Connect with us

Featured

Cine ar fi crezut că vom ajunge astăzi în situația de a ne confrunta cu eventualitatea apropiată a războiului?

Publicat

pe

Iar pentru generațiile mai noi, această eventualitate este și mai greu de crezut. Așa cum se desfășoară lucrurile, însă, pare că suntem în anticamera războiului și că acesta poate fi mondial și nuclear.

Toate acestea pentru că trăim într-o lume în care în decizii ale instituțiilor publice și-au făcut loc erori profunde, chiar dacă aplaudate. Se vrea, bunăoară, suveranitate fără securitatea fiecăruia, stat de drept în care rivalul să poată fi strivit, justiție cu exaltarea de aranjamente și proceduri nedrepte, guvernare cu decidenți nepregătiți, democrație cu ură, globalizare cu aservire, dezvoltare cu șef. În loc să pună întrebări, prea mulți oameni rămân la a contempla cu uimire spectacolul. Cum ne spun cele mai bune analize din SUA, Germania, Franța, Israel, direcția este greșită și devine primejdioasă.

 Starea actuală din Europa este una dintre consecințe. O caracterizează deteriorarea nivelului de trai, pauperizarea în creștere, apatia electorală mai mare ca oricând, neîncrederea crescândă în instituții, trimiterea în muzeu a drepturilor și libertăților cucerite, slaba creativitate socială. Din păcate, Europa se afundă în nesiguranțe.

Sporește astfel nevoia de deschidere și de schimbare în instituțiile de interes public spre a curma o înaintare plină de pericole. Vârfuri ale vieții publice atenționează că este cazul să fie interogată direcția în care se merge – până la a pune întrebarea cine ia decizia și ce profil profesional, civic și moral au aceia. Cel mai profilat istoric contemporaneist, Niall Ferguson, a vorbit deja cu ani în urmă de „degenerare” în principalele democrații (The Great Degeneration. How Institutions Decay and Economy Die, Alan Lane, 2012) și nu a contenit să avertizeze asupra urmărilor. Unul dintre specialiștii de vârf în relații internaționale, Graham Allison, a argumentat că grija față de propria democrație ar trebui să prevaleze în orice țară, în fața oricărui alt subiect (Destined for War: Can America and China Escape Thucydides’s Trap?, Houghton Mifflin Harcourt, 2017). Habermas, care a profilat „democrația deliberativă” ca alternativă la derapajele modernității, intervine în aceste zile din nou în apărarea rațiunii, iar un vast curent îndeamnă la aceasta.

Sunt susținut, firește, în asumarea subiectului, de concepția mea, a „democrației reflexive”, ca alternativă la „democrațiile monologice” pe care „refeudalizarea” din unele societăți de azi le-a ivit. Alternativă, adică, la organizări dominate de inși ajunși prin accidentele istoriei la pârghiile puterii, care înțeleg funcțiile rudimentar, ca proprietăți. Cu experiența din partea noastră de Europă, putem adăuga: monolog al unor grupuri slab pregătite și incapabile, care agravează dificultățile oricum existente.

Nevoia unei priviri critice a stărilor actuale de lucruri sporește de la o zi la alta. Iau în considerare aici, ca piese decisive în societățile actuale, statul, justiția, democrația, globalizarea, dezvoltarea, ce se cer în primul rând puse acum pe altă direcție. Evoc aici diagnosticul de stare a fiecăreia și formulez rezolvarea pe care o văd.

Capacitatea de a rezolva probleme este testul concludent pentru un stat. Incapacitatea îl descalifică. Pe urmele lui Adam Smith, Niall Ferguson a caracterizat statul modernității actuale ca „stat staționar”: stat în care majoritatea oamenilor sunt ținuți la un nivel de viață „mizerabil” și în care „o elită coruptă și monopolistă are abilitatea de a exploata sistemul legilor și al administrației în avantajul ei”(p. 9). Acest stat întâlnește periodic recesiuni și crize care sunt, însă, mai nou, simptome ale unei „mari degenerări”.

Desfigurările statului au căpătat, desigur, nume în timp. Se știe demult că este vorba despre „președinție africană” atunci când se admite supremația președintelui asupra guvernului, exceptarea persoanei de la aplicarea legilor, invocarea nevoii de stabilitate pentru a nu înlocui președintele și cultivarea unei adevărate paranoia privind utilitatea respectivului (Douglas Greenberg…., Constitutionalism & Democracy. Transitions in the Contemporary World, 1993). De „stat mafiot” au vorbit chiar decidenți care l-au practicat. Vorbesc azi de „stat eșuat” chiar autori ai eșuării: eșuat este un stat care nu-și poate hrăni cetățenii decât din import, în care cetățenii nu se bucură de justiție, în care ard bolnavi în spitale și în care decidenții nu sunt capabili să reprezinte interesul public. Am vorbit de „stat disciplinar” (A. Marga, Justiția și valorile, 2021), prin care am avut în vedere statul în care de sus se mobilizează instituții de forță (servicii secrete, justiție etc.) pentru a împiedica întărirea alternativei democratice.

Față de această evoluție nefastă, rezolvarea pe care o văd trece prin revenirea la „statul de drept democratic”. Dar nu se oprește aici. Este nevoie de instituirea unui control public regândit și redesfășurat asupra acțiunilor statului (A. Marga, Statul actual, 2021). Oricum, un control public legiferat strict, plecând de la recunoașterea lucidă a ceea ce a dus în impas statul de drept existent și la declinul amintit.

În unele țări este mare subiectivismul în justiție, căci a avut loc fenomenul „privatizării justiției” în favoarea unor persoane, cercuri, grupuri, partide. O astfel de privatizare a și dus la „justiție instrumentată”, în orice caz, la „justiție injustă”, chiar când se perorează copios despre independența justiției. Încheierile judiciare sunt mai curând ale unei justiții ce apără un statu quo în crize. De altfel, cei mai mari juriști europeni propun judecătorilor ca antidot „neliniștea etică” și „etica îndoielii” – tocmai spre a mai salva ceva din justiția justă.

Soluția este „justiția ca dreptate” (John Rawls). Am în vedere, în locurile în care trăim, cinci condiții ale atingerii acesteia: legi în interes public, în locul legilor ca instrument de luptă al cuiva; proceduri concordante cu dreptul; trecerea selectării și numirii magistraților în seama unei autorități publice; revizuirea pregătirii juriștilor; asumarea adevărului că independența justiției și conștiința juridică nu sunt produs doar al educației, ci și al unei organizări instituționale. Sub acest aspect, se înșală cei care pun totul în conștiința judecătorilor, în loc să prevadă mecanisme de corectare a deciziilor și, de ce nu, de răspundere pentru sentințele date. Dreptatea trebuie asigurată de instituții, în primul rând.

Cei mai mulți vrem democrație, iar democrația nu are alternative mai bune. Dar pretenția democrațiilor este contrazisă astăzi în multe locuri de monopolizarea deciziei, de inadecvarea măsurilor ca efect al mediocrității decidenților, de manipularea cetățenilor și de espectativa electoratului. Diagnosticul „criza democrației” este în sine grav. Dar de la lansarea de către Michel Crozier, Samuel P. Huntington și Joji Watanuki (The Crisis of Democracy”…,1975), acest diagnostic a devenit candid.

În realitate s-a trecut la „postdemocrație” (Colin Crouch, Postdemokratie, Suhrkamp, Frankfurt am Main, 2008). O situație în care înfloresc laturi dintre cele nefaste: plictiseala, frustrarea și deziluzia; folosirea instituțiilor de către reprezentanții grupurilor de interese mai puternice în interesul lor; tehnici de manipulare a cerințelor cetățenilor; insistența mersului la vot și reclama (p.30). Nu se trăiește în societăți integral nedemocratice, dar idealurile democrației au fost părăsite.

Cu analiștii cei mai noi s-a ajuns la un diagnostic și mai grav. Se vorbește fără ezitări de „prăbușirea democrației” (Yascha Mounk, Der Zerfall der Demokratie…, 2018) și de „sfârșitul democrației” (Yvonne Hoffstetter, Das Ende der Demokratie…, 2018). Curentul de gândire cel mai amplu azi reprezintă acest diagnostic.

Este clar că nu se va ieși din situația actuală a democrației fără a regândi din temelii felul în care se iau decizii. Nu este posibilă democrație fără control continuu dinspre cetățeni. Nu este realist exemplul democrației inițiale, în care se trăgeau la sorți reprezentanții, fiecare cetățean fiind socotit demn. Dar funcțiile publice se cuvin exercitate ca mandate, nu ca feude. Nu este democrație unde se aleg reprezentanți cu mai puțin de jumătate din voturile electoratului, care, apoi, își arogă puteri pe care monarhul nu le avea. Nu are de a face cu democrația „democrația cu șef de stat”. Nu rămâne democrație sistemul cu desemnări personale în funcții publice. Nu dă rezultate democrația ce se ia pe sine ca singura. Nu duce departe „democrația făcută din afară”.

Globalizarea a fost de la început confundată cu globalitatea – împrejurarea că, de pildă, în fond depindem pe glob unii de alții. Ea a fost exploatată de globalism – o ideologie axată pe ideea unui centru decizional al lumii. Între timp, tabloul istoric al globalizării, luată la propriu – ca demontare a tarifelor vamale și a obstacolelor la schimbul nelimitat de produse – s-a limpezit.

Sunt avocați eminenți ai globalizării țări precum China, Olanda, Israel, Germania, Marea Britanie etc., care au făcut din aceasta instrument al bunăstării proprii, nu o dogmă ideologică. Asemenea țări au procedat rațional, căci au înțeles lumea nu ca simplă competiție a capitalurilor, cum, din nefericire, au priceput decidenții unor țări sărace, ci ca oportunitate de a se dezvolta ca națiuni moderne. Când a observat că i se scurg capitalurile, chiar SUA, țara care a inițiat globalizarea, a trecut în 2016 la „corectura globalizării”. Așteptata succesiune a globalizării, de care scriam altădată (A. Marga, După globalizare, 2018), a venit însă brusc. Globalizării i-au pus capăt sancțiunile – nechibzuite din capul locului, căci nu rezolvă ceva și afectează întreaga lume – și zăngănitul de arme.

Sub privirile noastre, se petrece azi „sfârșitul globalizării”. La orizont mijește însă deocamdată „scindarea lumii”. Viața devine nejustificat de grea pentru marea parte a oamenilor, se va trăi scump ca urmare a deciziilor eronate și se intră fără noimă în „război rece”! Unde mediocrația și prostocrația decid, oamenii plătesc, în plus, un preț enorm.

Analiști prestigioși au spus cât se poate de direct că lumea suferă deja din cauza dominației unor vederi anacronice, dar și a unor „elite reziduale (residual elites): grupuri de conducere care au fost alcătuite în circumstanțe istorice particulare, care întâlnesc un set particular de provocări și oportunități și care găsesc că este dificil sau imposibil să se adapteze la noile circumstanțe și să se schimbe încât să înfrunte noile provocări și oportunități”. Ele întrețin „modele ale securității războiului rece” (Anatol Lieven, Climate Change and Nation State. The Realist Case, Penguin Books, Dublin, 2021, p.XII). Or, pe terenul istoriei, viziunea acestor elite, „internaționalismul” unui „liberalism” străin de valori și de reflexivitate, „a eșuat” (p.139). Acesta a eșuat, între altele, tocmai din cauza refuzului de a promova politici în interesul populației, a mesianismului politic și a asocierii cu ideologia globalismului.

Soluția rațională este acum reasumarea unității umanității ca orizont, evitarea scindării lumii și ieșirea din ideologia globalismului . Unii au propus deja „glocalizarea (Glokalisierung)” – o viață în fond pacifică, înăuntrul umanității și în condițiile inevitabil locale și diverse ale trăirii vieții (Matthias Horx, Die Zukunft nach Corona. Wie eine Krise der Gesellschaft, unser Denken und unser Handeln verändert, Econ, Berlin, 2020). Economia însăși ar putea deveni astfel protectoare a oamenilor și a mediului (p.89-90), cu toate consecințele.

Așa cum a fost practicată, dezvoltarea a dus într-un punct mort. Expresia cea mai sintetică este îndatorarea excesivă a multor state fără a-și fi rezolvat problemele lăuntrice. Se adaugă aservirea economiei de către afaceri pe scară mare – comunicațiile digitalizate, industria farmaceutică, în pandemie, acum valorificarea stocurilor de arme – și legarea soartei oamenilor de un ansamblu controlat dubios. Totul pe lume se plătește în bani, inclusiv dislocările de trupe și înarmarea. Și cele ce se trimit acum Ucrainei! Aceasta, oricum, va avea de achitat costurile. Dar și de răspuns de faptul că pe teritoriul niciunei alte țări europene omorârea de oameni (mai ales evrei) în cel de Al Doilea Război Mondial nu pare să fi atins dimensiunile de acolo. Nimic nu compensează o viață pierdută, dar sute de miliarde de dolari vor trebui plătiți la un moment dat ca despăgubire.

În fața acestui eșec al dezvoltării, alternativa pe care o văd constă într-un pas în plus în raport cu „dezvoltarea economică și instituțională” (A. Marga, Metanarativii actuali…, 2015). Ar fi un pas spre o „dezvoltare nouă”. Cum deja mulți au observat, trecerea operată de Islanda la noi indicatori economici – datele educației, mediului înconjurător, sănătății, trăirii mediului – poate fi o prefigurare. Aș adăuga indicatorul condiția de cetățean, ce presupune a avea un cuvânt privind instituțiile și luarea deciziilor. Nu cred că renunțarea la PIB este realistă, dar încercarea de a practica altfel dezvoltarea este de salutat.

Soluțiile de mai sus sunt condiționări pentru cine vrea ieșirea dintr-un curs primejdios. Dacă ele sunt considerate doar recomandări sau utopii, atunci se vor adânci crizele și, probabil, s-ar putea ajunge la Al Treilea Război Mondial. Sunt încă la îndemână șanse să nu se producă un cataclism care, de altfel, ar și pune capăt, măcar pentru multă vreme, unei civilizații și culturi. Deocamdată, însă, oamenii plătesc din greu decizii eronate, rezultate din împroprietărirea tacită cu funcții a unor persoane care nici nu pricep, nici nu vor și nici nu au cum să oprească aberațiile și să pună lumea pe altă direcție.

Andrei Marga

Exclusiv

Pionul poate ajunge nebun, dar niciodată rege

Publicat

pe

De

Anca IRIMIA, cardașa lui Radu BOBOC (ofițerul care a obligat deținuții să-i spele uniforma), ar fi piesa de ”rezistență” a ”mișcării de rezistență” în uzurparea tronului Penitenciarului Botoșani. Pe cine își dorește ”rezistența” botoșăneană să ungă director al Penitenciarului Botoșani, asta rămâne de văzut. Ce n-a luat în calcul gașca de uzurpatori e că, secretarul de stat Bogdan ILEA și directorul general Dan HALCHIN nu tolerează și nu încurajează jocuri de culise și nici nu agreează personajele care ar vrea să-și însușească în mod fraudulos o calitate (director de penitenciare), dezvaluie Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Pionul poate ajunge nebun, dar niciodată rege

În șah, pionul poate ajunge nebun, dar niciodată rege. Ce se întâmplă la Penitenciarul Botoșani pare a fi o partidă de șah. Una de proastă calitate, evident. Dama atacă regele, fiind ajutată și de doi pioni. La nivelul Penitenciarului Botoșani s-au lansat zvonuri că dama (Anca IRIMIA) ar avea susținerea Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) și ar dori să-i dea regelui (directorului) șah mat. Atacul a început, fiind în fază incipientă, de aceea planul trebuie zădărnicit din fașă. Ceea ce nu știu uzurpatorii, este că nici Ministerul Justiției (MJ) și nici Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP) nu se implică în aceste jocuri murdare. Dacă s-ar implica ANP sau MJ în uzurpări de tronuri, ar crea un sentiment de insecuritate pentru directorii de penitenciare, făcându-i vulnerabili în fața jocurilor de culise generate de șopârlele cameleonice care se cred iguane, mai precizeaza sursa citata.

Dama și pionii au capacitatea de a gestiona problemele recurente ale penitenciarului sau de a coordona eficient polițiștii de penitenciare, dacă se implică în tot felul de acțiuni de can-can? (Sava N.).

Citeste in continuare

Administratie

Federația Polițiștilor de Penitenciare continuă protestele

Publicat

pe

De

Ieri, Federația Polițiștilor de Penitenciare împreună cu Federația Sindicatelor din Sistemul Penitenciar au pichetat sediile Penitenciarelor Giurgiu, Deva și Codlea ca formă de protest pentru neaplicarea integrală a Legii salarizării pentru polițiștii de penitenciare.

„În timp ce altor categorii de bugetari legea salarizării s-a aplicat, așa cum era planificat, la sfârșitul anului 2022, și, în plus, altor bugetari li s-au oferit și 20% la salariu, peste ceea ce Guvernele României și-au asumat prin legea salarizării, în cazul angajaților din structurile de apărare, ordine publică și siguranță națională această legea încă nu este aplicată în integralitate, păgubind financiar angajații din aceste structuri.
Cu toate că protestele celor două federații se desfășoară de aproape două săptămâni, debutând cu pichetarea Penitenciarelor Botoșani și Târgu Jiu, ministra justiției, Alina Gorghiu, nu iși găsește timp să se intereseze de soarta sistemului penitenciar, fiind preocupată mai mult de imaginea proprie, în campania politică deja declanșată, decât prezentă în viață ministerului pe care il conduce.
Aceași abordare o are și șeful sistemului penitenciar, chestor de poliție penitenciară Dan Halchin, director general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, care se arată mai mult interesat de vizite prin țări exotice, care nu au nimic în comun cu sistemul penitenciar românesc, decât de preocupările și ingrijorările angajaților din penitenciare.
Așadar, continuăm seria protestelor, revendicând aplicarea integrală a legii salarizării, pichetând săptămânal sediile penitenciarelor, urmat de blocarea activității in penitenciare, prin refuzul de ore suplimentare.”, precizează federațiile sindicale. (Paul D.).

Citeste in continuare

Exclusiv

Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă care modifică legea privind statutul cadrelor militare

Publicat

pe

De

. Ce urmărește demersul legislativ?
Le statea pe suflet celor din aparatul central al MAI ca jandarmii si pompierii inca mai reuseau sa fuga la pensie anticipata partiala, cu ” apt limitat”, dezvaluie Emil Pascut de la sindicatul Diamntul.
Se pare ca azi v-au rezolvat si pe voi, jandarmii si pompierii.
In sedinta guvernului de azi, s-a adoptat un OUG care modifica Legea 80/1995, astupand spartura prin care fugeau „soarecii” .
Atentie ca inca nu s-a publicat in MO!
OUG-ul produce efecte din ziua publicarii in MO si nu din ziua publicarii stirii de presa.
Deci „soarecii” care au minte si viteza in coada si care indeplinesc (atentie!) conditia suplimentara de la art.18 din lege 223 din 2015 (in activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu,) inca pot sa mai fuga prin spartura, mai dezvaluie sursa citata! (Cerasela N.).
Citeste in continuare

Aveți un PONT?

ARTEHNIS

Cel mai complet ziar de investigații dedicat cititorilor din România.
Aveți un pont despre fapte de corupție la nivel local și/sau național?
Garantăm confidențialitatea!

Scrie-ne la Whatsapp: 0735.085.503
Sau la adresa: incisiv.anticoruptie@gmail.com
Departament Investigații - Secția Anticorupție

TOP KINETO MEDICAL Ploiesti

Știri calde

Exclusiv7 ore ago

Pionul poate ajunge nebun, dar niciodată rege

Anca IRIMIA, cardașa lui Radu BOBOC (ofițerul care a obligat deținuții să-i spele uniforma), ar fi piesa de ”rezistență” a...

Exclusiv8 ore ago

Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă care modifică legea privind statutul cadrelor militare

. Ce urmărește demersul legislativ? Le statea pe suflet celor din aparatul central al MAI ca jandarmii si pompierii inca...

Exclusivo zi ago

Macar o data la doi ani, apare cel putin o informatie importanta despre un nou furtisag al Directiei Generale Financiare din cadrul M.A.I.

Noi pagube provocate de Directia Generala a Hotilor, condusa de directorul general Razvan Grecu! Nu stiu cum se face ca...

Exclusivo zi ago

Federația Polițiștilor de Penitenciare, alături de Federația Simdicatelor din Sistemul Penitenciar, continuă seria protestelor anunțate, astfel că in data de 28.03.2024 vor fi pichetate Penitenciarele Deva, Giurgiu și Codlea, in paralel cu strangerea semnăturilor pentru refuzul de ore suplimentare

Faptul că guvernanții , in an electoral, au scăpat printre degete niște firmituri pentru polițiștii de penitenciare ( actualizarea soldei...

Exclusiv2 zile ago

Dosarul „Tetra” fabricat de procurorul, pe atunci, Negulescu Mircea, zis „Portocală, zis „Zdreanță” și autointitulat „distrugătorul de destine”

Unul dintre oamenii luați la țintă de gruparea din jurul fostului procuror Portocală a fost Cezar Stoichiciu, fost sef al...

Exclusiv2 zile ago

Se pun in pericol angajamentele internationale ale Romaniei in domeniul asistentei umanitare, din cauza lui Grecu & comp. care nu vor sa plateasca la timp si corect, drepturile legale ale „misionarilor”

In atentia veteranilor din teatrele de operatii! Mai multi veterani in teatrele de operatii mi-au transmis, pe diverse cai, insistent,...

Anchete3 zile ago

 INTOARCEREA “RABINULUI”

                                         ...

Exclusiv3 zile ago

WHITE TOWER (XXV)/Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower

Virgiliu Nanu, implicat direct în intabularea Fermei Dacilor și escrocheria White Tower, titra un ziar central de investigatii, confirmand, in...

Exclusiv3 zile ago

Ameninţări drastice din partea poliţiştilor şi agenţilor din penitenciare/Sindicaliştii ameninţă că măsurile pe care le vor lua, vor fi şi mai drastice in data de 9 Mai 2024

Angajații din structurile de forță ale statului roman au fost luați în bătaie de joc de Guvern In Monitorul Oficial...

Exclusiv3 zile ago

Fiecare lider sindical s-a impăunat cu ” marea ” realizare, cand in fond nu este altceva decât o ingenunchere a mișcării sindicale/Oamenii ar trebui să se trezească din amorteala asta colectivă

După lungi teorii ale conspirației, astăzi, cu puțin timp in urmă,in Monitorul Oficial al României a fost publicata celebra și...

Exclusiv4 zile ago

WHITE TOWER (XXIV)/Realitățile scandalului WHITE TOWER: copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie!

Copii care și-au băgat mamele octagenare în pușcărie! Aceasta este una dintre realitățile scandalului WHITE TOWER! Mihai LUPU și Radu...

Exclusiv4 zile ago

Sindicatul Politistilor din Romania „Diamantul” Oficial a intocmit un ÎNDRUMAR ELECTORAL PENTRU POLIȚIȘTI ȘI MILITARI

Statutul polițistului prin Legea 360/2002 și statutul cadrelor militare prevăzut în Legea 80/1995 fixează interdicții clare privind implicarea acestora în...

Exclusiv5 zile ago

Este dezonorant pentru un șef de poliție să se păteze în jocurile murdare ale politicienilor

Condiționalitatea factorului de comandă în structurile M.A.I. de fidelitatea față de o gașcă politică ori alta, nu a constituit vreodată...

Exclusiv5 zile ago

„Polițiștii și militarii nu suntem sclavii nimănui, iar niște drepturi acordate parțial nu sunt decât o altă ofensă adusă la sacrificiile pe care le facem și serviciul adus de către noi la menținerea ordinii publice și a siguranței naționale”

Așa cum v-am anunțat, la data de 25.03.2024, chiar de Ziua Poliției Române Sindicatul Democratic al Polițiștilor SIDEPOL trebuia să fie prezent...

Exclusivo săptămână ago

WHITE TOWER (XXIII)/Dupa rambusari ilegale de T.V.A asistam la mentinerea masurilor penale

 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ)  a respins, ca nefondate, contestaţiile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de...

Partener media exclusiv

stiri actualizate Raspandacul

Parteneri

Top Articole Incisiv

error: Articolele nu se pot copia!