, suspiciuni privind posibile disfuncționalități de organizare, supraveghere sau comandă. Absența unei comunicări clare lasă loc interpretărilor și întreținerii unui climat de neîncredere.
Recompense financiare pe fondul scandalului: merit sau paradox?
În acest context tensionat, alte surse susțin că directorul penitenciarului, Aldea Marian, ar fi beneficiat de recompense financiare, inclusiv de acordarea unui „salariu de merit” de 50%. Dacă aceste informații se confirmă, apare un paradox evident: pe de o parte, relatări privind climat tensionat, acuzații de hărțuire și un incident major de securitate; pe de altă parte, recompensarea conducerii.
Această juxtapunere ridică întrebări legitime în rândul personalului și al opiniei publice cu privire la criteriile reale de evaluare a performanței în sistemul penitenciar: se recompensează rezultatele obiective și climatul sănătos de lucru sau loialități și aliniamente instituționale?
Mutări, programe împovărătoare, „sancțiuni mascate”
Conform unor relatări din interiorul Penitenciarului Mărgineni, angajații care ar fi îndrăznit să semnaleze probleme sau să formuleze critici la adresa stilului de conducere ar fi fost „recompensați” cu:
- mutări considerate abuzive,
- programe de lucru mai împovărătoare,
- sarcini suplimentare care, în ansamblu, ar duce la epuizare profesională.
Există relatări potrivit cărora mai mulți agenți din structurile de intervenție ar fi solicitat sau acceptat transferul către alte unități, invocând presiuni constante și un mediu de lucru dificil. Alți angajați care au cerut transfer ar fi fost redistribuiți, conform acestor surse, pe posturi mai solicitante, măsuri percepute ca „sancțiuni mascate”, nu ca simplă reașezare a personalului.
Mecanismul deciziei: când „acoperirea juridică” nu convinge personalul
Într-un alt articol publicat pe același site de specialitate (penitenciare.info), este conturată o imagine și mai îngrijorătoare a modului în care ar fi luate deciziile la nivelul conducerii. Informațiile apărute sugerează existența unui mecanism prin care măsurile dispuse de management ar fi susținute formal de structurile juridice și de resurse umane, astfel încât să existe o „acoperire” procedurală, chiar și atunci când fondul deciziei nu este perceput intern ca fiind justificat de nevoile reale ale instituției.
Problema semnalată nu este, așadar, utilizarea personalului „acolo unde este nevoie”, ci modul în care aceste decizii ajung să fie resimțite de angajați: ca impuse, uneori în contra voinței lor, și interpretate drept instrumente de control, presiune sau sancțiune neoficială. În acest cadru, invocarea „deficitului de personal” apare, pentru unii, mai mult ca pretext decât ca explicație reală.
„Persoana apropiată”, trecutul prin ANP și promisiunea unor dezvăluiri viitoare
Conform surselor citate în spațiul online, ar exista și o „persoană apropiată” de directorul Aldea Marian, cu un trecut legat de structurile Administrației Naționale a Penitenciarelor, ale cărei legături și influențe ar urma să fie subiectul unor analize viitoare. Menționarea unei astfel de figuri în proximitatea conducerii unui penitenciar ridică, în mod natural, întrebări privind eventuale rețele de sprijin, protecție sau influență, însă aceste aspecte reclamă documentare riguroasă înainte de orice concluzie.
Redacția anunță că va reveni, într-un material separat, cu informații suplimentare pe această temă, dacă și în măsura în care datele strânse vor putea fi susținute prin probe verificabile.
Necesitatea unui control de specialitate: probe, transparență, răspundere
În contextul acestor relatări, redacția Incisiv de Prahova anunță intenția de a formula sesizări oficiale către:
- Ministerul Justiției,
- Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP),
- și alte organe abilitate,
în vederea clarificării situației semnalate.
Potrivit unor surse, ar exista deja plângeri formulate de angajați, însă până la acest moment nu sunt cunoscute public rezultatele verificărilor sau eventualele măsuri dispuse. Pentru un sistem care gestionează libertatea și siguranța publică, opacitatea nu poate fi o soluție.
Se impune, așadar, declanșarea unui control de specialitate, riguros și transparent, cu obiective clare:
- verificarea faptelor semnalate,
- stabilirea existenței sau inexistenței unor abuzuri,
- analiza climatului de muncă și a respectării drepturilor personalului,
- evaluarea modului de gestionare a incidentului grav din august 2025,
- verificarea justificării recompenselor acordate conducerii, inclusiv a salariului de merit, dacă acestea se confirmă.
Concluzie: dincolo de zvonuri, este nevoie de dosare, nu de tăcere
Într-un domeniu atât de sensibil cum este execuția pedepselor privative de libertate, acuzațiile de abuz, hărțuire și disfuncționalități de securitate nu pot rămâne la nivel de zvon sau de nemulțumire difuză. Ele trebuie verificate cu instrumente legale, de către instituții competente, în proceduri care să genereze:
- fie confirmări, urmate de măsuri ferme,
- fie infirmări motivate, care să restabilească încrederea și reputația celor vizați.
Până atunci, peste Penitenciarul de Maximă Siguranță Mărgineni – și peste alte unități în care apar semnale similare – plutește aceeași întrebare incomodă: avem de-a face cu exigență managerială dură, dar legitimă, sau cu un sistem în care puterea administrativă este folosită discreționar, în spatele unor uși care se închid nu doar în fața deținuților, ci și în fața adevărului? Vom reveni. (Cristina T.).
OPERAȚIUNEA „ȘTAMPILA”: CUM SĂ FABRICI UN DOSAR PENAL ȘI SĂ TE ALEGI CU UN FIASCO JURIDIC
În laboratoarele prăfuite ale „Sistemului”, unde aburii epoleților asudați se amestecă adesea cu mirosul greu de dosare cusute cu ață...
GHID DE SUPRAVIEȚUIRE ÎN JUNGLA MAI: Cum să devii „pion” cu epoleți și acte în regulă
Proaspăt ieșiți de pe băncile școlilor de agenți, viitorii „stâlpi ai ordinii publice” primesc o doză de realism de la...
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
Potrivit unui material publicat în mediul online pe un site de specialitate în domeniul penitenciar (penitenciare.info), preluat și comentat de...
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
Dacă credeați că în unitățile medicale de „renume” din Capitală se merge doar pentru tratament, vă înșelați amarnic. Mai nou,...
Marea spârleală a odihnei sub epoleți: Cum MAI iși „penalizează” polițiștii pentru păcatul de a fi părinți
În timp ce restul lumii civilizate se ghidează după legi clare, Ministerul Afacerilor Interne (MAI) pare să fi rămas blocat...
„Rambo de birou” și circul din poligon: Cum MAI antrenează polițiștii să facă gimnastică în loc să supraviețuiască în stradă
În timp ce interlopii se antrenează prin săli de lupte și scenarii de gherilă urbană, Ministerul Afacerilor Interne a decis...
Operațiunea „mânjeala”: Cum se spală MAI de rușinea juridică prin flegme mediatice orchestrate
Epoleți cu „viroze” mediatice: Cum se transformă MAI în Ministerul Intoxicării Publice Când instituția care ar trebui să aplice legea...
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
Nababi” cu acte în regulă: Șefimea își securizează viitorul, talpa rămâne cu praful În această nouă arhitectură a lăcomiei mascate,...
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
În orașul Victoria, județul Brașov, unde istoria industrială ar trebui să miroasă a progres, astăzi pute a eșec birocratic și...
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
Mult a fost, puțin a mai rămas până când zidurile groase ale penibilului, ridicate de Ministerul Afacerilor Interne sub pretextul...
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
În timp ce industria de apărare a României își dă ultima suflare, ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și – mai ales...
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”
Într-un Minister de Interne unde profesionalismul a fost pensionat forțat și înlocuit cu arta de a sta în genunchi, spectacolul...
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
Într-o societate obișnuită ca „mica înțelegere” să fie unsul care degripează rotițele legii, un agent de poliție din Arad a...
EVANGHELIA DUPĂ BARBU: RACHETELE AU TĂCUT, GRÂUL A CRESCUT ȘI STATUL „POLIȚIST” A RĂMAS CU BUZA UMFLATĂ!
Într-o Românie în care miniștrii Agriculturii trec prin funcții ca gâsca prin apă, lăsând în urmă doar praf și strategii...
OPERAȚIUNEA „CUIBUL DE VIESPI”: Cum a fost amanetat Ministerul Economiei în timp ce ministrul Darău „elibera” Ucraina pe banii altora
În timp ce ministrul Ambrozie-Irineu Darău exersa privirea de diplomat prin tranșeele de la Kiev, acasă, la București, „marea curățenie”...
-
Exclusivacum o zi
Can-can din spatele gratiilor: când decizia administrativă miroase a vendetă personală
-
Exclusivacum 4 zile
Orizonturi încețoșate la IOR: Cum se lichidează industria de apărare sub „privirea oarbă” a turistului ministerial Ambrozie Darău
-
Exclusivacum 3 zile
Marea bubuitură a incompetenței: Cum a dinamitat Statul Român investițiile americane pentru o Fabrică de Pulberi care există doar pe hârtie
-
Exclusivacum o zi
OPERAȚIE PE PORTOFEL DESCHIS: Spitalul din București unde intri cu demnitate și ieși în izmene, ușurat de bani
-
Exclusivacum 3 zile
Adio, „Secret de Stat” la budă! Sindicatul Diamantul dă stingerea paranoiei din Ministerul Afacerilor Interne
-
Exclusivacum 4 zile
APOCALIPSA INTEGRITĂȚII LA ARAD: AGENTUL CARE A REFUZAT SĂ FIE „BĂIAT DEȘTEPT” ȘI A LĂSAT UN ȘOFER CU BANII ÎN AER
-
Exclusivacum 2 zile
Castelul boierilor cu epoleți și mizeria de la talpa cizmei: Noua Lege a Salarizării, un scuipat pe obrazul polițistului din stradă
-
Exclusivacum 4 zile
Operațiunea „Cățeluș cu păru’ creț”: Festivalul „ghiocelul de la Interne (M.A.I.).”